CURENTE CULTURALE ȘI LITERARE

Curentul literar (fr. courant litteraire) este definit ca o mişcare literară şi culturală
ce reuneşte un număr de scriitori sau artişti, pe baza unor sensibilităţi comune, a unui
program estetic relativ comun.
Când perioada de maturizare a curentului se anticipează, în formula termenului se
foloseşte prefixul pre- (preromantism, preclasicism); dacă se continuă după stingerea
curentului se foloseşte în denumire prefixul neo- (neoclasicism, neorromantism).
Curentele literare apar ca polemici, ca opoziţie împotriva concepţiei anterioare.
Criticul George Călinescu atrage atenţia în lucrarea sa Principii de estetică asupra
faptului că nu pot exista curente pure, ele interferându-se.
Curentele literare cunosc o răspândire largă: la nivel naţional li internaţional.
Ele evoluează potrivit următoarelor faze: ascensiune, stabilitate şi declin.
În evoluţia istorică a literaturii se pot identifica mai multe curente – unele având
un caracter ma mult cultural: umanismul, clasicismul, iluminismul, romantismul,
realismul, naturalismul, simbolismul, modernismul, postmodernismul etc.
1.Umanismul
Mişcarea culturală cunoscută sub numele de Renaştere sau Umanism s-a
manifestat în secolele XIV-XVI mai întâi în Italia şi apoi în întreaga Europă.
Trăsături: interes pentru ştiinţă, artă, pentru dezvoltarea armonioasă a spiritului
uman. Se redescoperă filosofia antică (greacă şi latină). Se dezvoltă: filosofia, filologia,
literatura, pictura, sculptura, arhitectura.
Reprezentanţi: F. Petrarca, G. Boccaccio, Michelangelo, Leonardo da Vinci (în
Italia); Fr. Rabelais, P. Ronsard (în Franţa); W. Shakespeare (în Anglia), Erasmus din
Rotterdam (în Ţările de Jos). În Țările Române: cronicarii moldoveni (Grigore Ureche,
Miron Costin, Ion Neculce).
2. Clasicismul
A apărut în Franţa, în secolul al XVII-lea, extinzându-se ulterior în întreaga
Europă.
Trăsături: regula celor trei unităţi în dramaturgie (loc, timp, acţiune), puritatea
genurilor şi a speciilor literare, imitarea modelelor greco-romane, cultivarea binelui,
frumosului şi adevărului.
Reprezentanţi: N. Boileau, Moliere, Racine, Corneille (în Franţa).
3. Iluminismul
Mişcare filosofică, ştiinţifică, estetică, literară care s-a manifestat în Franţa şi apoi
în Europa în secolul al XVII-lea, cunoscută şi sub numele de epoca luminilor.
Trăsături: raţionalismul, spiritul laic, emanciparea poporului prin cultură şi
educaţie.
Reprezentanţi: Montesquieu, Voltaire, Diderot (în Franţa), Daniel Defoe (în
Anglia), Lessing (în Germania), Carlo Goldoni (în Italia), Ioan Budai Deleanu (în Ţările
Române).
4. Romantismul
A apărut la sfârşitul secolului al XVIIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea în
Anglia şi în Germania. S-a extins în toată Europa şi în aproape toate ţările lumii.

1
 Trăsături: aspiraţia spre originalitate, respingerea regulei celor trei unităţi,
primatul fanteziei şi al subiectivităţii, personaje excepţionale în împrejurări excepţionale,
folosirea antitezei romantice etc.
Reprezentanţi: Victor Hugo, Lamartine, Vigny (în Franţa), Heine, Novalis (în
Germania), Byron, Shelley (în Anglia), Puşkin, Lermontov (în Rusia), Mihai Eminescu
(în România).
5. Realismul
A apărut în a doua jumătate a secolului al XIX-lea în Franţa.
Trăsături: obiectivitatea, prezentarea veridică a realităţii, personaje tipice în
împrejurări tipice, influenţa societăţii asupra personajelor, stil sobru şi impersonal.
Reprezentanţi: Balzac, Flaubert (în Franţa), Dickens, Thackeray (în Anglia), Tolstoi,
Dostoievski (în Rusia), Nicolae Filimon, I. L. Caragiale, I. Slavici, Liviu Rebreanu,
Marin Preda (în România).
6. Naturalismul
A apărut în Franţa ca o prelungire a realismului, în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea. Trăsături: observaţia minuţioasă, reproducerea totală a realităţii, influenţa
moştenirii ereditare asupra personajelor, aspecte sumbre şi crude ale realităţii.
Reprezentanţi: Emile Zola (în Franţa), parţial I. L. Caragiale (în România).
7. Simbolismul
A apărut în Franţa în 1886 la iniţiativa poetului Jean Moreas.
Trăsături: respingerea expresiei poetice plate şi banale, cultivarea simbolului înţeles ca
figură de stil centrală, cultivarea sugestiei (exprimare poetică ambiguă), folosirea
corespondenţelor (legături între planul exterior al naturii şi cel interior al sentimentelor
umane), muzicalitatea, folosirea versului liber, senzaţia de oboseală existenţială.
Reprezentanţi: Jean Moreas, P. Verlaine, St. Mallarme, A. Rimbaud (în Franţa), Al.
Macedonski, G. Bacovia (în România).
8. Modernismul
A apărut în Europa după primul război mondial, sub influenţa teoriei relativităţii a
lui A. Einstein.
Trăsături: folosirea mitului şi a simbolului în literatură, personaje imprevizibile,
motivul bolii, analiza psihologică.
Reprezentanţi: Marcel Proust(în Franţa), Virginia Woolf, James Joyce (în Anglia),
Camil Petrescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade (în România).