• ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU AFECŢIUNI REUMATISMALE

• I. EDUCAŢIA SANITARĂ

1.Măsuri de profilaxie primară

 Sterilizarea focarelor de infecţie (dentare,amigdaliene, sinusale, otice, respiratorii

superioare;

 ale colecistului,apendicelui,anexelor,de la nivelul pielii)

 !!! Streptococ - > profilaxie RAA cu penicilină

 Supravegherea persoanelor predispuse (factori climatici - > frig,umezeală – favorizează

apariţia leziunilor articulare degenerative; condiţii social-economice - > locuinţă
necorespunzătoare,alimentaţie neraţională,profesie ; factori biologici - > vârsta, factori
endocrini,metabolici, circulatorii – artroze,spondiloze)

 Menţinerea poziţiilor corecte în timpul activităţilor - > tulb. de statică datorate

malformaţiilor congenitale (displazii- dezv. anormală - , luxaţii, picior plat etc.) sau
malformaţiilor traumatice, favorizează apariţia proceselor artrozice

 Evitarea ortostatismului prelungit sau a mişcărilor bruşte (prevenire sciatică vertebrală)

 Prevenirea traumatismelor (factor etiologic al artrozelor)

 Efectuarea exerciţiilor fizice pentru întreţinerea capacităţii de efort a organismului.

1.Măsuri de profilaxie secundară

 Articulaţiile sensibile se vor proteja cu faşă elastică (prevenirea entorselor şi implicit a

artrozelor);

 Tratarea corectă a - > deformărilor coloanei vertebrale sau a altor deficienţe ale aparatului
locomotor ; infecţii microbiene şi virale;

 Conştientizarea populaţiei pentru - > efectuarea controlului de specialitate la apariţia

semnelor specifice - !! Poliartrita reumatoida; respectarea tratamentului prescris şi
controlul periodic impus de afecţiune.

1.Măsuri de profilaxie secundară

Utilizarea accesoriilor şi a diferitelor dispozitive pentru a diminua durerile reumatice:

 efectuarea mişcărilor “trucate” - > mişc. efectuate cu membrul sănătos ; mişc.

compuse,adaptare la îmbracare, dezbrăcare;

 Înlocuirea clanţelor alunecoase, a butoanelor uşilor cu mânere “ cioc de raţă” ; modificarea

prizelor electrice la o înălţime ce nu necesită aplecare;

 Accesorii casnice ce pot fi folosite cu o singură mână - > deschizătoare de conserve de

perete, benzi elastice pentru perii (asigură o prindere mai bună).

1.Măsuri de profilaxie secundară

Utilizarea accesoriilor şi a diferitelor dispozitive pentru a diminua durerile reumatice:

 Accesorii pt. mobilitate - > baston, scaun rulant, balustradă, bară de susţinere (scări, baie);
  Accesorii recreative - > port-creion (minge de golf cu multe găuri), cleştişori pt pagini, tub
subţire din plastic pt formarea nr de tel, perie de nylon pt sustinerea cărţilor de joc, plută
pt acul de cusut etc.

!!! Se va consulta M pentru orice accesoriu special pentru a nu evita mişcările în regiunile care se
pot efectua mişcări!

EDUCAŢIA SANITARĂ A P CU REUMATISM CRONIC URMĂREŞTE:

 Îndrumarea P către mişcări fizice specifice – active, pasive şi cu opunere de rezistenţă;

 Repaus articular pe plan tare a articulaţiilor afectate (PR), în poziţie fiziologică, alternant
cu contracţii musculare repetate, statice, pt. a evita anchiloza;

 Evitarea şederii prelungite în fotoliu (SA)sau a repausului prelungit.

 Prevenirea deformărilor ap. locomotor prin aplicarea săculeţilor de nisip - > pe genunchi
pt. a preveni tendinţa la redoare (înţepenire, rigiditate) în PR ; pe umeri, pe frunte pt.
prevenirea cifozei toracale în SA;

 Conştientizare asupra igienei locuinţei, a îmbrăcăminţii, a alimentaţiei;

 Profilaxia infecţiilor intercurente (survenite în timpul afecţiunii );

 Utilizarea raţională a concediilor de odihnă.

• II.PSIHOTERAPIA

Psihoterapia P cu afecţiuni reumatismale cronice se concretizează în:

 Lămurire asupra efectelor negative ale bolii - > anchiloza, atrofie musculară;

 Menţinerea moralului P – simptomatologie din faza acută a bolii (stări delirante, iluzii,
halucinaţii, tendinţa la suicid –RAA) sau din fazele cronice - > nerăbdare, irascibilitate,
instabilitate afectivă, hiperemotivitate, anxietate, epuizare rapidă, deficit de atenţie, somn
superficial.

• III. RECUNOAŞTEREA MDD

1. Durere articulară - > factori traumatici, inflamatori, mecanici , degenerativi

Este de natură:

a. Organică - > dacă durerea nu-şi schimbă localizarea şi calităţile şi apar semne de
inflamaţie, degenerare

b. Funcţională

Este de tip:

a. Inflamator - > dureri ce persistă şi în repaus, se exacerbează la mişcare, frig , umiditate

b. Degenerativ - > dureri de tip mecanic, calmate de repaus

2. Durere periarticulară - > determinată de inflamaţii, contracţii musculare în artroze, tumori de

vecinatate

3. Dureri musculare
4. Rahialgii

Mecanice - > calmate de repaus, cauzate de discopatii, hernii discale,artroze

interapofizare,tulburări statice vertebrale

Inflamatorii - > persistente în repaus, exacerbate noaptea, în SA, PR

Dismetabolice - > dureri difuze

Maligne - > dureri ce se accentuează progresiv, necesită doze crescânde de analgezice

5. Durere osoasă:

Strict localizată în - > osteomielita acută

Localizată - > fracturi, uneori în cancer

La mai multe oase - > în caz de metastaze multiple

• IV. EXPLORĂRI ENDOSCOPICE

ARTROSCOPIA https://www.youtube.com/watch?v=xYIzlUDz6Nc

https://www.youtube.com/watch?v=gxjcRaAbRoQ

= examinarea cavităţii articulare cu ajutorul artroscopului, respecând etapele unei intervenţii

chirurgicale

SCOP – diagnostic,terapeutic

INDICAŢII – entorse, leziuni de menisc şi ligamente, artroze, tumori, artrite

M.N. – artroscop + cele chirurgicale

PREGĂTIRE P

Psihică – informare,încurajare

Fizică – ca pt. interv. chirurgicală

TEHNICA – M, în sala de operaţie

Î.U. – supraveghere, pansament,imobilizare

INCIDENTE. ACCIDENTE

- leziuni ale cartilajului sau ligamentelor ; leziuni vasculare, nervoase

- ruperea instrumentelor intraarticular

- fistule sinoviale, entorsă, hemartroză , hidrartroză

• V. ALTE EXPLORĂRI

RECOLTĂRI SANGUINE ŞI URINARE

Necesare pentru:

 determinarea eventualei etiologii infecţioase

 supravegherea evoluţiei
  prevenirea eventualelor complicaţii

 etapa premergătoare unei alte investigaţii (TS,TC,TQ în puncţia osoasă)

Se respectă etapele cunoscute (pv, recoltare urină, puncţii – osoasă,articulară; exudat faringian).

Exemple - > VSH, leucocite (relevante în artrite şi mai puţin în artroze), PCR (factor de inflamaţie);
ASLO ; Latex-FR (artrita reumatoidă,reumatism juvenil); teste serologice (imune); fibrinogen
(creşte f. mult în boli infecţioase –RAA), acid uric, colesterol; exudat faringian (RAA)

• ROLUL AM ÎN TRATAMENT

1. Administrarea medicaţiei specifice - > AINS, AIS, săruri de Aur, antipaludicele

(antimalarice) de sinteză ; AB şi sulfamide; imunosupresoare (inhibă sist. imunitar – boli
autoimune) ;

2. vitamine: A, B1,B6, B12, C şi D;

3. Roentgenterapia;

4. Kinetoterapia;

5. Ergoterapia;

6. Masajul

• KINETOTERAPIA

= terapie prin mişcare, efectuată prin programe de recuperare medicală care urmăresc refacerea
unor funcţii diminuate sau creşterea nivelului funcţional în diverse suferinţe;

 este o procedură terapeutică individualizată;

 are ca principiu mişcarea, sub formă de exerciţii fizice, având ca obiectiv un scop
terapeutic.

Obiectivele generale urmărite în tratamentul prin kinetoterapie sunt:

 refacerea forţei musculare şi creşterea rezistenţei musculare;

 creşterea capacităţii de efort;

 ameliorarea funcţiilor de coordonare, control şi echilibru ale corpului;

 formarea capacităţii de relaxare;

 corectarea posturii şi aliniamentului corpului;

 creşterea mobilităţii articulare;

 reeducarea respiratorie;

 reeducarea sensibilităţii.

Recuperarea medicală prin kinetoterapie este specifică şi absolut necesară în:

 afecţiunile aparatului locomotor (ortopedice şi posttraumatice);

  afecţiunile reumatice (spondilita, poliartrita reumatoidă, artrita, reumatisme
degenerative);

 afecţiunile neurologice (accidentele vasculare cerebrale, traumatismele coloanei

vertebrale, boli degenerative şi inflamatorii ale sistemului nervos, sindroame neurologice);

 afecţiunile aparatului cardio-vascular; afecţiunile aparatului respirator; afecţiunile

neuropsihice; afecţiunile metabolice (obezitatea);maladiile congenitale (distrofia neuro-
musculară, luxaţia congenitală de şold, tetraplegia) etc.

• ERGOTERAPIA (TERAPIA OCUPAŢIONALĂ)

= terapie care utilizează activitatea în vederea readaptării celor cu dizabilităţi fizice şi mintale.

SCOP - de a le reda bolnavilor independenţa fie dându-le posibilitatea să se adapteze la deficitul

lor, fie participând la ameliorarea stării lor.

INDICAŢII

 infirmităţi motorii (paralizii, sechele posttraumatice, afecţiuni reumatologice, miopatii)

 boli mintale,

 arsuri, boli cardiace,etc.

TIPURI

Ergoterapia reeducativă-readaptativă - utilizează acţiunea ca mediator pentru a ajunge la un

obiectiv dat (căutarea unei mai bune coordonari a mişcărilor, antrenament pentru purtarea unei
proteze, reînvaţarea acţiunilor zilnice etc.).

Pe aceasta bază, orice activitate - >activităţi artizanale ca împletitul sau ţesutul; activităţi de
captare a atenţiei, de exprimare, scris, jocuri; reînvăţarea gesturilor vieţii zilnice; activităţi de tip
profesional de toate tipurile etc., sunt bune de folosit în măsura în care pot ajuta pacientul să le
adapteze la posibilităţile sale.

Aceasta mediere permite să se observe şi să se analizeze problemele pe care le pune boala în

cauză, apoi să se propună o soluţie cu contribuţia bolnavului şi a medicului curant (cum să eviţi
durerea în gesturile vieţii zilnice la un pacient suferind de dureri lombare, de exemplu).

Ergoterapia preventivă - vizează sfătuirea pacientului în ce priveşte gesturile cotidiene şi

amenajarea locuinţei şi îi permite să-şi asume handicapul sau boala rămânând integrat în mediul
său de viaţă.

• MASAJUL

= tehnică ce constă în manipularea sistematică a ţesuturilor moi în scopuri terapeutice

INDICAŢII

• reducerea durerii,

• reducerea fluidelor în spaţiile interstiţiale şi articulare,

• relaxarea musculaturii,

• revenirea muşchilor scurtaţi, retractaţi la lungimea normală,

 • creşterea circulaţiei în muşchii denervaţi,

• mobilizarea ţesuturilor ce au aderat anormal la structuri de vecinătate,

• creşterea toleranţei ţesuturilor la presiune,

• obţinerea unei relaxări generale și a unei stări psihologice bune

TEHNICI

• netezire sau efleuraj,

• frământare sau petrisaj,

• percuţii sau bateri,

• fricţiuni,

• vibraţii

• scuturarea

• PREGĂTIREA PREOPERATORIE ŞI ÎNGRIJIRE POSTOPERATORIE

PREGĂTIRE PREOPERATORIE - > respectă etapele cunoscute ; sunt necesare radiografiile sistemului
osteo-articular (faţă, profil sau alte incidenţe)

ÎNGRIJIRE POSTOPERATORIE

Tratamentul chirurgical în reumatologie:

Sinovectomie = îndepărtarea sinovialei inflamate (în max. 5 ani de la debutul bolii) ; se practică în
PR (stadiul III), SA ; îngrijirea postop. este laborioasă, necesitând o supraveghere continuă a
articulaţiei

Capsulotomiile, tendonectomiile şi artrodezele (artrodeza = blocarea definitivă a articulaţiei) =

intervenţii paleative practicate f. rar

Artroplastiile (refacerea suprafeţei articulare) = interv. dificile, cu risc infecţios crescut - indicate în
artroze

• REGIMUL ALIMENTAR

Dietă cu număr corespunzător de calorii, număr de proteine suficient şi bogată în vitamine.

 se poate aplica regim normo sau uşor hiperglucidic, normoprotidic, normolipidic, bogat în
săruri minerale

 ! Combaterea denutriţiei şi obezităţii

 ! La tratamentul cu cortizon - > hipo- sau desodat, în funcţie de doza de cortizon

• ÎNGRIJIREA P CU AFECŢIUNI REUMATISMALE

I. ÎNGRIJIREA P CU REUMATISM ARTICULAR ACUT (R.A.A.)

= afecţiune a ţesutului conjunctiv, ce interesează întreg organismul, dar afectează cu predilecţie

inima (pericardite, miocardite – întâlnite mai frecvent – şi endocardite – forma cea mai gravă);
este reumatismul care “linge articulaţiile şi muşcă inima”.
SDD - infecţia streptococică de grup A (mascată sau nu de o infecţie nestreptococică sau virală)

- climatul (frigul , umezeala ; apare mai frecvent iarna şi primavara)

- igiena precară sau oboseala

I. ÎNGRIJIREA P CU REUMATISM ARTICULAR ACUT (R.A.A.)

MDD

Debut - > prin angină streptococică: febră 39-40 ° C, disfagie, amigdalită eritematoasă sau pultacee

După 1-3 săptămâni apare atacul reumatismal - > aspect inflamator clasic:

- tetrada lui Celsius, “mobilă” de la o articulaţie la alta

- impotenţă funcţională a articulaţiilor mari : genunchi, glezne, mâini,coate, umeri.

- nodozităţi Meynet - > situate periarticular ; de mărimea unui bob de mazăre

- eritem nodos - > nodozităţi cât o alună/nucă, roşii-violacee, dureroase, situate la nivelul
gambelor

MAI POT POT APĂREA

- cardita reumatismală

- reumatism cerebral

- coree (apare la cca 20% din B, ca o consecinţă a inflamaţiei de la nivelul SNC şi este o
manifestare târzie a RAA – apare cam la 3-6 luni de la debutul infecţiei cu streptococ; clinic - >
apar mişcări involuntare şi necoordonate,astenie musculară, labilitate emoţională; semnele dispar
la 1-2 săptămâni

ROL PROPRIU

- repaus absolut la pat în perioada acută

- reluarea activităţii după 5-6 săptămâni sau 2-3 luni în cazul apariţiei carditei (chiar 6 luni în
formele grave)

- regim hiposodat cu aport proteic şi de lichide corespunzator stării generale ; suplimentarea

vitaminelor: A şi C

- toaleta parţială

- educarea P privind importanţa tratamentului şi a regimului igieno-dietetic ; lămurire asupra

evoluţiei bolii şi a necesităţii contr0l periodic

- educarea P în legătură cu importanţa profilaxiei şi terapiei corecte a afecţiunilor streptococice - >

Moldamin 1.200.000 U la 14 zile (600.000 U/7zile) timp de 5 ani sau până la 18 ani.

ROL DELEGAT

 recoltarea analizelor:

 HLG (anemie discretă, Hleucocitoză);

 VSH (valori foarte crescute ; reflectă evoluţia bolii)

  fibrinogen;

 ASLO (titru mărit la 2 săptămâni de la debut, chiar 2000 ; foarte puţine cazuri evoluează cu
titru scăzut ;

 PCR

 exudat faringian (prezenţa strepto hemolitic)

Notă:

ASLO = antistreptolizina O -  tip de anticorp care neutralizează streptolizina O (toxina

streptococică).

Streptolizina O = hemolizină produsă de streptococii de grup A. La pacienții infectați, streptolizina

O acționează ca un antigen față de care organismul dezvoltă un răspuns umoral specific
(antistreptolizina O=ASLO) 

Notă:

PCR = proteina C reactivă - o proteină plasmatică sintetizată de ficat și de adipocite (celulele grase

ale organismului) numită și'proteină de fază acută' deoarece apare în cadrul proceselor
inflamatorii acute. Este un marker al inflamației organismului, nivelul ei crește foarte mult în
cadrul acestor situații. 

Fibrinogenul = factorul 1 al coagulării; de asemenea, aparține grupului proteinelor de fază acută

(valori crescute apar după 24-48 ore de la producerea inflamației).

ROL DELEGAT

- pregătirea P pt EKG şi alte investigaţii recomandate

- AB-terapie cu Penicilină (10-15 zile) apoi Moldamin după schema stabilită de M

- administrarea AINS (aspirină 6g/zi + antiacide) dacă nu prezintă cardită

- administrare cortizon asociat cu KCl ( tratament de elecţie în cardită) - > Prednison 1-1,5
mg/Kgcorp/zi în prima săptămână, apoi doza descreşte treptat (timp de 4 luni)

- Ibuprofen, Fenilbutazonă

II. ÎNGRIJIREA P CU ARTROZE - SPONDILOZE

= afecţiuni reumatismale vertebrale cu caracter degenerativ

- interesează vertebra şi discul intervertebral ; nucleul pulpos , bogat în apă se poate retracta,
devenind friabil, iar inelul se necrozează SAU

- nucleul poate bomba în spongioasa corpului vertebral = > hernierea intraspongioasă = formarea
nodulilor Schmorl

Aceste modificări se numesc DISCARTROZĂ.

SDD

 traumatisme vertebrale

 tulburări statice - > Hlordoza, poziţii greşite în munca profesională

  obezitate

 Hfuncţia coloanei cervicale şi lombare (mai ales în solicitările sportive de performanţă)

 vârsta înaintată

 predispoziţie genetică

MDD

Comune:

- durere articulară la mişcare

- dimineaţa articulaţia pare înţepenită

- limitarea mişcărilor

- crepitaţii /cracmente

- deformare articulară

Specifice

1.Spondiloza cervicală:

 durere cervicală,

 redoarea cefei,

 cracmente în mişcări, însoţite de fenomene iritative ale rădăcinilor nervoase:

 nevralgii cervico-brahiale (durere cervicală cu iradiere în umăr stg. sau

dr.);

 periartrita scapulo-humerală - PSH – (inflamaţia articulaţiei umărului ;

 torticolis

2.Spondiloza toracală - > este mai rară şi se manifestă prin nevralgii intercostale.

O formă specială este boala Scheuermann (sau spondiloza juvenilă) , care debutează la copii sub
10 ani, pentru ca între 10 şi 20 de ani să se constituie cifoza - > sunt prezenţi nodulii Schmorl şi
vertebrele cuneiforme (în formă de cui).

O altă formă este sdr. Forestier-Rotes, caracterizat printr-o osteofitoză giganta(excrescenţe

osoase - > “pinteni”/ “cioc de papagal”) şi formarea de punţi osoase numite sindesmofite.

MDD

Specifice

2.Spondiloza toracală

maladie Scheuermann noduli Schmorl

MDD

Specifice
2.Spondiloza toracală

sindesmofite

3. Spondiloza lombară - > este cea mai frecventă, datorită mobilităţii şi calităţii de suport al acestui
segment vertebral.

- se constată de fiecare dată durerea/ lombalgie (lumbago) ce iradiază de obicei spre regiunile
fesiere sau sacru sau pe membrele inferioare, sub forma unei sciatici - > fenomenele se explică
prin alterarea discului ce declanşează iritaţii ale rădăcinilor nervoase;

- punctele cele mai dureroase sunt cele de la nivelul L4-L5 si L5-S1

3. Spondiloza lombară

L4 - > abolirea reflexului rotulian, durere ;

L5 - > alterarea mersului pe călcâie, durere, parestezii (senzaţie anormală nedureroasă dar
neplăcută simţită pe piele – furnicături, amorţeli) pe faţa laterală a coapsei şi gambei , faţa
dorsală a piciorului

S1 - > abolirea reflexului achilian, alterarea mersului pe vârfuri, durere, parestezii pe faţa
posterioară a coapsei, gambei, faţa plantară a piciorului

ROL PROPRIU

 educarea P să recunoască MDD

 efectuarea bilanţului muscular

 aplicaţii calde

 mobilizare - > mişcări active, pasive, active-ajutate (kineziterapie) efectuate la pat sau în
afara patului

 recuperare prin masaj (specialişti)

ROL DELEGAT

 participare la explorări - > radiologice, lichid sinovial,scintigrafie osoasă

 împachetări cu parafină, BFT

 tratament antialgic şi antinevralgic (vit B1,B6,B12); antiinflamator (AINS);

decontracturant (Clorzoxazon, Decontractyl)

 electroterapie( ionizări ,diadinamice); termoterapie ( nămol cald, băi de lumină) ! La

cardiaci, pulmonari decompensaţi

 pregătire pt. intervenţii ortopedo-chirurgicale şi îngrijiri ulterioare (în cazurile

recomandate)

 încurajarea P să facă cure BFT - > Felix, Herculane, Govora, Sovata, Amara, litoral.

III. ÎNGRIJIREA P CU LOMBOSCIATICĂ

= afecţiune nearticulară caracterizată prin nevralgie şi nevrită, cu limitarea mişcărilor

Sciatica vertebrală - > suferinţă a nervului sciatic, dată de hernia discului intervertebral.

SDD

 suferinţe discale - > discopatii, hernii

 artroza sacro-iliacă sau spondiloza lombară

 eforturi fizice mari

MDD

 durere - > lombalgie, sciatalgie, lobosciatalgie, cu caracter continuu: lombar, sacrat

 hipoestezie, atonie/atrofie musculară, reflexe tendinoase diminuate sau abolite

 poziţii vicioase, ştergerea lordozei cu aspect de spate drept, scolioza lombară

 contractura musculaturii paravertebrale

 mers dificil

 tulb de sensibilitate şi deficit motor (sdr. radicular)

MDD(medic)

 semnul Lassegue - > la ridicarea pasivă a MI, cu genunchiul în extensie, apar dureri pe
traiectul nervului sciatic ( în hernie de disc, nu se obţine o amplitudine mai mare de 15-40
°) ; când este bilateral reflectă o compresie medulară;

 semnul Bonnet - > evidenţiază dureri la adducţia coapsei pe bazin (gamba în flexie)

ROL PROPRIU

Cunoaşterea formelor clinice:

Sciatica L5 - > dureri pe traiectul indicat de dunga pantalonului, faţa dorsală a piciorului, haluce ;
nu merge pe călcâi deoarece-l doare (semnul călcâiului );

Sciatica S1 - > dureri pe faţa posterioară a gambei , retromaleolar, faţa externă a plantei ; nu
merge pe vârfuri deoarece-l doare (semnul vârfului piciorului ).

ROL PROPRIU

 asigurarea condițiilor de mediu şi a accesoriilor necesare

 asigurarea unui pat tare (saltea pe scândură)

 repaus obligatoriu în perioada acută

 asigurarea unei poziţii relaxante (DD, semişezând sau DL - cu genunchii îndoiţi pentru a
evita întinderea nervului sciatic care provoacă durerile; această poziţie asigură lărgirea
găurii de conjugare pe unde trec rădăcinile nervului sciatic, scăzând deci compresiunea
nervoasă de către discul lezat.)

ROL PROPRIU

 dietă hipocalorică la P supraponderali/obezi

  mobilizare prin mişcări pasive, apoi active, când semnul Lasseque este negativ pană la 70 °

 nu se forţează mişcările (! Flexia coloanei pe bazin să nu producă dureri vii)

 informare asupra posibilităţii recidivelor ( evitare suprasolicitări , reeducarea mişcărilor)

 explicarea necesităţii roentgenterapiei atunci când celelalte mijloace terapeutice nu mai

dau rezultate

 lămurire asupra conduitei ulterioare - > BFT (Felix, Herculane, Amara, Mangalia) sau
intervenţie chirurgicală (ablaţia nucleului pulpos/grefă)

ROL DELEGAT

 administrarea AINS si a analgeticelor în perioada acuta (Acid acetilsalicilic 3-4g/zi;

Fenilbutazonă – dg /sau supozitoare ; Indocid)

 asig cond. pentru pcţ. rahidiană - > infiltraţii epidurale /paravertebrale cu Xilină 1% şi
hidrocortizon

 practicarea rahianesteziei în cazurile hiperalgiilor

 administrarea decontracturantelor - > Clorzoxazon, Decontractyl, Paraflex ( combat

contractura musculară şi astfel se reduce conflictul disco-radicular)

 ! La cedarea durerii şi contracturii, să NU înceapă mişcările imediat, întrucât discul

vertebral nu se reface înainte de 2-3 săptămâni.

 practicarea acupuncturii - > combate contractura musculară, tulburările vasculare şi

neurologice şi are efect analgezic

 pregătire pentru proceduri fizioterapeutice (!!! Nu în fazele acute) - > electroterapie

(ionizări cu novocaină 2%, diadinamice, ultrasunete, galvanizări) SAU vertebroterapie
( elongaţie vertebrală cu ajutorul meselor de elongaţie, prin tracţiune , extensie) precedată
de termoterapie

 pregătire pentru investigaţii radiologice, recoltare produse biologice.

RECOMANDĂRI LA EXTERNARE (P neoperat)

 Să nu ridice greutăţi de jos decât în poziţia cu genunchii îndoiţi şi coloana neflectată (cât
mai dreaptă)

 Să evite pe cât posibil transportul greutăţilor în spate, care măresc solicitarea discurilor
intervertebrale

 Să practice în fiecare zi gimnastică medicală de 10-15 minute dimineaţa şi la sfârşitul

programului

 Să evite îngrăşarea / să slăbească, respectând dieta conform sezonului şi efortului fizic pe

care-l practică

 Să se adreseze medicului la primele semne dureroase localizate în regiunea lombară.

 Să practice gimnastica la spalier sau la bară, agăţat în mâini, fiindcă asigură despovărarea
discurilor intervertebrale.
  Dacă a apărut după un efort criza acută de lombosciatică, să solicite şi să consulte imediat
medicul. Până la sosirea medicului să respecte repausul absolut la pat.

 Dispariţia bruscă a durerii, însoţită de dificultate în mers anunţă sciatica paralizantă care
trebuie operată în cel mult 4-5 ore de la debutul simptomelor.

III. ÎNGRIJIREA P CU OSTEOPOROZĂ

= afecţiune sistemică a ţesutului osos, caracterizată prin scăderea masei osoase şi modificarea
microarhitecturii osoase, care îi scad rezistenţa şi cresc riscul de fracturi.

 Numele bolii provine din latina si înseamna "os poros".

 Ţesutul osos este un ţesut viu, în care are loc permanent atât depunere de os cât şi
pierdere de os.

 După vârsta de 35 de ani, pierderea de os depăşeşte depunerea. Când acest proces este
accelerat, oasele devin tot mai fragile (chiar dacă la exterior pot părea solide) şi structura
lor se aseamănă tot mai mult cu a unui burete cu găuri mari în interior.

• os normal osteoporoză

• osteoporoză

SDD/FDR

 Sexul feminin - de patru ori mai multe femei decât barbaţi suferă de osteoporoză .

 Osteoporoza afectează şi alţi membri ai familiei - boala are şi o componentă ereditară.

 Întreruperi ale ciclului menstrual - osteoporoza afectează foarte adesea femei aflate în
post-menopauză, dar riscul creşte chiar şi în situaţia unor boli sau exerciţii fizice foarte
intense care întrerup temporar ciclul menstrual.

 Intervenţii chirurgicale - gastrectomii sau histerectomii totale. Acestea afectează absorbţia

sau utilizarea calciului de către organism.

 Anumite tratamente medicamentoase - de ex. tratamente de lungă durată cu AIS şi

antiepileptice sau excesul de hormoni tiroidieni.

 Alţi factori de risc - fumatul, consumul de alcool, cafea. Fumatul pare să blocheze
capacitatea estrogenilor de a proteja oasele, iar alcoolul poate bloca absorbţia calciului şi
reduce creşterea osoasă.

 perturbări endocrine – hiperparatiroidism( -> mobilizarea Ca din oase)

 deficienţe nutriţionale de Ca şi P

 imobilizare prelungită

MDD

Generale - > oboseală, astenie, uneori depresie

Specifice - > debutul clinic poate fi cu dureri dorsolombare care se accentuează la solicitări mai
intense şi prelungite; durerea determină modificări de statică şi dinamică a coloanei vertebrale,
care favorizează apariţia poziţiilor vicioase şi a leziunilor degenerative (spondiloze).
MDD specifice

• După o perioadă mai lungă sau mai scurtă pot să apară tasările vertebrale, care
accentuează durerile, poziţiile vicioase şi scăderea înălţimii.

• Fracturile (de col femural, epifiză distală de radius) la traumatisme minime sunt semne ale
osteoporozei avansate.

ROL PROPRIU

Educare P în vederea unei alimentaţii corespunzătoare:

Necesarul de calciu recomandat variază în functie de vârstă şi este cuprins între 1000 – 1300 mg
/zi, fiind mai crescut la copii, vârstnici, femei gravide şi în perioada de lactaţie.

Cele mai importante surse alimentare de calciu sunt:

• legume, fructe crude (varza, salata, fasole, portocale, grapefruit)

• mac, nuci, alune, soia, linte,

• peşte (sardele, macrou, hering, somon)

• produse lactate ( iaurt, sana, brânzeturi / o cană de lapte conţine 250 mg calciu), ouă

Suplimente nutritive:

• Suplimentul de calciu este recomandat de fiecare dată când necesarul zilnic nu este
asigurat prin alimenaţie. O atenţie deosebită se acordă perioadei de postmenopauză,când
necesarul de 13oo mg este rar asigurat prin aportul alimentar.

• În afară de calciu şi vitamina D, se consideră că vitamina K, vitamina C şi vitamina B6 deţin

un rol semnificativ în stimularea formării osoase calitative şi în menţinerea capitalului
osos.

Educarea P privind expunerea la soare

Educarea P în privinţa exerciţiilor fizice:

 exerciţiul fizic este un adjuvant esenţial al dietei şi terapiei antiosteoporotice ; în urma

unei activităţi fizice specifice de o durată de 20-30 de minute, de 3 ori pe săptămână P se
poate bucura de următoarele beneficii:

 menţinerea densităţii masei osoase

 prevenirea dezvoltării atitudinii specifice osteoporotice (spate “rotund”),

reducerea durerii,menţinerea mobilităţii şi astfel, desfăşurarea mai uşoară
a activităţilor uzuale

 îmbunătăţirea coordonării şi echilibrului, scăzând riscul de a cădea şi de a

suferi fracturi

ROL DELEGAT

• recoltări pentru analize

• participare la investigaţii: radiografii, biopsie osoasă

 • încurajarea P să poarte corsete pentru menţinerea unei poziţii cât mai bune a coloanei
vertebrale

• administrarea medicaţiei specifice:

 Ca, vit D,

 Estrogenii - femeile care au trecut de menopauză pot să-şi reducă riscul de fractură
la jumătate cu ajutorul terapiei de substituţie estrogenică; reversul medaliei este
că la unele femei acest tratament poate creşte uşor riscul de cancer.

 Calcitonina - injectarea acestui hormon pe o perioadă de timp poate stopa sau

încetini pierderea de os şi diminua durerea produsă de fracturile
osoase;dezavantajul este că tratamentul se poate administra numai injectabil şi
este destul de costisitor.

 Bifosfonaţi - nu sunt hormoni; ca şi estrogenii, sunt indicaţi atât pentru prevenirea

cât şi pentru tratamentul osteoporozei.

RECOMANDĂRI PENTRU P CU OSTEOPOROZĂ

Reducerea riscului de cădere la domiciliu:

 montare balustrade solide la toate scările, precum şi mânere de care să se poată prinde la
baie

 acoperire podea alunecoasă cu covoare sau mochetă

 casa în ordine şi înlăturarea obiectelor căzute pe jos, mai ales bucăţile de sfoară, aţă,
cabluri electrice, de telefon, etc.

 montarea telefoanelor în cât mai multe încăperi pentru ca ajutorul să fie cât mai uşor de
solicitat în cazul unui accident.

Echipare cu îmbrăcăminte şi încălţăminte care conferă siguranţa maximă - încălţăminte care

sprijină bolta plantei şi cu tălpi nealunecoase, dar ferire de tălpile din cauciuc (tenişi) pentru că
sunt atât de aderente încât pot dezechilibra.

Păstraţi-vă echilibrul - dacă aţi observat că nu aveţi siguranţă în timpul mersului, folosiţi un
baston; puneţi articolele de bucătărie cât mai la îndemână.

Controlarea auzului şi vederii - dacă este cazul, folosiţi ochelari şi aparat auditiv; iluminaţi cât mai
bine întreaga casă.

În caz de cădere - mişcaţi-vă încet şi evitaţi să forţaţi braţul sau piciorul la care v-aţi lovit; dacă
banuiţi că s-a produs o fractură, nu vă mişcaţi şi nu permiteţi nimănui să vă mişte până la sosirea
ajutorului medical.