inovarea si shimbarea
Din 1990 până în prezent, România a schimbat peste 20 de miniștrii ai educației, iar
aceștia au adus la rândul lor diferite „îmbunătățiri”, schimbări, reforme ale întregului sistem
educațional, inclusiv Legii Educației Naționale. Conform rezultatele statisticilor și
informațiilor oferite online de Eurostat, ISN, OCED(PISA), Edu.ro, putem trage următoarea
concluzie: educația din România mai are nevoie de schimare. Dar, de o schimbare de
mentalitate, de înțelegere și acceptare a educației ca fiind un sistem complex, care se poate
adapta, evolua și transforma odată cu individul și societatea.
Astfel, putem afirma că educația definește viitorul unei socități, iar calitatea educației
este direct proporțională cu evoluția societății respective. România, ca țară membră a Uniunii
Europene are nevoie schimbare pentru a putea corespunde cerințelor, standardelor și criteriilor
de referință cel puțin europene, dacă nu mondiale.
Un semnal de alarmă vine din partea Președintelui României în cadrul discursului din timpul
Galei Profesorului Bologna, desfășurată la Palatul Cotroceni din dta de 19 mai 2017:
„Aceste realități dure nu mai pot continua. Avem nevoie nu de schimbări minore și
dese, ci de schimbări profunde, gândite pe termen lung. (...)
Orice reformare a educației pe o bază incluzivă trebuie să țină cont de profilul
generațiilor actuale și de evoluția societății, dar și de nevoile legitime ale cadrelor didactice.
(...) Ceea ce a devenit însă clar pe parcursul dezbaterilor a fost rolul absolut esențial al calității
profesorilor, atât din sistemul universitar, cât și din sistemul preuniversitar. (...) Dacă ar fi să
alegem un singur punct din care să începem reașezarea sistemului educațional românesc,
acesta ar fi probabil cariera didactică, prin încurajarea celor mai buni absolvenți să aleagă
misiunea nobilă de a forma generația viitoare.
Orice transformare a sistemului de învățământ și orice reformă a carierei didactice are
în primul rând nevoie de modele, de exemple de bună practică, care pot să ofere expertiză,
dar, mai ales, care pot să genereze încredere în sistemul de învățământ românesc.” (Iohannis,
Klaus,2017)