Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
Ag Ag+ + e− (2.4)
nu poate avea loc decât dacă în soluţie există Ox2 care să fixeze electronii cedaţi
de Red1.
e−Chimie 1
Chimie Analitică
Exemplu:
Fe2+ Fe3+ + e−
Ce4+ + e− Ce3+
Fe2+ + Ce4+ Fe3+ + Ce3+ (2.9)
Numărul de oxidare al unui atom sau ion este egal cu numărul de electroni
implicaţi în formarea de legături ionice sau covalente.
Numărul de oxidare reprezintă sarcini reale pentru ionii din compuşii ionici şi
sarcini formale pentru elementele compuşilor covalenţi. Numărul de oxidare se
notează prescurtat N.O. şi se reprezintă prin cifre arabe: −3, +2 etc.
Stabilirea numărului de oxidare se face după o serie de reguli:
+5 + 4· (−2) = −3
e−Chimie 2
Chimie Analitică
Problemă rezolvată 1
Problemă propusă 1
Care sunt numerele de oxidare ale clorului în acizii săi oxigenaţi: HClO, HClO2, Folosiţi spaţiile libere
HClO3, HClO4 pentru a rezolva
problema propusă.
Răspunsuri la pagina. 59
e−Chimie 3
Chimie Analitică
cel mai mic multiplu comun al numerelor de electroni cedaţi şi acceptaţi. În cazul
de faţă cel mai mic multiplu comun al numărului de electroni cedaţi sau acceptaţi
este 2. Se împarte acest număr la numărul electronilor cedaţi respectiv acceptaţi
şi se înmulţesc reacţiile de reducere respectiv oxidare astfel încât numărul
electronilor cedaţi să fie egal cu numărul electronilor acceptaţi.
Mn+4 + 2e →Mn+2 ×1
− −
2Cl → Cl2 + 2e ×1
5. Coeficienţii obţinuţi se introduc în ecuaţia globală a reacţiei. În funcţie de
aceşti coeficienţi se stabilesc coeficienţii celorlalte specii chimice pe baza legii
conservării numărului atomilor. Ecuaţia reacţiei cu coeficienţii stoechiometrici
este:
MnO2 + 4HCl → MnCl2 + 2H2O + Cl2
Problemă propusă 2
Completaţi următoarele ecuaţii ale reacţiilor redox şi pe baza electronilor Folosiţi spaţiile libere
transferaţi stabiliţi coeficienţii stoechiometrici pentru a rezolva
....K2Cr2O7 +.....H2SO3 +.....H2SO4 → ......+.....+........ problema propusă.
....KMnO4+.....HCl →......+........+......+........Cl2 Răspunsuri la pagina.59
Fiecare cuplu redox este caracterizat de un potenţial redox care exprima cantitativ
tendinţa de reducere sau oxidare al speciilor chimice ce formează cuplul redox.
Dacă într-o soluţie ce contine un cuplu redox, ca de exemplu cuplul redox
Fe3+/Fe2+, se introduce un metal inert (platină, paladiu, aur). acesta va avea rolul
de fază conductoare de electroni(într-o celula electrochimică) şi va căpăta un
potenţial redox (ε). Acest potenţialul redox este proporţional cu pe− prin factorul:
2,303RT
zF
Adică:
2,303RT
=ε × pe− (2.10)
zF
unde:
R = constanta gazelor;
F = numărul lui Faraday;
T – temperatura în grade Kelvin;
z – numărul de electroni transferaţi;
Factorul pe− se poate evalua cu relaţia lui Henderson particularizată pentru
cuplurile redox:
− [Ox]
=
pe pK + log (2.11)
[Red]
e−Chimie 4
Chimie Analitică
2,303RT
Dacă se notează: ε 0 = pK se obţine:
zF
2,303RT [Fe3+ ]
ε ε0 +
= lg 2+ (2.13)
zF [Fe ]
RT [Ox]
ε ε0 +
= ln (2.15)
zF [Red]
0,059 [Ox]
ε ε0 +
= lg (2.16)
z [Red]
Problemă rezolvată 2
e−Chimie 5
Chimie Analitică
electrod indicator şi are potenţialul εind.Tensiunea electromotoare a unei celule
formată dintr-un electrod indicator şi un electrod de referinţă este dată de relaţia:
hidrogen
Pt
H+ in solutie
e−Chimie 6
Chimie Analitică
tensiunea electromotoare a celulei este chiar potenţialul de electrod şi are semnul
,,+”. Dacă semicelula studiată are rol de anod potenţialul de electrod este egal cu
tensiunea electromotoare a celulei cu semn schimbat. În acest caz potenţialul
redox al cuplului studiat are semnul ,,−” .
De exemplu pentru a se determina potenţialul electrodului de zinc imersat într-o
soluţie ce conţine ioni Zn2+ pe suprafaţa căruia are loc procesul :
ε = ε H O+ /H − ε Zn2+ /Zn =
0,00 − 0,76 =
−0,76 V (2.24)
3 2
ε = ε Cu2+ /Cu − ε H O+ /H =
0,34 − 0,00 =
+0,34 V (2.27)
3 2
ε
= ε Cu2+ /Cu − ε Zn2+ /Zn
= 0,34 − ( −0,76)
= 1,1 V (2.29)
Observaţii
1. Potenţialele redox ale principalelor cupluri redox se găsesc tabelate.
2. Într-un cuplu redox cu cît oxidantul este mai puternic cu atît reducătorul este
mai slab
3. Funcţie de valoarea potenţialelor redox se pot prevedea posibilităţile de
e−Chimie 7
Chimie Analitică
reacţie între oxidanţi si reducatori
- În principiu un oxidant poate să reacţioneze cu oricare reducător cu
potential redox mai mic.
- Deasemenea un reducător poate să reacţioneze cu oricare oxidant cu
potential redox mai mare.
- Reacţia dintre oxidantul unui cuplu şi reducătorul altui cuplu este cu atât
mai energică cu cât diferenţa între potenţialele redox standard este mai
mare.
Un alt mod de abordare a reacţiei dintre un oxidant şi un reducător are la bază
calcularea tensiunii electromotoare a unei celule galvanice care funcţionează pe
baza reacţiei redox respective.
Dacă tensiunea electromotoare a celulei galvanice (E) calculată cu relaţia:
E = ε ox + ε red
ε ox = −ε red
Problemă rezolvată 3
Zn + 2HCl → ZnCl2 + H2
Pb + Cd2+ →Pb2+ + Cd
Rezolvare:
1. pentru prima reacţie:
Identificăm reacţiile care au loc la electrozi:
=E ε=
ox + ε red = ε Zn/Zn 2+ + ε H + /H
0 0 0 0
0,76 V
2
e−Chimie 8
Chimie Analitică
2. pentru a doua reacţie:
Identificăm reacţiile care au loc la electrozi:
0,059 [Ox ]
ε = ε0 + lg (2.31)
z [Re d ]
Problemă rezolvată 4
Care este potenţialul unei soluţii ce conţine cuplul redox Fe3+/Fe2+ dacă raportul
dintre forma oxidată/forma redusă este 10 respectiv 1/10
Se dă ε 0Fe3+ /Fe2+ = 0,771V
Rezolvare:
[Fe3+ ]
ε = ε 0Fe3+ /Fe2+ +0,059 lg 0,771 + 0,059lg10 =
= 0,83V
[Fe 2+ ]
e−Chimie 9
Chimie Analitică
3+
[Fe ] 1
ε = ε 0Fe3+ /Fe2+ +0,059 lg 2+
0,771 + 0,059lg =
= 0,712 V
[Fe ] 10
Cu constanta de echilibru:
[Ox1 ][Red 2 ]
K= (2.33)
[Red1 ][Ox 2 ]
0,059 [Ox1 ]
ε=
1 ε10 + lg (2.34)
z [Red1 ]
0,059 [Ox 2 ]
ε=
2 ε 02 + lg (2.35)
z [Red 2 ]
0,059
ε10 − ε 02 = lg K (2.36)
z
Din stoechiometria reacţiei se observă că: [Ox1] = [Red2] iar relaţia de mai sus
devine:
e−Chimie 10
Chimie Analitică
ε10 + ε 02
εe = (2.39)
2
Problemă rezolvată 5
Rezolvare:
Pentru reacţia considerată:
2Fe3+ + Sn2+ 2Fe2+ + Sn4+
[Sn 4+ ][Fe 2+ ] 2
K=
[Sn 2+ ][Fe 3+ ] 2
[Fe3+ ]
ε Fe = ε 0Fe3+ /Fe2+ + 0,059 lg
[Fe 2+ ]
0,059 [Sn 4+ ]
εSn = εSn
0
4+
/Sn 2+
+ lg
2 [Sn 2+ ]
La echilbru:
εFe = εSn
[Fe3+ ] 0 0,059 [Sn 4+ ]
ε 0Fe3+ /Fe2+ + 0,059lg 2+
= εSn4+ /Sn2+ + lg
[Fe ] 2 [Sn 2+ ]
În final se obţine:
e−Chimie 11
Chimie Analitică
de specii chimice apar în soluţiile unor cationi metalici care pot ceda succesiv
mai mulţi electroni.
De exemplu: V2+
V2+ V3+ + e−
V3+ V4+ + e− (2.40)
Ionul V2+ este un polireducător, iar ionul V4+ este un polioxidant, în timp ce ionul
V3+, care poate juca atât rol de oxidant, cât şi de reducător, se numeşte amfolit
redox . O soluţie de amfolit redox se comportă ca şi cum în soluţie avem
oxidantul unui cuplu şi reducătorul altui cuplu în cantităţi egale. Prin urmare
potenţialul se poate calcula cu relaţia:
Cel mai important amfolit redox este apa. Apa are atât proprietăţi de reducător cât
şi de oxidant. Apa ca reducător este implicată într-un echilibru redox de forma:
+ 4
0,059 pO2 [H ]
ε=ε + 0
lg (2.43)
4 [ HOH ]2
unde ε0 este potenţialul standard al cuplui HOH/O2 = 1,23 V. Dacă soluţia apoasă
este saturată în oxigen pO2 = 1 atm. Rezultă:
sau simplificat:
cu potenţialul:
0,059 [H + ]2
ε = ε0 + lg (2.47)
2 pH 2
ε = ε0 − 0,059 pH (2.48)
unde ε0 este potenţialul standard al cuplului redox H+/H2 şi este egal cu zero. Prin
e−Chimie 12
Chimie Analitică
urmare expresia de mai sus devine:
ε = − 0,059pH (2.49)
0.80
b
0.40
E 0.00 E = -0,059 p H
HOH
-0.40
a
-0.80
-1.20
H2
-1.60
0 2 4 6 8 10 12 14
pH
Fig 2.2. Variaţia potenţialelor de oxido-reducere ale apei funcţie de pH
e−Chimie 13
Chimie Analitică
sau:
Se observă că diferenţa între potenţiale standard ale celor două cupluri redox
implicate în reacţia de titrare este proporţională cu constanta de echilibru. Altfel
spus echilibrul este cu atât mai mult deplasat în sensul formării produşilor de
reacţie cu cât diferenţa între potenţialele standard ale cuplurilor redox
participante la reacţie este mai mare.
După cum s-a arătat, reacţia este cantitativă dacă constanta de echilibru, K > 106.
Pentru echilibrele redox, această condiţie devine:
e−Chimie 14
Chimie Analitică
0,059
ε 02 ×6,
− ε10 V≥ (2.57)
z
Pentru z = 1 obţinem:
0,059 [Ox 1 ]
ε = ε10 + lg (2.60)
z [Re d1 ]
b) Pe parcursul titrării
Are loc reacţia de oxidare a Red1. La gradul de titrare n % în soluţie există
speciile chimice Red1 în proporţie de (100-n) % şi Ox1 în proporţie de n %.
Potenţialul redox determinat de prezenţa acestor două specii chimice care
formează un tampon redox se calculează cu relaţia:
e−Chimie 15
Chimie Analitică
0,059 n
ε = ε10 + lg (2.62)
z 100 − n
c) La echivalenţă (n = 100%)
Dacă reacţia a fost cantitativă, Red1 s-a transformat cantitativ în Ox1. Conform
reacţiei de titrare în soluţie există speciile chimice Ox1 şi Red2 în cantităţi
echivalente. Potenţialul se calculează cu relaţia:
ε10 + ε 02
ε= (2.63)
2
0,059 [Ox 2 ]
ε = ε 02 + lg (2.64)
z [Red 2 ]
0,059 n′
ε = ε 02 + lg (2.65)
z 100
e−Chimie 16
Chimie Analitică
1.4
ε = ε 02
0.6
ε ,V ε = 0.5*(ε 01+ε 02 )
0.2
-0.2
-0.6
ε = ε 10
-1
0 50 100 150 200
n%
x % = (ε) n =
(Δε)e = 100+ x − (ε) n =
100- x (2.66)
Dacă x = 1 % se obţine:
0,059 1 0,118
ε=n 100+1 =
ε 02 + lg ε 02 −
= (2.67)
z 100 z
0,059 99 0,118
ε=n 100−1 =
ε10 + lg =ε10 + (2.68)
z 1 z
0,236
∆ε e=1% = ε 02 − ε10 − (2.69)
z
e−Chimie 17
Chimie Analitică
Problemă rezolvată 6
Rezolvare:
[Ce 4+ ]
Ce4+ + 1e− Ce3+ ε 2 1,45 + 0,059lg
=
[Ce3+ ]
50
n = 50 % ε1 = 0,77 + 0,059 lg = 0,77 V
50
ε10 + ε 02
n = 100 % ε= = 1,11 V
2
n′
n = 101 % (n´ = 100 %) ε 02 =
1,45 + 0,059lg 1,33 V
=
100
n′
n = 200% (n´ = 100%) ε 02 =
1,45 + 0,059lg 1,45 V
=
100
Problemă propusă 2
K2Cr2O7 + 3 H2SO3 + H2SO4 → Cr2(SO4)3 + K2SO4 + 4 H2O
e−Chimie 18
Chimie Analitică
e−Chimie 19