Să-I învățăm pe copii cum să se comporte cu animalele

Copiii și animalele de companie – beneficii:

Micuții care au un animal în preajmă au de câștigat pe mai multe planuri:

 ușurință în a iniția și a menține contacte sociale,

 dezvoltarea capacităților empatice,

 copilul învață ce înseamnă să fii responsabil (a hrăni, a adăposti, a asigura curățenie și

siguranță),

 creșterea încrederii în sine,

 dezvoltarea motricității (atât cea grosieră cât și cea fină prin faptul că aleargă alături de ele cât și
prin faptul că trebuie să dozeze hrana, apa, să le perie),

 dezvoltarea sănătoasă a sistemului imunitar al copilului (s-a demonstrat că acei copii care au
locuit cu un animal cu păr în primul an de viață au suferit de mult mai puține alergii decât ceilalți
copii)

Deschidere catre ceilalti sau retragere?

„Îi ajută pe copii să aibă un animal de companie sau este adevarat faptul că cei care au animale de
companie devin antisociali, trăiesc într-o ‹altă lume a lor›?” – este o întrebare frecventă pe care mi-o
pun părinții care doresc să le cumpere animale copiilor, dar nu știu dacă este bine să facă acest pas.

Îi ajută – chiar și pe copiii mai retrași, mai timizi, îi ajută să interacționeze mai ușor și să devină mai
sociabili. În cazul în care copilul dvs. are dificultăți insurmontabile în a relaționa, în ciuda faptului că aveți
un animal de companie, vă recomand să consultați un psihoterapeut sau psiholog clinician pentru a
vedea dacă nu cumva este vorba de un aspect care necesită o abordare specială. Este foarte puțin
probabil ca din cauza  relației cu un animal de companie, copilul să aibă comportamente antisociale sau
să interacționeze mai puțin cu semenii lui. Cel mai probabil – dacă apare această aparentă corelație –
era un aspect prezent de mai demult însă abia acum s-a tras un semnal de alarmă pentru
dumneavoastră în legătură cu abilitățile de relaționare ale copilului.

Responsabilitatea – copilul sau adultul?

Dacă vă asumați dvs. responsabilitatea față de animal, copiii pot beneficia încă de la naștere. Dacă doriți
să își asume jumătate din responsabilități, vârsta de 4-5 ani este potrivită (pe la 3 ani poate să hrănească
animalul, pe la 4-5 poate să îl perie, să mențină curat spațiul). Însă dacă aveți un copil și doriți să își
asume toate aspectele din îngrijirea animalului, acesta ar trebui să aibă 7 ani, în funcție de maturitatea
emoțională a fiecăruia. În situația în care doriți să aduceți în cămin un animal în special pentru copil,
vârsta diferă de asemenea de la animal la animal, întrucât gradul de implicare necesar diferă. Un acvariu
cu pești, o colivie cu păsări, cel mai adesea nu implică un contact direct și necesită mai puțin timp
petrecut pentru a hrăni și a curăța, iar afecțiune minimal în schimb o pisică necesită mai multă îngrijire
iar un câine cel mai mult timp dintre toate cele enumerate mai sus. În speță – în funcție de nivelul de
implicare necesar crește și vârsta la care își va putea asuma responsabilitatea pentru animal.

Mai important este faptul că micuții se atașează foarte mult de animale, sunt marcați de apariția în viața
lor cât și de pierderea lor. Trebuie să tratați în consecință cu simț de răspundere cum alegeți să fie atât
intrarea cât și separarea de acestea. O traumă din lipsa de preocupare a părintelui pentru starea
emoțională a copilului în situații de pierdere poate avea efecte negative mult, mult timp asupra acestuia.

Ce animale sunt recomandate copiilor?

Din punct de vedere psihologic, dacă doriți în primul rând ca fiul sau fiica dvs. să relaționeze, cele mai
indicate animale sunt porcușorii, pisicile, cățeii – animale cu care poate avea contact direct și din care
poate astfel beneficia cel mai mult. Însă dacă doriți să aibă mai puțin contact cu acestea, sunt
recomandați peștii, păsările. Important este să aflați de la copil ce anume își dorește, cât de mult vrea să
se implice.

Psihoterapie asistată de animale?

De beneficiile relaționarii cu animalele de companie se bucură și copiii care participă la diferite

programe de psihoterapie asistată de animale. Psihoterapia asistată de animale este de folos tuturor
copiilor care trec prin dificultati emotionale sau relationale.  În 2013 am început primele astfel de
ședințe în procesul psihoterapeutic cu o fetiță cu o tulburare din spectrul autist – sindrom Asperger. Vă
redau câteva rânduri pe care le-am scris după ședințele cu această fetiță:

„Cele mai importante rezultate au fost îmbunătățirea abilităților de interrelaționare și de comunicare

nonverbală. A avut de învățat despre cum să se apropie, cum să inițieze contactul, cum să observe
interesul celuilalt pentru interacțiune, cum să îl mențină – toate acestea la nivel gestual, non-verbal. Pe
plan emoțional a beneficiat de schimbul de afecțiune neconditionată și nemijlocită de un schimb
intelectual. Provocările ei au fost în a accepta atunci când nu exista interes înspre relaționare din partea
celuilalt și în a experimenta modalități de a invita la joacă în mod creativ, fiind atentă la semnalele
nonverbale din partea partenerilor de joacă.”