Abordarea textului narativ in orele de lb rom

Învăţarea permanentă presupune ca elevii/copiii să devină subiecţi ai propriei formări.

Textul narativ are un rol însemnat în acest proces, oferind posibilitatea explorării sale în scop informativ,
dar şi educativ.Textele narative constituie, totodată, modele de exprimare corectă.

Genul epic cuprinde operele literare în care ideile și sentimentele autorului sunt transmise indirect, prin
intermediul acțiunii și al personajelor. Genului epic îi corespunde, ca mod de expunere, narațiunea.
Caracteristici ale genului epic:apare naratorul care nareaza la persoana a III-a, fiind omniscient si
omniprezent sau la persoana I, fiind personaj-perspectiva narativa poate fi una obiectiva sau
subiectiva;actiunea cuprinde momente ale subiectului care in functie de tipul operei surprind faptele
cronologic sau nu;sunt prezente reperele spatiale si temporale-personajele prezente in actiune sunt
tipologizate dupa diferite criteria;se remarca prezenta limbajului artistic in care sunt acceptate si
arhaismele si regionalismele;sunt prezente toate modurile de expunere (naratiunea, dialogul (monologul),
descrierea);la nivel structural, textul poate cuprinde parti si capitol.
În textele care aparţin genului epic, scriitorul redã comportamentele, sentimentele, caracterele
personajelor prin intermediul povestirii. Întâmplãrile prezentate se desfãşoarã, de obicei, înainte de
apariţia operei literare. Aceste întâmplãri se desfãşoarã pe o perioadã îndelungatã de timp sau într-un timp
foarte scurt; în aceste opere, timpul nu este limitat.
Abordarea acestor texte la clasele a III-a şi a IV-a presupune o metodologie specificã, determinatã de
caracteristicile textului şi de experienţa elevilor în studierea textelor literare.
Voi aborda, în continuare, procedeul prezentãrii şi comentãrii etapelor/paşilor parcurse/ parcurşi în
desfãşurarea lecţiilor de limba şi literatura românã în ceea ce priveşte textul epic.
Pasul 1 – Integrarea lecţiei în sistemul de lecţii din unitatea de învãţare
În acest moment învăţătorul descoperã împreunã cu elevii elementele comune ale lecţiei şi a altor lecţii
din unitatea de învãţare pe care o parcurg. De asemenea, evidenţiazã textele literare epice studiate care au
aceeaşi temã sau sunt scrise de acelaşi scriitor.
Pasul 2 – Trezirea interesului elevilor pentru textul citit
Întrucât urmeazã citirea individualã a textului, este necesar ca elevii sã fie motivaţi pentru parcurgerea
textului. Aici învăţătorul le prezintã aspectele cele mai atractive ale textului, care mãresc curiozitatea de
cunoaştere a întregului conţinut.
Pasul 3 – Citirea textului de cãtre elevi
Rãmânem consecvenţi acestui moment (prima citire o realizeazã elevul) deoarece urmãrim apropierea
elevului de textul literar cu forţe proprii, transformarea lui din ascultãtor de lecturã în cititor de lecturã.
Pasul 4 – Întrebãri în legãturã cu textul
Pentru a verifica în ce mãsurã elevii citesc conştient,învăţătorul le adreseazã 2-4 întrebãri referitoare la
acţiunea textului, la personaje etc. Dacã se constatã cã mai mulţi elevi nu stãpânesc conţinutul textului,
învăţătorul aduce explicaţii suplimentare, dupã care elevii vor reciti textul.
Pasul 5 – Citirea în lanţ a textului
Elevii trec de la citirea unei propoziţii, ca în clasele anterioare, la citirea unor porţiuni mai mari din text.
De asemenea, în aceste clase urmãrim conştientizarea unor acţiuni importante în lucrul cu textul literar,
împãrţirea textului în fragmente logice şi scoaterea ideilor principale.
Pentru a sesiza mai bine fragmentele, este nevoie ca elevul sã înţeleagã acţiunea textului, de aceea, în
cadrul citirii în lanţ, în clasa a III-a, se explicã şi cuvintele noi şi „expresiile frumoase”.Formarea
deprinderilor de citire se face, în ciclul primar, în două etape:alfabetizarea propriu-zisă (elevii învaţă, în
clasa I, operaţiile mecanismului citiri şi încep să sesizeze şi să înţeleagă semnificaţie textelor
citite);exersarea şi realizarea calităţilor citirii (corectă, fluentă, conştientă, expresivă).Calităţile citirii se
intercondiţionează, de aceea formarea lor se face concomitent, prin procedee didactice cu efect
generalizator:citirea model a profesorului;citirea model a unor elevi cu aptitudini în înţelegerea şi
interpretarea artistică a textelor narative; citirea pe roluri;citirea în cor;audierea unor lecturi model,
interpretate artistic.
Perspectiva abordării comunicativ-funcţională, prevăzută de noul curriculum presupune fixarea, pentru
fiecare clasă, a obiectivelor-cadru, obiectivelor de referinţă şi a activităţilor de învăţare.
Conţinuturile învăţării se regăsesc, prin textele narative, în manualele şcolare.
Exemple :fragmente din “Amintiri din copilărie”, de Ion Creangă;basme populare şi basme culte;povestiri
despre vieţuitoare; legende populare cu conţinut istoric sau legende istorice în versuri;snoave.
Metoda de bază folosită în explorarea textelor narative este lectura explicativă, o formă de analiză literară
adaptată la particularităţile de vârstă ale elevilor din învăţământul primar.
Lectura explicativă este un complex de metode tradiţionale: lectura, explicaţia, conversaţia, povestirea,
demonstraţia, exerciţiul.
Prin intermediul lor elevii analizează, compară, sintetizează, antrenându-şi deopotrivă gândirea şi
sensibilitatea.
Etapele lecturii explicative:
a)pregătirea elevilor pentru contactul cu textul literar (conversaţie pe tema noului text, povestire a
profesorului, intuirea unor ilustraţii, prezentarea unui film scurt, a unor prezentări power point, audierea
unui text cu suport muzical etc.)
b) citirea integrală a textului de către profesor sau de către un elev care poate realiza o citire-model;
c) conversaţia de orientare
d) citirea pe fragmente, cu explicarea cuvintelor noi şi cu analiza conţinutului acestora;
e) formularea ideilor principale şi alcătuirea planului simplu de idei (începând cu clasa a III-a);
f) povestirea conţinutului textului de către elevi, pe baza planului de idei;
g) conversaţia generalizatoare despre conţinutul textului şi despre mesajul său;
h) citirea de încheiere.
Lectura explicativă urmăreşte în egală măsură analiza fondului de idei şi de sentimente ale unui text, dar
şi a formei acestuia
Analiza unui text narativ implică răspunsul la două întrebări fundamentale:
1. Ce exprimă autorul în textul respectiv?
2. Cum, prin ce mijloace, exprimă acest conţinut?
Strategiile didactice folosite in predarea- învăţarea unui text narativ:
a) Metode şi procedee:
I. Metode de comunicare orală: - expozitive: povestirea, descrierea, explicaţia; - conversative:
conversaţia euristică, problematizarea;
II. Metode de comunicare scrisă: lectura explicativă, lectura independentă;
III. Metode bazate pe acţiune: exerciţiul, activitatea creativă, Ciorchinele,Diagrama Venn
b) Mijloace şi materiale didactice: manualul, opere de Ion Creangă, fişe de lucru, planşe, CD, video-
proiector, ecran,
c) Moduri de organizare a învăţării: frontal, pe grupe, individual.
Demersul didactic trebuie conceput în funcţie de specia literară, de perioada în care autorul a conceput
textul narativ.Naraţiunea îi atrage pe copii, conflictul îi determină să aibă o atitudine faţă de personajele
textului narativ şi o satisfacţie atunci când binele triumfă.Împărţirea textului narativ pe fragmente trebuie
să aibă în vedere momentele subiectului: expoziţiunea, intriga/conflictul, desfăşurarea acţiunii, punctul
culminant, deznodământul.
O atenţie specială trebuie acordată naraţiunilor în versuri (balade, fabule).Povestirea întâmplărilor la care
iau parte personajele unei fabule, animale, de obicei, este urmată de o morală, în care autorul face o
paralelă între întâmplarea imaginată de el şi viaţa oamenilor, formulând o învăţătură.Discutarea acestei
învăţături trebuie să scoată în evidenţă dorinţa autorului de a-i face pe oameni mai buni, mai înţelepţi, mai
toleranţi.Prin intermediul textului narativ se realizează educaţia intelectuală;moral-civică; estetică.
Valorificare valenţelor formative şi informative ale textelor narative depinde de măiestria cu care
profesorul utilizează aceste texte în vederea realizării obiectivelor de referinţă şi activităţilor de învăţare.