Cutia de viteze este un ansamblu de roți dințate care servește la transformarea forței și transmiterea

mișcării de rotație la diferite agregate sau vehicule.

Ea este o componentă din lanțul cinematic al transmisiei care permite lărgirea gamei de turații și de
momente la roata motrică. Se montează, de obicei, între ambreiaj și transmisia longitudinală. La
autovehiculele construite după soluția „totul în față sau „totul în spate” transmisia longitudinală dispare,
astfel încât cutia de viteze se dispune între ambreiaj și transmisia centrală.

Cutia de viteze în cadrul sistemului de transmisie al autovehiculelor îndeplinește un rol multiplu: de

amplificare a cuplului motor și de lărgire a domeniului de turației a roților motrice, peste cel acordat de
limitele de turație a motorului,precum și acordare a posibilității de mers înapoi și de întrerupere a
lanțului cinematic al mecanismului de transmisie, pentru staționarea autovehiculului timp îndelungat cu
motorul în funcțiune.

Cutia de viteze realizează, prin valori diferite ale rapoartelor de transmisie numite trepte de viteză,
acordarea posibilităților energetice ale motorului la cerințele energetice ale autovehiculului în mișcare
cu asigurarea unor performanțe dinamice, de consum de combustibil și de poluare cât mai bune.

Cuprins

1 Cutia de viteze CVT

2 Mod de funcționare

3 Legături externe

4 Vezi și

Cutia de viteze CVT

Variatorul este alcătuit dintr-o roată de transmisie primară sau conducătoare și de una secundară sau
condusă, ambele având laturile înclinate și unite între ele printr-o curea de transmisie metalică de formă
trapezoidală; cele două roți de transmisie au deschidere variabilă, fiind prin urmare compuse dintr-o
semi-roată de transmisie fixă și una mobilă.

Mod de funcționare

Semi-roata de transmisie principală mobilă se deplasează axial deoarece este acționată de uleiul sub
presiune controlat de grupul de comandă hidraulic, în timp ce roata de transmisie secundară se
deplasează axial în sens opus celei principale (adică atunci când una închide cealaltă deschide) sub
acțiunea unui arc intern la închidere și datorită presiunii de împingere exercitată de cureaua de
transmisie pentru a se deschide; în funcție de pilotajul efectuat de grupul de comandă electrohidraulic,
partea mobilă a roții principale de transmisie se va deschide ori se va închide în timp ce partea mobilă a
roții secundare de transmisie va face același lucru, dar în sens opus; în consecință, cureaua de transmisie
se va poziționa “urcând” pe o roată și “coborând” pe cealaltă pentru a transmite un anumit raport de
transmisie care se modifică în mod continuu de la faza scurtă la cea lungă sau “overdrive” dată fiind
variația razei de contact a curelei de oțel față de cea a roții de transmisie.