Romanul adolescentului miop

de Mircea Eliade

Citate

“Amintirile sunt icoanele timpului pierdut.”

“Trebuie să mă cunosc. Trebuie să ştiu odată sigur cine sunt şi ce vreau. Am

amânat mereu lucrul acesta, pentru că mi-era teamă. Mi-era teamă că nu voi
izbuti să-mi luminez sufletul sau că lumina ce va aluneca asupra-i să nu mă
îndurereze. Eu mi-am închipuit anumite lucruri despre mine însumi. Ce se va
întâmpla dacă acestea nu există aievea? Dacă ele n-au fost decât o părere?”

“Iată ce simt: că sunt ridicat din mine şi izbit de colţuri dureroase, şi lăsat iar în
suflet, şi iară înălţat. Şi nu ştiu nimic altceva, şi nimic nu înţeleg.”

“Am plâns. Când am pus cartea pe raft, am râs. Am râs de mine. Încă mai
sunt sensibil şi visător.”

“Cărţile te silesc să-ţi pierzi inteligent timpul. Şi, totuşi, această pierdere
inteligentă nu e mai puţin absurdă, prin faptul că te consumă şi te înstreinează.”

“În prudenţă stă fericirea.”

“Am ieşit din mine ca să păşesc mai departe.”

“Eu stiu ce se petrece cu mine: sunt un sentimental. Zadarnic incerc sa ma

ascund. Sunt sentimental ca orice alt adolescent. Pentru ca, altminteri, n-asi fi
acum intristat. N-am nici un motiv sa fiu intristat.”

“E foarte usor sa spui: “ Cunoaste-te pe tine insuti!”  Dar as vrea sa-l stiu pe
acela care a priceput ceva cand a incercat sa se cunoasca pe sine. Eu nu pricep
nimic. Nu pot distinge ceea ce e firesc in sufletul meu de ceea ce nu exista decat
prin imaginatie”.

“ Trebuie sa lupt mereu, trebuie sa ma apar impotriva sufletului meu, pe care nu-
l cunosc si care mi se dezvaluie la rastimpuri, contradictoriu. Niciodata nu mi-am
gasit sufletul acelasi. In fiecare zi, altul.”

“Copilarie inveninata de furie ascunsa, de invidie pe cei cu chip frumos, de ura

pe cei bogati si puternici, si fericiti. Adolescenta chinuita de miopie si de obsesii
cerebrale, roasa de nebunesti ambitii, biciuita de neputinta, consumata in plans,
pe care nu l-a auzit nimeni si nu l-a banuit nimeni, si nu l-a mangaiat nimeni.’
“ M-au lasat sa pasesc inainte, singur. Unii ma privesc cu neincredere. Si eu m-
am inchis tot mai mult in mine. Si n-am gasit nici un suflet prieten, prieten cu
adevarat. Dar aceasta nu trebuie sa ma indurereze. Eu am sa raman mereu tot
mai singur. Nu e bine asa? Si nu am vrut chiar eu aceasta?”

o femeie, oricat ar fi de superioara, daca nu se ataseaza de o constiinta

masculine cu care sa comunice, luand si daruind, piere. Mediocritatea biruieste
intotdeauna asupra unei femei singure.”
“ casnicia e cel mai perfect fapt omenesc, cand e concretizarea permanenta si vie
a unei fericiri etice. Si e cel mai dezgustator cand se infaptuieste prin lasitatea
unuia dintre soti.”
“ Am cel mai sincer dispret pentru amant, care culege resturile ( a fost altul
inainte lui, nu?…) si profita de inexperiența sexuala a sotului, sarman functionar
grabit sa adoarma dupa o singura si pripita imbratisare…Am acelasi dispret
pentru sot, care-si cauta sotie ca sa poata avea un apartament luxos, mancare
calda si copii. Oameni care nu tresar rostind: acesta e copilul meu…”