Sunteți pe pagina 1din 18

INSTALAŢII FRIGORIFICE CU COMPRIMARE MECANICĂ DE

VAPORI ÎNTR-O SINGURĂ TREAPTĂ

4.4.1. Ciclul ideal de funcţionare instalaţiei frigorifice cu comprimare


mecanică de vapori [2, 4, 43, 44]
Ciclul ideal de funcţionare al unei instalaţii frigorifice cu
comprimare mecanică de vapori este ciclul Carnot inversat, desfăşurat în
domeniul vaporilor saturaţi umezi. Schema de principiu a instalaţiei
frigorifice este prezentată în fig. 4.6, iar diagramele ciclului de funcţionare
sunt prezentate în fig. 4.7.
Compresorul (C) realizează comprimarea adiabatică (1-2) a
agentului frigorific, absorbind lucrul mecanic specific (lc). Urmează apoi
transformarea de fază (2-3), când în condensator are loc condensarea
agentului; transformarea de fază are loc la presiune şi temperatură
constante, iar mediului exterior i se cedează cantitatea de căldură (q). La
ieşirea din condensator, agentul frigorific este în stare lichidă, punctul (3)
situându-se pe curba de vaporizare.
În detentorul (D) are loc procesul adiabat (3-4), în timpul căruia
presiunea agentului frigorific scade, fenomen însoţit de producerea lucrului
mecanic specific (ld).
În vaporizatorul (V) agentul frigorific suferă o nouă transformare
de fază, vaporizându-se (procesul 4-1). Vaporizarea are loc la presiune şi
temperatură constante, iar pe parcursul acestui proces de la sursa rece se
preia cantitatea de căldură (q0).
Cantitatea de căldură preluată de la sursa rece (spaţiul ce trebuie
răcit) este:

Fig. 4.6 – Schema de principiu a


instalaţiei frigorifice ideale

V-vaporizator;
C-compresor;
K-condensator;
D-detentor;

1
Fig. 4.7 – Ciclul ideal de funcţionare al instalaţiei frigorifice [4]

q 0=T 0⋅Δs ,
iar cantitatea de căldură cedată mediului (sursei calde) este:
|q|=T k⋅Δs.
Lucrul mecanic utilizat pentru funcţionarea instalaţiei este dat de
relaţia:
|l|=|lc|−l d =|q|−q0 =( T k −T 0 )⋅Δs
.
Eficienţa frigorică a instalaţiei este:
q T 0⋅Δs T0
εf= 0 = =
|l| ( T k −T 0 )⋅Δs T k−T 0
.
Se observă că eficienţa frigorifică a instalaţiei ideale depinde doar
de temperaturile de vaporizare şi de condensare şi nu este afectată de
natura agentului frigorific utilizat; o instalaţie frigorifică reală, funcţionând
cu aceleaşi temperaturi de vaporizare şi de condensare, nu poate realiza o
eficienţă frigorifică mai mare decât cea corespunzătoare ciclului Carnot.
Detentorul produce lucru mecanic prin destinderea adiabată a
fluidului de lucru; el poate fi realizat sub forma unei maşini termice cu
piston sau a unei turbine cu rotor paletat.
4.4.2. Ciclul teoretic de funcţionare al instalaţiei frigorifice reale [2, 4,
13, 34, 35]
Funcţionarea unei instalaţii frigorifice conform ciclului Carnot pune
unele probleme, în afara celor legate de imposibilitatea realizării practice a
transformărilor adiabate şi izoterme. Astfel, din 4.7 se observă că procesul
de comprimare (1-2) are loc în domeniul vaporilor saturaţi umezi; în
realitate, pătrunderea agentului frigorific sub formă de lichid în compresor
(mai ales dacă este vorba de un compresor volumic) ar conduce la
deteriorarea acestuia; din acest motiv, în instalaţiile frigorifice reale
2
procesul de comprimare este deplasat în zona vaporilor supraîncălziţi,
evitându-se astfel pătrunderea lichidului în compresor.
Al doilea inconvenient al unei astfel de instalaţii este legat de
utilizarea unei turbine (detentor) în care să aibă loc destinderea agentului
frigorific, de la presiunea din condensator la presiunea din vaporizator;
cum aceasta ar fi alimentată cu vapori având titlul redus (sau chiar cu
lichid), lucrul mecanic produs (ld) ar fi mic (lichidul este incompresibil şi
furnizează o cantitate mică de lucru mecanic prin destindere). În plus,
utilizarea unei componente având complexitate tehnică ridicată, aşa cum
este o turbină, nu se justifică din punct de vedere economic, mai ales în
cazul sistemelor frigorifice mici. Ca urmare se preferă înlocuirea
detentorului cu un dispozitiv mai simplu din punct de vedere constructiv,
denumit ventil de laminare, care prezintă o secţiune de trecere îngustată;
unele instalaţii frigorifice utilizează chiar un tub capilar prin intermediul
căruia se realizează scăderea presiunii agentului de lucru. Se consideră că
procesul de destindere în ventilul de laminare are loc la entalpie constantă,
deoarece nu se produce lucru mecanic prin destindere.
Având în vedere cele de mai sus, schema instalaţiei frigorifice reale
devine cea din fig. 4.8, diagramele ciclului teoretic de funcţionare fiind
prezentate în fig. 4.9.
Procesul (1-2) reprezintă comprimarea adiabatică a vaporilor
supraîncălziţi în compresor; ca urmare, presiunea acestora creşte de la p 0 la
pk, iar temperatura creşte de la T0 la Tref.

Fig. 4.8 – Instalaţia frigorifică reală [4]


V-vaporizator; C-compresor; K-condensator;
VL-ventil de laminare.

Procesul (2-3) are loc în condensator; în prima fază are loc răcirea
vaporilor supraîncălziţi de la temperatura de ieşire din compresor T ref până
la temperatura de saturaţie Tk (procesul 2-2’); această răcire are loc la
presiunea constantă pk existentă în condensator. Urmează apoi schimbarea
stării de agregare a vaporilor saturaţi (procesul 2’-3), care are loc la
presiune şi temperatură constantă. În punctul (3) titlul vaporilor este x = 0,
deci la ieşirea din condensator agentul frigorific este în stare lichidă.
Trebuie făcută observaţia că instalaţiile frigorifice de puteri mari pot fi
3
prevăzute după compresor cu un schimbător de căldură care să asigure
răcirea vaporilor până la temperatura de condensare (desupraîncălzitor).
Destinderea în ventilul de laminare are loc la entalpie constantă
(procesul 3-4), iar presiunea agentului scade de la p k la po; urmează apoi
vaporizarea în vaporizator (procesul 4-1), care are loc la presiunea
constantă p0 şi temperatura constantă T0.

Fig. 4.9 – Ciclul teoretic de funcţionare al instalaţiei frigorifice reale [4]


tref-temperatura agentului la ieşirea din compresor.

Din fig. 4.10 se observă că destinderea agentului în ventilul de


laminare (procesul 3-4) conduce la o reducere a cantităţii de căldură
extrase de la sursa rece, faţă de cazul destinderii adiabatice (3-4’):
q 0 <q '0 .
Eficienţa frigorifică a ciclului teoretic al instalaţiei frigorifice reale
se determină cu relaţia:
i 1 −i 4
εf=
i 2−i 1 .

Fig. 4.10 – Efectul destinderii în


ventilul de laminare [4]

3-4’-destindere adiabatică;
3-4 -destindere izentalpică în
ventilul de laminare.

4.4.3. Subrăcirea şi supraîncălzirea în instalaţiile frigorifice

Pentru a se asigura transferul de căldură de la condensator către


mediul înconjurător este necesar ca temperatura de condensare să fie mai
mare decât temperatura mediului; această diferenţă de temperatură permite
4
şi o răcire sub temperatura de condensare a agentului frigorific lichid
saturat ieşit din condensator, proces care poartă numele de subrăcire. Din
fig. 4.11 se observă că procesul de subrăcire 3-3’ are ca efect o creştere a
cantităţii de căldură preluate de instalaţia frigorifică proporţională cu
suprafaţa (b), suprafaţa (a) fiind proporţională cu cantitatea de căldură
preluată de către instalaţia fără subrăcire.
Subrăcirea se poate realiza în condensator, dar în acest caz gradul
de subrăcire Tsub este limitat de diferenţa existentă între temperatura de
condensare şi temperatura mediului care asigură răcirea condensatorului.
Această limitare poate fi înlăturată dacă subrăcirea are loc într-un aparat
termic (schimbător de căldură) distinct.

Fig. 4.11 – Efectul subrăcirii

1-2-2’-3-4 -ciclul fără


subrăcire;
1-2-2’-3’-4’-ciclul cu subrăcire;
Tsub-subrăcirea.

Aplicînd acelaşi raţionament pentru vaporizator, constatăm că,


pentru ca transferul de căldură de la mediul ce trebuie răcit la vaporizator
să poată fi posibil, este necesar că temperatura de vaporizare a agentului
frigorific să fie mai mică decât temperatura mediului răcit. Ca urmare,
există posibilitatea ca, în partea finală a vaporizatorului, vaporii de agent
frigorific să fie încălziţi peste temperatura de vaporizare, proces care poartă
denumirea de supraîncălzire; evident, procesul de încălzire a vaporilor
continuă şi pe conducta de legătură dintre vaporizator şi compresor, dar
supraîncălzirea din vaporizator măreşte cantitatea de căldură extrasă din
spaţiul de răcit şi din acest motiv se numeşte supraîncălzire utilă.
Din fig. 4.12 se observă că, dacă supraîncălzirea are loc în
vaporizator, cantitatea de căldură extrasă de vaporizator creşte proporţional
cu suprafaţa (c), suprafaţa (a) fiind proporţională cu cantitatea de căldură
preluată de către instalaţia fără supraîncălzire.

5
Fig. 4.12 – Efectul
supraîncălzirii

Ts- supraîncălzirea.

Funcţionarea instalaţiei frigorifice cu un oarecare grad de


supraîncălzire evită pătrunderea agentului frigorific lichid în compresor; pe
de altă parte, din fig. 4.13 se observă că existenţa supraîncălzirii are ca
efect creşterea lucrului mecanic de comprimare al compresorului
(izentropele fiind uşor divergente în zona vaporilor supraîncălziţi) – l’ > l –
şi creşterea temperaturii agentului la refularea din compresor. Efectul
supraîncălzirii asupra eficienţei frigorifice trebuie studiat pentru fiecare caz
în parte, dar literatura de specialitate [36] recomandă ca, în cazul
instalaţiilor frigorifice ce funcţionează cu amoniac, supraîncălzirea
vaporilor să fie redusă la minimum. Ca urmare se consideră că, în cazul
amoniacului, supraîncălzirea vaporilor cu mai mult de 5…10K are efecte
negative asupra eficienţei frigorifice a instalaţiei, în timp ce în cazul
freonilor se recomandă temperaturi de supraîncălzire cât mai mari [36];
acesta este şi motivul pentru care în instalaţiile frigorifice ce funcţionează
pe bază de freoni se recomandă folosirea subrăcirii cu agent frigorific.

Fig. 4.13 – Efectul


supraîncălzirii asupra
lucrului mecanic
consumat de
compresor şi a
temperaturii de
refulare

După cum s-a menţionat mai sus, subrăcirea agentului frigorific


6
lichid ieşit din condensator se poate realiza cu ajutorul unui schimbător de
căldură special destinat acestui scop. Subrăcirea se poate realiza:
 cu apă;
 cu agent frigorific.
.

4.4.3.1. Subrăcirea cu apă

Schema de principiu a instalaţiei frigorifice ce utilizează subrăcirea


cu apă este prezentată în fig. 4.14 [4]. Se observă că după condensatorul
(K) s-a adăugat un schimbător de căldură suplimentar, numit subrăcitor
(SR), răcit cu apă.
Agentul frigorific în stare de lichid saturat care iese din condensator
este răcit la presiune constantă (procesul 3-3’, fig. 4.15), în subrăcitor
preluându-se de la agentul frigorific cantitatea de căldură qSR; urmează apoi
destinderea izentalpică din ventilul de laminare (procesul 3’- 4’).
Din fig. 4.15b se observă că, faţă de ciclul fără subrăcire (1-2-3-4),
ciclul cu subrăcire (1-2-3’-4’) conduce la creşterea cantităţii de căldură
preluate de la sursa rece cu q0; rezultă deci că utilizarea subrăcirii cu apă
conduce la creşterea eficienţei frigorifice a ciclului, care se determină în
acest caz cu relaţia:
i 1 −i 4 ' i 1−i 4
ε 'f = > =ε f
i 2−i 1 i 2 −i 1 .
Mai trebuie remarcat faptul că diagrama reală de ciclului cu
subrăcire este de fapt cea din fig. 4.16, pe care se evidenţiază procesul de
subrăcire (3-3’), ce are loc la presiunea constantă din condensator pk; cum
în domeniul lichid izobarele sunt foarte apropiate de curba de vaporizare,
în practică se admite ca, în diagrama entropică T - s, reprezentarea ciclului
cu subrăcire cu apă să fie cea din fig. 4.15a şi nu cea din fig. 4.16.

Fig. 4.14 – Instalaţia


frigorifică cu subrăcire cu
apă [4]

SR – subrăcitor.

7
Fig. 4.15 – Diagrama de funcţionare a instalaţiei frigorifice cu subrăcire cu
apă [4]

Fig. 4.16– Diagrama reală a


ciclului cu subrăcire cu apă [4]

Subrăcirea cu apă se aplică, de obicei, la instalaţiile frigorifice ce


folosesc amoniacul drept agent frigorific [36].
4.4.3.2. Subrăcirea cu agent frigorific (subrăcirea internă)
Schema de principiu a unei astfel de instalaţii frigorifice este
prezentată în fig. 4.17; în acest caz subrăcitorul (Sr) este un schimbător de
căldură în care printr-un circuit circulă agent frigorific în stare lichidă, ieşit
din condensator, iar prin cel de al doilea circuit circulă vapori reci,
proveniţi din vaporizator. Vaporii răcesc agentul în stare lichidă şi se
încălzesc, preluând căldură de la lichidul ieşit din condensator. În
diagramele T-s şi lg p – i (fig. 4.18), procesul (3-3’) reprezintă răcirea
lichidului saturat, iar procesul (1-1’) reprezintă supraîncălzirea vaporilor
ieşiţi din vaporizator. Ambele procese au loc la presiune constantă:
încălzirea vaporilor se realizează la presiunea p0 din vaporizator, iar
răcirea lichidului la presiunea pk din condensator. În cazul ideal în care nu
există pierderi către mediul înconjurător, i3 – i3’ = i1’ – i1.

8
Fig. 4.17 – Schema instalaţiei
frigorifice cu subrăcire internă [4]

Sr-subrăcitor

Fig. 4.18 – Ciclul de funcţionare al instalaţiei cu subrăcire internă [4]

Din fig. 4.19 se observă că efectul subrăcirii (procesul 3-3’) constă


în creşterea cantităţii de căldură extrase de vaporizator, proporţional cu
suprafaţa (A) din diagrama temperatură-entropie, suprafaţa (C) fiind
proporţională cu cantitatea de căldură extrasă de ciclul frigorific fără
subrăcire. În acelaşi timp, suprafaţa (B) este proporţională cu cantitatea de
căldură preluată de vapori în procesul de supraîncălzire (1-1’), proces ce
are loc în subrăcitor; ca urmare, în acest caz, spre deosebire de situaţia din
fig. 4.15, supraîncălzirea vaporilor nu are ca efect creşterea puterii
frigorifice a instalaţiei, dar are, în principiu, acelaşi efect de creştere a
lucrului mecanic consumat de către compresor ca şi cel ilustrat în fig. fig.
4.13. Având în vedere aceste observaţii rezultă că, faţă de cazul anterior
(subrăcire cu apă), ciclul cu subrăcire internă nu asigură în mod automat
creşterea eficienţei frigorifice, modul în care se modifică aceasta depinzând
de tipul agentului frigorific, regimul de funcţionare al instalaţiei etc.
Fig. 4.19 – Efectul

9
subrăcirii interne
Ţinând cont de căldurile specifice diferite ale lichidului şi
vaporilor1, se poate aprecia că scăderea de temperatură a lichidului (gradul
de subrăcire) este aproximativ jumătate din creşterea de temperatură a
vaporilor de agent (gradul de supraîncălzire). Literatura de specialitate
recomandă ca valoarea temperaturii t1' să fie cuprinsă între t0 şi tk-
(10÷20)°C. O creştere atât de importantă a temperaturii vaporilor şi
respectiv o subrăcire atât de avansată a lichidului saturat impun suprafeţe
mari de schimb de căldură ale subrăcitorului. În consecinţă, din
considerente tehnico-economice, de cele mai multe ori, în practică,
subrăcirea maximă a lichidului este de numai 5…10°C, iar supraîncălzirea
vaporilor este, corespunzător, de 10…20°C [36].
Se defineşte randamentul termic al subrăcitorului ca fiind:
T 1 ' −T 1
η SR=
T 3 −T 1 .
Se observă că în cazul ideal în care temperatura vaporilor ieşiţi din
subrăcitor T1’ ar fi egală cu temperatura agentului lichid ieşit din
condensator T3, randamentul subrăcitorului ar fi 1 (100%); în realitate,
randamentul termic al subrăcitorului este cuprins între 0,2 şi 0,5 [5].
Eficienţa frigorifică a ciclului cu subrăcire internă se determină cu
relaţia:
i 1 −i '4
εf= ' '
i 2−i 1 .
Se poate demonstra că subrăcirea cu schimbător intern de căldură
are un efect favorabil asupra eficienţei frigorifice a instalaţiei atunci când
se respectă condiţia (a se vedea şi fig.4.21) [Chiriac 2006]:
c p⋅T 0 cp
≈ >1
i1 −i 3 , s1 −s3
condiţie care nu este satisfăcută de orice agent frigorific. Acesta este şi
motivul pentru care în instalaţiile frigorifice ce funcţionează cu freoni se
recomandă folosirea subrăcirii cu agent frigorific.
Pentru cazul ideal în care nu există pierderi de căldură în
regenerator (schimbătorul intern de căldură) cantitatea de căldură
transferată de la lichidul saturat la vapori este (fig. 4.20):
' '
Δq SR =i 3−i3 =i 1 −i1 .
Fig. 4.20 – Sarcina termică a
schimbătorului intern de căldură
1
pentru R-134a: la -100C şi 1,2 bar, cpv=0,83 kJ/kg.K; la 300C, cpl=1,44 kJ/kg.K [22].
10
[32]
Ciclul real de funcţionare al instalaţiei frigorifice cu comprimare de
vapori [4, 5, 7, 13, 27, 33, 34, 35]
************************************************************
Funcţionarea în condiţii reale a instalaţiei frigorifice prezintă unele
diferenţe faţă de cazul teoretic avut în vedere până aici:
 transferul termic în condensator şi vaporizator are loc la diferenţe
finite de temperatură; diferenţele de temperatură sunt cuprinse între
5 şi 80C pentru lichide şi între 10 şi 200C pentru aer;
 curgerea fluidului este însoţită, pe tot traseul (inclusiv în
condensator şi vaporizator), de pierderi de presiune;
 procesul din compresor este o comprimare politropică, al cărui
indice, diferit de exponentul adiabatic, se modifică pe parcursul
procesului.
Având în vedere cele menţionate, ciclul real al unei instalaţii
frigorifice este prezentat în fig, 4.21; procesele care au loc sunt
următoarele:
 12 – comprimarea politropică a vaporilor în compresorul
instalaţiei;
 23 – curgerea vaporilor supraîncălziţi prin supapa de refulare a
compresorului şi conducta de legătură cu condensatorul. Curgerea
este însoţiţă de o cădere de presiune, dar şi de răcirea vaporilor,
conducta de legătură nefiind de obicei izolată termic.
 34 – răcirea vaporilor supraîncălziţi în condensator, însoţită de o
uşoară scădere a presiunii datorată rezistenţei opuse la curgerea
fluidului;
 45 – transformarea de fază (condensarea), însoţită de o scădere a
presiunii, care apare din cauza lungimii apreciabile a traseului
fluidului.
 56 – subrăcirea, în partea finală a condensatorului sau în
subrăcitor, curgerea lichidului fiind însoţită de o uşoară cădere de
presiune.
 67 – trecerea lichidului saturat prin conducta de legătură dintre
condensator şi ventilul de laminare; în cele mai multe instalaţii
frigorifice lungimea acestei conducte este semnificativă, ceea ce se
reflectă în valoarea relativ mare a căderii de presiune.
 78 – destindere izentalpică a agentului în ventilul de laminare;
 89 – vaporizarea agentului frigorific în vaporizator, proces însoţit
de o cădere de presiune din cauza rezistenţei opuse de conducte,
precum şi de o modificare a temperaturii, ce apare din cauza

11
diferenţei dintre temperatura vaporizatorului şi cea existentă în
spaţiul răcit;
 910 – la majoritatea instalaţiilor frigorifice, la ieşirea din
vaporizator a vaporilor, aceştia sunt uşor supraîncălziţi;
 1011 – curgerea vaporilor prin conducta dintre vaporizator şi
compresor; de obicei această conductă este izolată termic, astfel
încât se manifestă doar o uşoară scădere a temperaturii agentului;
 111 – supraîncălzirea vaporilor aspiraţi în compresor de către
motorul electric de acţionare (la compresoarele ermetice şi
semiermetice), însoţită de scăderea presiunii la trecerea prin supapa
de aspiraţie.

Fig. 4.21 – Ciclul real de


funcţionare al instalaţiei
frigorifice

Pentru un calcul simplificat al instalaţiei frigorifice se poate


presupune că ciclul de funcţionare se desfăşoară conform schemei din fig.
4.22, în care se neglijează pierderile de presiune şi se ţine cont doar de
procesul de comprimare politropică a agentului în compresor. Pe diagramă,
procesul real de comprimare (politropic) este reprezentat de curba 12, în
timp ce procesul 12’ reprezintă comprimarea adiabatică, utilizată la
trasarea ciclului teoretic. Se observă că procesul real de comprimare
conduce la creşterea lucrului mecanic necesar comprimării:
l>l' .
Se defineşte randamentul izentropic al compresorului ca fiind:
'
l' i 2 −i1
ηiz = =
l i 2 −i1 .
Randamentul izentropic al compresorului are valori cuprinse între
0,6 şi 0,8 [4, 5]; cunoscând valoarea randamentului izentropic se poate
determina entalpia la sfârşitul comprimării:
l'
i 2=i 1 +
ηiz .

12
Fig. 4.22 – Schemă simplificată
a ciclului real al instalaţiei
frigorifice [4]

12 – comprimarea politropică;


12’ – comprimarea adiabatică;
l – lucrul mecanic specific pentru
comprimarea adiabată;
1’- lucrul mecanic specific
pentru comprimarea politropică.
***********************************************************
Pentru a se evita pătrunderea de agent frigorific în stare lichidă în
compresor, la instalaţiile frigorifice ce folosesc amoniac şi în special atunci
când vaporizatorul este imersat în lichidul ce trebuie răcit, se prevede
introducerea unui separator de lichid, conform schemei din fig. 4.23.

Fig. 4.23 – Schema instalaţiei


frigorifice cu separator de lichid
[4]

C-compresor;
K-condensator;
VL-ventil de laminare;
SL-separator de lichid;
V-vaporizator.

Lichidul saturat ieşit din ventilul de laminare ajunge în separatorul


de lichid (SL); aici lichidul se separă către partea inferioară, trecând apoi în
vaporizator, în timp ce eventualii vapori formaţi sunt colectaţi la partea
superioară a separatorului. Vaporii ieşiţi din vaporizator ajung din nou în
separator; lichidul antrenat de către vapori se va separa la partea inferioară,
în timp ce vaporii se ridică la partea superioară a separatorului, fiind
aspiraţi în compresorul (C).
Se poate demonstra că prezenţa separatorului de picături nu
influenţează eficienţa frigorifică şi nici puterea frigorifică a instalaţiei [36].

13
Bibliografie
1. Awbi. H.B., 2003 – Ventilation of buildings. SPON Press,
Taylor&Francis Group.
2. Badea A., Necula H. ş.a., 2003 – Echipamente şi instalaţii termice.
Editura Tehnica, Bucuresti,
3. Badea A. ș.a., 2003 – Bazele termoenergeticii. Univ. „Politehnica”,
Bucure[ti.
4. Bălan M. – Instalații frigorifice – teorie și programe de instruire.
Univ. Tehnică Cluj-Napoca (http://www.termo.utcluj.ro/if/).
5. Bălan M., Pleșa Angela, 2003 - Instalații frigorifice – construcție,
funcționare și calcul. Univ. Tehnică Cluj – Napoca.
6. Bucur I., 2007 - Principii şi metode de conservare a produselor
alimentare - partea I. Edit. ALMA MATER, Bacău.
7. Brujan E.A., 2004 - Ventilația și condiționarea aerului. Edit. Printech,
București.
8. Căldare I., 2006 – Ambiente termice moderate în clădiri. Edit.
Universităţii Transilvania, Braşov.
9. Căliman R., 2007 – Ingineria microclimatului în incinte. Edit. ALMA
MATER, Bacău.
10. Chiriac Fl., 1982 - Procese de transfer de căldură şi masă în
instalaţiile industriale. Edit. Tehnic\, Bucureşti.
11. Chiriac, F., 1981 - Instalaţii frigorifice. Edit. Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti.
12. Chiriac F. ş.a., 1979 - Instalaţii frigorifice - calculul termic al
instalaţiilor frigorifice cu comprimare mecanică de vapori
(îndrumător de proiectare). Institutul de Construcţii, Bucureşti.
13. Ciobanu A ş.a., 1976 – Cooling technology in the food industry.
Abacus Press, TunbridgeWells, Kent.
14. Dănescu A., Nicolescu T., 1967 – Termotehnică și instalații termice în
agricultură. Edit. Didactică și Pedagogică, București.
15. Dennis C., Stringer M., 1990 (editori) - Chilled Foods. Wiley & Sons,
New York, USA.
16. Dima, B.M., 2004 – Utilizarea calculatorului la evaluarea confortului
termic în construcţii. Edit. PERFORMANTICA, Iaşi.
17. Enache D. ș.a., 2005 – Instalații de ventilare și climatizare -
Îndrumător de proiectare (vol. I). Edit. MATRIXROM, București.
18. Evans J.A., 2008 – Frozen food science and technology. Blackwell
Publishing Ltd., Oxford, U.K.
19. Fellows, P., 1994 - Food Processing Technology, principles and
practice. CRC Press, Boca Raton, USA.

14
20. Gaiţă Sonia, 2007 - Contribuţii la realizarea etalonului primar  al
unităţii de temperatură   în domeniul cuprins  între punctul triplu al
argonului  (-189,344 2 ˚C) şi punctul de solidificare al argintului
(961,78 ˚C). Teză de doctorat
21. Gheorghe V.D., 2000 - Procese în instalaţii frigorifice. Edit.
Mediamira, Cluj-Napoca.
22. Goodfellow H., Tähti E., 2001 - Industrial ventilation design
handbook. Academic Press, London, UK.
23. Hera D., 2004 - Instalaţii frigorice – vol. 1 (agenţi frigorifici). Edit.
MATRIXROM, Bucureşti.
24. Horbaniuc B, 2006 – Instalații frigorifice și de climatizare în industria
alimentară (vol. 1). Edit. Cermi, Iași.
25. Iliescu Gh., Vasile C., 1982 - Caracteristici termofizice ale produselor
alimentare. Edit. Tehnică, Bucuresti.
26. Iosifescu Cr., Iosifescu C-tin, 2003 - Calculul şi construcţia
instalaţiilor frigorifice. Edit. BREN, Bucureşti.
27. Jakobsen A. [.a., 2001 – CoolPack – a collection of simulation tools
for refrigeration (tutorial, version 1.46). Dept. of Energy Engineering,
Technical Univ. of Denmark (http://www.et.dtu.dk/CoolPack).
28. Jones W.P., 2001 – Air conditioning engineering. Butterworth-
Heineman.
29. Kerslake D.M., 1972 – The stress of hot environments. Cambridge
University Press.
30. Kudra T., Strumillo, C., 1998 – Thermal processing of bio-materials.
CRC Press, New York.
31. Kuppan T., 2000 – Heat exchanger design handbook. CRC Press, New
York.
32. Leonăchescu, N., 1981 – Termotehnica. Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
33. Mădărășan T. ș.a., 2002 - Îndrumător pentru lucrări de termotehnică
și mașini termice. Univ. Tehnică Cluj – Napoca.
34. Naghiu Al., Apostu, S., 2006 – Tehnica frigului şi climatizare în
industria alimentară. Edit. RISOPRINT, Cluj-Napoca.
35. Necula H., 2005 - Instalaţii frigorifice. Edit. BREN, Bucureşti.
36. Necula H., Badea A., Ionescu C-tin, 2006 – Schimbătoare de căldură
compacte. Edit. AGIR, Bucureşti.
37. Niculescu N., Duţă Gh., Stoenescu P., 1982 – Instalaţii de ventilare şi
climatizare. Edid. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
38. Niculiţă P., 1998 - Tehnica şi tehnologia frigului în domenii
agroalimentare. Edit. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
39. Niculiţă P., Purice N,. 1986 - Tehnologii frigorifice în valorificarea
15
produselor alimentare de origine animală. Edit. Ceres, Bucureşti.
40. O]el I., 1979 – Tehnologia produselor din carne. Edit. Tehnică,
București.
41. Popa B., 1977 - Termotehnică şi maşini termice. Edit. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti.
42. Porneală S., Bălan M., 2003 – Utilizarea frigului artificial. Edit.
Todesco, Cluj-Napoca (http://www.termo.utcluj.ro/ufa/index.html).
43. Porneală, S. ş.a., 1986 - Tehnologia utilizării frigului artificial. Univ.
Galaţi.
44. Porneală S., Porneală, D. 1997 - Instalaţii frigorifice şi climatizări în
industria alimentară. Teorie şi aplicaţii numerice. Edit. Alma, Galaţi.
45. Radcenco V. ş.a., 1983 - Procese în instalaţii frigorifice. Edit.
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti.
46. Shah R.K., Sekulik D.P., 2003 – Fundamentals of heat exchanger
design. John Willey&Sons, U.K.
47. Sălceanu C.,1968 - Căldură și termodinamică. Edit. Didactică și
Pedagogică, București.
48. Schwartzberg H.G., Rao, M.A, 1990 – Biotechnology and food
process engineering. Marcel Dekker, New York.
49. Stamatescu C., 1972 - Tehnica frigului (vol 1). Edit. Tehnică
Bucureşti.
50. Stamatescu C. ş.a., 1979 - Tehnica frigului - Calculul si construcţia
maşinilor şi instalaţiilor frigorifice industriale (vol 2). Edit. Tehnică,
Bucureşti.
51. Sun Da-Wen, 2006 – Handbook of frozen food processing and
packaging. Taylor&Francis, Boca Raton, U.S.A.
52. Ştefănescu D., 1985 - Transfer de căldură şi masă. Edit. Didactică și
Pedagogică, București.
53. Taoukis P.S., Labuza T.P., Saguy I.S., 2001 - The Handbook of Food
Engineering Practice. CRC Press, Boca Raton, USA.
54. Tofan I., Vizireanu C., 1994 - Îndrumar pentru proiectarea
instalaţiilor de condiţionare şi frigorifice folosite în industria
alimentară. Univ. „Dunărea de Jos”, Galaţi.
55. Trott A. R., Welch, A., 2000 - Refrigeration and Air Conditioning.
Butterworth&Heinemann, Oxford, UK.
56. Ţârdea C., Sârbu Gh. Ţârdea Angela, 2000 – Tratat de vinificaţie.
Edit. „Ion Ionescu de la Brad”, Iaşi.
57. Yiu H. ş.a., 2004 – Handbook of frozen foods. CRC Press, New York.
58. Usturoi M.G.ş.a., 2009 – Industrializarea peştelui. Edit. „Ion Ionescu
de la Brad”, Iaşi.
59. Voicu Gh., David Mihaela Florentina, 2008 – Instalaţii şi tehnologii în
16
industria de prelucrare a laptelui. Edit. MATRIX ROM, Bucureşti.
60. Wang S.K., Lavan Z., 1999 - Air Conditioning and refrigeration.
Mechanical Engineering Handbook, CRC Press LLC, Boca Raton,
USA.
61. * * * , 1999 – Control of the Cold Chain for Quick-Frozen Foods.
Handbook. International Institute of Refrigeration, Paris.
62. * * *, 1986 – Recommendations for the Processing and Handling of
Frozen Foods. International Institute of Refrigeration, Paris.
63. * * *, 1974 - Lucrări experimentale de termotehnică aplicată.
Litografia I.P. Iaşi.
64. * * *, 1986 - Manualul inginerului termotehnician. Edit. Tehnică,
Bucureşti.
65. *** - Niro Freeze Concentration technology (http://www.niro-
pt.nl/npt/cmsresources.nsf/filenames/TSF02.052002.citrus.pdf/
$file/TSF02.052002.citrus.pdf).
66. * * *, STAS 6472/2-89 – Calculul termotehnic al elementelor de
construcţie ale clădirilor. Institutul Român de Standardizare.
67. * * *, SR ISO 7730:1997 – Determinarea indicilor PMV şi PPD şi
specificarea condiţiilor de confort termic. Institutul Român de
Standardizare.
68. * * *, SR EN ISO 15502:2006 – Aparate de răcire de uz casnic.
Caracteristici şi metode de încercare. Asociaţia de Standardizare din
România (ASRO).

17