didactică
Așa cum, datorită codului său genetic, ființa umană este unică, diferită și irepetabilă,
iar mediul influențează dezvoltarea acestei, așa diferitele experiențe de învățare de-a lungul
vieții, pot determina în ce măsură această dezvoltare umană poate rezulta a fi una cognitivă,
afectivă sau/și motorie.
Teoria Inteligențelor Multiple este favorabilă, în special, educației-ca factor
indispensabil al devenirii umane.
Prin cunoașterea, identificarea și stimularea corespunzătoare a diferitelor inteligențe,
individul privit din punctul de vedere al educabilului, dar și al educatorului, poate armoniza,
echilibra și dezvolta diferitele planuri ale inteligenței, ca și caracteristică importantă a
personalități umane.
Teoria lui Gardner pune accentul pe individualizarea procesului educațional al unui
om, astfel încât acesta ajunge să performeze în diversele activități umane, bazându-se pe
anumite structuri intelectuale, aptitu Emoțiile constituie evaluări sau judecăți pe care le facem
asupra lumii emoția implică o evaluare din partea subiectului cu privire la semnificația unui
eveniment sau a unei situații. Această evaluare depinde de fapt e legat de cultură și de
personalitatea individului. Cu alte cuvinte emoția depinde de modul în care o persoană
evaluează și analizează o situație. Prin emoții judecăm lumea ca fiind plăcută sau neplăcută,
ca fiind bună sau rea, deci după un sistem de valori.
Emoțiile sunt importante deoarece ele asigură supraviețuirea, luarea deciziilor,
stabilirea limitelor, comunicarea și unitatea.
Termenul „inteligență emoțională” a fost formulat pentru prima dată într-o teză de
doctorat, în Statele Unite ale Americii în anul 1985. Wayne Leon Payne considerat că
inteligența emoțională este o abilitate care implică o relaționare creativă cu stările de teamă,
durere și dorință.
Studiile privind inteligența emoțională au debutat în jurul anilor `90 și s-au conturat trei
mari direcții în definirea inteligenței emoționale:
1. Mayer și Salovey (1990, 1993) - consideră că inteligența emoțională implică
a) abilitatea de a percepe cât mai corect emoțiile și de a le exprima;
b) abilitatea de a accede sau genera sentimente atunci când ele facilitează gândirea;
c) abilitatea de a cunoaște și înțelege emoțiile și de a le regulariza pentru a promova
dezvoltarea emoțională și intelectuală.
Există o intercondiționare pozitivă între emoții și gândire.
2. Reuven Bar-On (1992) - Componentele inteligenței emoționale sunt:
- aspectul intrapersonal;
- aspectul interpersonal;
- adaptabilitate;
- controlul stresului;
- dispoziție generală pozitivă.
Din perspectiva celor doi autori capacitățile inteligenței emoționale sunt: conștiința de sine
a propriilor emoții, stăpânirea emoțiilor, motivarea interioară, empatia, stabilirea și dirijarea
relațiilor interumane.
3. D. Goleman (1995) - Inteligența emoțională are la bază:
- conștiința de sine;
- autocontrolul;
- motivația;
- empatia;
- aptitudinile sociale.
Goleman susține că spre deosebire de inteligența cognitivă (IQ) care este aceeași pe tot
parcursul vieții, inteligența emoțională (EI) se poate învăța.
- Empatia. Empatia stă la baza construirii unei relaţii. Oamenilor cu adevărat empatici le
pasă de ceilalţi şi pun mare preţ pe înţelegerea sentimentelor şi gândurilor acestora.
Empatia necesită disciplină. Este arta de fi în permanenţă în contact cu oamenii.
Astfel, empatia necesită pe lângă abilităţile de ascultare şi abilităţi de comunicare
- Inteligenţa socială. Inteligenţa socială reprezintă construirea de relaţii pentru a face
lucrurile să se întâmple. Dincolo de abilităţile necesare în construirea unei relaţii
puternice şi colaborative, inteligenţa socială este reprezentată de încrederea reciprocă,
ea permite indivizilor să lucreze chiar şi în condiţii de conflict, fără a distruge
abilitatea de a lucra împreună.