Obiectivul de bază al unei entități este asigurarea recuperabilității cheltuielilor şi

eforturilor economice depuse prin menţinerea unui nivel în creștere a rezultatelor financiare.
Acest scop pot fi realizat, în primul rînd, prin organizarea corectă a contabilității operaţiunilor
economice şi printr-un control de gestiune asupra integrităţii patrimoniale, prin optimizarea
structurii şi nivelului cheltuielilor şi costurilor, elaborarea unei politici strategice a vînzărilor şi a
relaţiilor cu cumpărătorii și clienții. În acest context, contabilităţii îi revine un rol major în cadrul
procesului de determinare, repartizare și dezvăluire în rapoarte a rezultatelor financiare.
Actualitatea temei este condiționată de necesitatea perfecţionării contabilităţii profitului
şi soluţionării problemelor legate de recunoașterea şi contabilizarea acestuia, stabilirii unei
legături optime a veniturilor în raport cu costurile și cheltuielile în vederea obţinerii unui rezultat
financiar pozitiv.
Necesitatea cercetării contabilităţii profitului este determinată de importanța acestuia în
asigurarea remunerării factorului uman şi cel capital, recuperării investițiilor proprietarilor.
Abordarea temei date e importantă deoarece controlul, verificarea şi contabilizarea corectă a
rezultatelor financiare este una din obiectivele de bază ale contabilităţiiv și a managementului
entității. În cadrul acestui sector de evidență se formează indicatorii financiari de bază pentru
luarea deciziilor manageriale de către toţi utilizatorii de informație. Indicatorii principali sînt:
cifra de afaceri, profitul brut, rezultatele din fiecare tip de activitate practicată la entitate care
formează imaginea de afaceri a entității.
Scopul lucrării constă în studierea comparativă a teoriei şi practicii naţionale şi
internaţionale a contabilităţii profitului şi reflectării lui în situațiile financiare, precum și
cercatrea modului de utilizare a acestuia. Pentru realizarea scopului propus se impun următoarele
sarcini:
 studierea aprofundată a modului de recunoaștere şi evaluare a profitului în plan naţional
şi în plan internaţional;
 stabilirea şi analiza modului de contabilizare a profitului și pierderii;
 prezentarea modului de contabilizare a rezultatelor financiare și prezentare în situațiile
financiare conform SNC şi celor internaţionale şi corelaţia dintre acestea.
Obiectul de studiu practic al lucrării l-a constituit documentele primare, situațiile financiare
şi registrele contabile referitoare la contabilitatea rezultatelor financiare și decontărilor cu
proprietarii la entitatea „DOINA VIN” SRL.
 Entitatea „DOINA VIN” SRL a fost înregistrată în anul 1993 și se ocupă cu producerea,
stocarea și comercializarea en gross a producției alcoolice fabricate.
Studiul profund al problemelor cuprinse în teză este legată de analiza și consultarea unui
număr are de materiale documentare şi legislative aferente rezultatelor financiare și a
decontărilor cu proprietarii, în scopul reglementării contabilității acestora. Printre actele
legislative de bază utilizate de autor la elaborarea tezei de licenţă se poate de menționat
următoarele.
Unul din actele normative prin care pot fi evidenţiate structura şi modul de formare şi
mişcare a profitului este Legea contabilităţii și raportării financiare Nr. 287 din
15.12.2017, care stabileşte cadrul normativ de bază, principiile și cerinţele generale şi
mecanismul de reglementare în domeniul contabilităţii şi raportării financiare în Republica
Moldova

Un alt act normativ este Legea privind societăţile cu răspundere limitată nr. 135
din 14.06.2007 care prevede modul de constituire, funcţionare, reorganizare şi lichidare a
societăţilor cu răspundere limitată

O altă lege care reglementează activitatea în general a entităților de stat şi în special formarea
şi mişcarea capitalului propriu este Legea cu privire la întreprinderea de stat şi
întreprinderea municipală Nr. 246 din 23.11.2017. Această lege stabileşte condiţiile
juridice, organizatorice şi economice ale înfiinţării, funcţionării şi încetării activităţii entității
de stat

Aspectele juridice de reglementare a tranzacțiilor privind aporturile în capitalul social sînt

stabilite primordial în Codul civil al Republici Moldova nr. 1107-XV din 06.06.2002.
Conform prevederilor art. 112 alin. (2) din Codul civil, capitalul social al societăţii
comerciale se formează din aporturile fondatorilor, exprimate în lei. Conform articolului 106
din Codul civil capitalul social poate fi exprimat în formă de bani, valori mobiliare sau alte
forme de active

Rezultatul financiar sintetizează eficienţa cu care s-a desfăşurat întreaga activitate

economică a entității în timpul exerciţiului financiar. Rezultatul financiar se concretizează în
profit sau pierdere. Profitul, sau rezultatul pozitiv, reprezintă excedentul veniturilor asupra
cheltuielilor, sau cu alte cuvinte, reprezintă sursa proprie de finanţare a activelor create ca
excedent al veniturilor faţă de cheltuieli. Pierderea, sau rezultatul negativ, exprimă mărimea
bunurilor consumate în activitatea entității care nu a putut fi acoperită din veniturile proprii.
 Profitul constituie raţiunea activităţii economice şi, practic, determină prosperarea
entității în perioada previzională. De regulă, toate entitățile care se dovedesc a fi nefavorabile
sunt supuse falimentului.
Rezultatele financiare sintetizează eficienţa cu care s-a desfăşurat întreaga activitate
economică a entității. Acestea reflectă efortul făcut de entitate şi efectele obţinute în urma
efortului depus prin compararea acestor două elemente. Rezultatele financiare se calculează, de
regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune pe baza diferenţei între venituri (efectele obţinute) şi
cheltuieli (eforturile depuse).
Rezultatul obţinut poate fi o mărime valorică pozitivă denumită profit, în situaţia când
veniturile sunt mai mari decât cheltuielile sau o mărime valorică negativă denumită pierdere.
Venitul net este determinat prin diferenţa dintre venituri şi cheltuieli:
Venit net = Venituri – Cheltuieli
Există mai multe abordări a noțiunii de profit:
 profitul este considerat, în sens restrâns, ca venit sau recompensă a factorului capital;
 profitul ca venit ce provine din munca însuşită de cei, ce posedă capitalul pe seama
celor care-şi vând forţa de muncă;
 natura profitului pusă în legătură cu natura întreprinzătorului, care în cadrul activităţilor
economice desfăşurate (în comerţ, schimb şi alte sfere de activitate) obţine câştiguri mai
mari sau mai mici în funcţie de capacitatea sa de a acţiona în cadrul afacerilor
întreprinse.
 Însă pentru a determina potenţialul economico–financiar al unităţilor economice se
poate utiliza un sistem a indicatorilor relativi de bază, şi anume:
 Profitul din activitatea operaţională – mărime absolută ce determină rezultatele
financiare ale activităţii de desfacere şi de producţie şi influenţează direct asupra
viabilităţii acestuia (reflectă rezultatul financiar obţinut din vânzări nete). Suma
profitului menţionat mai sus se calculează ca diferenţa dintre venitul din vânzări şi
costul vânzărilor.
 Profitul perioadei de gestiune până la impozitare – mărime absolută care influenţează
direct asupra eficienţei tuturor activităţilor desfăşurate de entitate pe parcursul anului de
gestiune. Profitul perioadei de gestiune până la impozitare reflectă rezultatul financiar
obţinut de entitate în cursul perioadei de gestiune din toate felurile de activităţi. Acest
 indicator numit şi profit contabil, se determină prin însumarea următoarelor date din
Situația de profit și pierderi.
 Profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare nu trebuie să fie confundat
cu venitul impozabil care se determină în baza profitului contabil şi poate să devieze de
la ultimul cu mărimea ajustărilor fiscale. Venitul impozabil se calculează în Declaraţia
cu privire la impozitul pe venit care se completează anual, în conformitate cu cerinţele
Codului fiscal. Mărimea lui nu se reflectă în Situația de profit și pierderi.
 Profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la impozitare se utilizează pe larg în
procesul analizei financiare pentru determinarea nivelului de rentabilitate a activelor şi
altor indicatori, care caracterizează eficienţa activităţii entității.
 Profitul net reprezintă diferenţa dintre „Profitul (pierderea) până la impozitare” şi
„Cheltuieli privind impozitul pe venit”. Acest indicator se înregistrează în raport în
rândul 120. Este obligatoriu faptul, ca datele din rândul 120 din situație să corespundă
datelor din rândul 360 al Bilanţului, care poartă denumirea de Profit net (pierdere netă)
al perioadei de gestiune.
 Cu cât valoarea acestui indicator este mai mare, cu atât mai favorabile sunt posibilităţile
reale ale entității pentru asigurarea unei activităţi durabile (reflectă rezultatul financiar
net obţinut de entitate în cursul anului de gestiune sau diferenţa rămasă la dispoziţia
entității după impozitare).
 Ţinând cont de aspectele menţionate rezultatele financiare apreciate la entitate se
calculează prin următoarele relaţii:
 1. Veniturile din vânzări diminuate cu costul vânzărilor pe o perioadă de gestiune
stabilesc profitul brut (pierderea brută) a entității:
 Profit brut = Venituri din vânzări – Costul vânzărilor (1)
 sau
 Pierdere brută= Costul vânzărilor – Venituri din vânzări (2)

Profitul poate fi clasificat în funcție de diferite criterii. În funcție de perioada de apariție și

alocarea la un an financiar

2. Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere) se determină după

următoarea relaţie:
 Rezultatul din activitatea operaţională: profit (pierdere) = Profit brut (pierdere brută) +
Alte venituri din activitatea operaţională – Cheltuieli de distribuire – Cheltuieli administrative –
Alte cheltuieli din activitatea operaţională (3)

3. Rezultatul din alte activități: profit (pierdere) se determină după următoarea relaţie:
Rezultatul din alte activități:: profit (pierdere) = Rezultatul din activități cu active
imobilizate + Rezultatul activități financiare (4)

4. Rezultatul din activitata economico-financiară: profit (pierdere) se determină după

următoarea relaţie:
Rezultatul din activitata economico-financiară: profit (pierdere) = Rezultatul din
activitatea operaţională + Rezultatul din activități cu active imobilizate + Rezultatul activități
financiare (5)

5. Profitul net (pierderea netă) se stabileşte conform relaţiei:

Profitul net (pierderea netă) = Profitul (pierderea) perioadei de gestiune până la
impozitare - Cheltuieli privind impozitul pe venit (6)
Entitatea poate înrgistra și rezultat negativ numit Pierderea netă. Acesta reprezintă
valoarea pierderilor din perioadele anterioare de gestiune neacoperite de rezultatele din
activitățile financiar - economice ale entității în aceleaşi perioade de gestiune. În acest caz,
pierderea neacoperită este îndreptată spre reducerea capitalului propriu al entității. Menționăm
că, la sfârşitul perioadei de gestiune, profitul nerepartizat pot fi utilizat pentru plata dividendelor,
constituirea rezervelor, dezvoltarea entității, etc. Aceste utilizări sunt, perfectate de obicei, la
data luării deciziei de către Consiliul de administraţie de societate pe acțiuni, care decide
mărimea dividendelor, dezvoltarea entității, remunerarea salariaților pentru rezultatele anuale,
etc. Prin urmare, mărimea profitului nerepartizat reflectată în bilanțul contabil la 31 decembrie,
este de fapt o mărime temporară, deoarece după decizia Consiliul de administraţie ea se va
modifica și poate fi chiar nulă.
Procesul de formare a rezultatului financiar este descris şi analizat prin conturile de
venituri, cheltuieli și de rezultate.
 Cele mai importante conturi, în care se formează rezultatele financiare finale ale entității
în perioadă de gestiune sunt:
 351 ,,Rezultat financiar total”. Acest cont se utilizează pentru acumularea
informației privind formarea rezultatului financiar. În debitul contului 351 „Rezultat
financiar total” se reflectă: cheltuielile înregistrate de entitate și suma profitului net, iar în
creditul contului se reflectă: veniturile entităţii și pierderea perioadei de gestiune. Acest
cont nu are sold.
 333 ,,Profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune”. Se utilizează pentru
generalizarea informaţiei cu privire la rezultatul financiar înregistrat în perioada de
gestiune. În debitul contului 333 „Profit net (pierdere netă) al perioadei de gestiune” se
reflectă pierderea netă, profitul utilizat, decontarea profitului net al perioadei de gestiune.
În creditul contului se reflectă profitul net, decontarea pierderilor perioadei de gestiune.
Acest cont poate avea atât sold debitor cât şi sold creditor. Soldul creditor reprezintă suma
profitului net al anului de gestiune existent la finele perioadei de gestiune, iar soldul
debitor reprezentă suma pierderii anului curent existentă la finele perioadei de gestiune.
Funcția principală a acestui cont este de a determina suma profitului net (pierderii nete),
care este parte componentă a capitalului propriu. Pe de o parte, acest cont îl putem
considera de bază, în care se acumulează informația finală privind rezultatul net, iar pe de
altă parte este un element ce formează capitalul propriu și poate influența diferit asupra
acestuia.
 334 „Profit utilizat al perioadei de gestiune”. Conform prevederilor legislaţiei în
vigoare entitatea poate utiliza profitul perioadei de gestiune (calcularea dividendelor,
constituirea rezervelor, etc.). În debitul contului 334 „Profit utilizat al perioadei de
gestiune” se reflectă suma profitului utilizat al perioadei curente, iar în creditul contului se
reflectă decontarea profitului utilizat pe parcursul perioadei. Soldul debitor reprezentă
suma profitului utilizat pe parcursul perioadei curente. Deobicei el se utilizează de unele
societăți pe acțiuni, care calculează dividende intermediare.
 332 ,,Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenți”. Rezultat
financiar aferent perioadelor precedente, reprezintă profitul nerepartizat sau pierderea
neacoperită rămasă la entitate din anii precedenți şi se calculează la reformarea Bilanţului.
În debitul contului 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor precedenţi”se
reflectă pierderile neacoperite ale anilor precedenţi, utilizarea profitului anilor precedenţi,
decontarea pierderii stabilite la Corecții ale rezultatelor anilor precedenți. În creditul
contului se reflectă: profitul nerepartizat al anilor precedenţi, acoperirea pierderilor anilor
precedenţi, decontarea profitului stabilit la Corecții ale rezultatelor anilor precedenți. Acest
cont poate avea atât sold debitor cât şi sold creditor. Soldul creditor reprezintă suma
profitului anilor precedenţi nerepartizat existentă la finele perioadei de gestiune, iar soldul
debitor reprezentă suma pierderii neacoperite existentă la finele perioadei de gestiune.
Prezenţa profitului nerepartizat al anilor precedenți, ne caracterizează faptul că, activele
entității au crescut ca urmare a operaţiunilor și proceselor din perioadele anterioare de
gestiune, al căror rezultat financiar este profitul.
331 ,,Corecții ale rezultatelor anilor precedenți”. Este un cont de regularizare, care
acumulează rezultatele corectărilor efectuate.  În cazul în care, în rezultatul corectării în
anul de gestiune a erorilor aferente perioadelor precedente, ce ţin de determinarea unor
valori, calculul amortizării, înregistrarea creanţelor şi datoriilor, se stabilesc unele diferențe,
entitatea determină rezultatele financiare ale perioadelor precedente recunoscute în anul de
gestiune. Evidenţa analitică a corectărilor rezultatelor perioadelor precedente se organizează
în aşa mod ca să asigure informaţia pe tipuri de corectări. În debitul contului 331 „Corecții
ale rezultatelor anilor precedenți” se reflectă sumele sub formă de pierderi ale anilor
precedenţi, recunoscute în perioada de gestiune, iar în creditul contului se reflectă sumele
sub formă de profit al anilor precedenţi, recunoscute în perioada de gestiune. Acest cont
poate avea atât sold debitor cât şi sold creditor. Soldul creditor reprezintă suma profitului
anilor precedenţi recunoscut în anul de gestiune, existent la finele perioadei de gestiune, iar
soldul debitor reprezentă suma pierderii anilor precedenţi recunoscută în perioada de
gestiune, existentă la finele perioadei de gestiune. Soldul acestui cont trebuie să fie reflectat
în bilanţ, deoarece utilizatorii informaţiei financiare trebuie să cunoască că pe parcursul
perioadei de gestiune au fost făcute modificări în rezultatele financiare ale perioadei
precedente. Ulterior după prezentarea bilanţului, la reformarea lui, contul 331 se închide în
corespondenţă cu contul 332 „Profit nerepartizat (pierdere neacoperită) al anilor
precedenţi”.