CE ESTE VIOLENTA?

Violenţa are loc atunci cînd cineva,în mod intenţionat,spune,face,ameninţă că va face

lucruri care rănesc fizic sau emoţional,sperie,provoacă durere şi suferinţă altor persoane.
Violenta exista peste tot în lume: pe strada în scoala, în mass-media, în inimile noastre
este din ce în ce mai mediatizata; atrage si îndeparteaza deopotriva.
Potrivit tezelor lui Freud asupra frustrarii s-a constatat ca violenta este totdeauna
urmarea unei frustrari si ca o frustrare antreneaza totdeauna un comportament violent.
Violenta afecteaza un numar mare de copii fara aparare prin diferite forme de privare,
astfel ne referim la parintii sau persoanele care îngrijesc copilul într-un asemenea fel încât
produc acestuia vatamari fizice sau emotionale într-un asemenea grad încât starea sanatatii
sale fizice si/sau emotionale precum si dezvoltare sa sunt în pericol.
Unor parinti le lipseste abilitatea de a se angaja pozitiv în relatia lor cu copilul si de a
da prioritate nevoilor de baza ale copilului înaintea propriilor lor nevoi. Copilul poate fi
plasat în situatia de a trai în anxietate sau grija continua de ceea ce s-ar putea întâmpla.
Copii expusi  violentei, formeaza un grup foarte eterogen. În literatura de specialitate
exista o diferentiere uzuala între patru tipuri de violenta:
1. Copii expusi violentei fizice,
2. Copii expusi vilentei emotionale,
3.  Copii neglijati,
4.  Copii expusi violentei sexuale.
1. Categoria copiilor abuzati fizic îi include pe cei care au fost raniti în mod deliberat,
precum si pe cei raniti datorita insuficientei supravegheri.
  Semnele uzuale ale violentei fizice sunt contuziile ce pot aparea de ciupituri, lovituri,
trântiri ale copilului si arsurile ce provin adesea de la tigari, încalzitoare electrice sau fierul de
calcat. Exemple de contuzii putem gasi pe spatele sau pe fundul copilului, lasate de palme sau
obiecte, urme de degete pe obraji, pe picioare sau brate, de la ciupituri precum si ochi vineti
ca urmare a loviturilor primite. Pe lânga aceste rani, care arata folosirea unor obiecte sau a
mâinilor, pot exista alte contuzii care nu arata diferit de cele pe care copii le fac adesea la
joaca. Localizarea ranii, vârsta copilului  si explicatia felului în care acestea au aparut, pot
indica totusi violenta.
Deoarece noi nu reusim de fiecare data sa observam suferinta, anxietatea, neajutorarea
si disperarea copilului, experientele sale avute cu un adult, care nu mai are control asupra
propriilor acte si care este capabil sa provoace vatamari fizice, copilul este lasat sa se
adapteze  si sa faca singur fata acestor experiente abuzive care vin din partea celor care se
considera ca ar trebui sa-l protejeze.
Aceste experiente se acumuleaza vatamarilor emotionale, care, pe termen lung, pot
avea efecte mult mai serioase. Situatia poate fi chiar si mai complicata datorita faptului, ca
vatamarile cele mai grave nu au în mod necesar nici un semn exterior cum ar fi, de exemplu,
loviturile la cap facute unui copil mic, mai ales bebelusilor. Scuturaturile puternice provocate
copiilor de vârsta mica pot duce la un efect de biciuire a capului, vatamare care ar putea
aparea în alte circumstante cum ar fi accident de masina. Acest efect poate conduce la
sângerari ale meningelui, în membrana protectoare a  creierului, sau în interiorul ochiului.
În conflictele maritale agresiunea care se doreste directionata spre unul din soti poate
fi adesea canalizata spre copil. În situatiile în care copilul respins devine turbulent, el ajunge
"sa-i înnebuneasca" pe parinti. Astfel copilul pare sa functioneze în familie ca un fel de "tap
ispasitor". Parintii si adesea fratii si surorile , îsi descarca frustrarile si agresivitatea pe copil.
Toate acestea sunt mult mai pronuntate în cazul somajului extins sau al altor dificultati
financiare. O situatie mult mai complicata pare sa apara atunci când copilul reprezinta o
proiectie negativa pentru parinti.
Unii dintre acesti copii sunt rejetati în mod extrem înca de la început, totul
petrecându-se cu repetate abuzuri fizice.
Spaima trece, vânataile dispar, iar oasele se sudeaza cu toate acestea copilul traieste
mai departe în incertitudinea si anxietatea unei noi violente din partea parintilor sau a celor
care îl îngrijesc. Neîncrederea, atmosfera emotionala din casa si atitudinile parintilor sunt
înca prezente, iar toate acestea îl duc pe copilul abuzat fizic într-o stare confuza.
Copilul învata sa se perceapa ca un "copil rau" care nu merita dragoste si îngrijire,
asteptându-se astfel sa fie respins iar pentru a nu risca o noua respingere, va încerca sa se
apere folosindu-si toate eforturile pentru a evita stârnirea furiei celor mari. Astfel copilul
traieste zilnic în aceasta situatie groteasca, la nivele diferite de constientizare. De la o zi la
alta copilul se obisnuieste cu faptul ca adultul îl abuzeaza si îl neglijeaza.
Vatamarea fizica chiar daca este vorba de una serioasa este doar temporara însa
spaima si climatul emotional sunt patrunzatoare si de durata.
Clausen si Crittenden considera  ca violenta (abuzul) emotional este prezent în
aproape toate cazurile de violenta fizica si ca abuzul emotional este cel care a cauzat cele mai
mari daune dezvoltarii copilului.
Consecinta abuzului fizic depinde de anumite elemente de sansa , cum ar fi cazul în
care un copil mic cade pe cimentul unei încaperi de baie în comparatie cu cel care cade pe
covor. Exista tendinta de a ne concentra atentia mai mult asupra vatamarii în sine si mai putin
asupra situatiei în care aceasta avut loc, ceea ce ne departeaza de o evaluare clare a situatiei
familiale în momentul aparitiei ranii.
  
2. Dintre toate formele de violenta, violenta emotionala este foarte greu de definit si
poate sa apara în forme foarte diferite de viata. Violenta emotionala este definita ca o
atitudine sau actiune cronica a parintilor sau altor persoane  îngrijitoare, care dauneaza sau
împiedica dezvoltarea unei imagini de sine pozitive a copilului.
Violenta emotionala implica un model de comportament continuu si stabil fata de
copil, comportament ce devine o trasatura dominanta a vietii acestuia. Raul facut poate trece
neobservat, cicatricile sunt interne însa pot reflecta daune mult mai mari si mai grave decât
orice forma de violenta.
Exista diferite forme de violenta emotionala clasificate în functie de tipul de situatie la
care copilul este expus, astfel:
Ø     Un tip de violenta este legat de copiii care sunt perceputi în mod negativ  de
parintii lor   ,uneori chiar de la nastere.
 Acestia sunt expusi continuu la diferite forme de rejetare, copiii simt ca ceva nu este
în regula cu ei, ca sunt "prosti", "rai" sau "nebuni", sunt trecuti cu vederea ridicularizati,
respinsi si vazuti ca o sursa a problemelor parintilor
Aceasta forma de violenta poate merge mâna în mâna cu violenta fizica. Uneori
violenta emotionala poate fi mai puternica alteori violenta fizica este cea dominanta.
Ø     Violenta emotionala include terorizarea copilului prin amenintari cu pedeapsa,
parasirea sau alungarea.
Amenintarile îi creeaza o stare de anxietate, careia copilului îi  va fi greu sa-i faca
fata. 
Violenta emotionala este diferita de cea fizica prin faptul ca cel abuzat nu este în mod
necesar constient ca a fost abuzat. Rohnern si Roner folosesc denumirile de "respingere
parentala" si "violenta emotionala" cu acelasi înteles astfel considera ca: "parintii care resping
sau îsi supun copiii unui abuz emotional sunt adesea cei carora nu le plac, nu accepta sau sunt
împotriva copiilor(.). Respingerea se manifesta în doua moduri principale - pe de o parte prin
indiferenta si neglijare pe de alta parte. "
Ø     Un alt grup de copii care sunt expusi violentei emotionale sunt cei ai caror
parinti sunt violenti unii cu altii.
Pentru multi dintre acesti copii a experimenta violenta înseamna a trai în acelasi
apartament sau casa si de a suporta consecintele climatului de ura si ostilitate dintre parinti si
restul familiei. Acesti copii traiesc în anxietate si îsi folosesc adesea energia pentru a avea
grija de ei însisi si în mod ironic si de parintii lor. Acesti copii sunt adesea fortati sa-si asume
responsabilitati în situatii pentru care nu sunt suficient de maturi sa le faca fata. Astfel nu le
mai ramâne decât foarte putina energie pe care sa o investeasca în joaca, în relatiile cu ceilalti
si în învatatura.
Ø     Situatia copiilor celor care consuma droguri sau alte substante.
Copiii aflati în aceste situatii observa faptul ca adultii sunt prea preocupati de propria
lor lume, de propriile lor nevoi încât nu mai pot avea grija si de ei de nevoile lor. Copilul este
astfel expus la anxietate si situatii neprevazute pe care nu le poate întelege.
Abuzul de droguri este un mod de viata extrem de costisitor si pentru a face rost de
bani spargerile, hotiile si prostitutia sunt singurele cai de a satisface aceste nevoi. La toate
acestea se adauga stresul, iar copilul este din ce în ce mai mult dat la o parte acesta trebuind
sa fie mereu în alerta fata de comportamentul ciudat al parintilor.
Femeile care au avut un consum de alcool cronic în timpul sarcinii vor avea un risc
de  30-40% de a da nastere unui copil care sa prezinte un sindrom complet de alcoolemie
fetala. Exista o asociere care se poate face între gradul de retard în dezvoltare la nivel fetal si
consumul de alcool al mamei din ultima perioada a sarcinii.
Ø     Copiii ai caror parinti divorteaza fara a fi capabili sa realizeze cresterea
copilului sunt expusi la abuz emotional.
Copilul este plasat în mijlocul unui conflict cronic în care unul din parinti îl acuza pe
celalalt, iar copilul poate fi fortat sa "ia partea unuia dintre ei". Copilul devine anxios si se
întâmpla adesea sa aiba sentimente confuze. El pierde un parinte, fara sa-i fie permis sa fie
necajit sau sa ceara si sa primeasca ajutor. Furia asociata cu acestea si disperarea copilului s-
ar putea sa nu fie exprimate direct si s-ar putea ca în aceasta situatie copilul sa devina
deprimat si dificil.
El trece printr-un proces care îi poate afecta legaturile cu cei apropriati, într-un mod
negativ, timp de multi ani.
3. "Neglijarea copilului reprezinta o ucidere tacuta si necrutatoare a spiritului
uman"(Daro si Mc Carthy-1991).
Neglijarea emotionala e definita ca fiind slaba abilitate a parintilor de a se angaja
pozitiv, emotional în cresterea copilului.
Semnele vizibile ale serioasei neglijari a copilului sunt multe astfel: copilul poate fi
murdar si urât mirositor, poate fi înfometat, alb la fata si adesea nu câstiga in greutate, multi
dintre ei chiar slabesc, urticaria poate fi atât de extinsa încât sa acopere tot corpul copilului,
unii copii au fost lasati ore întregi sau chiar zile fara a fi schimbati.
Copilul plânge pentru mâncare, caldura si datorita disconfortului sau a durerii, ceea ce
poate fi deranjant si poate stârni agresivitatea. Copilul traieste într-o lume în care nevoile sale
sunt rareori percepute, nimeni nu se aproprie de el si nu-i arata ca este dorit. Astfel în timpul
primelor sase, sapte saptamâni un copil nascut sanatos poate fi neglijat în asemenea masura
încât va avea nevoie acuta de a fi primit într-un spital.
Dezvoltarea copilului poate fi serios afectata, lipsa raspunsurilor sau a stimularilor
poate duce la dezvoltari întârziate psihomotorii sau de limbaj, precum si o slaba concentrare.
Un copil de un an poate arata ca unul de sase luni, iar pe masura ce trece timpul acesti copii
vor înceta sa mai plânga si sa îsi comunice propriile nevoi.
Gânguritul lor natural nu se va dezvolta într-un limbaj normal, ei nu au sansa de a
explora si de a învata ceva legat de mediul înconjurator aflat dincolo de locul în care dorm.
Totusi unii dintre acesti copii pot recupera surprinzator de repede, atât pe plan fizic cât si
emotional daca, atunci când sunt înca bebelusi vor fi admisi într-o institutie pentru copii. Ei
manânca cu lacomie si raspund prompt la grija adultilor, câstiga în greutate, îsi dezvolta
limbajul si prospera. Însa, daca îngrijirea lor se îmbunatateste doar atunci când sunt mari ei
vor recupera mai mult din punct de vedere fizic si mai putin din punct de vedere emotional.
Se poate însa întâmpla ca latura emotionala sa fie afectata pentru toata viata.
Neglijenta grava nu dauneaza doar sferei emotionale a copilului, ci afecteaza si
dezvoltarea sa fizica. Uneori neglijarea poate avea consecinte mult mai serioase decât
violenta fizica, cunoscut fiind faptul ca lipsa unei hraniri adecvate afecteaza întotdeauna
dezvoltarea timpurie a creierului. Neglijenta legata de cautarea unui tratament medical sau
urmarirea acestuia poate avea consecinte serioase asupra dezvoltarii copilului.
Neglijarea poate fi de asemenea mai putin evidenta si nu neaparat continua, astfel
copilul poate fi ridicat numai dupa ce a tipat suficient de mult, poate primi hrana dar nu
suficienta sau adecvata, poate avea haine dar nu neaparat adecvate, poate primi afectiune si
îngrijire din partea parintilor însa prea putine.
Atunci când neglijarea se întâmpla sa ajunga în atentia altor persoane, gradul acesteia
poate fi foarte diferit de ceea ce s-a întâmplat înainte. Copilul poate sa primeasca mai multa
atentie pentru o scurta perioada de timp, pentru ca apoi sa fie lasat de unul singur si se poate
întâmpla ca mai apoi copilul sa fie din nou în centrul atentiei când însisi parintii au nevoie de
copil.
 Multi copii neglijati preiau rolul de adult de la o vârsta frageda pentru a compensa
ceea ce parintii lor nu le-au oferit, trebuind astfel sa se îngrijeasca de ei însisi  si adesea de
proprii parinti. De multe ori acest copil este laudat pentru precautiile si comportarea sa
matura fara însa ca cineva sa observe ca este privat de copilaria sa, care este cea mai
importanta dauna care s-ar putea sa nu fie observata decât mult mai târziu.
4. Copiii sunt dependenti de cei care îi îngrijesc pentru satisfacerea nevoilor fizice si
emotionale, din aceasta cauza violenta (abuzul) sexual poate fi savârsit de parinti, bunici, alte
rude apropiate precum si alti adulti de "încredere", profesorul, vecinul sau persoana care
îngrijeste copilul.
Violenta sexuala savârsita de cei ce îngrijesc copilul cuprinde un spectru larg de
activitati, de la urmarirea împreuna cu copilul a filmelor si a revistelor pornografice pâna la
privirea adultului în timpul masturbarii sau practicarea unor jocuri cu tenta sexuala precum
pipairea, masturbarea sau intromisiunea orala, anala sau vaginala.
Copilul este stimulat sau obligat sa se angajeze într-o relatie abuziva care se
realizeaza prin recompense si /sau amenintari. Activitatea sexuala este prezentata ca ceva
special, iar copilul ar trebui sa se considere "norocos" pentru faptul ca are "sansa" sa participe
la ea. Copilul nu are capacitatea sa înteleaga ce se întâmpla, decât atunci când începe sa i se
spuna ca "jocul este secret" el începe sa înteleaga ca ceva nu este în regula.  
 Desi abuzul sexual din cadrul familiei se întâmpla rar sa fie violent, totusi acesta este
traumatizant din punct de vedere emotional prin faptul ca tacerea copilului este adesea prin
corupere si în acelasi timp, copilul este facut sa se simta vinovat si responsabil fata de ceea ce
se întâmpla. Exista posibilitatea ca abuzul sa fie violent, sau sa devina astfel daca acesta
evolueaza din joc în intromisiune. Abuzul poate continua pâna în momentul în care copilul
este capabil sa evadeze din acea relatie sau pâna când cineva îsi da seama de ceea ce se
întâmpla si pune capat situatiei.
Un aspect confuz si înspaimântator al violentei (abuzului) sexual pentru copil este
secretul pe care trebuie sa-l tina si sentimentul complicitatii care îl domina.
Vârsta copilului si nevoia atasamentului pe care o resimte acesta, afecteaza
capacitatea de a face fata experientei traumatice.
Situatiile prin care putem depista violenta (abuzul) sexual sunt variate. Copiii pot fi
adesea foarte directi în exprimarea lor legata de amintirile lor. Unii copii mai mici pot sa-si
destainuiasca experientele sexuale, în timp ce se joaca, schitându-le gestual si /sau verbal.
Copiii mai marisori se întâmpla sa povesteasca altor copii de aceeasi vârsta care la rândul lor
s-ar putea sa povesteasca unor adulti. Cu toate acestea, de obicei, copilul pastreaza secretul
celor întâmplate si le neaga daca este întrebat în mod direct.
Copilul care este constient de "pericol" si de tacerea ce trebuie pastrata, care probabil
a fost si amenintat ar putea sa protesteze la eventualitatea unei vizite la tatal sau care locuieste
în alta parte, pe perioada week-end-lui, facând aceasta fara sa dea nici o explicatie.
Caracterul secret care domneste în legatura abuziva precum si vulnerabilitatea
copilului îl obliga pe acesta la tacere si permite repetarea abuzului timp de multi ani.
Acesti copii se feresc adesea sa aiba contacte cu alti copii de vârsta lor, le este frica de
faptul ca cineva "ar putea observa", se izoleaza si ajung sa se priveasca ca si cum ar fi diferiti
de ceilalti copii. Aceasta diferenta poate fi vazuta în sensul de "mai rau", "mai ticalos", "mai
adult", într-un mod secret.
 Abilitatea lor de a se concentra slabeste, iar rezultatele lor scolare se deterioreaza
rapid. Vor încerca adesea sa evite orele de gimnastica, dezbracarea în prezenta altor copii
precum si mersul la dus.
Dereglari serioase ale somnului, fobii si cosmaruri având un continut sexual pot fi de
asemenea semnale ca un copil este abuzat sexual. Pot aparea de asemenea crize de isterie cu
tipete, tremuraturi sau lesin, este întâlnita o forma de pseudoepilepsie precum si dereglari ale
poftei de mâncare.
Modalitati  de evadare din aceasta situatie pot fi consumul de droguri, prostitutia.
Acesti copii nefiind capabili sa se concentreze spre a învata ceva la scoala nu vor fi
pregatiti în mod adecvat pentru competitia existenta pa piata muncii.      
Este mult mai dificila obtinerea unei dovezi în legatura cu violenta sexuala decât în
cazul violentei fizice, exceptie facând cazurile de transmitere sexuala a unor boli si cazurile
de sarcina. Uneori pot fi observate anumite modificari fizice, de exemplu, dilatari ale
anusului, anumite urme în jurul altor deschideri ale corpului, al pelvisului pe coapse si pe
sâni. Exista si alte simptome somatice care pot fi corelate cu abuzul sexual, de exemplu,
infectiile urinare si vaginale cronice, sângerari si mâncarimi ale zonelor genitale si anale
precum si constipatia cronica si menstruatiile întârziate si neregulate. Pot aparea si tulburari
psiho-somatice, cum ar fi dureri de burta sau dureri în zona pelviana. Alti copii pot avea si
dificultati în a merge sau a se aseza.
Violenta sexuala este adeseori asociata cu alte tipuri de violenta