Noiembrie 2019

Corectarea comportamentelor negative la copii

Comportamentele nedorite pot apărea la orice copil, în special la vârstele mai mici, când
ei descoperă mediul înconjurător. Corectarea comportamentelor nedorite face parte din acea
educație exemplară pe care orice părinte o dorește pentru copilul său. Modelarea
comportamentului unui copil este o etapă foarte importantă pentru evoluția acestuia. La început,
părintelui îi este greu să modeleze acel comportament. De aceea, specialiștii au dezvoltat
anumite tehnici utile pentru corectarea comportamentelor nedorite la copii, dar și pentru
prevenirea acestora.

Pentru eliminarea comportamentelor nedorite și înlocuirea acestora cu unele adecvate,

prima schimbare trebuie să se producă la nivelul părinților. Ei sunt adulți și  sunt responsabili
pentru ceea ce se întâmplă. Dacă doresc își pot schimba comportamentul, atitudinea, modul de a
reacționa la evenimente etc. Astfel, copilul este nevoit să se adapteze la noul mod de abordare.
Apelând la aceste tehnici, comportamentele nedorite la copil vor fi înlocuite cu altele adecvate.

Atitudinea părinților
Legătura dintre părinți și copii este foarte puternică, în special cea dintre mamă și copil. Din
acest motiv, starea emoțională a părintelui este ușor resimțită de către copil. Acesta se va
comporta și va reacționa în acord cu starea părintelui. Dacă părintele este agitat, stresat, copilul
va percepe această stare, chiar dacă nu o recunoaște și nu o înțelege. Astfel, copilul va fi agitat și
haotic în acțiuni.

Este indicat ca părinții să se relaxeze, să lase grijile deoparte. Gândurile determină natura
sentimentelor, iar sentimentele afectează comportamentul. De aceea este esențial ca părinții să
aibă o atitudine pozitivă în general, nu numai cu privire la copilul lor. O atitudine pozitivă va
determina apariția comportamentelor pozitive. Este esențial ca fiecare comportament eficient,
bun al copilului să fie recompensat. Această metodă, conform teoriei cognitiv-comportamentale,
va genera constant comportamente potrivite.

Este adevărat că unii copii au anumite comportamente nepotrivite. În acest caz, se recomandă ca
părinții să alcătuiască o listă atât cu  comportamentele dorite, cât și cu cele nedorite.
Comportamentele dorite se vor recompensa întotdeauna. Comportamentele nedorite vor fi
analizate de către părinți împreună cu un psiholog și apoi aduse la cunoștiință copiilor. Li se va
spune copiilor comportamentul alternativ ce este indicat a se utiliza și de ce este necesară
schimbarea atitudinii. Recompensa susține adoptarea comportamentului dorit mai repede
(întărirea pozitivă), iar acesta se va menține mai mult în timp, față de întărirea negativă (evitarea
pedepselor).

Metode pentru corectarea comportamentelor nedorite

Comunicarea eficientă
În cazul apariției unei crize de nervi din partea copilului, este indicat că părintele să își schimbe
atitudinea. Astfel, părintele îi spune prima oară pe un ton blând sa înceteze, apoi îl ignoră. Dacă
această variantă nu funcționează, părintele îi spune din nou să înceteze, dar de această dată pe un
ton ferm.  În ambele situații, părintele se va afla la nivelul copilului și îl va privi în ochi.
Contactul vizual se va menține pe toată durata comunicării. Această tehnică îl învață pe copil să
reacționeze și să realizeze rapid ceea ce îi cere părintele.

Ignorarea

Crizele de nervi ale copiilor pot apărea din diferite motive. Indiferent de motiv, copilului nu i se
poate explica că modul său de a reacționa este greșit pe durata crizei. Atenția acordată de părinți
în aceste momente va accentua criza, copilul crezând că în acest fel poate obține ce dorește. Cea
mai eficientă tehnică pentru a remedia această situație rapid este ignorarea. După un interval
scurt de timp în care nu a primit atenție, copilul se liniștește.

Există posibilitatea că în primele clipe în care părintele nu îi mai acordă atenție copilului, criza
acestuia să se intensifice. În acele momente părintele trebuie să își mențină atitudinea fermă și să
continue să îl ignore până când criza dispare. Dacă părintele cedează, metoda va eșua, iar
următoarea criză va fi și mai intensă. Copilul deduce că va primi ce dorește cu atât mai repede,
cu cât plânge mai mult, țipă mai tare, mai frecvent etc. În acest mod, comportamentul negativ al
copilului va fi întărit, iar eliminarea acestuia îngreunată.

Distragerea atenției

O metodă eficientă care are rolul de a preveni situațiile neplăcute și crizele copilului este
distragerea atenției. Această metodă poate fi aplicată atunci când se cunosc elementele ce pot
provoca o criză. Pentru a recunoaște astfel de situații se poate folosi un jurnal. Este indicat ca
jurnalul să conțină o evidență a crizelor de nervi. Importantă este notarea:

 momentului (ziua, ora, locul, persoanele prezente)

 evenimentul care a declanșat acel comportament
 modul în care reacționează copilul
 modul în care reacționează părintele
 durata comportamentului nedorit al copilului
 cum se încheie situația respectivă

Metoda Time-out

Metoda Time-out este utilizată pentru calmarea copilului care devine agresiv. Aceasta este mai
drastică, comparativ cu celelalte. De aceea, se utilizează doar atunci când situația o impune. Dacă
pe durata crizei copilul dezvoltă un comportament agresiv, trebuie să i se atragă atenția. Părintele
nu va răspunde tot prin agresivitate, ci își va păstra calmul. Este dificil a fi calm într-o astfel de
situație, dar trebuie reamintit că părintele este un model pentru copil. Dacă părintele este agresiv,
copilul nu va înțelege de ce el nu poate fi agresiv, la fel ca părintele. Se va naște un conflict
interior și va apărea frustrarea.
Time-out este o practică ce se utilizează la copii cu vârste mai mari de 2 ani. Începând cu vârsta
de 2 ani, capacitatea de a înțelege ce se petrece în mediul exterior se dezvoltă.

Cum se aplică metoda Time-out?

Metoda Time-out se aplică în cazul în care metoda bazată pe comunicarea eficientă nu a fost
eficientă și copilul devine agresiv. Această metodă presupune izolarea copilului în camera lui sau
într-un alt spațiu în care să fie în siguranță. Spațiul ales va fi iluminat, încălzit și nicidecum nu se
dorește a se folosi un spațiu întunecat, care să îi creeze teamă copilului.

Înainte de aplicarea acestei tehnici, copilului i se comunică ferm că va fi trimis în camera / locul
de pedeapsă ales dacă nu se va liniști. În cazul în care acesta nu se liniște, va fi dus cu calm în
camera / locul de pedeapsă și i se va spune care este motivul pentru care este izolat acolo.

Durata aplicării tehnicii se calculează astfel: un minut pentru fiecare an din vârsta copilului,
suplimentar 1 minut, dar nu mai mult de 5 minute. În acest interval de timp, copilul este lăsat
singur și ignorat. La terminarea intervalului de timp, copilului i se precizează de ce a fost
pedepsit. Dacă copilul s-a liniștit, poate primi o îmbrățișare și i se specifică că este recompensat
pentru că s-a liniștit. Nu este recomandat ca părintele să aibă sentimente de animozitate sau să
mențină o stare de tensiune. Acesta se va comporta normal, ca și când nu s-a întâmplat nimic.
Există și posibilitatea ca starea de agresivitate sa reapară. În această situație, se reaplică metoda.

Prevenirea comportamentelor nedorite la copii

Prevenirea este cea mai bună dintre metodele ce se pot aplica pentru un comportament adecvat al
copilului, în cele mai multe dintre cazuri. Prevenirea presupune o comunicare eficientă cu
copilul, o relație relaxată și pozitivă între copil și părinți.

Dezvoltarea unei relații armonioase dintre copii și părinți presupune implicare și energie din
partea părinților. Dar în oricare dintre situații: prevenirea sau corectarea unor comportamente,
părintele va depune efort, energie și timp. Dar este mai eficient a investi în prevenire, decât în
corectare.

Comunicarea

Una dintre primele strategii pentru a preveni apariția comportamentelor nedorite constă în a
explica copilului de ce este indicat a reacționa într-un anumit mod. Spre exemplu, i se explică
copilului de ce este important să fie liniștit la cumpărături: cumpărăturile realizate rapid și în
liniște, conform unei liste, înseamnă mai mult timp petrecut între părinte și copil după terminare.
Copilul poate primi chiar și o recompensă. Alte tactici de abordare pot consta în atribuirea unor
sarcini ușoare copilului: alegerea produselor indicate de adult și plasarea acestora în coșul de
cumpărături etc. Aceste activități minuscule îi conferă copilului senzația că este important. Dacă
copilul este prea mic pentru a îndeplini astfel de sarcini, el poate primi un desen de colorat, o
jucărie cu care să se joace etc.
Se pot utiliza și diferite tehnici de comunicare. Este indicat a i se spune copilului ce este indicat
să facă. Propozițiile care încep printr-o interdicție este indicat a fi utilizate rar. O folosire
excesivă a interdicțiilor produce sentimentul de frustrare, ceea ce amplifică comportamentele
nedorite. De menționat este faptul că toate comportamentele nedorite, înainte de a se reduce ca
amplitudine, durată și frecvență, prezintă o creștere și apoi scad până la dispariție.

Recompensa

Recompensa este un alt element important. Știind că pentru fiecare item îndeplinit în modul
indicat de părinte, el primește ceva ce îi face plăcere, îl motivează să continue. Se poate utiliza
tabla de recompense: pentru fiecare item îndeplinit corect, copilul primește o bulină, un sticker
etc. La colectarea unui anumit număr de buline, copilul primește ceea ce își dorește. Recompensa
poate lua forma unui joc cu părintele, o plimbare în parc, dulciuri etc.

Concluzii
Corectarea comportamentelor nedorite la copii nu reprezintă un proces complicat. Poate fi un
proces cu multe provocări care pot fi depășite dacă se respectă principiile metodelor prezentate.
De asemenea, este un proces prin care copilul copilul învață să se comporte adecvat situațiilor
întâlnite, iar părintele învață autocontrolul și dobândește o relație solidă copil-părinte.