Testament – T.

Arghezi

Date despre autor :

 Numele lui T. Arghezi : I. N. Theodorescu
 Traieste 2 experiente fundamentale care ii marcheaza atat viata, cat si poezia.

In primii ani ai sec. 20 (1900 - 1904) se retrage la Manastirea Cernica, unde a cunoscut viata de
calugar. Aceasta experienta si cautare lui Dumnezeu se reflecta in cartea ‘Icoane de lemn’, in ciclurile
‘Agate negre’ si ‘Cuvinte potrivite’ (primul volum al poetului, aparut in 1927 – cele mai multe dintre
poezii sunt cunoscute sub numele de ‘Psalm’).
Cea de-a doua experienta majora cu ecou in opera este aceea a inchisorii. Dupa razboi (1918 -
1919), poetul este inchis in penitenciarul Vacaresti din motive politice. Experienta se reflecta in
volumele ‘Poarta Neagra’ si ‘Flori de mucigai’. Aici se reflecta estetica uratului, conceptia potrivit
careia poezia poate sa-si ia materialul si din aspecte mai intunecate ale existentei.

Universul liric arghezian cuprinde mai multe coordinate tematice, unele dintre ele grave, cu
accente filozofice : moartea, viata, iubirea, tema religioasa, natura. Arghezi acorda atentie chiar si
cleor mai marunte aspect ale existentei : gaze, finite marunte. De asemenea, unele poezii adopta un
ton ludic, de joc : ‘Zdreanta’, ‘Cantec de adormit Mitzura’.

Una dintre temele poeziei este si creatia, poezia insasi, din acesta categorie face parte si poezia
‘Testament.
Poezia ‘Testament’ deschide volumul ‘Cuvinte potrivite’ si exprima, inca din titlu, intentia
cititorului de a trasmite ceva urmasilor sai. In sens propriu, titlul face trimitere la un act juridic ce
contine dorinte ale unei persoane, ce vor fi indeplinite dupa moartea acesteia. Aici, termenul poate
fi privit in sens figurat, ca facand trimitere la o mostenire spiritual, intreaga opera a lui Arghezi
denumita metaforic prin laic motivul carte. Poezia este un monolog adresat, eul liric face o
comunicare directa catre cititori, catre generatiile viitoare, desemnate prin substantivul in vocativ
‘fiule’. Se observa optiunea lui T. Arghezi, poet modernist, pentru lirismul subiectiv.
Pe parcursul operei este evidentiata tema creatiei. Autorul incearca sa raspunda la cateva
intrebari fundamentale : Ce este poezia ? Care este rolul ei? Cum ia nastere? De aici reiese caracterul
de arta poetica a poeziei ‘Testament’.
Intreaga creatie a lui Arghezi ofera urmasilor ‘un nume’, o identitate culturala. De asemenea,
aceasta este ‘hrisov’ (atesta originile, apartenenta la un anumit spatiu cultural, in sens simbolic)
Prin poezie, prin spirit, in general, se face trecerea de la o etapa primara a existentei ‘prin rapi si
gropi adanci’, catre generatiile viitoare care au o viata mai usoara ‘sa le urci te-asteapta’.
Creatia artistic este o punte, evidentiaza continuitatea intre generatii, ‘Cu șaricile, pline de
osemintele vărsate-n mine’, rescumpara greselile istoriei, suferintele trecutului : ‘biciul rabdat se
intoarce in cuvinte’.
Poezia are capacitatea de a cristaliza suferinta ‘Durerea noastra surda si amara / O gramadii pe-o
singura vioara’. Metafora ‘vioara’ face trimitere la versuri, evidentiind afinitatile celor doua arte,
muzicalitatea poeziei.
O alta trasatura a poeziei, in viziunea argheziana, este capacitatea acesteia de a face trecere de
la lumea materiala, bruta, fizica ‘sapa’ la cea spiritual ‘candei’, ‘calimara’. ‘Din graiul lor cu indemnuri
pentru vite’, poetul obtine arta, denumita metaforic prin sintagma ce da si titlul volumului, ‘cuvinte
potrivite’. Aceasta sintagma are doua semnificatii : cuvinte adecvate; cuvinte asezate astfel incat sa
se obtina poezia. Aceasta idée a artei ca mestesug apare si in versurile ‘slova de foc’, ‘slava faurita’.
Poezia este o imbinare de har si mestesug.
Se observa, din nou, prezenta metaforei, figura de stil preferata de poetii modernisti.
‘din zdrente ---------------- ‘facui’ –-----  ‘muguri si coroane’
‘veninul’ ------- ‘am preschimbat’ ------ ‘miere’
 Misiunea poetului este de ‘a preschimba’, ‘a preface’ materialul realitatii pentru a obtine
arta, poezia. Astfel, T. Arghezi reuseste sa transforme suferinta, inutilul, uratul, raul (‘zdrente’,
‘venin’, ‘ocara’), tot ce este trecator (‘cenusa mortilor’), in eternitate (‘Dumnezeu de piatra’),
armonie, stralucire, forta (‘miere’, ‘muguri si coroane’), arta, sacralitate. Printre aceste versuri,
poetul isi exprima optiunea pentru ‘estetica uratului’, tendinta a poeziei moderniste.
Poezia este, de asemenea, numita metaforic ‘vioara’, cu trimitere la trasatura comuna a
celor 2 arte, muzicalitatea. Aceasta are si rolul de a exprima suferintele trecutului, de a reechilibra in
sens simbolic nedreptatile istoriei.
Finalul poeziei face trimitere, prin versurile ‘Robul a scris-o, Domnul o citeste’, la raporturile
ditre creatori si cititor.

T. Arghezi a fost considerat unul dintre cei mai important poeti ai literaturii romane,
deasupra canoanelor si limitelor impuse de curentele literare. Unii critici identifica in opera sa
elemente apartinand traditionalismului si modernismului, deopotriva.
Poezia ‘Testament’ apartine modernismului prin optiunea pentru estetica uratului, prin
caracterul ei de arta poetica, tendinta de autodefinire fiind mai pregnanta la modernisti, desi
prezenta si in alte epoci literare. De asemenea, alte aspecte ale modernismului sunt cresterea
gradului de ambiguitate prin numar mare de metafore, prin dislocari sintactice si ingambament
(continuarea logica si sintactica dintr-un vers in altul).
La nivel structural se observa strofe inegale, versuri cu masura variabila, in spiritual libertatii
formale moderniste. In acelasi timp, poezia pastreaza scrierea cu majuscule a strofelor si rima
imperecheata.
In concluzie, poezia ‘Testament’ este o sinteza a liricii arghezienem exprima conceptia
despre arta a poetului si defineste relatia acestuia cu viitorul si trecutul.