Frații Jderi de Mihail Sadoveanu

La baza romanului stau in primul rand cronicile, precum si un vast material legat de
figura lui Stefan cel Mare, erou intrat in legenda,de la Ureche si Neculce la Vasile
Alecsandri, Eminescu, Delavrancea. Romanul Fratii Jderi implica prelucrari subtile ale
motivelor caracteristice basmelor si baladelor, ale credintei vechi, lunecand
permanent intr real si fabulos.

Scriitorul przinta societatea medievala romaneasca intr-un ce-l apropie ideologic de

Nicolae Balcescu si Mihail Kogalniceanu. Istoria se explica prin ea insasi, prin fapte
desfasurate obiectiv sau, uneori, scriitorul intrerupe povestirea, spre a oferi
explicatii.

Romanul Fratii Jderi este o trilogie.

Primul volum, UCENICIA LUI IONUT, este axat pe formarea oamenilor mariei

sale, a acelor viteji in stare sa apere tara in orice imprejurare. În centrul actiunii se
afla Ionut, jderul cel mic, insarcinat de domnitor sa-l slujeasca pe Alexandru, fiul sau
cel mai mare. El se remarca prin temeritate, sfidand orice pericol.

În peregrinarile prin Tara de Sus, fiul domnitorului se indragosteste de domnita

Nasta, care, intre timpeste luata in robie de tatari. Ionut pleaca in cautrea ei, hotarat
s-o readuca in tara. Afla ca domnita s-a aruncat in mare pentru a scapa de robie.

Mai apar si alte personaje devotate domnitorului, cum sunt feciorii starostelui
vanatorilor, Onorfei si Samoila.

Domnia lui Stefan este o adevarata binefacerepentru tara. Carmuind cu pricepere

si strasnicie, Stefan a asigurat nu numai belsugul ci si ordineasi siguranta pe drumurile
tarii.

În al doilea volum, IZVORUL ALB, accentul cade pe pregatieile facute, cu

chibzuinta, de domnitor din timp de pace pentru intampinarea primejdiilor care
pandeau tara.

Caracterul aventuros se regaseste si aici: Jderii, travestiti in negustori de vite,

ajung in Polonia salvand pe jupanita Marusca, fiica naturala a domnitorului si iubuta lui
Simion, unul din jderi. Actiunea se incheie cu nunta ca urmare a casatoriei lui Simion cu
Marusca. Ceremonialul de nunta traditionala este infatisat de autor si cu prilejul
casatoriei domnitorului cu o descendenta din familiile imparatilor bizantini, Mario de
Mangop.
 Cel de-al treilea volum, OAMENII MARIEI SALE, scote in prim plan batalia de
la Podul Înalt din1475, incheiata cu zdrobitoarea biruinta a lui Stefan cel Mare asupra
turcilor navalitori.

Strateg si ostean iscusit, Stefan obtine o victorie rasunatoare in fata unui

dusman mult mai numeros si mai bine inzestrat tehnic. Oamenii Mariei sale s-au
acoperit de glorie, dar cei mai multi au ramas acolo. Printre acestia s-au aflat Manole-
Par-Negru, tatal jderilor, comisul Simion si starostele vanatorilor, Caliman. De
moartea ostenilor este marcat chiar Stefan. El ii omagiaza pe eroi chiar pe campul de
lupta, dar isi afirma hotararea de a continua lupta pentru neatarnare, pentru apararea
valorilor crestinatatii.

Arta sadoveniana in evocarea epopeica a lui Stefan cel Mare este unica sub
aspectul concordantei dintre realitatea istorica si fictiunea literara. Portretul
viteazului si inegalabilului domnitor sta in paralel cu cel al cronicarului, dar insufletit si
autentic in contextul virtii frmatatoare:

“Se vorbeste prin sate despre Maria sa ca-i om nu prea mare de stat, insa
groaznic cand isi incrunta spranceana. Iar cand vine la o sfanta manastire, n-are de ce
se uita groaznic… cand vine la o sfanta manastire, Maria sa trebuie sa se uite blajin in
jurul sau. Vede ici un prunc, vede colo o nevasta. Al cui este pruncul acesta? A cui e
nevasta asta”?.

Din acest roman epopeic se degaja personalitatea monumentala a domnitorului ca

vajnic pastrator si aparator al valorilor strabune, ca exponent al eroismului si al
dragostei fata de tara.

Reflectand cu obiectivitate evenimentele dramatice din trecut, Sadoveanu face

in acelasi timp elogiul vietii patriarhale, preamarind valorile perene ce au dainuit de-a
lungul timpului si au facut sa triumfe, totdeauna, binele si dreptatea.