Inteligența piețelor Miu Ioana-Alexandra,Grupa 1420,Seria A, Anul III, ETA

Michael Brant Shermer

Economia populară

Michael Brant Shermer este un scriitor american expert în istoria științei și fondatorul
asociației “The Skeptics Society” . Este renumit pentru critica sa împotriva pseudoștiinței și
existența fenomenelor supranaturale. Un exemplu ar fi cartea sa “ Why people believe weird
things” , care a fost publicată în 1997 și tradusă în limba română sub titlul “De ce oamenii cred
în bazaconii”. Shermer este autorul multor cărți ,inclusiv a unor trilogii pe probleme de credință :
cărți best-seller , “How we believe : Science, Skepticism, and the Search for God, despre
originile religiei și motivul pentru care oamenii cred în Dumnezeu, printre care și “Inteligența
piețelor” compusă din 12 capitole.

În capitolul al doilea se face o analiză și interpretarea debutului economiei, începând

de la știința populară, explicate de către Richard Dawkins "Lumea de mijloc ".

Apoi controversele economiei și evoluția grupurilor umane , continuând a ne fi

reprezentată perioada triburilor și sistemul de împărțire a hranei respectiv recompensele , urmând
evoluția economiei a teoriei lui Adam Smith despre "mână invizibilă ", unde sunt enumerate
elemente ale științei populare , astfel: egalitarismul evoluționist ,actele divine și refuzul unei
asigurări etc .

Autorul începe să ne vorbească despre economia populară ,debutând prin confruntarea

pe tema evoluționismului dintre Samuel Willberforce, un episcop englez și Thomas Henry
Huxley, un biolog evoluționist .

Ne este exemplificat fenomenul ce poartă denumirea de “Coyotes interruptus” făcând

analogia la desenele animate, modul cel mai ușor de înțeles de către copii. Astfel , când un
personaj animat “sare de pe o stâncă ,dar nu cade până în momentul în care își dă seama că nu se
mai află pe teren solid”. Acesta fiind lucruri elementare raportându-se la gravitație și capacitatea
noastră de a descoperi și realiza , pe cale rațională “modul în care funcționează lumea”.

Până la apariția științei moderne ,exista doar intuiție populară . În economia populară
se spunea că Pământul este plat , astrele cerești se învârt în jurul pământului, iar planetele sunt
zei, în biologia populară se spunea că este o forță vitală ce “curge” prin tot ceea ce înseamnă viu
și ar fi fost create de o forță divină , ce le-a proiectat din punct de vedere anatomic.
Psihologia populară afirma faptul că în creier există “o fantomă sau în suflet” ce este legată de o
inteligență deconectată de la creier.

Știința modernă se află în contradicție cu știința populară, deoarece evoluția omului

s-a produs într-un mediu total opus concepțiilor din știința populară., biologul Richard Dawkins
numește evoluția umană “Lumea de Mijloc”. Fiindcă , noi ,oamenii nu suntem capabili să vedem
lucruri minuscule de tipul moleculelor, dar nici exagerat de mari , raportându-ne la galaxie .

Din acest motiv ,unora le este greu să accepte “teoria evoluției sau știința schimbărilor climatice
și globale”.

În lipsa unor dovezi științifice , în știința populară se ajunge la concluzia că, tot ce
este funcționabil în natură sunt făcute de către un creator superior, tot din același motiv fără o
teorie dovedită științific, activitatea neurologică ce dă naștere cunoștinței, se consideră a fi “un
spirit care plutește în capul fiecăruia “.

S-au inițiat discuții în ceea ce privește economia, având legătură cu știința populară și în
limitele intuiției „Lumii de Mijloc” făcând referire la piețe și economie, deoarece, soluțiile
problemelor sociale sunt privite cu neîncredere ,deopotrivă oamenii de afaceri și corporațiile.

Neavând percepția de a înțelege aceste lucruri, intervine teama și implicit ura.

Incertitudinea pornește din economia popular, având o evoluție pe piața de capital , odată cu
evoluția speciei umane, unde nu existau diferențe mari între bogați și săraci.

În graficul ilustrat în acest capitol, este reprezentată evoluția unei tranziții economice și
distribuirea egală a bogăției între membrii grupelor în ceea ce privește averea ierarhică.

Lumea modernă a născut o perspectivă tensionată între dorința conștientă și individualistă

de obține mai mult, dar și aspirația pentru egalitate. Diferența excesivă din lumea modernă,
dintre “săracie lucie” și bogat de neimaginat conduce la critici . În multe state s-au elaborat
“politici de ridicarea nivelului de trai al săracilor” sau de micșorare a celor bogați pentru a crea
egalitate.
 Shermer spune că, în prezent trăim într-o lume “de sumă zero “ și că nu există diferențe de
câștiguri . Motiv pentru care sunt obiceiuri în care oamenii împart bunuri din urma efortului
comun.

Oamenii din Ache (estul Paraguayului ) creau o scară ierarhică dobândită prin vânătorii .
Bărbatul care a vânat nu avea avantajul de a primi toată prada, aceasta fiind împărțită în trib, în
schimb privilegiul acestuia consta în accesul la mai multe femei asigurându-și câți mai mulți
moștenitori.

Cei doi antropologi , Kim Hill și Hillard Kaplan au sesizat că, numărul celor care vânează
nu este constant, iar cei mai buni erau stimulați sa meargă în expediții prin oferirea
disponibilității unor persoane care să aibă în grijă copiii acestora, și dobândirea unui statut
social mai ridicat în cadrul grupului. Recompensele erau împărțite în trib de pe urma vânătoriei
în funcție de situație, deoarece erau rare, iar ce culegeau rămânea în familie. Recunoștiința
meritelor celor care vânau, constau în primirea părții superioare a ursului polar , aceasta fiind
folosită la încălțămintea femeilor. Astfel, acestea erau impresionate ,iar în ceea îi privește pe cei
de același sex creșteau în statut,fiind un beneficiu pentru întreg grupul.

Chiar dacă în zilele noastre știința și tehnologia sunt avansate ,trăim totuși în “Țara de
Mijloc” , deoarece există necunoașterea evoluției.

Din teoria lui Adams Smith despre economie, a fost pusă la îndoială și respinsă la fel cum
unii resping teoria evoluției “mână invizibilă” , ce nu este perceput nu este crezut .

Odată cu evoluția economiei pornind de la grupuri mici ,zeci, sute din culegători -vânători,
averea era percepută ca fiind un lucru de neimaginat , avuția era pedepsită existând egalitate, au
intervenit diferențele pe plan social și o mână de conducători,regi ,nobili și preoți ce au exploatat
în beneficiul propriu un sistem social corupt cu prețul sărăcirii celorlalți.

Putem spune că acest instinct de neîncredere a unei prosperități și a unei îmbogățirii mult
peste media celor majoritari, naște invidia și averea dobândită prin câștiguri necinstite.

În ceea ce privește economia pe piața liberă , oamenii au încredere scăzută, dat fiind
ambiguitatea și nesiguranța unei certitudini în evoluția acesteia, au siguranță în instinctele
guvernamentale (statul) , de exemplu dacă sunt calamități naturale ,ceea ce le numesc “forțe
divine” preferă să aștepte redresarea și ajutorul din partea statului, decât să își facă o asigurare
împotriva acestora . Lucrul acesta putând să-l anticipeze dinainte și să își asigure un confort prin
forțe proprii cu ajutorul unei societăți de asigurări .

Economistul Daniel Klein oferă un exemplu credibil în privința credibilității și siguranței în

guvernul american, asupra politicilor economice la o întâlnire anuală, Klein l-a întrebat pe
Robert Solow de ce este împotriva susținerii tichetelor de masă pentru școli, acesta
răspunzându-i că nu este contra, din punct de vedere economic toate motivele economice sunt în
favoarea acestora. Motivul fiind , că el a devenit cetățean american cu adevărat când a fost în
armata Statelor Unite și el susține guvernul alături de sistemul de educație publică . Mai
motivează și că datorită guvernării există bunuri comune , străzi, sistemul de învățământ etc.

Există un fenomen “Idila poporului” prin care oamenii susțin încrederea în guvern, iar dacă
cineva este sceptic în privința acestuia devine o persoană care nu aparține „grupului” , cineva
care se împotrivește unor cauze comune. Majoritatea oamenilor cred că ,convingerile economice
sunt niște „angajamente tribale” , fiecare reprezentant politic are câte un interes,unde se găsesc
controverse și întrebări ,de exemplu alocarea unor sume cu diferențe uriașe („800 de dolari
pentru armată pentru cumpărarea unei chei franceze și 2000 de dolari aviației pentru cumpărarea
unui scaun de toaletă”).

Deși există disensiuni și discuții în privința modului de abordare, modului de a crea

produse ieftine pe piața din America, făcute în afara ei ,câștigul nu este în favoarea cetățenilor
deoarece sunt privați de locuri de muncă .Cu toate acestea, majoritatea cetățenilor consideră că,

„ o economie sănătoasă este una controlată, puternic ,de sus în jos”.

Anarhistul și comentatorul social rus în 1902 , Piotr Kropotkin publică o carte prin care
combate teza lui Huxley și Spencer, el afirmă și susține o teorie prin care dă ca și exemplu
conviețuirea unor animale ce dobândesc abilități pentru existență prin întrajutorare și cooperare ,
o trăsătură pe care o consideră adaptativă în supraviețuirea și evoluția lor. Acest exemplul îl
alocă modului de existență a oamenilor în menținerea noastră ca și specie, în siguranță și
consideră că, “sociabilitatea este, în egală măsură, o lege a naturii și o bătălie comună”.

În perspectiva vieții sunt puse în balanță, problema echilibrării a celor două curente și anume,
cel al egoismului și al altruismului, al cooperării și al lăcomiei , generozității și al luptei.
 Această teorie asupra vieții, existența acestor curente a fost mult diminuată de Spencer și
Huxley, existența economiei Rusiei ca fiind competitivă, iar cea a Regatului Unit mai egalitară
ca cea a Rusiei.

Intuiția științifică populară ne convinge că în existența unui creator inteligent, ce ne conduce

viața noastră, ar fi cel care ghidează sistemul economic, dar nici creatorul divin și nici guvernul
nu sunt necesari pentru a explica aceste schimbări.

În concluzie, Shermer ne-a prezentat în acest capitol evoluția economiei populare,

încadrând astfel știința populară, teoria “mâinii invizibile” de Adam Smith, “Țara de Mijloc”,
evoluția noastră ca specie pornind de la grupurile mici de vânători-culegători , faptul că nu
existau piețe de capital, diferențele dintre bogați și săraci . Odată cu evoluția economiei au
intervenit schimbări majore, formându-se piețe de capital și scări ierarhice . Implicit au apărut și
inegalități, fraude și lupta pentru avere . Toate acestea conducând la o nesiguranță și neîncredere
în piețele de capital .

Din punctul meu de vedere, dacă piața de capital ar controla mai concludent măsurile de
siguranță și protecție ,nu ar mai exista sentimentul de neîncredere și nici „lumea de mijloc”,ci
existența egalității cât și a echități.