Pielea. Limba.

Mucoasa Olfactivă

Theo Damian
Iasmina Ghiorghisor
Alexandra Paun
Alin Similea
Larisa Ungureanu
 Pielea

Pielea constituie un înveliș cu rol protector, prezentând în același timp și

o funcție senzitivă, prin sensibilitatea tactilă, termică, dureroasă, presională și
vibratorie.
Pe lângă funcția senzitivă, pielea mai îndeplinește următoarele roluri:

Reprezintă o barieră protectivă între organism și mediul extern(împiedică

pătrunderea unor microorganisme, a apei și a unor radiații)

Termoreglare, prin secreția produsă de glandele sudoripare

Intervine în echilibrul acido-bazic, prin eliminare de acid lactic

Are un rol important în metabolismul vitaminei D, deoarece la nivelul pielii

se produce aceasta prin expunerea la lumina soarelui

Absorbția unor vitamine liposolubile (A, E, K) și chiar a unor medicamente

(pe bază de corticosteroizi, de asemenea, liposolubili)

Sinteza unor substanțe: keratina, melanina.

Structura pielii
Este alcătuită, de la suprafață spre profunzime, din trei straturi :

 Epiderm
 Derm
 Hipoderm (țesut subcutanat)
 Epidermul
Este format dintr-un țesut epitelial pluristratificat keratinizat. Este un
țesut avascular (nu conține vase de sânge), nutriția sa fiind asigurată de straturile
subiacente.
Straturile care alcătuiesc epidermul sunt, din profunzime spre suprafață, următoarele:

 bazal,
 spinos,
 granulos,
 lucid 
 cornos.

Un aspect interesant este faptul că stratul lucid este prezent doar în zonele
corpului cu piele groasă, cum ar fi în talpă, sau palmă, el lipsind în zonele cu piele
subțire.
Între aceste straturi ale epidermului se găsesc și o serie de celule, cu diferite funcții: 

1. melanocitele, care sintetizează melanina, pigmentul care dă culoare pielii,

și protejează celulele împotriva radiațiilor ultraviolete
2. cheratinocitele, tipul predominant de celule din epiderm, care produc
cheratina,
3. celulele tactile sau celulele Merkel, care sunt un tip de receptor senzitiv,
intrând în componența discurilor Merkel,
4. celulele dendritice Langerhans, cu rol în imunitate.

Capacitatea regenerativă a epidermului este de-a dreptul impresionantă, omul

pierzând în timpul vieții în jur de 16 kg numai de la acest nivel.

Dermul
Este de fapt o pătură formată din țesut conjunctiv dens, dar în același timp
felxibil. Aici se găsesc vase de sânge și limfatice, terminații nervoase și anexe
cutanate: foliculi piloși și glande sebacee, sudoripare, fibre musculare. Dermul
comunică strâns cu epidermul, fiind unit cu acesta prin intermediul unor elemente
fibroase, care împiedică pătrunderea unor substanțe de dimensiuni mari sau a
microorganismelor. De asemenea, există niște proiecții înspre epiderm numite papile
dermice, care contribuie la ancorarea celor două straturi.
Dermul este alcătuit din două straturi:
 Superficial avem stratul papilar, puternic vascularizat, format din țesut
conjunctiv lax, receptori senzitivi, fibre elastice. La acest nivel se găsesc și papilele
dermice, fiind mai evidente pe suprafața degetelor unde formează niște proeminențe
numite creste papilare, a căror întipărire dă naștere amprentelor, care au importanță în
mărirea suprafeței de contact a degetelor, pentru a putea prinde mai bine
obiectele. Știați că: încrețirea degetelor este un reflex (lucru evidențiat de faptul că
odată cu tăierea nervilor de la nivelul degetelor, acestea nu se mai încrețesc) pentru a
îmbunătăți controlul și a descuraja alunecarea în mediile ude

Stratul profund se numește stratul reticular, și este format din țesut

conjunctiv dens, care contribuie în proporție de 80% la grosimea dermului.

Hipodermul
Nu este o componentă propriu-zisă a pielii; se mai numește țesut subcutanat sau
subcutis, dar prezintă aceleași caracteristici protective. Este format din țesut
conjunctiv lax, bogat în grăsime.
În hipoderm se află:

bulbii firlui de păr,

glomerulii glandelor sudoripare

anumiți corpusculi senzitivi. 

Hipodermul formează fascia superficială, acoperind fascia groasă și densă a

țesutului muscular scheletal subiacent.

Anexele pielii
Sunt structuri care provin, în special, din epiderm, având variate funcții. După
structura lor, există:

anexe cornoase reprezentate de firele de păr și unghii,

anexe glandulare care sunt de fapt glandele sudoripare și sebacee.

Știați că? Sudoarea nu are miros imediat ce este produsă și secretată de glandele

sudoripare, ci microbii de la suprafața pielii o descompun și îi dau mirosul neplăcut.
 Limba

Limba este un organ musculos, acoperit de mucoasă, foarte mobil, cu

sensibilitate tactilă mare, aflat în cavitatea bucală a animalelor. Are rol în
prehensiunea alimentelor, în masticație, deglutiție. Prin faptul că este dotată cu un tip
special de chemoreceptori (mugurii gustativi), este considerată "organul simțului
gustativ", dar are un rol imporatant și în olfacție. La om și primate are rol și în
fonație.

Anatomia limbii
Partea dorsală a limbii este ușor bombată, partea anterioară fiind liberă cu un
șanț median Septum linguae fiind locul de inserție a mușchilor limbii (care sunt bogat
vascularizați și inervați), în partea posterioară mucoasa limbii prezintă deschiderea
glandelor salivare, partea ventrală (inferioară), median este legat de planșeul cavității
bucale prin frâul limbii, astfel încât numai vârful limbii este liber.

Baza limbii este prin mușchi și ligamente fixat de laringe.

Mucoasa limbii
Mucoasa dezvoltată care acoperă limba este continuarea mucoasei cavității
bucale pe care se află papilele linguale,prelungiri cu forme diferite Papillae
filiformes, Papillae conicae, Papillae lentiformes cu rol mecani, Papilele gustative ce
au forma de ciupercă (Papillae fungiformes) care sunt terminațiile nervilor
glosofaringian și facial au rol senzitiv: tactil, termic și gustativ.

Pe marginea limbii se află papilele Papillae vallatae ce sunt înconjurate de un

brâu de glande salivare, pe când papilele lamelare dezvoltate la cabaline, nu sunt
prezente la toate mamiferele.

Mucoasa limbii conține mai ales la baza limbii numeroase glande salivare.
 Limba este impartita in mai multe arii gustative: varful limbii este cel mai
sensibil la dulce si la sarat, marginile laterale sunt mai sensibile la gustul acru, iar
parte din spate percepe cel mai bine gustul amar. Aceste diferente nu sunt insa
absolute, majoritatea mugurilor gustative putand raspunde la doua sau trei, iar uneori
la toate cele patru senzatii gustative.

Limba prezintă mai multe tipuri de inervație:

- senzitivă: de la perechea V de nervi cranieni(trigemeni), prin acești nervi
putem simți temperatura alimentelor;

- motorie: de la nervul cranian XII (nerv hipoglos), acest nerv intervine în

mișcările limbii în deglutiție, în masticație.

- senzorială: această inervație constituie calea de conducere a analizatorului

gustativ: Protoneuronul (primul neuron) căii gustative se află în ganglionii anexați
nervilor VII (ggl geniculat), IX și X (ganglion inferior pentru ambii nervi), dendritele
lor vin la baza rădăcinii limbii, de unde vor culege informații gustative. Axonii lor se
îndreaptă către bulbul rahidian (nucleul solitar), unde se află deutoneuronul (al II-lea
neuron) căii gustative. Axonii din nucleul solitar se încrucișează, străbat în direcție
ascendentă toate cele 3 etaje ale trunchiului cerebral și se îndreaptă spre talamus. În
talamus se află cel de-al III-lea neuron al căii gustative, axonii din talamus vor
proiecta în partea inferioară a girului postcentral. Aici se analizează și se elaborează
senzația de gust.

Limba are rolul de prehensiune (la unele animale), transport, amestec cu

saliva, ajutor în masticația, deglutiția hranei la nivelul faringelui și în declanșarea
secrețiilor digestive (salivare și gastrice).

La om are un rol important în vorbire, formarea sunetelor articulate. De

asemenea, joacă un rol important ca organ gustativ (a gustului dulce, acru, amar și
sărat), aceste papile gustative fiind uniform repartizate pe suprafața limbii, cu
excepția gustului amar, care este mai bine reprezentat la baza limbii
 Mucoasa olfactivă
Cavitatile nazale sunt captusite cu mucoasa respiratorie cu rol in conditionarea
aerului si cu mucoasa olfactiva, receptorul mirosului. Aceasta este situata in partea
superioara a cavitatilor nazale si are culoarea galben-maronie. Mucoasa olfactiva
acopera lama ciuruita a etmoidului, fata mediala a cornetului nazal superior si o mica
parte din septul nazal. Ea este alcatuita din epiteliu olfactiv si din corion. Epiteliul, la
randul lui, este format din trei tipuri de celule asezate pe doua straturi: olfactive, de
sustinere si bazale.

A)Epiteliul olfactiv
a) Celulele olfactive sunt neuroni bipolari senzitivi. Ele reprezinta primul
neuron senzitiv al analizatorului olfactiv. Dendritele lor sunt asezate la polul apical si
depasesc celulele de sustinere, terminandu-se printr-o umflatura numita buton
olfactiv. Din acest buton pleaca 6-8 cili olfactivi care au rolul de a receptiona
excitatiile. Axonii pornesc de la polul bazal, patrund in corion, unde intra in
constructia filetelor nervulul olfactiv. Acesta traverseaza gaurile lamei ciuruite ale
etrimidului si ajunge la bulbul olfactiv, unde fac sinapsa cu dendritele celulelor
mitrale.

b)Celulele de sustinere sunt celule epiteliale de forma prismatica. Ele au

microcili la polul apical. Pe langa rolul de ustinere,aceste celule mai indeplinesc si un
rol trofic..

c)Celulele bazale sunt asezate pe o membrana bazala foarte subtire, care

desparte epiteliul olfactiv de corion. Ele au rolul de a inlocul sau de a regenera
epiteliul.

B)Corionul
Corionul erte format din tesut conjunctiv in care se gasesc capilare sanguine,
capilare limfatice sl fibre nervoase amielinice. Tot in corion se mai gasesc glande
tubuloacinoase de tip seros, care se deschid la suprafata epiteliului senzorial si al
caror produs de secretie umezeste in permanenta mucoasa olfactiva.
 ! Mirosul permite detectarea diferitelor substante a caror prezenta are o
semnificatie: hrana, pericol etc.

! Pot avea miros doar substantele care sunt volatile si solubile in apa (mucus).

! La diferitele vertebrate simtul mirosului este dezvoltat in mod diferit.

Structura mucoasei olfactive:

1. epiteliu olfactiv

2. substanta odoranta

3. mucus

4. cili olfactivi

5. buton olfactiv

6. neuron bipolar senzitiv

7. celula de sustinere

8. celula bazala

9. tesut conjunctiv

10.glanda mucoasa

11.nerv olfactiv

12.lama ciuruita a etmoidului

13.celule mitrale

14. bulb olfactiv