MIGRATII IN LUMEA CONTEMORANA

Migraţia este fenomenul care constă în deplasarea unor mulţimi de persoane

dintr-un teritoriu în altul. Imigraţia reprezintă totalitatea intrărilor într-o ţară, iar
emigraţia totalitatea ieşirilor dintr-o ţară. Migraţiile reprezintă un fenomen la fel
de vechi precum omenirea. Epoca modernă dar mai ales cea contemporană au
cunoscut o diversificare a fenomenului migraţiei şi o creştere constantă a
numărului migrantilor.
Cel de-al Doilea Război Mondial a determinat masive mişcări de populaţii. Mai
întâi evreii au fost deportaţi în lagăre din toate teritoriile cucerite de germani şi
aliaţii lor. O parte au reuşit să plece în Asia sau America. Peste 6 milioane de
evrei au fost exterminaţi în lagărele de concentrare. O plecare masivă a evreilor
se realizează după încheierea războiului, determinată de crearea, în 1948, a
statului modern Israel.Sovieticii au expulzat proporţii a fost cea a polonezilor.
Statul lor a fost ocupat de Germania şi U.R.S.S. 12 milioane de polonezi din
teritoriile anexate iar germanii au exterminat 90% din evreii polonezi.
Cehoslovacii din Regiunea Sudeta au avut de suferit foarte mult deoarece a
trebuit să evacueze teritoriul pe care l-a ocupat Hitler în 1938, în urma acordului
de la München.
Perioada postbelică în Europa Occidentală: după al Doilea Război Mondial mai
multe state din Europa occidentală au avut programe de primire a muncitorilor
imigranţi. În 1973 acestea au fost sistate din cauza crizei economice produse de
scumpirea petrolului produs în ţările arabe.
În Franţa, tradiţia muncitorilor imigranţi s-a creat încă din perioada interbelică,
când a fost creată Societatea Generală a Imigranţilor, pentru a administra
eficient această problemă. În perioada 1945-1974 statul francez susţine o
politică de imigraţie durabilă. Permisul de muncă se obţinea şi se reînnoia foarte
uşor. În anii '60 se construiesc locuinţe provizorii pentru aceşti muncitori. În
1974 politica franceză s-a schimbat radical, ajungând să se propună o primă de
repatriere celor care ar dori să revină în ţara lor. În anii '80 Franţa a organizat
expulzarea emigranţilor clandestini. Franţa a avut o relaţie specială cu populaţia
din fostele sale colonii. Tinerilor din Magreb (Maroc, Tunisia, Algeria) le este
facilitată primirea la studii, fapt ce determină şi acordarea altor facilităţi
economice sau culturale. Anglia a dus şi ea o politică apropiată de fostele sale
colonii, în special faţă de India. Datorită acestei politici, Londra este unul dintre
cele mai cosmopolite oraşe ale Europei. Germania a stabilit relaţii speciale cu
muncitorii de origine turcă. Italia, Spania, Portugalia au fost ţări de unde s-a
emigrat masiv din cauză că s-au confruntat, fie în perioada interbelică, fie
imediat după aceea cu regimuri dictatoriale.

Perioada comunistă în Europa Centrală şi de Est: instaurarea regimurilor

comuniste a determinat o plecare masivă a persoanelor cu situaţie materială
foarte bună (nobili, burghezi) sau a intelectualilor care nu au fost de acord cu
regimul comunist. Ei erau "vânaţi" de noul regim întrucât, conform ideologiei
marxist-leniniste, erau consideraţi asupritori şi duşmani ai poporului. Totuşi,
această migrare masivă s-a oprit foarte repede pentru că s-au închis graniţele. În
aceste condiţii, trecerea frontierei presupunea riscuri foarte mari. Cel mai uşor se
putea pleca iniţial din Germania de Est în Germania de Vest prin Berlin. În
perioada 1949-1962 au reuşit să evadeze astfel 2,5 milioane de persoane. În
1962 ruşii au construit Zidul Berlinului, care a blocat foarte eficient aceste
plecări (până în 1989 au mai trecut doar 5000 de persoane). Cei care plecau din
ţările comuniste, primeau azil politic în statele occidentale. În România au
existat câteva particularităţi ale migraţiilor în perioada comunistă. Mai întâi, în
1945, cea mai mare parte a saşilor a fost deportată în Siberia.. După 1989 au mai
plecat în mod liber şi alţi saşi, astfel că dacă în perioada interbelică saşii erau 4%
din populatta României, azi mai sunt doar câteva mii (0,3%). Principala
problemă a ultimelor decenii în primul rând este migraţia ilegală deoarece
migrantii ilegali sunt suspusi la tot felul de abuzuri şi sunt mai dispuşi spre
comiterea unor infracţiuni din cauza condiţiilor dificile de viaţă. Italia s-a
confruntat, începând cu anii '80 cu valuri succesive de populaţie ilegală:
albanezi, marocani, tunisieni, somalezi etc. Italia este expusă la acest fenomen
datorită apropierii ei de coastele Africii. Cu toate acestea, astăzi cel mai mare
grup etnic din Italia este reprezentat de români (aproape 1,5% din populaţia
ţării). Fenomenul migraţiilor dinspre Europa de Est spre cea de vest s-a extins
după 1989. Pe lângă prăbuşirea comunismului, o altă cauză a fost războiul din
Iugoslavia care a determinat plecarea a mii de refugiaţi: albanezii din Kosovo,
musulmanii din Bosnia-Herţegovina etc.