Poartă masca de protecție!

- în sălile în care se desfăşoară activităţi didactice;

- în spaţiile secretariatului și ale altor compartimente
funcţionale din cadrul universității;
- în timpul deplasării în universitate şi în timpul pauzelor
dintre activităţile didactice, atunci când te afli în interior;
- în timpul pauzelor, în aer liber, precum şi în spaţiile
aglomerate, atunci când nu este asigurată distanţa minimă
de 1 metru între persoane.

Poartă corect masca de protecţie! Acoperă nasul, gura şi

bărbia!

Spală-te des pe mâini!

Tuşește sau strănută în pliul cotului sau într-un şerveţel!

Salută-i pe ceilalţi fără să dai mâna cu ei! Nu vă strângeţi în
braţe!

Păstrează distanţarea fizică și evită aglomeraţiile!
CONF.UNIV.DR. ANCA DANA POPESCU
DISCIPLINA FIZIOLOGIE

CARIOTIPUL
UMAN
 modalitatea în care organismul uman moștenește caractere și
trăsături de la precursorii săi, pe baza căreia am putea deveni
stăpânii propriei noastre evoluţii şi putem explica apariția
anumitor boli - problemele de bază ale geneticii (= știința
moștenirii – în sens larg)

„fiecare individ uman este în acelaşi timp produsul

eredităţii şi al mediului” (TH. Dobzhansky) → mediul
poate acționa numai în limitele pe care le pune la
dispoziţie ereditatea

 capacitatea biologică a individului şi liniile sale de dez-

voltare ulterioară sunt determinate de tripla interde-
pendenţă dintre
- patrimoniul genetic
- condiţiile de mediu intern intrauterin
- factorii de viaţă extrauterină
 TERMINOLOGIE
 Genă (gr. genos - origine) = segment al macromoleculei de
ADN, format dintr-o anumită secvență de nucleotide, care
conține informația genetică ( unitatea ereditară care decide ce
va primi o generație de la generațiile anterioare sau unitatea
moleculară a eredității)
Genom = totalitatea informației genetice stocată în ADN, situat
pe genele cromozomilor
Genotip = structura genetică unică și caracteristică a unui
individ, care se stabilește în momentul fecundăroo și rămâne
stabilă în cursul dezvoltării (fr. génotype, gr. gennan - a da
naștere, typos - tip)
 Fenotip = totalitatea caracterelor manifeste și specifice ale
unui organism, formate în procesul dezvoltării individuale și
vizibile, determinate de interacțiunea dintre genotip și mediu
(fr. phénotype, gr. phainen - a apărea, a arăta, typos - tip)
• pot exista indivizi cu fenotipuri identice și genotipuri
diferite = sosii
 Codul genetic = forma în care este inclusă informația genetică
în gene
 • Cariotip = reprezentarea grafică a cromozomilor unei celule
• Cromozom = „grupare de material genetic observată la scara
microscopiei optice în timpul mitozei celulare” (Ayral, 1972), în
metafază
• Euploid = numărul de cromozomi egal cu numărul de bază al
celulei
• Diploid = cu număr dublu de cromozomi. Faza diploidă este
perioada din dezvoltarea unor organisme în care numărul de
cromozomi ai celulelor obișnuite este dublu în raport cu acela al
celulelor sexuale
• Haploid = care posedă numai jumătate din numărul normal
de cromozomi. Faza haploidă este starea în care se află celulele
sexuale în nucleele cărora există o jumătate din numărul de
cromozomi caracteristic celulelor somatice
• Homozigotism = identitatea genelor maternă și paternă
• Heterozigotism = diferența dintre genele maternă și paternă
  Ereditatea = proprietatea tuturor organismelor vii de a
transmite descendenților caracteristici de specie și
individuale (de a da naștere la urmași asemănători)
 Caracterele ereditare = caracteristicile transmise de la
genitori la descendenți
 Gregor Mendel (1822 - 1884)
- face primele observaţii legate de modul de transmi-
tere a caracterelor specifice de-a lungul generațiilor
(la plantele de mazăre)

Hugo de Vries (1848 - 1935)

- introduce în anul 1889 noțiunea de pangen - cea
mai mică particulă ce reprezintă o unitate eredi-
tară (în cartea Intracellular Pangenesis)
Wilhelm Johannsen (1857 - 1927)
- introduce noțiunea de genă în anul 1909 ca
fiind unitatea fizică şi funcţională de bază a
eredităţii

Thomas Hunt Morgan (1866 - 1945)

- în anul 1910 demonstrează că genele sunt
amplasate pe cromozomi
  Ontogeneză = dezvoltarea individuală a
organismului, care cuprinde toate
transformările acestuia de la stadiul de embrion
până la sfârșitul existenței lui (gr. – on - ființă,
genesis - origine)
 Filogeneză = procesul de dezvoltare a vieții pe
Pământ (gr. - phyle - trib, genesis – origine)
 Interacțiunea genotip – fenotip - mediu

 relaţia genotip - fenotip - relaţie cauzală, nu totală deoarece

unele gene (recesive) nu se manifestă fenotipic, iar o parte din
caracterele fenotipice sunt produse de mediu
• relaţia mediu - fenotip - relaţie cauzală în care caracterele
fenotipice produse de mediu sunt neereditare (sunt caractere
anormale sau boli produse de agenţi fizici, chimici sau biologici
- efectele agresiunilor mediului asupra organismului sunt
influenţate de structura sa genetică specifică)
• relația mediu - genotip - poate produce modificări ale mate-
rialului genetic sau mutaţii, cu afectarea structurii genelor sau a
cromosomilor şi cu consecinţe variate (generarea unor fenoti-
puri mutante / determinarea unor variante polimorfice ale unui
caracter)
 RELAŢIA GENOTIP → FENOTIP ← MEDIU LA
NIVEL MOLECULAR

- în relaţia genotip - fenotip la nivel molecular termenul

de genotip poate fi substituit prin substratul material al
genelor - molecula de AND
- caracterele fenotipice sunt determinate de proteine
structurale (colagen, oseină, elastină, hemoglobină, ş.a)
sau enzime

relaţia genotip → fenotip devine - ADN → PROTEINE =

AND-ul deţine şi exprimă informaţia necesară
pentru sinteza proteinelor, ce constituie suportul
biochimic al caracterelor ereditare ale
organismului
- expresia informaţiei ereditare nu se face direct - este copiată
prin procesul de transcripţie într-o moleculă de ARNm → trece
în citoplasmă → sinteză proteincă (translaţie)
- informaţia genetică din ADN se transmite (conserva) în
succesiunea gene-raţiilor prin replicare semiconservativă
(molecule de ADN identice)
- fiecare etapă a relaţiei poate fi influenţată de mediu

dogma centrală sau fundamentală a geneticii

 ACIZII NUCLEICI
= macromolecule complexe ce conțin informația
genetică, baza biochimică a acesteia

 molecule lungi rezultate prin copolimerizarea a 4 nucleotide

diferite, formate pe baza combinării unei molecule de acid
fosforic cu o moleculă glucidică pentavalentă (riboză sau
dezoxiriboză) şi cu o bază azotată (purinică - adenină A şi
guanină G şi pirimidinică – citozină C, timină T, uracil U)

 termen propus de Richard Altman pentru substanțele complexe

din nucleu
 au două funcţii biologice majore :
- transmit informaţia ereditară de la o generaţie la alta
- conţin informaţie în vederea sintezei de proteine specifice
 ACIZII NUCLEICI

- lanțuri de nucleotide
- nucleotid = radical fosforic + pentoză
+ bază azotată

 radical fosforic

 pentoze - riboză
- dezoxiriboză
 baze azotate
- purinice - adenină - A
- guanină – G
- pirimidinice - citozină - C
- timină - T
- uracil - U
purinice

pirimidinice
  legături covalente - între bazele
azotate și pentoze

 legături de hidrogen - între bazele

azotate a 2 nucleotide diferite (ex.
între adenină și timină/uracil sau
între citozină și guanină)
 ADN - acid dezoxiribonucleic
 format din acid fosforic, dezoxiriboză,
două baze purinice (adenina şi
guanina) şi două baze pirimidinice
(timina şi citozina)
 conține două lanţuri sau catene
helicoidale care reprezintă axul de
susţinere al molecule - structură dublu
helix
 bazele azotate conectează cele două
lanţuri - o bază purinică se leagă
obligatoriu de una pirimidinică (A – T
şi G – C)
 toți indivizii speciei au aprox. aceeaşi
cantitate de ADN
 speciile aceluiaşi ordin pot avea
cantităţi diferite de ADN
 modul de organizare al ADN-ului
diferă de la o specie la alta
ADN – acid dezoxiribonucleic
 replicarea ADN - condiţia esenţială de trans-
mitere exactă a informaţiei genetice de la o
generaţie la alta
- implică intervenţia mai
multor sisteme enzimatice (mai multe etape
intermediare)
- precedată de dublarea can-
tității de ADN
- trei caractere principale
(Ayral, 1972)
- este complementară – dubla elice a
ADN începe să se desfăşoare, cele două fila-
mente se separă şi formează câte o matriţă
care reconstituie apoi un nou filament,
identic celui care s-a separat
- este semiconservativă – în cadrul divi-
ziunii celulare fiecare celulă fiică primeşte un
singur filament de ADN
- este autoreglată – la nivelul celulei
există o genă specifică reglatoare → produce
o moleculă de iniţiere → acţionează asupra
altei gene = replicatoare → dedublarea elicei
de ADN => replicon (Monou şi Jacob)
 modelul de dublu helix al
ADN-ului
James Watson și Francis
Crick au propus modelul în
dublu helix al structurii
ADN -
2 lanțuri polinucleotidice cu
orientare antiparalelă
 ARN - acid ribonucleic
 format dintr-un singur lanţ nucleo-
tidic - acid fosforic, riboză şi baze
azotate (aceleași ca la ADN, cu
excepţia timinei, înlocuită cu uracil)
 trei tipuri de ARN, cu roluri diferite
şi independente în sinteza proteică
- ARM mesager (ARNm) - trans-
portă codul genetic în citoplasmă şi
controlează sinteza proteică
- ARN de transfer (ARNt) -
transportă aminoacizii activaţi spre
ribozomi pentru a fi asamblaţi în
moleculele proteice
- ARN ribozomal (ARNr) - intră
în constituţia ribozomilor, locul de
sinteză proteică celulară
CODUL GENETIC
= limbajul specific care deter-
mină caracterele organis-
mului
- determinismul genetic al
unui caracter corespunde
unui şir de reacţii chimice
ireversibile ce au loc în mai
multe etape și duc la produ-
cerea unor structuri pro-
teice variate pe baza mate-
rialului genetic existent

- cuvântul de cod = codon –

succesiune de tripleți de
nucleotide, după care se
transmite un caracter
 CODUL GENETIC
 este triplet - fiecare codon este format din trei baze adiacente
dintr-o secvenţă de ARNm – cele patru baze azotate din struc-
tura ARN-ului formează 64 de codoni (43)
 este degenerat - pentru un singur aminoacid corespund mai
mulţi codoni, respectiv pentru cei 20 de aminoacizi există 61 de
codoni.
 nu este ambiguu - acelaşi codon nu poate specifica mai mult de
un aminoacid
 include şi codoni nonsens, care nu corespund nici unui
aminoacid - au funcţii de „semne de punctuaţie”, specificând
sfârşitul mesajului genetic şi, astfel, terminarea sintezei lanţului
polipeptidic
 este universal - corespondenţa aminoacid - codon este aceeaşi
indiferent de organismul în care se află
 CODUL GENETIC
- asocierea sau împerecherea bazelor azotate reprezintă modalitatea
prin care „se recunosc” macromoleculele între ele în sistemul infor-
maţional genetic.
- informația genetică se transmite prin activarea sintezei proteice –
prima etapă de codificare a proteinelor este transcripția → infor-
maţia de pe ADN este „copiată” pe ARN mesager
- prin fenomenul de translație din interiorul celulei ia naștere o legă-
tură specifică de aminoacizi – fiecare moleculă de ARN conține o
structură anumită de aminoacizi (cod)
 Gena = segmentul de ADN care codifică un lanţ polipeptidic
- codifică o poteină alcătuită din lanţuri polipeptidice
identice
- două sau mai multe gene codifică proteinele formate din
lanţuri polipetidice diferite
- caracterizate ca fiind „uneltele cu care organismul se
adaptează la mediu şi supravieţuieşte”
- sunt așezate liniar pe cromozom – în poziții numite loci
(locus)
Categorii de gene (în funcţie de roluri)
- gene structurale – sintetizează ARN-ul mesager,
responsabil de transportarea informaţiei legată de succesiunea
aminoacizilor câtre citoplasmă, respectiv către ribozomi
- gene operator – controlează activitatea celorlalte gene
care îndeplinesc funcţii similare şi care permit sau nu
funcţionarea genelor structurale
- gene reglatoare – decid dacă complexul genă structurală
– genă operator, numit operon, va funcţiona

După poziție și caracteristici :

- gene alele - ocupă loci similari pe cromozomi
- stare homozigotă – alele identice
- stare heterozigotă – alele diferite
- genă dominantă – cu efecte fenotipice mai puternice
- genă recesivă – cu efecte care nu se materializează la
nivel fenotipic
 Genotip (gr. gennan - a produce, a da naştere, typos - tip)
= totalitatea genelor care codifică caracterele organismului,
exprimate în diferite etape ale dezvoltării
- se referă la potenţialul structural şi metabolic pe
care îl poate codifica.
 Fenotip (gr. phainen - a arăta, typos - tip) = ansamblul de
caractere codificate de genotip, este ceea ce „se vede” carac-
teristic la un individ
 Constituţia = ansamblul caracterelor structurale şi funcţio-
nale ale organismului respectiv, expresia fenotipică a genoti-
pului
CROMOZOMII
= „grupări de material genetic obser-
vate la scara microscopiei optice în
timpul mitozei celulare” (Ayral,
1972)
- gr. chromo - culoare, soma - corp,
obiect
- constituie suportul material al ere-
dității
- localizaţi la nivelul nucleului
- reprezintă forma condensată a cro-
matinei nucleare
- observabili în timpul diviziunii celu-
lare, în metafază
- caracteristici și constanți pentru
fiecare specie
- alcătuiesc cariotipul
CROMOZOMII
 funcţiile cromozomilor
- transportul materialului genetic de la genitori (prin ga-
meţi) la descendenţi sau de la o celulă „mamă" la celulele
„fiice" în cursul diviziunii celulare → stabilitatea proceselor
ereditare
- realizarea amestecului de material genetic între gene-
raţii succesive, prin procese de recombinare ce au loc în tim-
pul meiozei, sursa principală de variabilitate
 cromozomii - sunt vizibili numai în timpul metafazei mitotice
- formaţi din câte două cromatide identice unite
într-un singur punct = centromer - fixează cro-
mozomul de fibrele fusului (diviziune celulară)
- două braţe - scurt sau proximal (p) şi lung sau
distal (q)
 - telomere - structuri specializate formate din ADN
şi proteine care acoperă capetele cro-
mozomului
- funcţii probabile
- menţinerea stabilităţii şi integrităţii structurale a cromo-
zomului – apără capetele cromozomilor de degradare şi
împiedică fuziunea „cap la cap” cu alţi cromozomi
- asigurarea replicării complete a capetelor cromozomului
- reducerea activităţii de replicare duce la pierderea trep-
tată a secvenţelor telomerice, cu scurtarea progresivă a
telomerelor → explicaţia duratei limitate de viaţă a celu-
lelor somatice - fenomen implicat în senescenţă şi cancer
(Holt, 1996)
- participare la stabilirea arhitecturii tridimensionale a
nucleului (cromozomii se fixează cu telomerele pe faţa
internă a membranei)
 ruperea telomerelor → tendința cromozomilor de a deveni
„lipicioşi” şi de a se uni cu alte frag-
mente cromozomiale
 Clasificarea cromozomilor în funcţie de poziţia centromerului
- metacentrici (mediocentrici) – centromer median
- submetacentrici (submediocentrici) - centromer situat în
vecinătatea punctului median
- acrocentrici (telocentrici sau terminali) - centromer plasat
terminal
- subtelocentrici – centromer situat subterminal
 CARIOTIPUL UMAN
• Cariotipul = identificare şi aranjarea sistematică a cromozomilor, fotografiaţi sau
desenaţi, în vederea studierii caracterelor lor morfologice
• celulele organismului uman conţin 23 de perechi de cromozomi = număr diploid
• gameții umani conțin jumătate din numărul de cromozomi = număr haploid
• cromozomi sexuali se numesc şi gonozomi sau heterozomi
• cromozomii somatici se numesc și autozomi
• sexul feminin este homogametic – XX și sexul masculn este heterogametic - XY
 CARIOTIPUL UMAN

 în conformitate cu sistemul Denver cei 46 de cromozomi sunt împărțiți în 7

grupe - fiecare cu număr variabil de cromozomi
• criteriile de grupare a cromozomiilor - în funcție de lungimea brațelor,
poziția centromerului și raportul dintre brațe
• identificarea cromozomilor este posibilă prin tehnica de bandare -
succesiune specifică de benzi date de prezența eurocromatinei sau heterocro-
matinei și de compoziția chimica de baze ale ADN
• benzile au dispoziție specifică fiecărei perechi de cromozomi și nu se
schimbă
 ABERAȚII CROMOZOMIALE
(ABATERI CROMOZOMIALE)

 în cursul evoluției (cca 5 - 7 milioane de ani) genofondul

cromozomial uman a dobândit o mare stabilitate → orice
abatere cromozomială, numerică sau structurală are efecte
fenotipice importante - letale sau semiletale
 0,5 - 1% din numărul noilor-născuți prezintă o abatere
cromozomială, numerică sau structurală, cu origine într-o
celulă germinală parentală sau într-o celulă rezultată dintr-un
accident survenit în timpul diviziunilor de clivaj ale zigotului
 2,8% din numărul avorturilor spontane prezintă aberații
cromozomiale majore (2,8%) ← „prejudiciul genetic" este atât
de sever încât nu permite supravie-țuirea produsului de
concepție
 Bolile cromozomiale (cromozomice) - rezultatul
modificărilor specifice ale numărului cromozomilor
caracteristic speciei umane (46) sau al modificărilor
structurale ale acestora
 identificate peste 100 de sindroame cromozomiale
 efectele şi gravitatea anomaliilor cromozomiale depind de
tipul de anomalie şi mărimea dezechilibrului genetic
→ cu cât defectul cantitativ este mai mare, cu atât consecin-
țele sunt mai grave
 prezintă prezintă unele modificări fenotipice comune
- tulburări de creştere pre- şi postnatală
- dismorfie facială
- întârziere în dezvoltarea psiho-motorie şi retard
mintal
- anomalii viscerale multiple
- disgenezii gonadice
Clasificări
- după numărul de celule modificate - anomalii omogene
și în mozaic - omogene - prezenţa anomaliei în toate
celulele individului afectat
- în mozaic - prezenţa a două sau mai
multe linii (clone) celulare, care diferă
prin numărul de cromozomi
- după modul de afectare a materialului cromozomic -
anomaliile numerice şi structurale
- numerice - orice modificare a numărului
de cromozomi în raport cu numărul nor-
mal de cromozomi (46) - poliploidii şi
aneuploidii
- structurale - prin modificarea structurii
normale a cromozomilor - anomalii echili-
brate şi neechilibrate
 Aberații cromozomiale numerice
 reprezentate de orice modificare a numărului de cromozomi,
autozomi sau gonozomi
- poliploidia = depăşirea numărului de cromozomi
autozomali (care în mod normal formează un set haploid - 23
de cromozomi), prin multiplicarea întregului setul de cromo-
zomi (genomul) de un număr variabil de ori
- de regulă letală
- evidențiată numai în cazul avorturilor
spontane
- apare prin diviziuni mitotice și meiotice
anormale care produc gameti diploizi, prin
fecundarea cărora se formează zigoți
triploizi sau tetraploizi
 haploid (n) - cu un set de cromozomi
 diploid (2n) - cu două seturi de cromozomi
 triploid (3n) - cu trei seturi de cromozomi
• tetrapoid (4n) - cu patru seturi de cromozomi
• pentaploid (5n) - cu cinci seturi de cromozomi
• hexaploid (6n) - cu șase seturi de cromozomi
• heptaploid (7n) - cu șapte seturi de cromozomi
• octaploid (8n) - cu opt seturi de cromozomi
 - aneuploidia = absența - monosomie (45 cromozomi)
sau prezența în plus a unuia sau mai multor cromozomi
(trisomie - 47 cromozomi, tetrasomie - 48 cromozomi, penta-
somie - 49 cromozomi) din aceeaşi pereche sau din perechi
diferite
- pot afecta atât autozomii, cât și gono-
zomii
ANEUPLOIDIILE
AUTOZOMALE
TRISOMII
 TRISOMIA 13 – SINDROMUL PATAU
 prezenţa unui cromozom suplimentar în perechea 13
→ sindrom plurimalformativ cu prognostic sumbru (72% decese
înainte de vârsta de un an)
→ majoritatea embrionilor sunt avortați spontan în al doilea
trimestrul de sarcină
 descrisă de către dr. Claus Patau în 1960
 semne clinice - greutate mică la naștere
- nanism
- microcefalie moderată, occiput proeminent
- defecte ale scalpului
- cheiloschizis, palatoschizis, micrognație
- microftalmie / ciclopie
- colobom (fisură la nivelul irisului)
- urechi malformate şi jos implantate
- gât scurt și gros
- polidactilie
- posibila absență a membrelor
- unghii înguste hiperconvexe
- alterări dermatoglifice
- retard mintal sever
 supravieţuire rară
TRISOMIA 18 – SINDROMUL EDWARDS
 prezența unui cromozom 18 suplimentar → sindrom plurimalformativ
→ majoritatea embrionilor sunt
avortaţi spontan
 descrisă de John Hilton Edwards şi colaboratorii în 1960
 semne clinice - greutate mică la naștere
- nanism
- microcefalie, dolicocefalie (cap alungit) cu occiput proeminent
- micrognatism
- urechi jos implantate, malformate (aspect de „urechi de faun”)
- stern scurt, torace în platoșă
- degete strâns flectate, cu poziţionare defectuoasă caracteristică -
indexul acoperă degetul III și degetul V acoperă degetul IV
- anomalii ale dermatoglifelor - arcuri pe pulpa degetelor
- haluce în dorsiflexie, călcâi în „piolet”, picior rotat anormal
- contractură musculară caracteristică la nivelul mâinilor
- malformații de organe interne - defect septal ventricular, rinichi în
potcoavă, stenoză pilorică
- retard mintal sever
 supravieţuire rară - 5% supraviețuire peste 1 an
TRISOMIA 21 – SINDROMUL DOWN SAU
MONGOLISM
 prezența unui cromozom 21 suplimentar → principala cauză de retard
mintal
 incidență de 1:650 nou născuți vii, mai frecventă la sexul masculin (3:1)
 descrisă de John Langdon Down în 1866
 semne clinice - greutate mică la naștere
- nanism
- microcefalie, occiput plat
- fața rotundă și turtită
- fante palpebrale oblice în sus, epicantus, iris pestriț
- rădăcina nasului turtită şi largă
- macroglosie (limbă lată şi protruzivă)
- urechi mici şi rotunde, jos implantate
- gât scurt
- pliu palmar unic (pliu simian)
- defecte viscerale multiple
- retard mintal - I.Q. Între 20 - 85
 bărbații sunt sterili, unele femei sunt fertile, dar cu avorturi spontane de feţi cu
trisomia 21
 speranța de viață este de maxim 55 - 60 ani
TRISOMIA 8 – SINDROMUL WARKANY
 sindrom plurimalformativ congenital cauzat de nedisjuncții
postzigotice → forme de mozaic ale trisomiei
 incidenţă medie - 1:30000 nou-născuţi vii
 semne clinice - dismorfism cranio-facial - frunte proeminen-
tă, strabism, epicantus, hipertelorism, palat
arcuit, malformații ale urechilor
- facies inexpresiv
- rigiditate articulară
- aplazia rotulei, aspect plantar caracteristic
- pliu palmar transvers unic
- malformaţii cardiace şi renale
- imunitate scăzută
- sterilitate, hipofertilitate
- retard mintal şi fizic
 trisomia 8 totală este letală (cauză de avort spontan), formele
parţiale sau mozaice prezintă longevitate scăzută
- frunte proeminentă,
hipertelorism, stra-
bism, buze îngroșate
- areole mamare dis-
tanțate, pigmenări
anormale ale pielii
- scolioză, poziții anor-
male ale scapulelor
- aspect plantar carac-
teristic
ANEUPLOIDII
GONOZOMALE
TRISOMII
SINDROMUL KLINEFELTER - XXY
 boală genetică determinată de prezenţa suplimentară a unuia
sau, mai rar, a mai multor cromozomi X la o persoană de sex
masculin
 nu are semne clinice particulare în timpul copilăriei →
diagnosticată de obicei postpubertar
 cea mai frecventă anomalie gonozomală la sexul masculin -
cca 1/1000 din nou-născuţii de sex masculin, incidenţă egală
la rase diferite
 fenotip - bărbat
 semne clinice
- hiperstaturalitate
- extremități lungi și disproporţionate
faţă de trunchi
- testicule mici, ferme (microorhidie),
azoospermie, sterilitate
- caractere sexuale secundare slab
dezvoltate – pilozitate slab reprezenta-
tă, conformație feminină, adipozitate de
tip ginoid
- ginecomastie
- tulburări de învățare determinate de
dislexie, deficite de exprimare verbală,
de procesare a informaţiilor
- personalitate caracterizată prin pasi-
vitate, imaturitate, dependenţă de apar-
ţinători
- inadaptabilitate socială
SINDROMUL DUBLU Y = SINDROMUL LUI
JACOB
 una dintre cele mai comune modificări cromozomiale in populația de sex
masculin
 incidență de 1:1000 de nou născuți
 descris pentru prima dată de Patricia Jacobs în 1960
 semne clinice - talie înaltă
- macrocefalie
- acnee
- hipertelorism (distanță mare între globii oculari)
- hipotonie musculară, tremor
- clinodactilie (devierea laterală a degetelor mâinii)
- labilitate psihică, comportament agresiv
- întârzierea dezvoltării limbajului, dizabilități de învățare
- posibil tulburări de spectru autist
- uneori, tulburări de spermatogeneză → hipofertilitate sau
infertilitate
 SINDROMUL TRIPU X
 boală cromozomială determinată de prezenţa suplimentară -
trisomie X - în toate celulele unui organism feminin sau
numai în unele celule a cromozomului X
 determină un fenotip polimorf, fără modificări majore
caracteristice → afecțiune descoperită întâmplător prin
examen citogenetic la o femeie cu tulburări de reproducere
 incidență - cca 1:1.000 de nou născuţi de sex feminin (inci-
denţă reală greu de estimat datorită imposibilităţii depistării
tuturor cazurilor)
 90% din cazuri au origine maternă
 talie înaltă sau la limita superioară a normalului
 uşoară dismorfie facială necaracteristică - ușoară microce-
falie fante palpebrale uşor mongoloide şi epicantus (pliu
cutanat ce acoperă unghiul intern al pleoapelor)
 clinodactilie a degetului 5 (încurbare spre porţiunea mijlocie
a mâinii a auricularului)
 deficit al coordonării mişcărilor şi aptitudini motorii reduse
 deficit generalizat al aptitudinilor cognitive + dificultăţi de
integrare a datelor auditive → deficit de vorbire şi dificultăţile
şcolare
 retard mintal rareori prezent
 tulburări menstruale - menarhă precoce, cicluri neregulate,
menopauză precoce → tulburări de reproducere (sterilitate /
avorturi spontane repetate
ANEUPLOIDII
GONOZOMALE

MONOSOMII
 SINDROMUL TURNER - XO
 boală cromozomială determinată de absenţa completă sau
parţială în toate celulele organismului sau numai în unele
celule a cromozomului X → fenotip feminin
 incidență - 1:2500 - 1:3000 din nou născuții de sex feminin
(95% din embrioni sunt avortați spontan)
 cel mai frecvent de cauză paternă
 singura monosomie viabilă
 aspecte clinice - la naștere - lungime mai mică decât normal
- limfedem la nivelul mâinilor şi
picioarelor
- gât scurt, cu exces de piele pe
ceafă şi / sau pterygium coli (pliu
cutanat pe feţele laterale ale
gâtului)
- distanţă intermamelonară mare
 după pubertate - înălțime mai mică de 145 cm (nanism)
- dismorfism cranio-facială necaracteristic -
facies triunghiular, epicantus, fante palpe-
brale antimongoloide, boltă palatină ogivală
- linie joasă de inserţie a părului pe ceafă, ter-
minată în trident
- nevi pigmentari
- hipoplazie unghială
- cubitus valgus
- disgenezie gonadală → amenoree primară,
sterilitate primară și definitivă
→ glande mamare puțin
dezvoltate, pilozitate axilară absentă, pilozi-
tate pubiană redusă
 anomalii ale urechii interne
→ deficite auditive +
infecţiile recurente ale
urechii medii
 malformaţii congenitale
viscerale cardiace sau
renale (30 - 40% cazuri)
 inteligenţa este normală sau
la limita inferioară a
normalului, cu scăderea
percepţiei spaţiale şi a
capacităţii de abstractizare
 Aberații cromozomiale
structurale

 apar prin ruperea unor cromatide care, lipsite de centromer,

se pierd în cursul mitozei următoare (deleţii) sau se alipesc
de alţi cromozomi (translocaţii), la care de asemenea s-a
produs o ruptură
 pot interesa în egală măsură și celulele somatice și linia
germinală
 prezintă fenotipic malformaţii grave craniene, oculare,
articulare, psihomotorii, etc
 Mecanismul deleției

Mecanismul duplicației
Mecanismul translocației
 INDICAȚIILE PRACTICE ALE STUDIULUI
CROMOZOMILOR UMANI
 indivizi cu stări intersexuale - stabilirea concordanței
între sexul genetic și cel civil
 indivizi cu sindroame plurimalformative (cu sau fără
retard mintal) - identificarea prezenței unei anomalii
cromozomiale
 debilități mintale de cauză necunoscută
 persoane cu dezvoltare anormală a caracterelor
sexuale secundare
 cupluri cu sterilitate primară de origine nedeterminată
 cupluri cu avorturi spontane repetate sa copii
născuți morți
 persoane expuse la acțiunea unor agenți mutanți
(radiații ionizante, agenți alchilanți)
 în unele forme de cancer - de exemplu în leucemia
mieloidă cronică poate fi identificat cromozomul Philadelphia
1
 diagnostic prenatal pentru cuplurile cu risc crescut