Sunteți pe pagina 1din 95

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

Universitatea “Ştefan cel Mare” Suceava


Facultatea de Ştiinţe Economice şi Administraţie Publică
Str. Universităţii nr. 9, 720225 Suceava,
Tel: decanat - 0230 520263, secretariat 0230 216147/280

Specializarea: Administrarea Afacerilor - An II – Sem. I

SISTEME INFORMATICE ŞI APLICAŢII ÎN


ADMINISTRAREA AFACERILOR

Curs pentru învăţământul la distanţă

Lector univ. drd. Paul PAŞCU

SUCEAVA
2010
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

2
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

CUPRINS

INTRODUCERE ...................................................................................................................... 5

CAP. I SISTEMELE INFORMATICE ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ .................... 7


1.1. Noţiunea de sistem informatic......................................................................................... 7
1.2. Conceptele fundamentale ale sistemului informatic........................................................ 8
1.3. Tipuri de sisteme informaţionale..................................................................................... 9
1.4. Relaţia dintre sistemele informatice şi organizaţie........................................................ 10
1.5. Categorii de software pentru sistemele informatice ...................................................... 13
Teste grilă ............................................................................................................................. 17
CAP. II STRUCTURA SISTEMELOR INFORMATICE ................................................. 18
2.1. Conceptul de sistem.......................................................................................................18
2.2. Tipologii ale sistemelor ................................................................................................. 19
2.3. Componente ale sistemului informatic .......................................................................... 20
2.4. Activităţi din sistemul informatic .................................................................................. 21
Teste grilă ............................................................................................................................. 23
CAP. III CATEGORII DE SISTEME INFORMATICE ...................................................24
3.1. Organizaţia ca sistem..................................................................................................... 24
3.2. Tipuri de structurare a sistemelor informatice............................................................... 36
3.3. Categorii de sisteme informatice ................................................................................... 37
3.4. Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor........................................................................... 40
3.5. Sistemele informatice de management .......................................................................... 41
3.6. Sistemele pentru fundamentarea deciziei ...................................................................... 42
3.7. Sisteme informatice pentru nivelul executiv ................................................................. 44
3.8. Prelucrările analitice on-line.......................................................................................... 45
3.9. Sisteme informatice la nivel global ............................................................................... 46
3.9.1. Tehnologia informaţiei în organizaţii ..................................................................... 47
3.10. Managementul sistemelor informatice la nivel global ................................................ 48
3.11. Sistemele informatice în organizaţiile globale ............................................................ 50
Teste grilă ............................................................................................................................. 52

3
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

CAP. IV MODELAREA ÎN SISTEMELE INFORMATICE ............................................53


4.1. Definirea modelelor.......................................................................................................53
4.2. Tipologia modelelor ...................................................................................................... 53
4.3. Componentele modelelor matematice ........................................................................... 55
4.4. Importanţa modelelor în sistemele pentru fundamentarea deciziei ............................... 55
4.5. Elaborarea modelelor..................................................................................................... 56
4.5.1. Modelul Cash-Flow ................................................................................................ 59
4.5.2. Modelul (analiza) What-If ...................................................................................... 60
Teste grilă ............................................................................................................................. 61
CAP. V SISTEMUL DE GESTIUNE AL BAZELOR DE DATE MICROSOFT
ACCESS .................................................................................................................................. 62
5.1. Microsoft ACCESS. Date generale. .............................................................................. 62
5.2. Crearea bazelor de date Access ..................................................................................... 63
5.2.1. Definirea câmpurilor .............................................................................................. 64
5.2.2. Proprietăţile câmpurilor.......................................................................................... 66
5.3. Aplicaţie ........................................................................................................................ 69
Teste grilă ............................................................................................................................. 78
CAP. VI CONEXIUNEA LA O BAZĂ DE DATE MS ACCESS DE PE UN SERVER
WEB......................................................................................................................................... 79
6.1. Aplicaţie rezolvată......................................................................................................... 79
6.2. Probleme propuse .......................................................................................................... 89
Teste grilă ............................................................................................................................. 90

EVALUARE FINALĂ ........................................................................................................... 91

ADDENDA .............................................................................................................................. 92

BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................... 94

4
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

INTRODUCERE

Scopul cursului:
Cursul intitulat „Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor” se
adresează studenţilor de la specializarea Administrarea afacerilor, care urmează
cursurile la forma de învăţământ la distanţă în cadrul Facultăţii de Ştiinţe Economice şi
Administraţie Publică de la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava.
Structurat în şase capitole, acest curs îşi propune să ofere cursanţilor o amplă
imagine globală asupra importanţei studiului sistemelor informatice în procesul de
administrare a afacerilor, prin îmbinarea constantă a aspectele teoretice cu aspectele
practice.

Obiective:
- crearea de competenţe şi aptitudini în domeniul informatic cu aplicabilitate în
sectorul economic
- înţelegerea, fixarea şi aplicarea corectă a conceptelor referitoare la categoria
sistemelor informatice în administrarea afacerilor
- definirea şi ilustrarea conceptelor şi metodelor utilizate în sistemele bazate pe
diferite tipuri de modele
- iniţierea cursanţilor în metodele, tehnicile şi instrumentele utilizate în
proiectarea sistemelor informatice
- însuşirea tehnicilor de abordare a eventualelor situaţii concrete din exploatarea
curentă a aplicaţiilor informatice cu baze de date
- soluţii practice de organizare şi exploatare a bazei de date a sistemului în cadrul
unui sistem informatic pentru diferite activităţi de comerţ
- însuşirea şi aplicarea Sistemul de Gestiune a Bazelor de date ACCESS în sfera
economică

5
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

- prezentarea unei serii de aspecte privind proiectarea conceptuală şi proiectarea


fizică a sistemelor informatice
- ilustrarea raporturilor dintre tipurile de sisteme informaţionale şi organizaţii
- marcarea concretă a parametrilor pentru explicarea structurii şi a componentelor
sistemului informatic
- exemplificarea impactului pe care tipurile informaţionale îl pot avea în
activităţile din domeniul economic
- definirea organizaţiei ca sistem, structurii şi categoriilor de sisteme informatice
utilizate la orice nivel al managementului
- relevarea importanţei pe care tehnologia informaţiei o are asupra organizaţiei ca
sistem socio-tehnic
- reflectarea sisteme informatice de management şi de fundamentare a deciziei
- prezentarea modalităţilor de prelucrare analitică on-line a informaţiei în
organizaţiile globale

Evaluare :

Forma de evaluare (E – examen, C – colocviu/test final, LP – lucrări de E


control) 4C
- răspunsuri la examen/colocviu/lucrări practice 65%
Stabilirea notei finale - activităţi aplicative atestate/laborator/lucrări 35%
(procentaje) practice/ proiect etc.
- teste pe parcursul semestrului -
- teme de control -

Lector univ. drd.


Paul PAŞCU

6
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

CAP. I SISTEMELE INFORMATICE ÎN ACTIVITATEA ECONOMICĂ

1.1. Noţiunea de sistem informatic

Sistemele informatice reprezintă o disciplină esenţială de studiu atât în


administrarea afacerilor, cât şi în management, domenii fundamentale din spaţiul
economic. În vederea obţinerii succesului în afaceri, este esenţial ca sistemele
informatice să fie adaptate şi să poată soluţiona diverse probleme legate de
administrarea hardware-ului, software-ului, a datelor, precum şi a reţelelor
informatice, într-o manieră strategică.

În esenţă, importanţa sistemelor informatice constă în înţelegerea efectivă şi


responsabilă de către toţi conducătorii (managerii) sau persoanele dintr-o organizaţie a
nevoii adaptării constante la societatea informaţională globală. Dat fiind rolul lor
determinant şi pragmatic, sistemele informatice au devenit treptat o componentă vitală
a succesului în afaceri pentru o organizaţie sau pentru un întreprinzător.

Nu este impetuos necesar ca managerii sau utilizatorii (finali sau nu) să


cunoască tehnologiile complexe sau conceptele abstracte ori aplicaţiile specializate din
câmpul sistemelor informatice. În demersul lor, ei trebuie să aibă definit cu precizie
cadrul conceptual în cel puţin cinci zone:
- Conceptele fundamentale ale sistemului informatic;
- Tehnologia sistemelor informatice;
- Aplicaţiile sistemelor informatice;
- Dezvoltarea de sisteme informatice;
- Managementul sistemelor informatice.

7
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

1.2. Conceptele fundamentale ale sistemului informatic

Conceptele esenţiale ale sistemului informatic asigură elementele tehnice şi de


comportament care facilitează fundamentarea aplicaţiilor comerciale, a procesului de
luare a deciziilor şi de construire a unor avantaje strategice al firmei faţă de
competitorii din spaţiul economic.
Progresul din tehnologia sistemelor informatice este reflectat de dezvoltarea şi
managementul existent în tehnologia informaţiei (hardware, software, reţele, Internet,
managementul bazelor de date sau al diverselor tehnologii de prelucrare a
informaţiilor).
Folosirea sistemelor informatice prin aplicaţiile lor în domeniul operaţional,
managerial asigură implicit şi crearea unui avantaj competitiv al organizaţiei de la
nivelul local, intern (în colaborarea dintre departamente, între nivelele ierarhice) până
la tipurile de comerţ electronic, în schimbul de informaţii utilizându-se Internetul etc.
Dezvoltarea intensă a sistemelor informatice reflectă modul în care utilizatorii
(finali) elaborează sisteme informatice pentru activitatea economică, pentru a
soluţiona problemele din cadrul organizaţiilor şi/sau pentru a creşte productivitatea
activităţii pe care o prestează la nivel naţional sau internaţional.
Managementul sistemelor informatice vizează atât modalitatea în care se
administrează resursele informatice, cât şi strategiile referitoare la implicarea şi
utilizarea tehnologiei informaţiei la mai multe niveluri: utilizator final, organizaţie şi
global.

Într-un sistem informatic, informaţiile parcurg un anumit traseu printr-un


format digital, se transformă, se prelucrează sau se exprimă într-o formă digitală.

Respectând principiul de definire enunţat anterior, trebuie precizat faptul că


sistemele informatice au apărut odată cu dezvoltarea sistemelor de calcul, în speţă, a
computerelor. Aceste sisteme au fost integrate în sistemele informaţionale, iar, la ora
actuală, se consideră că termenul de sistem informaţional pare să piardă treptat din

8
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

importanţa pe care o avea înainte, deoarece se constată că există din ce în ce mai


puţine activităţi care nu utilizează informaţii în format digital.
De asemenea, un sistem informaţional reprezintă o modalitate organizată de a
combina oameni, hardware, software, reţele de comunicaţie cu resursele de date care
adună, transformă şi diseminează informaţia într-o organizaţie.

În funcţie de canalele de informaţie utilizate, sistemele se clasifică în:


a) formale şi informale;
b) personale şi impersonale;
c) publice şi private.

Aceste canale de informaţie pot fi folosite în diferite moduri şi combinaţii de


către oameni sau de către comunităţi.

1.3. Tipuri de sisteme informaţionale

Se poate vorbi de mai multe tipuri de sisteme informatice:

1. Sistemul informaţional manual (ce utilizează creionul şi hârtia);


2. Sistemul informaţional informal (ce utilizează cuvintele);
3. Sistemul informaţional formal (ce utilizează procedurile scrise);
4. Sistemul informaţional bazat pe computer (sistemul informatic) care
utilizează hardware, software, reţelele de calculatoare, inteligenţa artificială sau alte
forme ale tehnologiei informaţiei care permit transformarea datelor în produse
informatice utilizate în procesul de luare a deciziilor de către manageri.

Datorită dezvoltărilor neîncetate din domeniu, se recunoaşte existenţa şi


utilizarea unor echipamente care au capacitatea de a transforma informaţia din forma
scrisă direct în cea digitală, comenzi ale soft-urilor care exprimă în formă vocală,
conversia textului dictat în formă digitală sau citirea de documente electronice (voice-
command, dictation sau text-to speech).

9
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Există elemente de natură etică, din perspectivă managerială, precum şi din


perspectiva societăţii globale care se referă la:
• Utilizarea tehnologiei informaţiei în mod impropriu, iresponsabil sau
dăunător societăţii (de exemplu: e-mail-uri agresive, cookies etc.);
• Utilizarea corectă a resurselor de date ale organizaţiei (de exemplu:
respectarea confidenţialităţii informaţiilor);
• Stabilirea răspunderii pentru cei care nu respectă elementele de mai sus;
• Utilizarea de soft-uri fără plata copyright-ului.

Aspectul etic al sistemelor informatice vizează palierele care asigură că


folosirea tehnologiei informaţiei şi a sistemelor informatice nu se realizează într-o
manieră improprie sau iresponsabilă care poate afecta persoanele individuale sau
societatea în ansamblu. Din acest punct de vedere este foarte important ca, în cadrul
societăţii globale informaţionale toţi membrii ei să beneficieze de resursele
informaţionale şi să aibă scopuri strategice comune, atât la nivelul individual, naţional,
cât şi global.
În egală măsură, utilizarea sistemelor informatice la nivelul organizaţiei poate
duce la creşterea profitului, dar şi la economii de materii prime, energie sau alte
resurse importante la nivel global.

1.4. Relaţia dintre sistemele informatice şi organizaţie

Pentru succesul unei organizaţii, sistemele informatice reprezintă un factor


vital. Prin urmare, prin intermediul acestora se pot asigura infrastructura
informaţională internă (prin Intraneturi) sau externă, interorganizaţională (prin
extraneturi) pentru necesităţile activităţii comerciale în:
- Asigurarea eficienţei operaţionale;
- Asigurarea unui management eficient;
- Asigurarea unui avantaj competiţional.

10
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Succesul unui sistem informatic nu trebuie evaluat numai prin eficienţa sa (în
minimizarea costurilor, timp sau utilizarea resurselor de informaţie), ci şi prin suportul
pe care îl asigură în:
- Elaborarea strategiilor de afaceri;
- Desfăşurarea proceselor comerciale;
- Îmbunătăţirea structurii organizaţionale şi a culturii organizaţiei;
Creşterea cifrei de afaceri şi valorii firmei într-un mediu dinamic, concurenţial.
Din perspectivă individual – managerială, sistemul informatic reprezintă:
- un mijloc important pentru asigurarea funcţionalităţii business-ului;
- un factor esenţial ce influenţează eficienţa operaţională, productivitatea
angajaţilor şi a relaţiei cu clienţii;
- o sumă de bază de informaţii care asigură luarea de decizii corecte;
- un mijloc de a dezvolta noi produse (servicii) ce asigură un avantaj
competitiv;
- una din cele mai importante resurse ale organizaţiei şi de analiză a
costului business-ului.
Schimburile tot mai accelerate din mediile de afaceri au determinat ca sistemele
informatice să devină o componentă de bază a organizaţiei pentru realizarea scopurilor
acesteia (în special obţinerea de profit). Astfel utilizarea tehnologiei informaţiei a
devenit un aspect indispensabil în funcţionarea organizaţiei, îndeosebi în prezent, când
se fac simţite noile tendinţe în evoluţia organizaţiilor:
1. utilizarea Internetului la nivelul organizaţional local sau global;
2. apariţia de organizaţii Internet ce îşi desfăşoară business-ul numai într-o
anumită zonă;
3. globalizarea;
4. reformularea procesului de business.

1. Utilizarea Internetului la nivelul organizaţional local sau global


În prezent, majoritatea firmelor mari şi-au dezvoltat sisteme informatice la nivel
global ca rezultat al diferenţelor dintre costurile materiilor prime, forţei de muncă în
diferitele locuri de pe glob. Totodată, se poate remarca şi existenţa unor firme mici şi

11
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

mijlocii care folosesc Internetul, fapt care devine treptat un mijloc principal de
comunicare pentru activitatea comercială, un mijloc important de promovare ş.a.m.d.

2. Apariţia de organizaţii Internet


Tot ca o consecinţă a Internetului şi a globalizării, se remarcă şi apariţia tot mai
mare de firme care îşi desfăşoară activitatea numai pe Internet, având ca domeniu de
activitate: distribuţia de soft-uri, licitaţii, site-uri de distracţie etc.
În general, o organizaţie care utilizează Internetul, Intranetul şi Extranetul,
precum şi alte reţele, apelează la aceste sisteme pentru a asigura suportul activităţii
comerciale.

3. Globalizarea
Raportul incontestabil Internet - globalizare poate fi considerat drept o relaţie
în care fiecare factor îl determină implicit pe celălalt. În esenţă, globalizarea reprezintă
un fenomen amplu care tinde să se accentueze de la o zi la alta. Dacă la nivelul
firmelor mari globalizarea pare că s-a impus deja, în prezent, tot mai multe firme mici
şi mijlocii devin parte integrantă a acestui fenomen extrem de complex.

4. Reformularea procesului de business


Procesul de business este alcătuit din orice grup de activităţi realizate în scopul
de a produce un anumit rezultat specific, orientat spre un client sau spre o piaţă.
Această consecinţă apare ca un demers inevitabil. Într-o organizaţie modernă,
tehnologia informaţiei se impune determinând noi orientări, precum şi utilizarea de
mijloace din ce în ce mai sofisticate. Aici intervine inteligenţa artificială, sistemele
expert etc.
Dat fiind faptul că mediul de afaceri se găseşte într-o permanentă schimbare şi,
tot mai des, se impun noi tehnici şi metode de elaborare a acestui proces, se produce şi
o reformulare a procesului de business. După opinia lui Michel Hammer, ea este
fundamentată pe un nou tip de gândire şi de schimbări în modul de desfăşurare a
business-ului, care se caracterizează prin schimbări radicale şi prin noi abordări ale
acestuia cu rezultate în costuri, calitate, service şi în viteza de desfăşurare.

12
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

1.5. Categorii de software pentru sistemele informatice

În mod concret, sistemele informatice depind neîndoielnic de resursele software


care ajută utilizatorii să opereze cu echipamentul hardware şi să acceseze reţelele de
calculatoare. Prin urmare, se poate vorbi de faptul că software-ul asigură introducerea,
prelucrare, ieşirea datelor, precum şi controlul sistemelor informatice.

Un software se clasifică în două mari categorii de programe:


A - software de aplicaţii
B - software de sistem

A – un software de aplicaţii este reprezentat de programele care acţionează în mod


direct asupra unui domeniu de utilizare particular pentru a asigura procesarea
informaţiilor necesare utilizatorilor finali.
B – un software de sistem reprezintă programele care gestionează şi manipulează
resursele şi activităţile unui computer, el fiind o interfaţă între computer şi software-ul
de aplicaţii.

În dezvoltarea software, se poate discuta de o serie întreagă de tendinţe:


1. Dezvoltarea de aplicaţii, pachete integrate ieftine şi care se pot utiliza în mai
multe domenii;
2. Pachete soft care utilizează resursele de reţea, permit conlucrarea la aceleaşi
documente;
3. Integrarea software-ului cu Internetul;
4. Programe uşor de utilizat ce folosesc tehnologii obiectuale orientate grafic,
inteligenţa artificială în scopul de a utiliza limbajul natural pentru a uşura
programarea;
5. Dezvoltarea de experţi-asistenţi în cadrul sistemelor expert ce înglobează
inteligenţa artificială.

13
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Aceste programe se regăsesc într-o multitudine de variante, versiuni, platforme


de lucru, producători şi preţ. Software-ul de aplicaţii are o zonă determinată de
utilizare (de ex. domeniul economic), iar în cadrul ei, zona poate mult mai specifică
(de ex. calcul tabelar sau baze de date).
Pentru domeniul economic, se obţine o astfel de clasificare:
1. Programe de procesate de text;
2. Programe de calcul tabelar;
3. Programe de management al bazelor de date;
4. Programe de prezentări şi grafică
5. Programe de lucru în Internet şi poştă electronică

În momentul de faţă, se observă folosirea cu precădere de pachete integrate


(suite) pentru activităţile de birou care joacă un rol determinant în creşterea
productivităţii.
Acestea cuprind:
- procesor de texte
- calcul tabelar
- baze de date
- programe de prezentare şi de lucru pe Internet.
Cele mai importante aplicaţii de acest tip sunt: MS Office (MS Word, MS
Excel, MS Access, MS Power Point, Front Page), Word Perfect Office, Lotus Smart
Suite şi Sun Star Office.

Aceste grupuri de aplicaţii prezintă numeroase avantaje:


- determină creşterea productivităţii, facilitează comunicaţia în
interiorul organizaţiei, permit lucrul în reţea şi integrează aplicaţiile
Internet
- includ toate tipurile de programe necesare activităţii de birou
- costul achiziţiei unui pachet integrat este mai mic decât al aplicaţiilor
cumpărate individual

14
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

- toate aplicaţiile din pachet arată aproape identic ceea ce le face mai
uşor de învăţat şi de lucrat
- au facilităţi importante de transfer al informaţiilor dintr-o aplicaţie în
alta.

Însă, aceste grupuri de aplicaţii prezintă şi unele dezavantaje:


- multe dintre facilităţile oferite de aceste programe nu sunt folosite de
utilizatori
- au nevoie de resurse mari pentru a funcţiona corespunzător (spaţiu pe
disc, memorie)
- pot afecta viteza de lucru şi puterea sistemului

De asemenea, producătorii de soft au dezvoltat în această categorie, o serie de


pachete integrate de nivel mediu care au preluat o mare parte dintre caracteristicile
enumerate mai sus. Acestea combină funcţiile mai multor tipuri de programe în unul
singur. Cele mai cunoscute sunt: MS Works, Lotus Works, Claris Works. Ca avantaje
s-ar putea aminti resursele modeste pe care le utilizează şi costul sub 100 $, iar
dezavantajul ar fi că nu au performanţele programelor individuale.

Programe de lucru pe Internet


Printre cele mai importante softuri utilizate, aflate într-o dezvoltare permanentă
se numără web browser –ele. Netscape Navigator, Internet Explorer sau Opera.
Acestea sunt cele mai răspândite programe care lucrează în Internet şi oferă accesul la
resursele nelimitate ale acestuia. Domeniile lor de utilizare sunt:
- navigare în Internet
- căutare de informaţii
- poştă electronică
- transferul de fişiere
- grupuri de discuţi
- alte aplicaţii (chat, video-chat, fax)

15
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Poşta electronică (e-mail) a revoluţionat şi îmbogăţit enorm modul de lucru al


oamenilor şi posibilităţile lor de comunicare. Acest sistem permite transmisia şi
recepţia de mesaje în formă electronică (digitală) prin Internet sau alte reţele.
Facilităţile sale sunt:
- transmitere/primirea de mesaje de la/către unul sau mai mulţi
utilizatori, folosirea de mailing list
- confidenţialitate şi securitate
- posibilitatea răspunsului automat
- crearea de liste de subscripţie
- acces la cutia poştală din mai multe locuri
- transfer de fişiere (text sau multimedia)
- filtrarea şi sortarea mesajelor primite
- utilizarea de agenţi inteligenţi

16
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Teste grilă

1. Alegeţi tipurile de sisteme informatice corecte:


a) manual, informal, formal;
b) manual, formal, cognitiv;
c) formal, cognitiv, operaţional.

2. Care sunt cele două mari categorii de programe informatice:


a) software de aplicaţii şi de sistem;
b) software de prelucrare şi control;
c) software pentru I/O (Input/Output).

3. Care sunt cele mai răspândite programe de navigare:


a) Internet Explorer, Microsoft Excel, Microsoft Access etc.
b) Internet Explorer, Mozzila Firefox, Netscape, Opera etc.
c) Mozzila Firefox, Microsoft Access, Microsoft Word etc.

4. În cadrul firmei Intranetul şi Extranetul asigură:


a) o eficienţă operaţională;
b) un management eficient;
c) un avantaj competiţional.

Răspunsuri: 1 a. 2 a. 3 b. 4 a,b,c.

17
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

CAP. II STRUCTURA SISTEMELOR INFORMATICE

2.1. Conceptul de sistem

Conceptul de sistem joacă un rol determinant în domeniul sistemelor


informatice. El se alătură actului de fundamentare a altor concepte conexe din
domeniile tehnologiei, aplicaţiilor, dezvoltării şi managementului sistemelor
informatice.

Conceptul de sistem vizează:


- reţelele de calculatoare ca elemente componente ale sistemelor de prelucrare
a informaţiilor;
- utilizarea computerelor din domeniul business-ului;
- tehnologiile de management al informaţiei care au un rol deosebit de
important asupra calităţii, valorii business-ului etc.

Dacă s-ar contura o definiţie a sistemului, ea ar marca faptul că un sistem este


alcătuit dintr-un grup de componente între care se stabilesc relaţii şi care conlucrează
în vederea unui scop comun prin acceptarea de intrări şi prin producerea de ieşiri
printr-un proces (de transformare).

Intrări Proces Ieşiri

Feed back

18
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Intrări (input)
- sunt elementele care intră în sistem pentru a fi prelucrate;
Proces
- reprezintă procesul de transformare a intrărilor în ieşiri;
Ieşiri (output)
- sunt elementele care au fost rezultate prin procesul de transformare. Pe lângă
aceste componente mai există încă două adiţionale: feed-back (răspunsul) şi controlul.
Un sistem cu feedback şi control este un sistem cibernetic.
Feed-back
– sunt datele care reprezintă performanţele sistemului
Controlul
– implică monitorizarea şi evaluarea feed-back-ului în scopul de a determina
măsura în care sistemul se îndreaptă către îndeplinirea scopului. Funcţia de control
face necesară ajustarea intrărilor din sistem pentru a asigura că acesta va produce
ieşirile corespunzătoare.

2.2. Tipologii ale sistemelor

Din punct de vedere ierarhic, sistemele pot fi clasificate în:


- Subsisteme – un sistem care face parte dintr-un sistem mai mare. Cel
mai mare sistem este considerat a fi mediul înconjurător sau
universul.
- Suprasistem – un sistem alcătuit din alte sisteme (subsistem)

Din punct de vedere al relaţiei dintre sisteme


Limitele sistemului – un sistem este separat de mediul unde acţionează şi alte
sisteme prin graniţele (limitele) sale.
- Sisteme deschise – sisteme care interacţionează cu altele aflate în acelaşi
mediu se consideră a fi un sistem deschis, conectat cu mediul sau prin
intrări-ieşiri.

19
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

- Sisteme închise – sisteme nu care interacţionează cu altele şi care în timp


decad şi dispar
- Sisteme adaptive – sisteme care au abilitatea de a se modifica singure sau de
a-şi modifica mediul în care acţionează în scopul de a îşi prelungi existenţa.

2.3. Componente ale sistemului informatic

Modelul unui sistem informatic exprimă cadrul conceptual pentru


componentele principale şi activitatea sistemului informatic. Sistemul informatic este
dependent de resursele umane, de hardware şi software pentru a realiza intrări în
sistem, prelucrări, ieşiri din sistem, precum şi activităţi de control care convertesc
datele în produse informaţionale.
Un sistem informatic conţine o serie de elementele componente :
Oameni, hardware, software şi date care sunt elementele de bază:
- Resursele umane - includ atât utilizatorii, cât şi specialiştii;
- Hardware – includ echipamentele;
- Software – includ programe şi proceduri;
- Datele – sunt transformate prin activităţile de procesare într-o mare
varietate de produse informaţionale pentru utilizatori.
Procesarea informaţiilor reprezintă un alt aspect important. Acest demers
constă în introducerea, prelucrarea, ieşirea, stocarea şi activităţile de control. Datele
sunt fapte brute sau observaţii în general despre fenomene fizice sau tranzacţii
comerciale. Datele au un caracter obiectiv sunt măsurabile prin caracteristicile lor.
Informaţiile sunt deja procesate, posedă un anumit înţeles şi sunt utile
utilizatorului. Datele suportă un proces de adăugare de valoare prin:
- agregare, manipulare şi organizare
- analizarea şi evaluarea conţinutului lor
- utilizarea lor într-un context folositor pentru utilizator

20
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

2.4. Activităţi din sistemul informatic

Principalele activităţi dintr-un sistem informatic sunt cele de prelucrarea


informaţiilor. Acestea includ:
a - Introducerea datelor;
b - Procesarea datelor pentru obţinerea de informaţii;
c - Ieşirea procedurilor informaţionale;
d - Stocarea resurselor informaţionale;
e - Controlul performanţelor sistemului.
a. Introducerea datelor – datele despre tranzacţiile comerciale sau despre alte
evenimente trebuie să fie adunate şi pregătite pentru prelucrare. Introducerea se referă
la editarea de înregistrări. Fiind introduse, datele pot fi transferate pe un suport
(magnetic/optic) până la prelucrare.
b. Prelucrarea datelor – datele care sunt subiectul activităţilor de prelucrare
cuprind: calcule, comparări, sortări, clasificări sau însumări. Aceste activităţi
organizează, analizează şi manipulează datele convertindu-le în informaţii pentru
utilizatori.
c. Ieşirea produselor informaţionale – informaţiile rezultate în urma prelucrării
apar în forme variate pentru a fi transmise utilizatorilor în forma solicitată de către
aceştia. Informaţiile trebuie să îndeplinească anumite condiţii de calitate care se referă,
în general, la:
- timp – viteza cu care informaţia ajunge la utilizator;
- conţinut – atributele care conferă valoare informaţiei;
- formă – felul în care ajunge la utilizator;
d. Stocarea produselor informaţionale – această activitate nu constituie o
componentă foarte importantă în cadrul sistemelor informatice. Ea reprezintă
activitatea dintr-un sistem informatic în care datele şi informaţiile sunt depozitate într-
un mod organizat în vederea unei utilizări ulterioare. Atunci procesul de regăsire este
necesar utilizatorilor prin rapiditatea şi acurateţea sa. Suporturile utilizatorilor pentru
stocarea datelor şi informaţiilor sunt în general magnetice sau optice.

21
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

e. Controlul performanţelor sistemului – reprezintă o activitate de mare


importanţă în cadrul sistemului informatic o reprezintă controlul performanţelor sale.
Această activitate are în vedere următoarele elemente:
- un sistem informatic produce un feed-back despre intrările, procesul
şi ieşirile sale precum şi despre activitatea de stocare.
- feed-back-ul trebuie monitorizat şi evaluat pentru a determina dacă
sistemul urmează să-şi atingă scopul prin performanţele sale.
- feed-back-ul va trebui utilizat pentru a efectua ajustări în activitatea
sistemului pentru a-i corecta deficienţele.

22
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Teste grilă

1. Sistemele informatice se împart în:


a) sisteme deschise, închise, adaptive;
b) sisteme fixe, mobile, durabile;
c) sisteme durabile, deschise, informale.

2. Un sisteme informatic poate să includă:


a) hardware, input, output, feedback ;
b) resurse umane, procese, informaţii;
c) resurse umane, hardware, software, date.

3. Datele suportă un proces de adăugare de valoare prin:


a) agregare, manipulare şi organizare;
b) analizarea şi evaluarea conţinutului lor;
c) utilizarea lor într-un context folositor pentru utilizator.

4. Procesarea datelor presupune:


a) calcule şi sortări;
b) comparări şi clasificări;
c) calcule şi însumări.

Răspunsuri: 1 a. 2 b. 3 b. 4 a,b,c.

23
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

CAP. III CATEGORII DE SISTEME INFORMATICE

3.1. Organizaţia ca sistem

Din punct de vedere managerial, informaţia este definită ca ansamblul de date


care aduc beneficiarului un spor de cunoaştere privind organizaţia şi mediul ei, şi care
îi oferă elementele de noutate necesare realizării obiectivelor individuale.
Informaţia reprezintă elementul central al organizării informaţionale. Pe baza
informaţiilor este cunoscută, controlată şi optimizată starea de funcţionare a
organizaţiei, iar prin acumularea şi prelucrarea ei se adoptă deciziile şi se declanşează,
urmăresc şi corectează deciziile ce decurg din acestea. (I. Ceauşu, 1998:256)

O perspectivă globală, sistemică, asupra organizaţiei permite câteva opţiuni


pentru formularea unei definiţii. Prin urmare, se poate realiza un model logic alcătuit
din subsisteme bazate pe circuitul resurselor: muncă, bani, materii prime. Mai mult
decât atât, se pot avea în vedere nivelurile managementului care, în funcţie de felul în
care se realizează procesul de luare a deciziilor, pot fi alcătuite din subsisteme, cum ar
fi cele de natură geografică, regională, a pieţei etc.

Clienţi

Dep. Analiza Aprobare


Vânzări comenzi comandă

Fig. 3.1. Sistem de generare de profit

24
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

În structurarea celor mai multe organizaţii, departamentele sunt alcătuite prin


gruparea unor funcţii. Departamentul financiar-contabil reuneşte persoanele care
îndeplinesc funcţii de natură financiar-contabilă, iar departamentul de marketing pe cei
care se ocupă de aceste activităţi, ş.a.m.d. Este esenţial ca fiecare dintre aceste
departamente să fie considerat un subsistem în sine. În decursul timpului s-au
evidenţiat mai multe forme de gestionare ale activităţii economice prin utilizarea
sistemelor informatice.
Potrivit lui Alvin Toffler şi unor analişti de valoare mondială, în sensul cel mai
larg, prin informaţie se înţelege orice formă a cunoaşterii umane, respectiv idei, date ,
cunoştinţe de orice tip, valori, simboluri; într-un cuvânt, orice secvenţă de cunoaştere
umană, secvenţă care poate fi înscrisă, depozitată şi/sau procesată, fie manual, fie cu
sprijinul computerului.
De asemenea, în sens general, se poate face distincţie între „cunoaşterea
clasică” (idei, date, cunoştinţe, valori etc.) şi „cunoaşterea inconştientă” (secvenţe ale
cunoaşterii umane bazate pe experienţă, intuiţie, imaginaţie şi alte componente
specifice individului) - (cf. Al. P. Tacu, R. Vancea, Şt. Holban, A. Burciu, 1998).
Datele reprezintă o „materie primă”, neprelucrată şi neanalizată a proceselor
informaţional-decizionale. Informaţia redă, în general, mesaje, comunică asupra
evoluţiei unor evenimente, elimină nedeterminările. Informaţia este generată de date
pe care managerii le interpretează şi le utilizează, înţelegând pe această cale
fenomenele şi din interiorul organizaţiei şi pe cele externe ce pot impieta asupra
evoluţiei organizaţiei.
I. Stăncioiu şi G. Militaru (1998:446) consideră că, într-o accepţiune generală,
însăşi deciziile se pot considera informaţii.
La nivelul organizaţiei, E.Burduş, G.Căprărescu (1999:357) clasifică
informaţiile prin următoarele trăsături:
- provin din prelucrarea datelor cu operaţii simple (calcule, trieri,
stocări) sau complexe (folosind modele şi algoritmi matematici);
- dobândesc un conţinut semnificativ pentru cel care le prelucrează şi
le receptează (spre exemplu, din calculele analizei economice, prin
folosirea diverselor modele de prelucrare a datelor, rezultă mesaje

25
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

semnificative atât pentru analist, cât şi pentru managementul de nivel


superior);
- după recepţionarea mesajului, informaţiile – nemaireprezentând
elemente de noutate – se transformă în date care sunt stocate în
vederea unor utilizări ulterioare.
În studiile efectuate de H. Simon, se observă că informaţiile joacă patru roluri
principale în management:
- măsură a succesului organizaţional
- semnal de alarmă
- bază pentru cercetarea analitică
- bază pentru planificare.

Măsură a succesului. De pildă, informaţia care vizează profitabilitatea unei


firme poate fi folosită pentru evaluarea succesului acelei firme pentru o perioadă de
timp bone stabilită.
Semnal de alarmă. Informaţiile care reflectă schimbări drastice în volumul
vânzărilor, nivelul costurilor, nivelul profiturilor şi altele constituie semnale care
alertează managerii, determinându-i să ia decizii şi să declanşeze acţiuni în consecinţă.
Nu toţi managerii au nevoie de aceleaşi informaţii. Organizaţia trebuie să-şi dezvolte
capacitatea de a dirija informaţiile spre managerii care au cele mai mari posibilităţi de
a le utiliza, evitând privarea unora de informaţii necesare sau copleşirea altora cu
informaţii inutile.
Bază pentru cercetarea analitică. Investigarea şi analiza operaţiunilor curente
ale unei organizaţii, în urma cărora sunt evidenţiate punctele ei forte şi aspectele
vulnerabile ale activităţii, au la bază informaţii pertinente, atât din mediul intern, cât şi
din cel extern.
Bază a planificării. Pentru a fi realiste şi eficace, obiectivele şi acţiunile viitoare
ale organizaţiei trebuie proiectate pe baza unor informaţii adecvate. De exemplu,
informaţiile cu privire la numărul şi structura personalului unei companii (după vârstă,
sex, categorii de calificare etc.) pot arăta că este necesar un program de recrutare

26
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

activă şi perfecţionare a personalului. Planurile pentru realizarea acestui program


trebuie coordonate cu planurile de producţie ale firmei şi în bugetele proiectate.

După părerea lui O. Nicolescu şi a lui L. Nicolescu (2001:83), complexitatea tot


mai mare a managementului cunoaşte mai multe cauze:
- amplificarea dimensiunilor organizaţiilor economice
- creşterea gradului de complexitate a mijloacelor de producţie şi de
comercializare utilizate
- accentuarea dinamismului factorilor de mediu care influenţează
operaţiunile organizaţiilor.

În consecinţă, managerii au nevoie de tot mai multe informaţii de calitate, dintre


caracteristicile calitative ale informaţiilor manageriale cele mai importante fiind (cf.
P.C. Nica, 1994:377):
- exactitatea
- adecvarea
- oportunitatea
- eficienţa.

Exactitatea (veridicitatea) – reprezintă însuşirea informaţiei de a conţine


elemente de cunoaştere care să asigure conturarea unei imagini exacte a fenomenului
sau procesului la care se referă informaţia.
Adecvarea – reprezintă însuşirea informaţiei de a fi necesară destinatarului ei
pentru ca acesta să-şi poată rezolva, în mod corespunzător, problemele pe care le are.
Adecvarea presupune şi prezentarea informaţiei într-o formă care să asigure utilizarea
ei cu uşurinţă de către destinatar.
Oportunitatea informaţiei – reprezintă însuşirea acesteia de a ajunge la
destinatar în momentul în care este cu adevărat nevoie de ea. Experienţa a evidenţiat
faptul că, uneori, oportunitatea informaţiei este mai importantă decât precizia ei.
Eficienţa informaţiei – reprezintă însuşirea acesteia de a asigura un efect
determinat de deţinerea informaţiei superior efortului depus pentru obţinerea ei.

27
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Eficienţa informaţiilor de management nu este uşor de estimat, întrucât, de cele mai


multe ori, disponibilitatea acestora are un efect indirect asupra rezultatelor
organizaţiei. Operaţiunea de estimare a eficienţei informaţiilor trebuie totuşi realizată,
mai ales atunci când sunt proiectate sistemele informaţionale bazate pe tehnologii
costisitoare.

Alături de aceste caracteristici, cerinţele de raţionalitate privind informaţiile şi


calitatea lor sunt prezentate în tabelul de mai jos, care prezintă şi implicaţiile non-
calităţii asupra modului de funcţiune şi asupra eficienţei organizaţiei:

Tabelul nr.3.1. Cerinţele calitative privind informaţia

Nr. Trăsătura calitativă Specificaţia privind Implicaţii ale noncalităţii


crt. a informaţiei calitatea informaţiilor
0 1 2 3
1. Realismul Reflectarea corectă a Probleme fals delimitate.
proceselor şi Decizii incorecte. Pierderi de
fenomenelor din oportunitate şi pierderi
interiorul organizaţiei financiare.
şi din mediul ambiant
extern.
2. Complexitatea Exprimarea noutăţii Abordarea secvenţială a unor
fenomenelor şi documente sau activităţi.
proceselor din diverse Ignorarea unor aspecte sau
unghiuri de vedere: activităţi cu consecinţe în
economic, tehnic, timp.
social-uman, ecologic
etc.
3. Concizia şi claritatea Exprimarea sintetică şi Dificultăţi în a sesiza
clară a mesajului, a esenţialul. Pierderi de timp,
elementelor de noutate, ambiguităţi şi confuzii.
a specificului
situaţiilor.

28
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

4. Fiabilitatea Extragerea şi Lipsa de continuitate.


conservarea substanţei Inconsecvenţă decizională.
informaţionale cu Inexistenţa unor repere
semnificaţie pentru necesare în analiza şi
istoria, prezentul şi compararea unor situaţii.
perspectiva
organizaţiei.
5. Oportunitatea Prezentarea informaţiei Decizii premature; lipsa
în volumul, structura şi condiţiilor economice,
nivelul de prelucrare organizatorice, sociale pentru
cerute de un anumit aplicare.
moment. Decizii întârziate;
consumarea momentului
propice poate afecta prestigiul
managerului.
6. Dinamismul Reflectarea situaţiilor, Furnizarea unor imagini
faptelor, fenomenelor statice asupra organizaţiei şi a
în evoluţia lor. mediului.
Indicarea tendinţelor în
mişcarea lor viitoare.
7. Adaptabilitatea Adaptarea nivelului de Transmiterea unor mesaje
prelucrare, modului de incomplete şi prea sofisticate.
prezentare, timpului de Decizii insuficient sau greşit
furnizare la cerinţele fundamentate.
emitenţilor şi
furnizorilor.

Sursa: E. Burduş, G. Căprărescu, p.380

În consecinţă, ştiinţa administrării unei afaceri impune existenţa unui


fundament informaţional riguros, care să dea posibilitatea managerilor să analizeze, să
compare, să sintetizeze, să estimeze consecinţele şi să aleagă dintr-o mulţime de soluţii
pe cea mai bună. Informaţiile necesare conducerii trebuie să fie încadrate într-un

29
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

sistem informaţional capabil să culeagă, să transmită, să prelucreze şi să valorifice cele


mai diverse dintre ele.

Într-unul dintre studiile sale, C. Rusu (1996:116) defineşte sistemul


informaţional drept un ansamblul informaţiilor, fluxurilor informaţionale, procedurilor
şi mijloacelor de tratare a informaţiilor menite să contribuie la realizarea obiectivelor
fundamentale ale organizaţiei.
Acest tip de definirea a sistemului informaţional are un caracter cuprinzător, în
sensul că include, spre deosebire de definiţiile date de alţi specialişti, şi informaţiile
omise de informaticieni, fluxurile informaţionale şi mijloacele de prelucrare a datelor.

Cu toate acestea, definirea sistemului informaţional, pornind de la rolul său în


ansamblul activităţilor întreprinderii, este o condiţie sine qua non pentru înţelegerea
corectă nu numai a problematicii informaţionale, ci şi, în genere, a problematicii
conducerii. Accentul trebuie pus pe acest aspect întrucât, nu de puţine ori, mai ales
informaticienii pun semnul egalităţii între sistemul informatic, care se rezumă, în
esenţă, la culegerea, transmiterea şi prelucrarea cu mijloace automatizate a
informaţiilor şi sistemul informaţional care, conform definiţiei de mai sus, este sensibil
mai cuprinzător (cf. INID, 1999:8).

De pildă, în stabilirea obiectivului privind asimilarea unui nou produs, sistemul


informaţional trebuie să furnizeze atât informaţii din mediul extern (informaţii privind
cererea probabilă a produsului, cerinţele consumatorilor, eficienţa probabilă a
asimilării etc.), cât şi informaţii interne (informaţii privind nivelul producţiei, a
costurilor etc.), pe baza acestora urmând a se lua deciziile care vor asigura realizarea
obiectivului vizat.
Bazele de date, poşta electronică (e-mail), reţelele locale etc. care intră în
categoria tehnologiilor informatice bazate pe computer scurtează considerabil perioada
rezervată acestor activităţi şi, implicit, reducerea costurilor necesare lor, aceste
activităţi au loc indiferent de gradul de tehnicitate şi performanţă a sistemului
informatic al firmei.

30
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Prin urmare, sistemul informatic, prin care se înţelege un ansamblu de


echipamente (hardware), programe (software), proceduri şi oameni, organizat în
vederea prelucrării datelor, pentru îndeplinirea anumitor sarcini de gestiune şi
realizarea unor performanţe măsurabile prin criterii stabilite, cuprinde un anumit
număr de activităţi subordonate sistemului informaţional al organizaţiei.

Ca o continuare implicită a remarcilor anterioare, I. Ceauşu (op.cit., p.270)


observă faptul că sistemul informaţional de management se constituie din metode de
asigurare cu informaţii interne şi externe referitoare la operaţiile trecute, prezente şi
viitoare ale organizaţiei pentru a sprijini derularea activităţilor acesteia şi aplicarea
deciziilor, fiind alcătuit din:
1) intrări – ce includ obiective, strategii, date referitoare la fenomene şi
procese în baza cărora sunt evaluate punctele forte şi cele slabe ale organizaţiei,
oportunităţile şi ameninţările care se manifestă din partea factorilor externi, precum şi
alte informaţii necesare managerului;
2) prelucrarea (procesarea) datelor – constă în ordonarea, gruparea,
selectarea datelor, calcule algebrice şi operaţiuni logice în urma cărora datele sunt
transformate în informaţii utile managerilor în procesul decizional;
3) stocurile de date şi informaţii (memoria acestora) – constau în
înregistrarea datelor şi a informaţiilor pe suporturi adecvate. Înregistrarea se face sub
formă organizată (cel mai ades sub forma fişierelor sau bazelor de date);
4) ieşiri – ce pot lua diferite forme: rapoarte, grafice, tabele.

Un sistem informaţional poate fi interpretat ca un proces complex în care sunt


introduse date care sunt transformate pentru obţinerea informaţiilor, elementele sale de
bază fiind reprezentate astfel:

31
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Fig. 3.2. Componentele de bază ale sistemului informaţional

Date Procesare Rapoarte,


documente

Memoria
datelor

Feedback

Sursa: I.C. Dima, G. Constantin (1999:66)

Controlul, reprezentat în figură prin bucla feed-back, constă în luarea de măsuri


de precauţie pentru asigurarea faptului că rezultatele sunt corespunzătoare şi servesc
scopurilor propuse. Astfel de precauţii constau în verificări ale acurateţei datelor
procesate, precum şi ale paşilor pentru determinarea utilităţii rezultatelor pentru
utilizatori (cf. INID, 1995:22).

Se remarcă legătura puternică dintre informaţia managerială şi procesul de


control, fapt reflectat în figura următoare:

32
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Fig. 3.3. Reprezentarea schematică a legăturii dintre informaţia managerială şi


procesul de control.

SISTEMUL
ORGANIZAŢIONAL

Informaţii care Informaţii utilizate Informaţii care


intră în organizaţie în organizaţie părăsesc organizaţia

Control preliminar – Control selectiv – Control final – pentru


pentru a fi siguri că pentru a fi siguri că a fi siguri că
informaţiile de intrare informaţiile sunt informaţiile care
sunt corecte utilizate în mod părăsesc organizaţia
eficient sunt corecte

Sursa: coord. M. Ţuţurea (1999:253)

Controlul preliminar – presupune verificarea informaţiilor de intrare şi


aducerea lor la o formă adecvată pentru a le face disponibile celor care au nevoie de
ea. Este necesar ca informaţia să fie exactă, de actualitate, completă şi relevantă, lucru
posibil de realizat prin această formă de control.
Controlul selectiv – asigură o anumită siguranţă privind modul de utilizare a
informaţiilor în cadrul organizaţiei, acestea îndeplinind cerinţele reale şi raţionale ale
acesteia.
Controlul final – constituie o etapă importantă în procesul de utilizare a
informaţiilor de către managerii organizaţiei. Ei trebuie să se asigure că informaţiile
care părăsesc organizaţia sunt corecte.

Dată fiind existenţa unor asemenea condiţii, E. Mihuleac (1993:299) subliniază


că un sistem informaţional trebuie conceput de aşa natură încât să ofere răspuns

33
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

cerinţelor impuse de procesul conducerii – previzional, operativ şi postoperativ – şi să


asigure, în acelaşi timp, transpunerea deciziilor conducerii în acţiuni, respectiv să
alimenteze continuu cu informaţii procesele tehnico-economice şi industriale din
organizaţii, sarcinile sale referindu-se la:
- asigurarea în timp util, de o structură şi precizie corespunzătoare a
informaţiilor necesare pentru evidenţă, analiză şi decizie, pentru o
eficienţă maximă a activităţii sistemului de bază;
- cuprinderea întregii activităţi şi reflectarea cât mai veridică a
realităţii, a prezenţei, stării şi tendinţelor fenomenelor şi proceselor
economice şi sociale din sistemul dat;
- realizarea legăturilor informaţionale corespunzătoare între elementele
de structură ale sistemului ales, cât şi legăturile necesare cu sistemele
exterioare;
- vehicularea rapidă şi prezentarea numai a informaţiilor efectiv
necesare care să cuprindă date importante, în scopul satisfacerii
necesităţilor de informare la toate nivelurile;
- realizarea preciziei corespunzătoare informaţiilor prezentate;
- asigurarea echilibrată şi raţională a informaţiilor care prin natura lor
se pretează exprimării cifrice, ca şi a informaţiilor referitoare la
fenomenele pentru care încă nu există expresii numerice;
- prezentarea informaţiilor într-o formă accesibilă şi corespunzătoare
pentru că, chiar dacă sunt exacte şi oportun furnizate, sunt
nefolositoare sau chiar dăunătoare procesului de conducere, dacă prin
modul cum sunt prezentate nu sunt la îndemâna beneficiarilor.

În egală măsură, în INID (1999:9) este notat faptul că funcţiile sistemului


informaţional al întreprinderii se pot rezuma la:
- decizională;
- operaţională sau de acţiune;
- documentară.

34
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Funcţia decizională – exprimă menirea sistemului informaţional de a asigura


elementele informaţionale necesare luării deciziilor. Dat fiind importanţa sa deosebită,
există tendinţa de a utiliza denumirea de sistem informaţional al conducerii, ştiut fiind
faptul că decizia constituie elementul specific cel mai important al conducerii.
Funcţia operaţională – sistemul informaţional are drept obiectiv şi declanşarea
mulţimii de acţiuni necesare realizării obiectivelor organizaţiei. Prin această funcţie
sistemul informaţional asigură operaţionalizarea deciziilor, metodelor de conducere
etc.
Funcţia de documentare – această funcţie a sistemului informaţional exprimă
menirea sa gnoseologică, în virtutea căreia se înregistrează şi vehiculează o serie de
informaţii ce servesc îmbogăţirii cunoştinţelor personale şi care, numai ulterior, este
posibil să fie utilizate pentru a lua decizii sau pentru efectuarea anumitor operaţii.

În principiu, sistemul informaţional reprezintă un mecanism care colectează


date şi informaţii, le prelucrează şi le distribuie pentru a fi utilizate în organizaţii,
mecanism care constă din oameni, echipamente, programe şi proceduri şi dintr-un
sistem comunicaţional de circuite şi fluxuri informaţionale.
Cu toate acestea, O. Nicolescu şi L. Nicolescu (op. cit.:104) consideră că nu
este obligatoriu ca sistemele informaţionale să fie computerizate. Totuşi, în prezent
este dificil de conceput realizarea gestiunii organizaţiilor în lipsa sistemelor
informatice, fie că funcţionează de sine-stătătoare, fie că sunt integrate într-o reţea
holonică.
Cerinţele de raţionalitate privind calitatea informaţiilor, precum şi sarcinile de
bază ale sistemului informaţional sunt valabile indiferent de tehnologia utilizată în
proiectarea sistemului informaţional. În plus, acestea cresc pe măsura creşterii
complexităţii sistemului informaţional.

35
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

3.2. Tipuri de structurare a sistemelor informatice

Sistemele informatice actuale pot fi construite în aşa fel încât să poată fi


utilizate atât în mod centralizat, cât şi descentralizat în activităţile operaţionale şi de
luare a deciziei.

a) Avantajele centralizării
- poate conecta toate componentele unei organizaţii prin reţele de
comunicaţii care oferă managementului posibilitatea de a centraliza
procesul de luare a deciziei (deciziile care erau luate la nivelul de
jos);
- se poate promova centralizarea operaţiilor care reduce numărul de
birouri, depozite şi alte spaţii de muncă.

b) Avantajele descentralizării
- utilizare de reţele distribuite de calculatoare la mai multe puncte de
lucru ce oferă managerilor de vârf posibilitatea de a delega deciziile
la nivelul managementului de mijloc;
- managementul poate descentraliza activitatea operaţională prin
creşterea numărului de grupuri care au acces la informaţie şi
comunicaţie.

c) Tendinţe în structurarea sistemelor informatice


Dacă la începuturile utilizării calculatoarelor, sistemul de lucru era organizat
într-un compartiment distinct - centralizarea era singura opţiune - dezvoltarea
tehnologiei informaţiei, a computerelor puternice a determinat centralizarea hard-ului,
softului şi a specialiştilor din sistemele informatice la nivelul corporaţiilor.
După această perioadă, dezvoltarea de PC-uri a determinat o tendinţă de
descentralizare, mai ales că au apărut reţelele de calculatoare care puteau fi accesate de
orice utilizator.

36
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

În perioada următoare a apărut necesitatea de a se stabili un control asupra


resurselor informaţionale ale organizaţiei rezultată din descentralizarea de la nivelul
unor organizaţii şi descentralizarea de la nivelul altora ceea ce ar semăna cu nişte
sisteme hibrid.
În prezent se remarcă tendinţa de a transfera funcţiile sistemelor informatice
unor firme din afara organizaţiei ca integratori de sistem.

3.3. Categorii de sisteme informatice

Sistemele informatice joacă un rol important în a asigura suportul activităţilor


manageriale şi operaţionale în business. Din acest motiv, există posibilitatea de a
clarifica tipologia sistemelor informatice la nivel conceptual în:
1. Sisteme informatice operaţionale
2. Sisteme informatice pentru management
1. Sistemele informatice operaţionale cuprind:
- sisteme informatice operaţionale
- sisteme pentru procesarea (prelucrarea) tranzacţiilor
- sisteme pentru controlul proceselor;
- sisteme pentru colaborarea la nivelul organizaţiei
2. Sistemele informatice pentru management cuprind:
- sisteme informatice pentru management (în general);
- sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei;
- sisteme informatice pentru activitatea executivă.
Prin excelenţă, sistemele informatice sunt necesare pentru a prelucra datele
generate şi utilizate în operaţiile de business. Aceste sisteme informatice operaţionale
produc a varietate de produse informaţionale pentru uz intern sau extern. Aceste
informaţii vor fi prelucrate mai departe de către sistemele informatice pentru
management. În general acestea au rolul:
- de a procesa date privind business-ul;
- de a controla procese industriale.

37
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Sistemele informatice de prelucrare a tranzacţiilor.


Aceste sisteme sunt orientate către prelucrarea datelor rezultate din business
sau operaţionale: vânzări, cumpărări, inventar şi oferă o varietate de produse
informatice (liste, situaţii etc.) de uz intern sau extern. Prelucrarea datelor se face în
urma acumulării (la o perioadă de timp) sau în timp real.

Sisteme informatice pentru controlul proceselor.


Aceste sisteme utilizează computerul pentru a controla anumite procese fizice
(linii de producţie robotizate, fabrici automate etc.)

Sistemele informatice pentru colaborarea la nivelul organizaţiei


Aceste sisteme utilizează o gamă largă de tehnologii informatice pentru a
asigura colaborarea, comunicarea dintre angajaţii (membrii) unei organizaţii. Aceasta
ajută la schimbul de idei, împărţirea resurselor, coordonarea între membrii. Scopul
acestor sisteme informatice este de a creşte productivitatea şi creativitatea echipelor şi
grupurilor de lucru dintr-o întreprindere modernă.

Această categorie de sisteme informatice este orientată cu scopul de a oferi


suport şi informaţii pentru autoritatea efectivă de luare a deciziei. Ele asigură suportul
pentru necesităţile decizionale de la nivelul de vârf (strategic), la cel de mijloc (tactic)
sau cel operaţional. Sistemele informatice pentru management oferă o varietate de
rapoarte specifice folositoare în activităţile manageriale curente. Produsele informatice
pot fi obţinute la cerere, periodic sau când apar necesităţi excepţionale.

Sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei


Aceste sisteme oferă managerilor utilizatori informaţii întrun mod interactiv ori
de câte ori este nevoie. Managerii îşi generează informaţiile de care au nevoie pentru
decizii, folosind modele decizionale şi baze de date specializate.

38
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Sisteme informatice pentru activitatea executivă


Aceste sisteme asistă nivelul mediu şi de vârf al managementului organizaţiei.
Oferă un acces imediat şi uşor la informaţiile necesare atingerii obiectivelor strategice
ale firmei. Acestea au un mod uşor de operare şi înţelegere.

Inteligenţa artificială
Inteligenţa artificială este o combinaţie între ştiinţă şi tehnologie, al cărei scop
este de a dezvolta computere care pot gândi. Se porneşte de la ideea că dezvoltarea de
funcţii ale computerului sunt asociate în mod normal cu inteligenţa umană.

Sistemele expert
Sistemele expert reprezintă sisteme bazate pe computer, care îşi utilizează
cunoştinţele în aplicaţii specifice cu o complexitate ridicată şi care acţionează similar
cu un consultant uman. Aceste sisteme sunt alcătuite dintr-o bază de cunoştinţe
(informaţii) şi nişte module software care se interferează şi comunică apoi răspunsul la
întrebările utilizatorului.

Sistemele de management a cunoştinţelor


Majoritatea organizaţiilor au realizat că au devenit companii de creare de
cunoştinţe pentru a supravieţui şi se dezvoltă într-un mediu de business într-o continuă
şi rapidă schimbare.
Aceste sisteme sunt dezvoltate pentru a gestiona învăţământul organizaţional şi
business know-how-ul.

Sisteme informatice strategice


Sisteme informatice strategice asigură rolul strategic al sistemelor informatice
care implică utilizarea tehnologiei informaţiei pentru dezvoltarea de produse, servicii,
care se vor constitui în avantaje strategice faţă de competitori pe piaţa globală. Această
necesitate a determinat crearea sistemelor informatice strategice care sprijină poziţia
competitivă şi strategia întreprinderii. Un sistem informatice strategic poate fi orice tip

39
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

de sistem informatice care ajută organizaţia să câştige un avantaj competitiv, să reducă


din distanţa competitivă sau să-şi îndeplinească obiectivele strategice.

Sisteme informatice pentru business


Sisteme informatice pentru business pot sprijini direct atât activităţile
operaţionale cât şi pe cele de management din zona business-ului: contabilitate,
finanţe, managementul resurselor umane, marketing, turism şi management
operaţional. Pot fi atât sisteme informatice operaţionale, cât şi sisteme informatice
pentru management.
Sistemele informatice din lumea reală reprezintă combinaţii integrate ale mai
multor tipuri de sisteme informatice. Acestea sunt sisteme informatice bazate pe
computere care combină activităţile desfăşurate de mai multe tipuri de sisteme
informatice. Cele mai multe sisteme informatice sunt elaborate pentru a produce
informaţii şi pentru a sprijini luarea deciziilor la diferite niveluri ale managementului,
dar şi pentru ţinerea de diverse evidenţe şi prelucrare a tranzacţiilor.
Sistemele informatice dintr-o organizaţie pot fi clasificate în funcţie nivelul
decizional căruia i se adresează, după tipurile de programe pe care le utilizează etc.,
dar se poate afirma că toate vizează asigurarea desfăşurării corespunzătoare a
activităţii de management.

3.4. Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor

Aceste sisteme sunt focalizate asupra înregistrărilor cotidiene şi desfăşoară


activităţi de procesări de date, ele întreţinând înregistrările de rutină ale activităţii
organizaţiei (de pildă: evidenţa vânzărilor, sistemele de rezervări, contabilitate
operativă, evidenţă bancară etc.).
Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor procesează datele de rutină care circulă
într-o organizaţie. Ele sunt considerate ca fiind structurate, dat fiind faptul că datele
introduse sunt prelucrate în conformitate cu procedurile operaţionale standard.
Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor sunt utilizate mai ales de funcţionari care au

40
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

puţine (sau chiar deloc) atribuţii de management. Utilizatorii iau rareori decizii pe baza
datelor de ieşire furnizate de aceste sisteme.
Sistemele de prelucrare a tranzacţiilor operează cu un volum mare de date de
detaliu într-o perioadă scurtă de timp. Datele trebuie să fie corecte şi să se încadreze
într-o anumită perioadă de timp. Rezultatele prelucrării sunt reflectate în bazele de
date în care se găsesc tranzacţiile efectuate şi care reprezintă punctul de pornire pentru
sistemele informatice pentru management. De asemenea, ele sunt un punct de reper al
sistemelor informatice de fundamentare a deciziilor.
Aceste tipuri de sisteme sunt folosite în permanenţă, deoarece fluxul datelor
este constant. Ele se canalizează atât pe stocarea datelor, cât şi pe viteza lor de
procesare.

3.5. Sistemele informatice de management

Sistemele informatice de management pun la dispoziţie informaţii managerilor


prin generarea de rapoarte (de rutină sau periodice), fundamentale pentru activitatea de
zi cu zi sau strategice. În egală măsură, sistemele informatice de management sunt
utilizate şi pentru depistarea de probleme sau oportunităţi. Exemple pot fi:
- analiza bugetului
- rapoarte de personal
- rapoarte agregate ale vânzărilor.
Îndeosebi, folosirea acestor sisteme drept control este canalizată la nivelul
departamentului, diviziei sau al corporaţiei. Sistemele de acest tip utilizează atât date
interne (date din tranzacţii), cât şi externe (de la clienţi, observaţii) şi le însumează
pentru activităţile de planificare şi control.
Sistemele informatice de management sunt folosite mai rar decât sistemele de
prelucrare a tranzacţiilor şi sunt focalizate asupra informaţiei şi eficienţei.

41
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

3.6. Sistemele pentru fundamentarea deciziei

Sistemele pentru fundamentarea deciziei reprezintă o categorie deosebit de


importantă a sisteme informatice pentru management. Acestea sunt sisteme bazate pe
computer care oferă un sprijin informaţional interactiv managerilor în timpul
procesului de luare a deciziei.
Sistemele pentru fundamentarea deciziei utilizează:
1. Modele analitice
2. Baze de date specializate
3. Modele interactive (bazate pe computer)
Aceste sisteme sunt create pentru a fi utilizate ad-hoc, oferind răspunsuri rapide
sau imediate care sunt managerilor ca utilizatori finali.
Un sistem pentru fundamentarea deciziei are următoarele componente:
- Elementele hardware
- Elementele software
- Date
- Modelul de prelucrare
- Resursele umane
Modelele reprezintă elemente extrem de importante ale sistemelor pentru
fundamentarea deciziei. O definiţie a modelului explică faptul că modelul reprezintă o
abstractizare simplificată a unei realităţi care ilustrează componente fundamentale şi
relaţiile dintr-un sistem.
Sistemele pentru fundamentarea deciziei sunt fundamentate nu numai pe
modele, dar şi pe baze de date ca resurse vitale pentru sistem. Baza pentru sistemele
pentru fundamentarea deciziei este compusă dintr-un ansamblu organizat de modele
matematice.
Acest tip de modele reprezintă:
- calcule simple şi rutine analitice;
- modele matematice care exprimă relaţii complexe dintre numeroase
variabile.

42
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Pentru a transcrie modelele într-un limbaj agreat de computer este nevoie de


software-uri. În acest context, se remarcă faptul că cele mai utilizate programe pentru
sistemele de fundamentare a deciziilor sunt:
1. Programele de baze de date
2. Programele de calcul tabelar

1. Programele de baze de date (managementul bazelor de date) reprezintă


programe specializate care permit crearea, utilizarea şi întreţinerea bazelor de date
integrate unui sistem de fundamentare a deciziilor. Aceste soft-uri fac posibilă
definirea şi modificarea structurii bazei de date, a înregistrărilor şi relaţiilor stabilite
între câmpuri, stocarea şi regăsirea datelor precum şi actualizarea şi controlul bazei de
date.

2. Programele de calcul tabelar reprezintă programe specializate, cu o


importanţă la fel de mare ca soft-urile precedente. Acestea oferă cele mai multe
facilităţi în elaborarea de modele analitice, interactive care utilizează numeroase
variabile. Programele de calcul tabelar sunt utilizate atât pentru sistemele de
fundamentare a deciziilor, cât şi pentru analiza business-ului. Mai mult, acestea pot fi
utilizate şi pentru rezolvarea de probleme care necesită comparaţii, estimări, precum şi
evaluarea alternativelor.

Patru tipuri de modele analitice de bază sunt necesare pentru utilizarea unui
sistem de fundamentare a deciziilor:
1. Analiza What-if
2. Analiza senzitivităţii
3. Analiza Goal-seeking
4. Optimizările

43
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

1. Analiza What-if
Prin analiza What-if utilizatorul modifică variabilele utilizate sau / şi relaţiile
dintre variabile şi observă ulterior rezultatul acestor schimbări în valorile altor
variabile.

2. Analiza senzitivităţii
Acest tip de model reprezintă un caz particular de analiză What-if. Astfel, o
valoare a unei variabile este schimbată în mod repetat, iar rezultatele se pot observa în
modificările celorlalte variabile. De cele mai multe ori se utilizează atunci când
decidenţii sunt nesiguri în estimările făcute asupra modificărilor unor variabile cheie.

3. Analiza Goal-seeking
Acest model reprezintă o viziune răsturnată de analiză What-if. În loc să se
observe modificările unei variabile care afectează celelalte variabile, modelul Goal-
seeking stabileşte o valoare ţintă pentru o variabilă şi face schimbări asupra celorlalte
variabile până valoarea ţintă a fost atinsă.

4. Optimizările
Optimizările reprezintă o extensie deosebit de complexă a unei analize Goal-
seeking. Astfel se urmăreşte ca în loc de stabilirea unei valori ţintă să se obţină o
valoare optimă pentru una sau mai multe variabile în condiţiile existenţei mai multor
constante (sau restricţii). Se fac schimbări repetate în funcţie de constantele folosite
până când se găsesc cele mai bune valori pentru variabilele ţintă.

3.7. Sisteme informatice pentru nivelul executiv

Sistemele informatice pentru nivelul executiv reprezintă sisteme informatice


care au unele trăsături comune cu sistemele pentru fundamentarea deciziilor. Sistemele
informatice pentru nivelul executiv se focalizează asupra informaţiilor strategice
necesare managementului la nivelul de vârf. Scopul acestor sisteme este de a oferi

44
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

factorilor de decizie de la nivelul de vârf accesul imediat şi facil la informaţiile


necesare realizării scopurilor strategice ale firmei.
Nivelul de vârf decizional necesită cantităţi mari de informaţie din diferite
surse, precum scrisorile, notele, rapoarte periodice sau rapoarte produse de alte sisteme
informatice. Aceste sisteme trebuie să ofere un acces rapid, uşor de accesat cu interfeţe
prietenoase, folosind elemente grafice.

La nivel conceptual, sistemul informatic pentru nivelul executiv are


următoarele caracteristici:
- utilizarea de reţele de calculatoare;
- soft-ul pentru sistemele informatice pentru nivelul executiv utilizează
sistemul de telecomunicaţii, iar soft-ul de baze de date oferă acces la
informaţiile din mediul intern sau extern şi un acces instantaneu la
interogări;
- oferă o mare varietate de informaţii privitoare la situaţia prezentă a
organizaţiei cât şi estimările privind situaţia viitoare;
- sistemele informatice pentru nivelul executiv au posibilităţi de a
modela analitic şi a evalua alternativele pentru sistemele pentru
fundamentarea deciziei;
- informaţiile oferite de sistemele informatice pentru nivelul executiv
pot fi prezentate în forma dorită de manager.

3.8. Prelucrările analitice on-line

Prelucrările on-line reprezintă sisteme informatice pentru management, sisteme


pentru fundamentarea deciziei şi sisteme informatice pentru nivelul executiv care oferă
posibilitatea de a consulta şi manipula în mod interactiv un volum mare de date, chiar
la nivel de detaliu şi din perspective diferite.
Prelucrările analitice on-line implică:
1. Consolidation
2. Drill-down

45
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

3. Slicing and dicing

1. Prin consolidation se permite combinarea datelor, agregarea şi stabilirea de


legături între ele. Această prelucrare poate fi de la o însumare simplă până la obţinerea
de grupări complexe.
2. Drill-down implică o analiză reversivă pornind de la datele generale până la
sursă (detaliu). Prin acest demers se compară datele agregate în mod ierarhic pe
perioade diferite de timp.
3. Slicing and dicing recurge la analiza unei mari baze de date din mai multe
persepctive. Datele sunt prelucrate de-a lungul unei axe de timp pentru a analiza trend-
ul şi a se putea găsi modele.
Sistemele informatice îşi pun la dispoziţie rezultatele prelucrării şi sub forma
unor rapoarte (produse informatice) care asistă deciziile luate de manageri în
activitatea de zi cu zi. Aceste rapoarte asigură necesarul lor de informaţie, atât pentru
nivelul operaţional, cât şi pentru nivel tactic.
Se poate vorbi de următoarele tipuri de rapoarte:
1. Rapoartele periodice – care sunt o formă clasică de date aranjate într-un
format prestabilit;
2. Rapoartele excepţionale – care sunt oferite când apar evenimente
neprevăzute;
3. Rapoarte la cerere – care sunt produse atunci când sunt solicitate în
forma dorită.

3.9. Sisteme informatice la nivel global

În epoca actuală se observă existenţa necesităţii utilizării de manageri a


sistemelor informatice şi a tehnologiei informaţiei. Tehnologia informaţiei oferă
posibilitatea managerilor de a gestiona mai bine interdependenţa organizaţională într-
un cadru global.
Tehnologia informaţiei cu componentele sale: telecomunicaţiile, reţelele,
computerele şi resursele informaţionale se află la dispoziţia managerilor acum mai

46
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

mult decât oricând. Tehnologia informaţiei a devenit, în condiţiile actuale, şi o


provocare managerială. Gestionarea resurselor de sisteme informatice ale unui anumit
business nu mai este apanajul unui specialist, ci mai degrabă o responsabilitate majoră
a managerului. Din punct de vedere economic, tehnologia informaţiei presupune şi
eficienţă.
În prezent, se poate vorbi de faptul că tehnologia informaţiei este utilizată mai
mult pentru a gestiona procesele comerciale decât pentru a se fundamenta deciziile.
Eficienţa tehnologia informaţiei se referă şi la timpul de răspuns la întrebări, la
incompatibilitatea sistemelor, la neintegrarea aplicaţiilor etc.

3.9.1. Tehnologia informaţiei în organizaţii

Impactul tehnologiei informaţiei asupra organizaţiei este reflectat cel mai


adecvat în definirea acesteia ca sistem socio-tehnic. Componentele sale sunt:
1. Oamenii
2. Activităţile
3. Tehnologia
4. Cultura
5. Structura
În vederea îmbunătăţirii performanţelor organizaţiei, managerii trebuie să:
- schimbe unul sau mai multe componente ale sistemului socio-
tehnic
- să supravegheze relaţiile stabilite între aceste componente
interdependente

1. Oamenii
Managerii organizaţiilor sunt persoane individuale cu preferinţe diverse în
domeniul informaţiilor, precum şi cu posibilităţi mai mari sau mai mici de a le utiliza.
În acest sens, un sistem informatic va trebui să ofere acele informaţii care se apropie
cel mai mult de necesităţile şi dorinţele acestora.

47
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

2. Activităţile
Activităţile derulate într-o organizaţie devin progresiv tot mai complexe şi mai
ineficiente. În acest context, tehnologia informaţiei joacă un rol major în simplificarea
activităţilor şi creşterea eficienţei organizaţiei.

3. Tehnologia
În prezent, sistemele informatice se află într-o permanentă expansiune şi devin
din ce în ce mai sofisticate. Se impune ca managementul să se acomodeze cu cultura şi
structura fiecărei organizaţii şi este nevoie ca nu tehnologia informaţiei să dicteze
necesarul de informaţie pentru utilizatori în desfăşurarea activităţilor.

4. Cultura
Organizaţiile şi componentelor fructifică o cultură care este împărtăşită de
manageri şi de ceilalţi angajaţi. Toţi dispun de un set unic de valori organizaţionale şi
de stiluri care pot varia de la cele informale până la cele mult prea formale. Sistemele
informatice precum şi produsele informaţionale trebuie să fie calibrate la aceste cerinţe

5. Structura
Organizaţiile îşi organizează managementul, angajaţii şi activităţile în grupuri
(subunităţi) organizaţionale. Funcţiile sistemelor informatice trebuie structurate în aşa
fel încât toate grupurile organizaţionale să beneficieze de produsele informaţionale
furnizate.

3.10. Managementul sistemelor informatice la nivel global

La nivelul managementului în noua economie globală a mileniului al treilea,


dimensiunea internaţională a business-ului a devenit din ce în ce mai importantă. În
acest sens, toate activităţile sistemelor informatice de la nivel global trebuie
dimensionate în relaţie cu mediul cultural, politic şi geografic care îşi pune amprenta
pe viaţa comunităţii comerciale internaţionale.

48
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Caracteristicile sistemelor informatice vizează strategiile de afaceri,


managementul datelor, aplicaţiile folosite, dezvoltarea de sisteme şi platformele
tehnologice.

• Mediul cultural, politic şi geografic


La nivel global, managementul sistemelor informatice nu există într-un univers
gol. În activităţile lor, managerii trebuie să ţină seama de diferenţele culturale, politice
şi geografice care există în cazul business-ului internaţional.

• Aspectele politico-economice
Aspectele politic-economice sunt extrem de importante, fapt pentru care trebuie
subliniate următoarele aspecte:
- multe ţări au o legislaţie proprie care reglementează sau chiar interzic
transferul de date dincolo de graniţele naţionale;
- taxe, restricţii sau chiar interzicerea importului de hardware şi
software;
- legi locale care reglementează nivelul valorii adăugate dacă produsul
se vinde acolo;
- acordurile comerciale bilaterale care specifică nivelul profitului care
trebuie cheltuit în ţara în care a fost obţinut.

• Aspectele culturale
Aspectele culturale se referă la diferenţele între limbaje, manifestări culturale,
obiceiuri, atitudini sociale sau deosebiri între stiluri de muncă, relaţiile de afaceri etc.

• Aspectele geo-economice
Implicaţiile geo-economice privesc:
- distanţele mari;
- fusul orar;
- lipsa de facilităţi în domeniul telecomunicaţiilor (din unele ţări);
- lipsa de specialişti (idem);

49
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

- costul vieţii şi costul muncii;

3.11. Sistemele informatice în organizaţiile globale

O organizaţie globală îşi desfăşoară activitatea la nivel planetar, care oferă (sau
ar trebui să ofere) aceeaşi calitate a produselor şi a serviciilor, indiferent de locul ei de
activitate, având implementată o strategie pentru întreaga planetă. Prin strategii de
integrare a afacerilor, prin cooperarea şi stabilirea de relaţii de interdependenţă cu
companiile subsidiare, multe organizaţii îşi transferă domeniul de activitate în
domeniul transnaţional.
În scopul gestionării acestor activităţi de mare anvergură este necesar să se aibă
în vedere utilizarea de:

• Aplicaţii la nivel global


Aplicaţiile la nivel global depind de necesităţile activităţii din locul respectiv
fiind influenţate de mediul local. În mod deosebit, aceste aplicaţii din zona sistemelor
de prelucrare a tranzacţiilor includ:
- clienţi globali
- resurse globale
- produse globale
- colaborare globală
- operaţii globale

• Platforme tehnologice globale


La nivel global, denumită şi infrastructura tehnologică, alegerea acestor
platforme tehnologice reprezintă o altă dimensiune a managementului sistemelor
informatice. Acestea trebuie să asigure suportul pentru activităţile operaţionale prin:
- alegerea hardware-ului
- alegerea soft-ului
- alegerea reţelelor de comunicaţii

50
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Trebuie avute în vedere următoarele aspecte: aceasta poate întâmpina dificultăţi


în anumite ţări datorită preţurilor ridicate şi a restricţiilor de import. Alte aspecte
negative se referă la:
- durata mare a aprobării datorată autorităţilor locale
- lipsa service-ului
- lipsa de documentaţii adaptate condiţiilor locale.
Problemele referitoare la aceste aspecte vizează:
- programele dezvoltate într-o ţară nu sunt compatibile cu alta
- programele utilizate curent nu sunt disponibile sau nu există în
versiuni locale.
De asemenea, există dificultăţi legate de faptul că acestea pot funcţiona
ineficient, nu sunt interconectate sau pot traversa prea multe ţări.

• Dezvoltarea de sisteme globale


Dezvoltarea de sisteme globale nu reprezintă o chestiune uşoară când vine
vorba de utilizatori din ţări diferite. Strategiile de dezvoltare a unor sisteme globale
trebuie să includă:
- transformarea de aplicaţii utilizate la nivel local în aplicaţii utilizate
la nivel global
Tipuri şi categorii de sisteme informatice
- pregătirea unei echipe multinaţionale care să asigure dezvoltarea de
sisteme informatice în condiţiile de utilizare locală ca şi la nivelul
cartierului general
- dezvoltări paralele de sistem – în care părţi ale sistemului vor fi
dezvoltate la nivel local iar altele la nivelul cartierului general.

51
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Teste grilă

1. Sistemele informatice pentru management includ:


a) sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei;
b) sisteme informatice operaţionale;
c) sisteme informatice pentru activitatea executivă.

2. Sistemele informatice pentru business sprijină direct activităţi din:


a) contabilitate, finanţe şi marketing;
b) educaţie şi sănătate;
c) din orice domeniu.

3. Pentru sistemele de fundamentare a deciziilor se utilizează:


a) programe de calcule simple şi rutine analitice;
b) programe de baze de date şi de calcul tabelar;
c) modele matematice şi diferite relaţii complexe.

4. La nivel operaţional şi tactic există rapoarte:


a) periodice, excepţionale şi la cerere;
b) stabile, fixe şi impuse la cerere;
c ) temporare, stocare şi de analiză la cerere.

Răspunsuri: 1 a,b,c. 2 a. 3 b, 4 a.

52
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

CAP. IV MODELAREA ÎN SISTEMELE INFORMATICE

Modelarea reprezintă o trăsătură fundamentală a sistemelor pentru consolidarea


deciziei. Dezvoltarea de sisteme pentru fundamentarea deciziei implică înţelegerea
modalităţilor de construire şi utilizare a modelelor. De fapt, modelarea nu reprezintă
altceva decât o conceptualizare a problemei într-o formă logică şi matematică.

4.1. Definirea modelelor

Modelele reprezintă abstractizări ale sistemelor. Un model este o reprezentare


simplificată sau abstractizată a unei realităţi (un obiect sau un fenomen din lumea
reală). Pe de o parte, simplificarea este utilizată fiindcă realitatea este prea complexă,
iar pe de altă parte prea multă complexitate face irelevantă analiza unei anumite
probleme.
Obiectivul modelării nu este de a copia fidel realitatea, ci de a selecta dintre
aspectele ei relevante şi de a le analiza comportamentul. Modelele reprezintă nişte
înlocuitori ai sistemului real care surprind esenţa şi nu detaliile sistemului real.

4.2. Tipologia modelelor

Reprezentarea sistemelor prin modele se poate realiza la diferite niveluri de


abstractizare, în funcţie de care se pot clasifica în:
- modele iconice - cele mai puţin abstracte – care sunt reprezentări
fizice ale unui sistem, de cele mai multe ori reprezentări la o anumită

53
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

scară faţă de original. (exemple: modele de maşini, vapoare, avioane,


etc.)
- modele analogice – reprezentări simbolice ale realităţii – care nu
arată ca sistemul real, dar se comportă ca acesta. Ele sunt mai
abstracte decât modelele iconice. (exemple: grafice, hărţi,
termometre, organigrame)
- modele matematice – sunt reprezentări în termini matematici sub
forma unor relaţii. Complexitatea relaţiilor dintr-un sistem
organizaţional nu poate fi reprezentată sub forma unor simboluri sau
în mod analogic iar din acest motiv se utilizează modelele
matematice.

Modelele folosite de sistemele pentru fundamentarea deciziei sunt modele matematice.

Modelele se mai pot caracteriza şi în funcţie de:


A. Complexitate: de la modele o variabilă la mai multe;
B. Gradul de incertitudine: de la modele deterministice la modele
probabilistice. Exemple:
- model probabilistic static: vânzările din luna curentă;
- model probabilistic dinamic: preţul unei acţiuni la bursă;

Modelele pentru fundamentarea deciziei reprezintă abstractizări cantitative sau


logice ale realităţii create şi utilizate pentru a ajuta o persoană să ia o decizie. De pildă,
în cazul achiziţionării unei clădiri cu destinaţie comercială, se au în vedere:
- vânzările (profitul) şi costurile estimate pentru o perioadă de n ani;
- determinarea valorii reziduale a clădirii; urmând ca pe baza acestor
informaţii să se ia decizia de cumpărare sau nu a clădirii.
În acest context, vor trebui exprimate în calculul privind veniturile atât
costurile, cât şi a inflaţia care va genera o varietate de scenarii. Prin urmare, un model
pentru fundamentarea deciziei va conţine toate previziunile şi toate relaţiile dintre
variabile şi va putea oferi o valoare estimativă a clădirii pentru toate scenariile.

54
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

4.3. Componentele modelelor matematice

Modelele matematice utilizează trei componente:


- variabilele controlabile (variabile de decizie)
- variabilele noncontrolabile
- variabilele rezultat
1. variabilele controlabile – sunt variabilele care se află sub controlul decidentului
şi pot fi manipulate de acesta. Scopul oricărui sistem pentru fundamentarea
deciziei este de a găsi cele mai bune variabile de acest tip;
2. variabilele noncontrolabile – aceste variabile nu se află sub controlul
decidentului dar influenţează variabilele rezultat;
3. variabilele rezultat – indică cât de bine funcţionează sistemul sau în ce măsură
acesta îşi atinge scopul, deci nivelul de pe variabile.

Variabile Factori care


Variabile noncontrolabile afectează variabilele
Independente rezultat dar nu sunt
sub controlul

Variabile Relaţii Variabile


Controlabile Matematice/Logice rezultat

Variabile Variabile Variabile


Independente Intermediare dependente

4.4. Importanţa modelelor în sistemele pentru fundamentarea deciziei

Modelele utilizate în sistemele pentru fundamentarea deciziei au următoarea


structură:
1. O secţiune de introducere a datelor – care permite utilizatorului modelului să
introducă informaţiile

55
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

2. O secţiune logică – în care se specifică cum informaţiile introduse sunt


transformate în informaţii rezultat
3. O secţiune de generare de rapoarte – care permite utilizatorului să îşi aranjeze
informaţiile prelucrate în forma dorită (situaţia veniturilor, balanţe, alte situaţii,
rapoarte etc.)

Scopul utilizării modelelor


Utilizarea modelelor are ca obiective, următoarele:
- să ajute la luarea unei decizii bune
- să ofere o privire în “interiorul” deciziei modelate.
În plus, modelele mai sunt utilizate şi pentru :
- previziunea performanţelor sistemului modelat;
- simularea viitorului (deoarece în cazul simulării
- alternativele sunt) – se pot face experimente rapid, la costuri reduse şi
fără riscuri;
- înţelegerea mediului de afaceri;
- ca un ajutor în procesul de comunicare a mediului decizional
celorlalţi;
- pentru analiza unui număr mai mare de variante;
- pentru a îmbunătăţi performanţa unui sistem folosind analiza What-if.

Este demn de subliniat că modelele pentru fundamentarea deciziei sunt foarte


necesare în mediile de afaceri complexe, precum şi în cele dominate de incertitudine.

4.5. Elaborarea modelelor

Modelarea modelelor reprezintă un proces iterativ care începe cu un model


simplu, iar pe măsură ce se aprofundează relaţiile între variabile (sau se adaugă noi
variabile), modelul se rafinează şi complexitatea sa creşte.
În elaborarea unui model, trebuie urmate câteva etape:
1. Formularea problemei (cel mai important pas);

56
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

2. Definirea mediului sistemului;


3. Construirea modelului;
4. Validarea modelului;
5. Utilizarea modelului.

De asemenea, pentru elaborarea modelelor se ţine cont şi de:


- distincţia dintre elementele sistemului modelat şi mediul extern al
sistemului (de exemplu: nivelul dobânzii acordat de banca X şi
rata inflaţiei estimată de guvern);
- introducerea în model a acelor elemente care au relevanţă asupra
deciziei;
- cu cât se utilizează mai multe variabile cu atât volumul datelor
colectate va creşte şi va creşte şi complexitatea modelului;
- la cel mai de jos nivel doar câteva variabile sunt importante
deoarece doar câteva pot fi controlate;
- la cel mai de sus nivel multe variabile sunt controlabile dar în
aceiaşi măsură apar şi multe variabile necontrolabile;
Construirea unui model reprezintă un proces iterativ de elaborare, testare şi
revizuire. Pe măsură ce aceşti paşi sunt reluaţi, validitatea modelului va creşte şi se va
afla mai aproape de optim.
Construirea modelelor este fundamentată pe următoarele principii:
- relevanţa – modelul trebuie să conţină numai acele elemente care
afectează procesul decizional;
- acurateţea – de acurateţea datelor de intrare depinde decizia care
va fi luată;
- agregarea – care implică gruparea unor entităţi individuale într-o
entitate mai mare;
În egală măsură, trebuie punctat faptul că pentru construcţia de modele se pot
folosi următoarele tehnici:
- descompunerea modelului general în submodele (în funcţie de
caracteristice, activitate, timp etc.);

57
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

- specificarea modului în care interacţionează variabilele


controlabile şi noncontrolabile pentru fiecare submodel (utilizarea
analizei regresionale, modele econometrice, estimări subiective);
- elaborarea de previziuni pentru toate variabilele noncontrolabile
folosind abordări intuitive, subiective sau matematice (analiza
regresională, utilizarea seriilor de timp, etc.)
- stabilirea restricţiilor care limitează valorile variabilelor
controlabile vedere calitativ într-o măsură mai mică sau mai mare
de:
1. natura mediului în care acţionează sistemul
2. modul de comportare a componentelor
3. modul de comportare a oamenilor

Un alt element important vizează identificarea tipurilor de variabile. Prin


urmare, este recunoscută existenţa a trei tipuri de variabile:
1. variabile binare – care iau numai valorile 1 sau 0;
2. variabile discrete – care pot lua un număr finit de valori;
3. variabile continue – care pot lua un număr infinit de valori, valori aflate într-un
interval.

Variabilelor se pot diviza şi în:


- variabile aleatoare – sunt variabile care modelează incertitudinea şi de
aceea vor fi descrise utilizând probabilităţile
- variabile exogene – sunt variabile externe organizaţiei sau entităţii
modelate şi nu pot fi influenţate de variabilele de decizie. Variabilele
exogene pot afecta atât variabilele decizionale (de exemplu: politica
guvernamentală), cât şi cele intermediare (de exemplu: starea
economiei). Uneori aceste variabile pot fi aleatoare.

58
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

4.5.1. Modelul Cash-Flow

Modelul Cash-Flow este un model foarte utilizat în activitatea economică. El


este alcătuit din următoarele variabile:
A. Variabilele controlabile
- Preţul
- Cheltuieli de operare (producţie, comercializare, etc.)
- Metodele de plată
B. Variabilele non-controlabile
- Preţul competitorilor
- Rata inflaţiei
- Vânzările
- Cererea
C. Variabilele rezultat
- Nivelul cash-ului la sfârşitul perioadei
- Împrumuturile pe termen scurt

Pentru dezvoltarea modelului trebuie parcurse unele etape:


1. determinarea relaţiilor dintre variabilele controlabile şi cele non-controlabile:
- Preţul produsului este în relaţie cu nivelul cheltuielilor de operare ?
- Care este relaţia dintre inflaţie şi preţul competitorului ?
- Care este relaţia dintre preţul nostru şi preţul competitorului asupra
vânzărilor noastre şi asupra nivelului cash-ului?
- Care este impactul inflaţiei asupra cheltuielilor de operare şi în legătură
cu nivelul cash-ului?
2. descompunerea modelului general în sub-modele:
- lucrul înainte: se începe cu variabilele controlabile şi noncontrolabile
după care orientarea se mută către variabilele rezultat
- lucrul înapoi: se începe cu variabilele rezultat şi acţiunea se mută spre
celelalte variabile

59
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

3. elaborarea de previziuni pentru variabilele non-controlabile:


- care va fi rata inflaţiei în anul următor ?
- care va fi preţul competitorului ?
- care va fi nivelul vânzărilor noastre ?
- preţul produsului este în relaţie cu nivelul cheltuielilor de operare ?
4. stabilirea restricţiilor pentru variabilele controlabile:
- capacitatea de producţie
- încasările (din datorii)
- preţul

4.5.2. Modelul (analiza) What-If

Analiza What-if reprezintă un proces complex prin care se schimbă variabilele


unui model, efectuând scenarii multiple privind posibilităţilor de evoluţie ale
modelului. În cazul analizei What-if se remarcă variantele:
• What-if pentru variabilele controlabile – care este necesară pentru pretestarea
politicii decizionale înainte de implementare
• What-if pentru variabilele non-controlabile – care poate fi utilizată pentru
studierea variantei celei mai bune sau celei mai proaste în cazul unui scenariu.
Această analiză este utilizată în condiţiile unui nivel mare de incertitudine
economică.

What-if pentru variabilele controlabile – care sunt:


- lucrul înapoi: se începe cu variabilele rezultat şi acţiunea se mută spre
celelalte variabile
- lucrul înainte: se începe cu variabilele controlabile şi acţiunea se mută
spre variabile rezultat.

60
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Teste grilă

1. În reprezentarea sistemelor există modele:


a) iconice, analogice şi matematice;
b) vizuale, auditive şi scriptice;
c) analogice, abstracte şi simbolice.

2. În modelele matematice există variabile:


a) de decizie şi fundamentare;
b) controlabile, noncontrolabile şi rezultat;
c) analogice, rezultat şi abstracte.

3. Care sunt etapele în dezvoltarea modelului Cash-Flow:


a) determinarea relaţiilor dintre variabilele controlabile şi cele
noncontrolabile;
b) descompunerea modelului general în submodele;
c) elaborarea de previziuni pentru variabilele noncontrolabile;
d) stabilirea restricţiilor pentru variabilele controlabile.

4. Analiza What-if presupune:


a) un proces prin care se schimbă variabilele unui model;
b) un proces unde nu se schimbă variabilele unui model;
c) un proces noncontrolabil.

Răspunsuri: 1 a. 2 b. 3 a,b,c,d. 4 a.

61
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

CAP. V SISTEMUL DE GESTIUNE AL BAZELOR DE DATE MICROSOFT


ACCESS

5.1. Microsoft ACCESS. Date generale.

Microsoft Access reprezintă un sistem pentru crearea şi utilizarea bazelor de


date de complexitate medie pentru calculatoare personale, putând lucra performant cu
sute de mii de înregistrări de pe un calculator personal sau în cadrul unei reţele de până
la 20 utilizatori care lucrează simultan cu baza de date.
Programul Access stochează toate componentele unei baze de date într-un
singur fişier pe disc cu extensia .mdb (nivelul fizic al bazei de date).

O bază de date Access poate conţine următoarele componente:


- Tabele – stochează datele bazei de date. Fiecare coloană a tabelei este numită câmp
şi fiecare rând al tabelei este numit înregistrare.
- Interogări – realizează extragerea unor date din una sau mai multe tabele conform
unor criterii precizate de utilizator în vederea vizualizării şi actualizării datelor din
baza de date sau pentru a crea alte tabele în vederea păstrării unui instantaneu al
informaţiilor. O interogare nu are date proprii şi operează cu date din tabelele bazei
de date.
- Formulare – un formular este o fereastră pentru introducerea sau afişarea şi
editarea datelor. Un formular poate conţine subformulare pentru a afişa date
asociate unor date din formular şi butoane sau alte obiecte grafice pentru realizarea
anumitor acţiuni.
- Rapoarte – sunt utilizate pentru operaţii de ieşire în vederea obţinerii unor situaţii
rezultate din prelucrarea unor date din baza de date. Pentru includerea selectivă a

62
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

unor date într-un raport sau pentru realizarea unui raport care foloseşte date din mai
multe tabele va trebui creată mai întâi o interogare şi apoi raportul să fie
fundamentat pe rezultatele interogării.
- Comenzi macro – permit realizarea unei secvenţe de acţiuni care poate fi ataşată
unui buton.
- Module – stochează proceduri şi funcţii scrise în limbajul Visual Basic pentru
tratarea evenimentelor.
Pentru crearea componentelor unei baze de date ACCESS se utilizează limbajul
QBE.

5.2. Crearea bazelor de date Access

Când se deschide o sesiune Access, pe ecran se afişează caseta de dialog


Microsoft Access care include opţiuni ce permit crearea unei baze de date noi sau
deschiderea uneia existente. Pentru a crea o bază de date goală (fără a folosi un
Wizard), se execută clic pe opţiunea Blank Database şi apoi se execută clic pe butonul
OK. Dacă baza de date este deschisă deja sau caseta de dialog Microsoft Access este
închisă, atunci se va executa clic pe butonul New Database din bara instrumentelor
Database. Pe ecran se afişează caseta de dialog New. Se execută dublu-clic pe
pictograma Blank Database din eticheta General.

În Microsoft Access există două metode de creare a unei tabele:


- se poate crea o tabelă goală (empty) pentru a introduce datele;
- se poate crea o tabelă folosind datele existente într-o altă sursă de date.

Pentru crearea unei tabele goale există patru procedee, astfel:


- Database Wizard pentru a crea într-o singură operaţie toate tabelele, formularele şi
rapoartele necesare întregii baze de date. Database Wizard creează o nouă bază de
date. Acest procedeu nu poate fi folosit pentru a adăuga noi tabele, formulare sau
rapoarte într-o bază de date existentă.

63
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

- Table Wizard pentru a alege câmpurile tabelei dintr-o varietate de tabele


predefinite, cum ar fi contacte de afaceri, inventare de casă sau articole medicale.
- DataSheet pentru introducerea datelor direct într-o foaie de date (datasheet). La
salvarea foii de date Microsoft Access va analiza datele şi automat va atribui tipul
de date şi formatul pentru fiecare câmp.
- Design pentru a defini toate detaliile tabelei.
Indiferent de metoda care se foloseşte pentru crearea unei tabele, se poate
utiliza vederea Design pentru a modifica descrierea tabelei, prin adăugarea de noi
câmpuri, stabilirea valorilor implicite sau crearea măştilor de introducere.

5.2.1. Definirea câmpurilor

Câmpul reprezintă cea mai mică unitate de reprezentare a datelor aplicaţiilor


recunoscută de către softul de sistem. În această categorie sunt incluse:
- limbajele de programare
- sistemele de gestiune a bazelor de date.

Un atribut al unui model logic al datelor poate fi reprezentat prin unul sau
câteva câmpuri. De pildă, atributul Prenume poate fi reprezentat prin câmpul
PRENUME, tipul datei “Text” de 25. În general, fiecare atribut al relaţiilor
normalizate va fi reprezentat ca unul sau mai multe câmpuri.
Tipul datei este o modalitate de codificare detaliată recunoscută de softul de
sistem pentru reprezentarea datelor în memorie. În funcţie de fişierele sau bazele de
date folosite, de sistemul de gestiune a bazelor de date, se poate apela la o anumită
gamă a tipurilor de date. În cadrul programului ACCESS, un câmp poate conţine date
de următoarele tipuri:
1. Text: şir 1-255 de caractere. Dimensiunea prestabilită a unui câmp text este
de 50 de caractere.
Majoritatea câmpurilor sunt de tipul text. Pe lângă cele obişnuite, cum ar fi
numele şi adresele, câmpurile text trebuie utilizate, de asemenea, pentru numerele care
nu au funcţie matematică(care nu sunt utilizate în operaţii matematice). De exemplu,

64
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

folosirea unor câmpuri text pentru numerele de telefon permite utilizatorilor să includă
spaţii, liniuţe şi paranteze în cadrul câmpului. Codurile poştale pot fi stocate cel mai
bine tot ca text.
2. Memo: text; se foloseşte pentru a stoca mai mult de 255 de caractere.
Câmpurile memo oferă utilizatorilor posibilitatea de a scrie comentariile în locuri în
care acestea pot fi utile.
3. Număr (Number): include mai multe tipuri, care diferă prin modul de stocare
şi viteza de răspuns:
- Byte acceptă numai valori întregi pozitive până la 255; spaţiul de stocare: 1o;
- Integer (Intreg) acoperă domeniul numerelor întregi de la -32768 la 32767;
spaţiul de stocare: 20;
- Long Integer (Intreg lung): numere întregi de la -2.147.483.648 până la
+2.147.483.647; spaţiul de stocare: 40;
- Single: numere în virgulă mobilă cu precizie simplă (până la 7 cifre
semnificative); spaţiul de stocare: 40;
- Double: numere în virgulă mobilă cu precizie dublă (până la 14 cifre
semnificative); spaţiul de stocare: 80;
- ReplicationID (IdentificatorDuplicare sau IdentificatorMultiplicare); aceasta
valoare reprezentată pe 16 octeţi a fost creată cu scopul de a asigura un
identificator unic global (GUID - Globally Unique Identifier) pentru bazele de
date în cazul cărora trebuie realizată sincronizarea unor mari cantităţi de date
suplimentare, de la mai multe situri. Utilizarea acestui tip în alte situaţii duce
doar la scăderea vitezei de lucru şi la creşterea spaţiului de stocare.
Viteza de lucru va fi mai redusă în cazul manipulării tipurilor în virgulă mobilă
Single şi Double.
4. Dată calendaristică/Oră(Date/Time): 1 Ianuarie 100 - 31 Decembrie 9999;
Access stochează intern datele calendaristice sub forma unor numere în virgulă
mobilă de 8 octeţi, ora fiind reprezentată ca o fracţiune dintr-o zi.
5. Monedă curentă (Currency): acoperă valorile exprimate în dolari întregi până
la 15 cifre şi valorile zecimale până la sutimi de cent. Ca reprezentare internă, tipul
Currency este un număr în virgulă fixă. Acest format asigură o mare precizie

65
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

calculelor financiare, dar este mai lent decât tipurile de numere întregi sau în virgulă
mobilă.
6. Număr cu incrementare automată (AutoNumber): datele de acest tip pot fi
secvenţiale sau aleatoare. Un astfel de număr secvenţial se foloseşte pentru a aloca
numere unice înregistrărilor. Numerele cu incrementare automată sunt atribuite chiar
în momentul în care se începe adăugarea unei noi înregistrări. Dacă se renunţă la
adăugarea unei înregistrări, numărul cu incrementare automată este sărit şi nu va mai fi
atribuit mai târziu. În cazul ştergerii unei înregistrări existente, nu există nici o
posibilitate de creare a unei alte înregistrări cu acelaşi număr.
7. Da/Nu (Yes/No): stochează numai valori True/False (Adevarat/False). O
astfel de valoare poate fi afişata în una din formele True/False, Yes/No sau On/Off
(Pornit/Oprit sau Activat/Dezactivat).
8. Obiect OLE: tipul de câmp OLE este destinat păstrării datelor provenite de la
alte programe. Aceasta permite bazei de date să stocheze documente create de
programe de prelucrare a textelor, seturi de foi de calcul, ilustraţii, sunete, video
clipuri, precum şi alte tipuri de date.

5.2.2. Proprietăţile câmpurilor

Proprietăţile unui câmp se precizează astfel:


1. Field Size (Dimensiunea câmpului) depinde de tipul câmpului;
2. Format - opţiunea stabilită pentru această proprietate controlează modul în
care Access va afişa datele.

Conţinutul şirului de formatare poate fi un format predefinit, cum ar fi


Currency (Moneda curentă), Percent (Procent) sau Short Date (Data calendaristică în
format scurt). De asemenea, acesta poate fi un şir de formatare personalizat prin
intermediul caracterelor de formatare speciale, corespunzătoare tipului de câmp. In
cazul numerelor, şirul poate conţine informaţii despre modul de afişare a valorilor
pozitive, negative, zero şi nule (fără nici o valoare).

66
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

De exemplu, şirul de formatare: $#,##0.00; ($#,##0.00) [Red]; afişează


numerele pozitive în formatul monedă curentă, valorile negative - cuprinse în
paranteze şi colorate în roşu;
3. Input Mask (Masca de intrare): controlează introducerea datelor în cadrul
câmpului. Masca de intrare determină pentru fiecare caracter al câmpului
dacă este un caracter necesar sau opţional, precum şi tipul de caracter
acceptat: alfanumeric, alfabetic sau orice caracter. Suplimentar, se poate
stabili dacă este vorba de litere mici sau majuscule şi dacă introducerea
acestora se face de la stânga la dreapta sau de la dreapta la stânga.
De pildă, masca de intrare #990,000.0999 impune introducerea unui număr
având valoarea absoluta de cel puţin 1000, dar mai mică decât 1 milion. Este necesară
cel puţin o zecimală. Caracterul # permite introducerea valorilor negative.
Opţiune utilă: masca de intrare Password determină afişarea tuturor
caracterelor dintr-un câmp ca asteriscuri.
4. Caption (Titlu): Access foloseşte valoarea proprietăţii Caption (Titlu) pentru
a afişa titlurile numelor de câmp în modul de afişare Datasheet (Foaie de
calcul). Dacă proprietatea este necompletată, se va folosi ca titlu numele
câmpului. Proprietatea este utilizată, de obicei, pentru a afişa un spaţiu într-un
nume de câmp care nu conţine spaţii.
5. Default Value (Valoare prestabilită): reprezintă valoarea implicită, oferită la
adăugarea unei noi înregistrări.
6. Validation Rule (Regula de validare): regula de validare pentru un câmp are
următoarele restricţii: trebuie să aibă maximum 255 de caractere, nu poate să
conţină trimiteri la alte câmpuri sau obiecte, nu poate include funcţii definite
de utilizator. Aceste restricţii limitează utilitatea regulii doar la verificările de
interval. De exemplu: Between 75 And 750.
7. Validation Text (Text de validare): dacă datele introduse nu respectă regula de
validare, textul din Validation Text va fi afişat într-o caseta de mesaje. Acest
text trebuie să explice în ce constă regula, astfel încât un utilizator să poată
înţelege cum să introducă o valoare acceptabilă.

67
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

8. Required (Necesar): pentru a sublinia faptul că un câmp nu trebuie lăsat


necompletat, se stabileşte proprietatea Required la valoarea Yes.
9. Allow Zero Length (Permite lungime zero): o valoare nulă (nu au fost
introduse date) nu reprezintă acelaşi lucru cu un şir de lungime zero (un şir
fără caractere).
10. Indexed: indecşii asigură mecanismul de regăsire rapidă a datelor. In general,
un câmp se indexează atunci când va fi folosit în mod semnificativ în
criteriile de selecţie sau sortare.
Un câmp poate fi indexat cu opţiunea Yes(No Duplicates) - Indexat, fără
duplicate - sau cu opţiunea Yes (Duplicates OK). Cea de-a doua opţiune nu va avea
aceleaşi performanţe ca un index unic, dar poate fi utilă, de exemplu, pentru indexarea
unui câmp NumeClient.
11. Lookup (Căutare): orice câmp acceptă o etichetă Lookup (Căutare) în cadrul
proprietăţilor sale. Această etichetă defineşte tipul de control care va
reprezenta câmpul respectiv în modul de afişare Datasheet şi în noile
formulare.

În situaţia în care, pentru un câmp s-a optat pentru tipul Lookup Wizard,
atunci se lansează un Wizard prin intermediul căruia se poate realiza o listă de
examinare care afişează datele dintr-o tabelă (sau interogare) existentă care conţine
deja date, sau dintr-o listă de valori prestabilită. Acest tip de câmp permite selectarea
valorilor dintr-o tabelă sau listă afişată, în loc ca ele să fie tastate.
Un câmp de tipul Lookup Wizard, permite realizarea şi utilizarea unei liste de
examinare care afişează datele dintr-o tabelă (sau interogare) existentă care conţine
deja date, sau dintr-o listă de valori prestabilită după cum este ilustrat în imaginea de
ecran din figura de mai jos. Acest tip de câmp permite selectarea valorilor dintr-o
tabelă sau listă afişată, în loc ca ele să fie tastate.
În cele ce urmează se vor prezenta paşii de parcurs pentru definirea unui astfel
de câmp pentru fiecare din cele două situaţii.

68
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

5.3. Aplicaţie

Pentru rezolvarea problemei evidenţei situaţiei şcolare a studenţilor se va folosi


modelul Entitate-Atribut-Relatie (EAR). Acest model este utilizat pentru proiectarea
sistemelor informatice. Trebuie subliniat că, înainte de realizarea efectivă a bazei de
date cu ajutorul produsului Microsoft Access, aceasta trebuie proiectată foarte bine la
nivel conceptual. Aici intervine utilitatea modelului EAR.
În conformitate cu acest model, proiectarea unei baze de date presupune
parcurgerea următorilor paşi:
¾ Se identifică entităţile bazei de date. În cazul de faţă entităţile sunt: studenţii,
profesorii, materiile şi notele.
¾ Identificarea asocierilor între entităţi este următorul pas. Prin asociere se
înţelege o legătură între cele două entităţi bazată pe un atribut al lor. Nu există o
procedură deterministă în stabilirea asocierilor dintre entităţi. Stabilirea acestora
reprezintă o operaţie relativ intuitivă care, în cazul bazelor de date mari, este
organizată pe baza unor metodologii. În cazul de faţă, entităţile au următoarele
asocieri care generează relaţii de tip unu-la-mulţi:

69
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Studenţi Materii Profesori

ID Stud ID Mat ID_Prof

NOTE

În mod evident, un student are mai multe note, la o disciplină el putând primi
mai multe note (în situaţia absenţelor sau a nepromovării examenului sau a prezentării
la o mărire de notă), un profesor acordă mai multe note.

Identificarea atributelor entităţilor.


Stabilirea atributelor se realizează în funcţie de specificul utilizării bazei de
date. O atenţie deosebită trebuie acordată atributelor cheie primară (index) În cazul de
faţă, s-a preferat, pentru simplificarea codificării datelor, apelarea la facilitatea Access
pentru construirea automată a unui record-number, ID, pentru identificarea unică a
înregistrărilor dintr-un tabel.
Se vor folosi următoarele atribute:

Studenţi
ID_Stud Nume Prenume Adresa Telefon E-mail

Profesori
ID_Prof Nume Prenume Catedra Titlu Telefon E-mail

Materii
ID_Mat Denumire Descriere

Note
Nota Data ID_stud ID_prof ID_mat

70
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Din acest punct, se poate trece la crearea efectivă a bazei de date. Ca prim pas,
trebuie creat fişierul cu extensia mdb al bazei care păstrează descrierea obiectelor
bazei de date: tabele, interogări, rapoarte, formulare.
Procedura este următoarea:
1. Selectarea consecutivă din meniul principal a opţiunilor : File, New, Blank
Database;
2. În caseta File name se tastează numele fişierului mdb, care va fi tocmai
numele bazei de date;
3. Se încheie cu un clic pe butonul Create;
4. Există la dispoziţie fereastra Database care permite selecţia obiectelor
asociate bazei de date în vederea creării, modificării sau activării.

Tabela Studenţi

71
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Tabela Profesori

Tabela Materii

72
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Tabela Note

Cel mai simplu tabelele se creează în modul de lucru Design View. Procedura
de operare este următoarea:
1. Se selectează din fereastra Database, clasa de obiecte Tables;
2. Se selectează cu un dublu clic modul de lucru: Create Table in Design
View;
3. Fereastra Table Designer are două panouri orizontale:
- cel de sus, pentru introducerea numelui şi tipul fiecărui câmp
- cel de jos pentru setarea proprietăţilor câmpului.
4. Se descriu succesiv câmpurile fiecărui tabel în parte, fără câmpul ID pe
care-l adaugă Access la momentul închiderii ferestrei Table Designer.
Fereastra se închide după descrierea fiecărui tabel şi se redeschide la tabelul
următor.

73
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Încărcarea date in tabele este următoarea etapă. Operaţia este cunoscută şi sub
numele de “populare a bazei de date”. Procesul de încărcare se face cu ajutorul
interfeţei vizuale care se activează astfel:
5. Se efectuează dublu-click pe numele tabelului în fereastra Database;
6. Se tastează valorile pentru fiecare câmp, trecând la câmpul următor cu un
TAB;
7. La sfârşit se închide fereastra de lucru pentru tabelul curent şi se repetă
procedura cu tabelul următor.

De asemenea, datele pot fi introduse şi folosind formulare electronice Forms.


Ultima etapă din crearea bazei de date include definirea relaţiilor dintre tabele
cu ajutorul opţiunii Relationship din meniul Tools.

74
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Utilitarul arată ca in figura următoare:

1. Se adaugă cu un clic pe butonul Add fiecare tabel din fereastra Show


table în fereastra Relationships;
2. La sfârşit se închide fereastra Show table cu un clic pe butonul Close.
3. Se construiesc relaţiile dintre tabele cu ajutorul mouse-ului, clic stânga
pe câmpul cheie primară din tabelul părinte şi cu butonul mouse-ului

75
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

apăsat, se deplasează cursorul peste câmpul cheie externă corespondent


din tabelul fiu. Se eliberează butonul mouse-ului şi pe ecran apare o
fereastra care cere confirmarea legăturii.

4. Se apăsă butonul Create pe ecran apare legătura desenată ca o linie.


5. Se procedează la fel pentru toate celelalte legături.

76
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Din acest moment, procesul de creare a bazei de date este încheiat şi se poate
trece mai departe la exploatarea ei. În lipsa elementelor descrise anterior, nu este
posibilă folosirea tuturor facilităţilor relaţionale ale produsului Microsoft Access.

Probleme propuse:

1. Să se proiecteze o bază de date pentru gestiunea unei biblioteci.


2. Să se creeze o bază de date pentru gestiunea produselor oferite de o firmă.

77
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Teste grilă

1. La nivel fizic, o bază de date Access este:


a) un fişier cu extensia .mdb;
b) un fişier cu extensia .dbf;
c) un fişier cu extensia .xls;

2. Un câmp de tipul Lookup Wizard permite:


a) utilizarea unei liste de examinare care afişează datele dintr-o tabelă;
b) interogarea corespunzătoare raportului şi apoi se proiectează raportul
utilizând acea interogare;
c) crearea unui formular pentru fiecare câmp.

3. Care dintre următoarele nu aparţin proprietăţilor câmpului:


a) Input Mask;
b) Format;
c) Validation Rule;
d) Allow null length.

4. Microsoft Access este un sistem pentru:


a) crearea şi utilizarea bazelor de date de complexitate foarte mare;
b) crearea şi utilizarea bazelor de date de complexitate medie;
c) gestionarea bazelor de date complexitate progresivă.

Răspunsuri: 1 a. 2 a. 3 d. 4 b.

78
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

CAP. VI CONEXIUNEA LA O BAZĂ DE DATE MS ACCESS DE PE UN


SERVER WEB

6.1. Aplicaţie rezolvată

Se are ca punct de plecare o bază de date MS Access, memorată în directorul


“C:/SistemeInfo/”. Fişierul corespunzător are numele de “produse.mdb”. Baza de date
furnizează date pentru o aplicaţie Web, care se situează tot pe acelaşi server, în
directorul “C:/inetpub/wwwroot/” - locaţia implicită pentru un server Web de tip IIS
(Internet Information Services).
Aplicaţia afişează o listă cu produsele (notebook) oferite de firma SC XYZ
SRL, şi orice client interesat poate accesa site-ul prin Internet pentru a obţine
informaţiile necesare.
Aplicaţia se conectează la baza de date produse.mdb, efectuează operaţii asupra
acesteia, şi returnează rezultatul în format HTML, care poate fi afişat de către un
browser (de exemplu Internet Explorer).

Baza de date cuprinde un tabel numit produse cu următoarea structură:

79
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Primul câmp este un identificator unic pentru fiecare produs, definit drept cheie
primară. Urmează numele produsului, caracteristicile lui, iar apoi preţul în euro.
Tabelul are următorul conţinut:

În baza de date se realizează următoarele operaţii:


1. Se afişează toate produsele oferite de firma respectivă:
¾ se creează scriptul ASP (Active Server Pages) cu numele produse.asp în
folderul wwwroot (rădăcina implicită a serverului IIS)

80
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

¾ se creează obiectul conn care conţine elementele necesare conexiunii la baza de


date
¾ se conectează la baza de date
¾ se defineşte query-ul (interogarea sql) în variabila query, care returnează
rezultatele dorite
¾ se defineşte obiectul rez care va conţine rezultatul returnat (un obiect de tip
recordset)
¾ se execută interogarea
¾ se afişează rezultatele sub forma unui tabel HTML

Fişierul produse.asp:

<html>
<head><title>lista cu produse</title></head>
<body>
<%
set conn = Server.CreateObject(“ADODB.Connection”)
conn.Provider=“Microsoft.Jet.OLEDB.4.0”
conn.Open “c:/bazadedate/firma.mdb”
set rez=Server.CreateObject(“ADODB.recordset”)
query=“SELECT Den_produs, Specificatii, Valoare FROM produse'“
rez.Open query, conn
%>
<table border=“1”>
<tr>
<%
for each x in rez.Fields
Response.Write(“<th>“ & x.name & “</th>“)
next
%>
</tr>

81
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

<%do until rez.EOF%>


<tr>
<%for each x in rez.Fields%>
<td><% Response.Write(x.value) %></td>
<%next
rez.MoveNext
%>
</tr>
<%loop
rez.close
conn.close
%>
</table>
</body>
</html>

Cu sintaxa for each se itereează printr-o singură linie a rezultatului din obiectul
rez (de tip recordset). Trecerea la o linie nouă se face prin instrucţiunea rez.Next.
Balizele <td>, <tr>, <table> sunt tag-urile HTML care descriu o celulă, un rând ,
respectiv un tabel. Fiecare are perechea corespunzătoare de închidere.
Simbolurile <% şi %> cuprind codul ASP, cel care se execută pe server.
Clientul, situat la o staţie distantă nu vede decât balizele HTML şi rezultatul codului
ASP, nu şi codul original ASP.

82
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

În Internet Explorer, rezultatul se prezintă astfel:

Afişarea se face deschizând Explorer-ul, apoi tastând în bara de adrese adresa


http a paginii respective (adresa prezentată în acest exemplu este fictivă)
Sursa unei pagini afişate poate fi vizualizată prin alegerea succesivă din meniul
navigatorului Internet Explorer a comenzilor: View → Source
De remarcat faptul că nu se vede codul ASP, adică fişierul nu este prezentat în
forma în care se regăseşte pe server. Acest lucru poate fi important în cazul în care se
operează cu informaţii confidenţiale (de exemplu parole).

Să se adauge la baza de date încă o linie care să cuprindă următoarele date:

Nume: FUJITSU-SIEMENS
Caracteristică: PRO V3515 15.4inTFT(WXGA), Core Duo T2060 1.6GHz
Valoare: 810
(primul câmp Cod_produs va fi adăugat automat de către Access)

Scriptul ASP pentru această operaţie are numele de adauga.asp. Codul este
următorul:

83
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

<html>
<body>
<%
set conn=Server.CreateObject(“ADODB.Connection”)
conn.Provider=“Microsoft.Jet.OLEDB.4.0”
conn.Open “c:/bazadedate/firma.mdb”
query = “insert into Table1(nume_prod, caract, val_prod)”
query = query & “ values (‘FUJITSU-SIEMENS’ , “
query = query & “ ’PRO V3515 15.4inTFT(WXGA), Core Duo T2060 1.6GHz’
, 810) “
on error resume next
conn.Execute query
if err<>0 then
Response.Write(“Eroare la adaugare”)
else
Response.Write(“Datele s-au adaugat cu succes!”)
end if
conn.close
%>
</body>
</html>

Acest script poate fi apelat direct din Explorer (introducând în navigator adresa
completă a scriptului adauga.asp), sau poate fi creat un formular care îl apelează.
Codul acestui formular este prezentat în continuare:

Fişierul formular.html:
<html>
<body>
<form method=“post” action=“adauga.asp”>
Numele: <input type=“text” name=“nume”/><p/>

84
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Caracteristici: <input type=“text” name=“caract”/><p/>


Pret: <input type=“text” name=“pret”/><p/>
<input type=“submit” value=“Adauga”/>
</form>
</body>
</html>

În acest cazul, trebuie schimbat şi scriptul ASP, pentru a prelua informaţiile


trimise de formular. Scriptul adauga.asp cel nou va avea următorul aspect:

<html>
<body> <%
set conn=Server.CreateObject(“ADODB.Connection”)
conn.Provider=“Microsoft.Jet.OLEDB.4.0”
conn.Open “c:/bazadedate/firma.mdb”
query = “insert into Table1(Den_produse, Valoare)”
query = query & “ values ( “
query = query & “ ' “ & Request.Form(“nume”) & “ ' , “
query = query & “ ' “ & Request.Form(“caract”) & “ ' , “
query = query & Request.Form(“pret”) & “)”
on error resume next
conn.Execute query
if err<>0 then
Response.Write(“Eroare la adaugare”)
else
Response.Write(“Datele s-au adaugat cu succes!”)
end if
conn.close %>
</body>
</html>

85
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

¾ se creează obiectul conn care conţine elementele necesare conexiunii la baza de


date
¾ se conectează la baza de date
¾ se defineşte query-ul (interogarea sql) în variabila query, care efectuează
adăugarea dorită
¾ în cazul acesta nu se creează un obiect de tip recordset, pentru că nu se
returnează decât rezultatul final al operaţiei (eroare sau succes)
¾ în interogare în loc de valorile directe se folosesc cele preluate din formular (de
exemplu: Request.Form(“nume”) )

Dacă se adaugă datele preluate din formular, trebuie folosită adresa


formularului, nu a scriptului adauga.asp. Acesta din urmă va fi apelat de formular,
pentru că s-a fixat proprietatea action din cadrul balizei <form>.
Pagina se prezintă astfel:

Să se şteargă din tabel produsele care au numele FUJITSU-SIEMENS:


¾ se creează obiectul conn care conţine elementele necesare conexiunii la baza de
date
¾ se conectează la baza de date

86
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

¾ se defineşte query-ul (interogarea sql) care localizează şi şterge din tabel liniile
corespunzătoare produselor FUJITSU-SIEMENS
Fişierul sterge.asp:
<html>
<body>
<%
set conn=Server.CreateObject(“ADODB.Connection”)
conn.Provider=“Microsoft.Jet.OLEDB.4.0”
conn.Open “c:/bazadedate/firma.mdb”
query = “ delete from Table1 where nume_prod = ‘FUJITSU-SIEMENS’ “
on error resume next
conn.Execute query
if err<>0 then
Response.Write(“Eroare la stergere”)
else
Response.Write(“Datele s-au sters cu succes!”)
end if
conn.close
%>
</body>
</html>
De asemenea, şi în acest caz se poate folosi un formular care să specifice
valoare de şters:
<html>
<body>
<form method=“post” action=“sterge.asp”>
Numele de sters: <input type=“text” name=“nume”/><p/>
<input type=“submit” value=“Sterge”/>
</form>
</body>
</html>

87
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Formularul se prezintă astfel:

Fişierul sterge.asp se prezintă în felul următor:

<html>
<body>
<%
set conn=Server.CreateObject(“ADODB.Connection”)
conn.Provider=“Microsoft.Jet.OLEDB.4.0”
conn.Open “c:/bazadedate/firma.mdb”
query = “ delete from Table1 where nume_prod = ‘ “
query = query & Request.Form(“nume”) & “ ' “
on error resume next
conn.Execute query
if err<>0 then
Response.Write(“Eroare la stergere”)
else
Response.Write(“Datele s-au sters cu succes!”)
end if
conn.close %>

88
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

</body>
</html>
4. Modificaţi produsul HP să aibă numele de FUJITSU-SIEMENS:
Fişierul modifică.asp se prezintă în felul următor:

<html>
<body>
<%
set conn=Server.CreateObject(“ADODB.Connection”)
conn.Provider=“Microsoft.Jet.OLEDB.4.0”
conn.Open “c:/bazadedate/firma.mdb”
query = “ update Table1 set nume_prod = ‘HP’ “
query = query & “ where nume_prod = ‘FUJITSU-SIEMENS’ “
on error resume next
conn.Execute query
if err<>0 then
Response.Write(“Eroare la modificare”)
else
Response.Write(“Datele s-au modificat cu succes!”)
end if
conn.close
%>
</body>
</html>

6.2. Probleme propuse

1. Să se realizeze un formular pentru exemplul precedent de modificare, care să


trimită la server atât datele de modificat, cât şi noua lor valoare.
2. Să se creeze o bază de date cu clienţii unei firme. Să se definească scripturi
ASP care permit modificarea, actualizarea şi extinderea bazei de date.

89
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Teste grilă

1. Trecerea la o linie nouă se face prin instrucţiunea:


a) rez.Next;
b) next.Line;
c) rez.Next.row.

2. Care sunt tag-urile html care descriu o celulă:


a) <td>;
b) <tr>;
c) <table>.

3. Scriptul ASP este abrevierea de la:


a) All Server Pages;
b) Active Service Pages;
c) Active Server Pages.

4. Sursa unei pagini html poate fi vizualizată prin accesarea succesivă a


comenzilor :
a) Edit -> Source;
b) View -> Sourse ;
c) View -> Full Page.

Răspunsuri: 1a. 2a. 3 b. 4 b.

90
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

EVALUARE FINALĂ

1. Care sunt cele două mari categorii de programe informatice:


a) software de aplicaţii şi de sistem;
b) software de prelucrare şi control;
c) software pentru analiza sistemelor.

2. Un câmp de tipul Lookup Wizard permite:


a) utilizarea unei liste de examinare care afişează datele dintr-o tabelă;
b) interogarea corespunzătoare raportului şi apoi se proiectează raportul
utilizând acea interogare;
c) crearea unui formular pentru fiecare câmp.

3. Sistemele informatice pentru management includ:


a) sisteme informatice pentru fundamentarea deciziei;
b) sisteme informatice operaţionale;
c) sisteme informatice pentru activitatea executivă.

4. Sistemele informatice pentru business sprijină direct activităţi din:


a) contabilitate, finanţe şi marketing;
b) e-government;
c) e-administration .

5. Definiţi sistemul informatic. Precizaţi componentele unui sistem informatic.


6. Motivaţi importanţa folosirii sistemelor informatice în organizaţiile globale.
7. Proiectaţi o bază de date care să conţină informaţii referitoare la tranzacţiile
imobiliare efectuate de către o firmă de profil.

91
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

ADDENDA

Sistem - un ansamblu de elemente (componente) interdependente între care se


stabileşte o interacţiune dinamică, pe baza unor reguli prestabilite, în vederea atingerii
unui anumit obiectiv.
Sistem informaţional - ansamblul informaţiilor interne şi externe utilizate în cadrul
organizaţiei, precum şi datele care au stat la baza obţinerii lor, procedurile şi tehnicile
de obţinere a informaţiilor (plecând de la datele primare) şi de difuzare a informaţiilor,
precum şi personalul implicat în culegerea, transmiterea, stocarea şi prelucrarea
datelor.
Sistem informatic - un sistem utilizator-calculator integrat, care furnizează informaţii
pentru a sprijini activităţile de la nivel operaţional şi activităţile de management într-o
organizaţie, utilizând echipamente hardware şi produse software, proceduri manuale, o
bază de date şi modele matematice pentru analiză, planificare, control şi luarea
deciziilor.
Sistem informatic de gestiune – un sistem integrat caracterizat printr-o introducere
unică a datelor, preluate din documentele primare care actualizează o bază de date
unică a contabilităţii, care va fi ulterior prelucrată pentru obţinerea situaţiilor specifice
fiecărui utilizator folosind mijloacele tehnologiei informaţiei (TI).
Bază de date – o colecţie partajată de date, care conţine datele propriu-zise, relaţiile
logice dintre acestea, precum şi descrierea datelor (structura datelor).
Sistemul de Gestiune a Bazelor de Date (SGBD sau DBMS Data Base Management
System) – un sistem de programe care permite definirea, crearea şi întreţinerea bazei de
date, precum şi accesul controlat la baza de date.
Administratorul bazei de date (DBA – Data Base Administrator) – o persoană sau un
grup de persoane care răspunde de ansamblul activităţilor privind baza de date.
Entitate – un conţinut de sine stătător, o realitate obiectivă care există prin ea însăşi.

92
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

Tuple – generalizarea noţiunii de cuplu. Fiecare tuplu este definit ca o mulţime de valori
ale atributelor definite în cadrul antetului: {{A1:v11, A2:v12, ..., Am:v1m}, ..., {A1:vn1,
A2:vn1, ..., Am:vnm}}.
Relaţie – pe mulţimile D1, D2, …., Dn este o mulţime de tuple ordonate, o submulţime
a produsului cartezian D1xD2x….xDn.
Cheie – a unei relaţii R este un subset minimal K de atribute ale relaţiei care identifică
unic n-tuplele relaţiei.
Obiect – o entitate unic identificabilă, care conţine atât atributele care descriu starea
unui obiect din lumea reală, cât şi acţiunile asociate acestuia.
MS ACCESS – produs program pentru gestiunea bazelor de date relaţionale de
complexitate medie.
SQL – limbaj universal pentru bazele de date relaţionale.
Tabele – stochează datele bazei de date. Fiecare coloană a tabelei este numită câmp şi
fiecare rând al tabelei este numit înregistrare.
Interogări (Queries) – realizează extragerea unor date din una sau mai multe tabele
conform unor criterii precizate de utilizator în vederea vizualizării şi actualizării
datelor din baza de date sau pentru a crea alte tabele în vederea păstrării unui
instantaneu al informaţiilor.
Formular – o fereastră pentru introducerea sau afişarea şi editarea datelor. Un
formular poate conţine subformulare pentru a afişa date asociate unor date din
formular şi butoane sau alte obiecte grafice pentru realizarea anumitor acţiuni.
Rapoarte – sunt utilizate pentru operaţii de ieşire în vederea obţinerii unor situaţii
rezultate din prelucrarea unor date din baza de date.
Vedere – o relaţie virtuală, definită plecând de la alte relaţii din baza de date, care nu
conţine date şi, implicit, nu ocupă spaţiu fizic pe disc.

93
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

BIBLIOGRAFIE

Lucrări de specialitate

1. Bob, C. et al., 2005, Sisteme informatice în comerţ, Ed. ASE, Bucureşti


2. Burduş, E., Căprărescu, G., 1999, Fundamentele managementului organizaţiei,
Ed. Economică, Bucureşti
3. Ceauşu, I., 1998, Tratat de management, ATTR, Bucureşti
4. Dima, I.C., Constantin, G.,1999, Managementul firmei, Ed. „Scrisul românesc”,
Craiova
5. Mihuleac, E., 1993, Bazele managementului, Ed. ROMFELL, Bucureşti
6. Morariu, N., Lupu, V., Hurjui, O., 2003, Baze de date, Ed. Universităţii, Suceava
7. Năstase, Fl. Năstase, P. 2002, Tehnologia aplicaţiilor Web, Ed. Economică,
Bucureşti
8. Nica, P.C., 1994, Managementul firmei, editat de SC „CONDOR” SRL,
Chişinău
9. Nicolescu, O., Nicolescu L., 2001, Managementul modern al organizaţiei,
editor „Tribuna Economică”, Bucureşti
10. Onete, B., 2005, Sisteme Informatice – Elemente fundamentale, Ed. ASE,
Bucureşti
11. Prague, N. C. et al., 2003, Access 2003 Bible, Ed. Materials, London
12. Roger, J., 1995, Utilizare MS Access, Ed. Teora, Bucureşti
13. Russu, C., 1996, Managementul întreprinderilor mici şi mijlocii, Ed. Expert,
Bucureşti
14. Stanciu, V. et al., 2005, Sisteme informatice financiar monetare, Ed. ASE,
Bucureşti

94
Sisteme informatice şi aplicaţii în administrarea afacerilor

15. Stăncioiu, I., Militaru, G., 1998, Management. Elemente fundamentale, Ed.
Teora, Bucureşti
16. Surcel, T., Marsanu, R. et al., 2005, Medii de programare pentru gestiunea
mediilor de date Access, Ed. ASE, Bucureşti
17. Tacu, Al. P., Vancea, R., Holban, Şt., Burciu, A., 1998, Inteligenţa artificială.
Teorie şi Aplicaţii în Economie, Ed. Economică, Bucureşti
18. Ţuţurea, M. (coord.), 1999, Bazele managementului, Ed. Universităţii „Lucian
Blaga”, Sibiu

Reviste de specialitate
1. INID, 1999, „Procese informaţionale şi decizionale în management”, Colecţia
„Conducerea modernă”, Bucureşti
2. INID, 1995, „Metode avansate de management al întreprinderii”, Colecţia
„Conducerea modernă”, Bucureşti
3. E-week, nr. 11 din 2006
4. E-week, nr. 1 din 2007

95