corectitudine, bazându-se pe percepte biblice.

Mai apoi, acel conflictul exterior se

evidențiază între preot și săteni. Preotul încearcă să îi determine pe oameni să fie
harnici tinându-le predici și arătându-le drumul de urmat. Apoi limbajul devine
mai dur, fără a obține o schimbare în bine, facându-și din săteni dușmani, iar
aceștia numindu-l Popa Tanda. În ciuda dificultăților întâmpinate, personajul nu
renunță la ideile sale, pe care le consideră corecte. Totodat, un alt conflict care se
conturează în opera dată este cel interior, petrecut în sufletul protagonistului, care
suferă din pricina încăpățânăriisătenilor, dar și a privațiunilor pe care trebuie să le
suporte. Acesta încearcă din răsputeri să schimbe mentalitatea oamenilor, mai întâi
pentru a-i aduce pe calea cea drepată și mai apoi, pentru a avea și el o existență
decentă. Punctul culminant se bazează tot pe acest conflict interior, și surprinde
momentul în care protagonistul este pe cale să-și piardă speranța, întrucât viața
familiei sale s-a înrăutățit. Părintele Trandafir își regăsește echilibrul abia după ce
devine el însuși activ, implicîndu-se în repararea gospodăriei. Se reamarcă
perseverența de care dă dovadă personajul.
Un al doilea argument ce arată faptul că opera propusă este nuvelă, îl
reprezintă acțiunea dezvoltată, întâmplările fiindrelatate în ritm alert și obiectiv,
adesea în secvențe memorabile. Astfel, creația surprinde viața unui preot din
mediul rural, din tinerețe până la bătrânețe. Inițial, acesta este preot în satul său
natal, Butucani, dar este nevoit să plece din cauza comportamentului său. Așadar,
este mutat la Sărăceni, unde găsește o comunitate săracă și dezorganizată, iar
încercările sale de a o schimba îi întoarce pe oameni împotriva sa. La început
incearcă cu vorba bună, ținându-le predici și dându-le sfaturi. Nu reușește , și
devine aspru, mustrându-i șiapoi batjocorindu-i. Nici de data acesta sătenii nu pun
în aplicare sfaturile oferite, în schimb, devin ironici. Deși au trecut câțiva ani, nici
situația satului și nici a preotului nu se schimbă în bine, iar când soția sa urma să
aducă pe lume încă un copil, protagonistul devine disperat se duce la biserică cu
scopul de a se ruga pentru bine. După acest moment, preotul Trandafir începe să-și
repare gopodăria și să cultive pământul, acțiunile sale îmbunătățind considerabil
viața familiei sale. La început, sătenii îl privesc cu invidie numindu-l „omul
dracului „ , pentru ca mai apoi să-i urmeze exemplul. În câțiva ani, localitatea se
schimbă radica, devenind una prosperă. Părintele Trandafir la bătrânețe se bucură
de nepoții săi, și de roadele muncii sale. Totdodată, o altă trăsăstură a nuvelei este
reprezentată de timpul și spațiul care sunt ample și bine precizate. Prin urmare,
acțiunea se desfășoară în Butucani și Sărăceni, pe durata a câtorva zeci de ani.
În concluzie, opera dată aparține speciei nuvelei, întrucât prezintă trăsăturile
specifice.