Sunteți pe pagina 1din 5

Albină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă


Sari la navigareSari la căutare
Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale
rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol.
Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor.
Pentru alte sensuri, vedeți Albina (dezambiguizare).
Albină

Albină europeană

Clasificare științifică

Regn: Animalia

Încrengătură: Arthropoda

Subîncrengătură: Hexapoda

Clasă: Insecta

Ordin: Hymenoptera

Subordin: Apocrita

Suprafamilie: Apoidea

(neclasificat): Anthophila (= Apiformes)

Familii

Andrenidae
Apidae
Colletidae
Halictidae
Megachilidae
Melittidae
Stenotritidae

Modifică text 

Albinele sunt insecte zburătoare, clasificate în cadrul superfamiliei Apoidea din


cadrul subordinului Apocrita, care mai conține viespile și furnicile, care se hrănesc
cu nectarul florilor (ca sursă de energie grație conținutului de zaharuri) și cu polen (ca
sursă de proteine, folosit mai mult la hrănirea larvelor), activitate ce se soldează cu
polenizarea florilor și, în unele cazuri, cu producerea mierii și cerii.
Astfel polenul pe care în mod inevitabil îl pierd în deplasarea lor de la o floare la alta
este important pentru plante deoarece o parte din polen cade pe pistilul (structura
reproductivă) altor flori din aceeași specie, ducând la polenizarea încrucișată. Albinele
sunt, de fapt, cele mai importante insecte polenizatoare și interdependența între ele și
plante fac din acestea un excelent exemplu al unui tip de simbioză cunoscută sub
numele de „mutualism”, o asociere între organisme diferite care este avantajoasă
pentru ambele părți.
Pe de altă parte unele specii de albine produc miere din nectar. Albinele de miere și
albinele fără ac adună mari cantități de miere, caracteristică ce este exploatată
de apicultori, care recoltează mierea pentru consumul uman.

Cuprins

 1Răspândire
 2Durata de viață
 3Specii de albine
 4Sistematica albinei melifere
 5Sexe
 6Structura corporală
 7Vezi și
 8Galerie de imagini
 9Bibliografie
 10Referințe
 11Legături externe

Răspândire[modificare | modificare sursă]
Albinele sunt răspândite pe întreg globul, făcând excepție cele mai înalte altitudini,
regiunile polare și unele mici insule oceanice. Cea mai mare diversitate de specii de
albine se găsește în regiunile calde, aride sau semiaride, America de Sud și Mexic.
Cele mai multe albine au trupul negru cu dungi galbene-verzui, aripile de o culoare gri-
semitransparentă, iar capul este negru în totalitate.

Durata de viață[modificare | modificare sursă]


Durata de viață a albinei lucrătoare, depinde de gradul de uzură ca urmare a activităților
intense desfășurate de aceasta (creșterea puietului și activitatea de cules nectar și
polen). Astfel albinele eclozate în sezonul activ (din primăvară, martie până vara, în
jurul lunii august) trăiesc numai 40 de zile pe când albinele eclozate toamna trăiesc
până în primăvara viitoare, când se face schimbul de generații (6-9 luni).
Durata de viață a trântorilor este între două și opt săptămâni și variază în funcție de
sezon (activ sau perioadă de repaus) și de zona geografică.
Matca este cea mai longevivă dintre membrii familiei de albine putând trăi până la 8 ani
(este însă eficientă economic doar un an-doi, după care trebuie schimbată), este activă
pe toată perioada vieții putând depune 1500-2500 și chiar 3000 de ouă în 24 de ore în
luna iunie. În această perioadă de pontă intensă regina este atent îngrijită și bine
hrănită de albinele din suita sa. În familiile de albine care mor iarna din cauza lipsei
hranei, matca este ultima care moare, fiind hrănită cu ultima picătură de miere.

Specii de albine[modificare | modificare sursă]


Numărul speciilor cunoscute este de aproximativ 20.000 dar, probabil, sunt foarte multe
care încă așteaptă să fie descoperite.[1]
Multe specii de albine sunt puțin cunoscute. Cea mai mică albină este cea pitică
(Trigona minima) cu lungimea de circa 2,1 mm (5/64"). Cea mai mare albină din lume
este Megachile pluto, care poate atinge lungimea de 39 mm (1,5"). Tipurile cel mai
comune de albine din emisfera nordică sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase
de transpirație, niște albine mici care adesea sunt considerate în mod greșit viespi sau
muște. Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană (Apis mellifera).

Sistematica albinei melifere[modificare | modificare sursă]


Regnul: Animalia (organisme eucariote și pluricelulare cu mod specific predominant de
hrănire pe baza regnului vegetal).
Subregnul: Eumetazoa (animale fără coloană și fără sistem osos intern).
Încrengătura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate)
Subîncrengătura: Mandibulata (artropode cu mandibule).
Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcătuit din trei segmente distincte: cap, torace,
abdomen).
Subclasa: Pterigota (insecte care prezintă pe segmentele toracice 2 sau 3 perechi de
aripi).
Ordinul:Hymenoptera (insecte cu aripi membranoase).
Subordinul: Apocrita (himenoptere la care legătura dintre torace și abdomen se face
printr-o porțiune îngustă numită pețiol).
Grupul: Aculeata (insecte cu ac).
Suprafamilia: Apoidea (insecte care-și hrănesc progenitura cu polen și nectar floral).
Familia: Apidae.
Subfamilia: Apinae (insecte constructoare de cuiburi și care prezintă la a III-a pereche
de picioare un aparat pentru colectat polen).
Tribul: Apini.
Genul: Apis (albine care trăiesc în familii permanente și monogine - au o singură femelă
cu organele reproducătoare dezvoltate capabile să asigure perpetuarea - corpul
acoperit cu peri rari și scurți).
Specia:
Dorsata (albina indianii uriașă, clădește un singur fagure prins de stânci sau de ramurile
diferitor arbori; este cea mai mare albină; răspândită în India, sudul Chinei, arhipelagul
indonezian și Filipine);
Florea (albina indianii pitică, cea mai mică albină cunoscută, clădește un singur fagure
foarte mic prins de ramurile copacilor; răspândită în India, Malaezia, Jawa și Borneo);
Cerana (cunoscută și sub numele de albina indiană obișnuită, cuibul este format în
cavități și cuprinde mai mulți faguri; răspândită în India, China, Japonia, Indonezia,
Jawa, Borneo, Sumatra și Rusia - Extremul Orient);
Mellifera (albina melifera, cea mai cunoscută și cea mai răspândită albină, exploatată
de om pentru calitățile sale productive; cuib format în cavități închise, pe mai mulți
faguri, cu un număr mare de indivizi. Denumirea speciei, ,,mellifera" a fost dată de Linne
în anul 1758 și schimbată ulterior (1761),în "mellifica".

Sexe[modificare | modificare sursă]
Fiecare stup are un grup de albine, numită familie, care au rolul de a îngriji și hrăni
regina, puietul și stupul în general. O familie de albine se compune din: matcă (regină),
albine lucrătoare și trântori.
Matca este unică în cadrul familiei, fiind singura care depune ouăle și din care pot ieși
toate tipurile de albine. Se distinge de restul albinelor prin faptul că are corpul mai lung
(20-25 mm), capul mai mic, iar abdomenul alungit și subțire. Matca se împerechează în
primele 6-10 zile de viață și numai în zbor. Dacă nu s-a împerecheat în 20-30 de zile,
din cauza condițiilor nefavorabile de zbor, după circa 40 de zile depune ouă
nefecundate din care vor ieși trântori. Matca părăsește stupul numai atunci când se
împerechează sau când familia roiește.
Masculii de albină sunt de un singur fel. Ei au o viață scurtă, nu au responsabilități
legate de hrănirea puilor, de colectarea polenului, de îngrijirea sau de apărarea stupului.
Din această cauză au fost numiți în popor trântori sau bărbătuși ai albinelor. Totuși rolul
lor este foarte important, trântorii fecundează matca, contribuind la perpetuarea speciei.
Trântorii mai participă la ventilarea stupului și încălzirea puietului. Toamna când albinele
se pregătesc de iernat trântorii sunt izgoniți, cei mai mulți murind de foame sau îngheț,
durata vieții trântorilor fiind de 6-8 săptămâni (apar prin lunile mai, iunie și mor în
august).
Cel mai mare număr de albine într-un stup îl constituie albinele lucrătoare, numărul
acestora într-o familie fiind de 15.000-20.000 primăvara, ca vara să ajungă la 40.000-
60.000. Iarna, numărul acestora scade la 20.000-30.000. Se disting prin dimensiuni mai
mici, corpul oval, prevăzut cu ac; organele de înmulțire sunt nedezvoltate. Albinele
lucrătoare realizează munca principală în stup: culeg nectarul și polenul (motiv pentru
care sunt dotate cu un fel de rezervoare speciale pe membre), depozitează și
prelucrează produsele culesului, hrănesc și îngrijesc puietul, protejează matca și stupul,
asigură curățenia și ventilarea stupului.
Datorită activității intense, durata vieții albinelor este de 27-30 de zile în timpul culesului
și de 40-60 de zile primăvara și toamna. În anotimpurile reci, când nu participă la cules,
la hrănirea și îngrijirea puietului, albinele pot trăi până la 7-9 luni. Albina care a înțepat
un om sau un animal moare, deoarece o dată cu acul se rupe și o parte din tubul
digestiv.

Structura corporală[modificare | modificare sursă]


Albinele au antene compuse (aproape la toate speciile) din douăsprezece segmente la
femele și treisprezece la masculi. De asemenea au câte două perechi de aripi
(perechea anterioară fiind mai mare). Unele caste pot avea aripi mai mici
(nefuncționale), dar nici o specie nu este lipsită de aripi.

Vezi și