Sunteți pe pagina 1din 1

Electroliza

         Ce este electroliza? Înainte de anul 1880, energia electrică avea o


utilizare foarte limitată în industria chimică, cu toate că primele cercetări
de laborator în domeniul electrochimiei datează încă de la începutul
secolului al XIX-lea. Dezvoltarea largă a electrochimiei industriale a
început abia după inventarea și perfecționarea dinamului. Un rol
important în dezvoltarea electrochimiei îi revine lui M. Faraday care a
formulat legile fundamentale ale electrolizei. Dacă e să vorbim de
cuvântul “electroliză”- acesta ar insemna: “lisis”- descompunere,
“electro”- curent, și, prin urmare: procesul de oxido-reducere care are loc
la electrozi la trecerea curentului electric continuu prin soluția sau
topitura unui electrolit se numește electroliză.

            Electrolit – substanța chimică care se poate descompune sub


influența unui curent electric. Cu acest scop se folosesc așa numitele “băi
de electroliză”. În procesul electrolizei energia electrică se transformă în
energie chimică, adică în energia substanțelor formate. Fomenul dat este
complex și constă în următoarele:             – dacă introducem 2 electrozi
în soluția sau topitura unui electrolit și-i vom uni catodul (-) și anodul (+)
unei surse de curent electric continuu, atunci, sub acțiunea câmpului
electric are loc migrația ionilor cu sarcină pozitivă (cationi) către catod și
a ionilor cu sarcină negativă (anioni) spre anod, cât și neutralizarea
acestora. La catod cationii adiționează electroni și se reduc. Anionii,
apropiindu-se de anod, cedează electronii și se oxidează. Catodul este un
reducător puternic, iar anodul – oxidant. Atomii transformați în procesul
de electroliză se pot depune ca atare pe electrod sau pot reacționa: cu
moleculele dizolvantului, cu electrodul, sau între ei. Se formează astfel
produși secundari ai electrolizei. Produsele electrolizei depind de natura
și concentrația electrolitului, de natura anodului și de densitatea
curentului electric.