Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
REFERAT LA DISCIPLINA
Introducere în sistemul mass-media
An III, CRP
Oradea
- 2020-
0
Funcția de informare este , poate , cea mai importantă funcție pe care jurnalismul
și-o asumă. Zilnic , aflăm ceva despre lumea din jurul nostru , de la mai mică sau de la
mai mare distanță. Unele știri ne privesc direct , în măsura în care avem anumite sarcini
de îndeplinit , altele doar ne semnalează evenimentele petrecute în proximitatea
temporală. Acest flux zilnic de știri , care vine pe mai multe direcții ( presă scrisă , audio ,
video și internet ) constituie un fel de mediu permanent și însoțitor , de care nu putem
face abstracție. Informații ce ne parvin pot fi structurate după mai multe criterii.
Tipuri de informații
1
difuzează , facilitând , prin chiar efortul ei de mediere , accesul nostru la realitate , ceea
ce înseamnă că un număr din ce în ce mai mare de oameni , grupuri sau chiar colectivități
enorme depind de mass-media pentru a stăpâni , înțelege și judeca lumea înconjurătoare.
• informații instrumentale - sunt acele informații de serviciu sau de utilitate , care
ne fixează indicii preciși pentru anumite servicii publice sau evenimente anunțate: datele
meteo obișnuite , programe Tv și radio , lansări de carte , dar și anunțurile de mică
publicitate , inclusiv decese , rețete culinare. Astfel de informații sunt în continuă
expansiune cantitativă , dar și ca diversitate. Ele ne ajuta să fim eficienți , punctuali , să
nu ratăm din ignorantă ceea ce ne-ar putea interesa din “ afișul “ zilei ;
• informații de prevenire - se referă la orice ar putea perturba bunul mers al
activităților într-o comunitate sau la nivelul indivizilor ce o compun. Aceste informații
încearcă să ne pună în gardă cu ceea ce ar putea deveni un pericol : datele meteo care
anunță o furtuna , anunțuri privind pericolul unor epidemii sau boli de sezon, modificarea
, suspendarea sau anularea unor trasee ale mijloacelor de transport în comun , probleme
privind circulația pe drumurile publice și riscul unor accidente , modificări ale modului
de funcționare al unor instituții publice de impact.
Mihai Coman sesizează doua distincții care pot interveni când media relatează
sau difuzează astfel de știri: minimalizarea sau chiar ignorarea lor sau, dimpotrivă,
exagerarea până la intrarea în panică și transformarea angoasei în groază.
O analiză cu totul originală asupra societății informației a lumii bazată pe
cunoașterea de tip mediatic , întreprinde Byung-Chul Han, gânditor de origine coreană ,
profesor la Universitatea de Arte din Berlin, în cartea Agonia Erosului. Heideggerian ca
formație și mod de interpretare , autorul pornește de la distincția dintre societatea
disciplinată bazată pe interdicții , control și verbul modal a-nu-avea-voie sau a trebui , pe
de o parte și , pe de alta , noua societate , cea a performanței sau a transparenței , bazată
pe transferul spre sinele fiecăruia a responsabilității îndeplinirii misiunilor și atingerii
scopurilor. Astfel, prima societate (a negativității ) a generat , în contul eșecurilor , “
smintiți și infractori “ , în timp ce societatea performanței ( pozitivității ) generează “
depresivi și ratați “ .
2
Prin creșterea , prin proliferarea luxuriantă a informației , capacitatea superioară
de judecată degenerează. Punctul de vedere critic adoptat de Han privind componenta “
aditivă” a informației surprinde lipsa de capacitate a omului modern de a stărui sau de a
zăbovi pe “ gânduri “ , adică pe dimensiunea reflexivă a rațiunii. Mai mult decât atât ,
informația este suspectată ca fiind defectă de adevăr. Îi lipsește direcția , anume sensul.
Hiperinformarea și hipercomunicarea atestă tocmai lipsa de adevăr , ba chiar lipsa de
ființă.
Carența informației , incapacitatea ei de a se substitui gândirii și memoriei ca
spații ale “ narativității “ , deci ale creației , o limitează la o transparență în care lumea își
pierde misterul , în măsura în care aceasta străbate exclusiv spații ale negativității ( “
negativitatea misterului , a vălului și a acoperirii îmboldește dorința și intensifică plăcerea
“ , fapt valabil în cunoaștere ca și în arta seducției ) .
În contrast cu informația devenită obsesie , teoriile și ritualurile ( ceremoniile)
sunt fapte de cercetare și cunoaștere menite să clarifice lumea și să o pună în formă. Masa
informațiilor , dimpotrivă , consideră Han , “ acționează deformator “ , sporind masiv
dezordinea și cantitatea de “ zgomote perturbatoare , înșelătoare și cronofage.
Responsabile de această exacerbare a “ zgomotelor “ sunt media , iar victimele sunt toți
cei care sunt împiedicați să zăbovească întru deliciile spiritului.
Critica severă pe care Byung-Chul Han o întreprinde asupra societății
transparenței sau performanței include comunicarea de masă , goana după mai multă
informație , punând sub semnul întrebării cunoscuta afirmație potrivit căreia “ informația
înseamnă putere “ , din moment ce ea nu înseamnă deopotrivă și cunoaștere. Constatările
gânditorului corean pun sub o privire sceptică beneficiile pe care media le propun pentru
omul post-modern și indică un faliment prognozat cu destul discernământ în privința
funcției de informare a mass-media.