Cât timp petrecem în natura? Dar în spațiu închis?

Tehnologia ne ajuta zi de zi cu sarcinile de mamica, dar ne si limiteaza contactul cu natura. Afla

cat de importanta este joaca in natura pentru cei mici.

Tehnologia ne-a usurat cu mult vietile si ne ajuta zi de zi la sarcinile noastre de mamici, insa ne si
limiteaza contactul cu natura. Iar acest lucru se rasfrange si asupra piticilor nostri: cele mai multe
activitati pe care le facem cu ei se petrec in spatii interioare (sau in parcuri in care gasim putine
elemente naturale), presupun folosirea gadgeturilor si sunt facute conform unui program atent
planificat de noi. De aceea, celor mici le ramane putin timp in care sa exploreze liber natura si sa
construiasca o legatura semnificativa cu ea.

Desi acest lucru nu pare sa afecteze imediat dezvoltarea piticului, studiile arata ca relatia cu natura are
un rol esential in educatia copilului, pentru ca ii stimuleaza creativitatea, simtul explorarii, capacitatea
de a se mira si de a observa si ii dezvolta simtul responsabilitatii fata de mediul inconjurator. De aceea,
ar trebui sa introducem in programul celui mic si activitati nestructurate, „de voie”, care sa aiba ca scop
cunoasterea si observarea naturii, iar recomandat ar fi sa incepem acest lucru de cat mai devreme –
chiar din primii ani de viata ai piticului.

„Tulburarea cu deficit de natura”

Autorul american Richard Louv vorbeste despre o asa-numita „tulburare cu deficit de natura” (Nature
Deficit Disorder), care se manifesta la tot mai multi copii din ziua de astazi: activitatile desfasurate doar
inauntru contribuie la dezvoltarea sedentarismului, obezitatii, a tulburarilor de comportament si la
subdezvoltarea functiilor motrice.

Spre deosebire de un spatiu construit, precum un loc de joaca dintr-un mall sau un parc, un
spatiu natural, precum un camp de flori, o gradina sau o padure, ofera copilului o experienta senzoriala
mult mai puternica: diversitatea de mirosuri, culori, gusturi, sunete si texturi ii solicita simturile la
maximum si ii stimuleaza creativitatea, atentia si imaginatia.

Explorarea naturii ar trebui sa inceapa la o varsta cat mai frageda, pentru ca atunci este
momentul cand experintele pe care le traiesc copiii produc cele mai puternice impresii asupra lor si,
astfel, ei isi vor construi un simt al identitatii raportat si la natura. Este important ca piticul sa fie lasat sa
aiba contacte individuale cu natura, sa o exploreze de unul singur (sub supravegherea parintilor) si fara
interdictii precum „nu atinge”, pentru a putea intelege lumea naturala si a sti cum sa se raporteze la ea.

6 idei de activitati prin care puteti sa-i ajutati pe micuti sa aiba contact cu natura si sa o observe
cu atentie, inca de la 2-3 ani.

1.Cautam forme in natura

In loc sa faceti o simpla plimbare prin gradina sau intr-o padure, luati-va o misiune: cautati forme in
natura! Mai intai, cercuri: observati toate florile, frunzele, umbrele, scoartele de copaci sau pietrele care
au forma de cerc. Apoi, incepeti sa cautati triunghiuri, forme de stea, patrate sau orice alte forme va mai
vin in minte.

2. Observam melcii

Melcii sunt niste vietati care ii pot fascina pe pitici. Si nu e nevoie decat sa iesiti intr-un loc cu vegetatie
abundenta dupa o ploaie de vara pentru a-i gasi. Luati cativa melci, asezati-i pe o frunza mare de
brusture si observati-i: cum inainteaza, cum isi misca coarnele, ce dara lipicioasa lasa in urma, cum
mananca din frunza si tot asa. Daca va incumetati, puteti adopta un melc pentru 3 zile, intr-un borcan
aerisit si ticsit cu frunze, pentru ca piticul sa observe in fiecare zi ce mai face melcul. Dupa ce v-ati jucat
cu el, nu uitati sa-l returnati naturii, teafar si nevatamat.

3. Desenam umbra copacului

Dupa o plimbare printre copaci, in care le-ati observat textura scoartei, inaltimea, felul in care se vede
lumina printre frunze si fosnetul cand bate vantul, cel mai bun lucru pe care-l puteti face este sa
intindeti o patura pe jos, sa asterneti o foaie alba mare, pe care sa se aseze o parte din umbra crengilor
si sa incepeti sa-i desenati conturul cu mainile inmuite in vopsea non-toxica.

4. Plantam un copac

Noi am auzit ca niciodata nu esti prea mic ca sa plantezi un copac. Ia-ti piticul in gradina sau in curtea din
spatele blocului si plantati un puiet de copac. Roaga-l sa te ajute sa puneti pamantul in jurul radacinii si
sa-l udati. Gasiti-i un nume, udati-l si vizitati-l mereu. Da-i sansa piticului tau sa creasca impreuna cu un
copac plantat de voi.

5. Culegem si apoi mancam

Pentru ca piticilor le va fi tot mai greu sa inteleaga de unde apare mancarea pe care le-o punem in
farfurie, aceasta este o experienta importanta pentru ei: luati-i cu voi in gradini sau in livezi, culegeti
impreuna fructele si legumele, spalati-le si mancati-le impreuna. Vor intelege altfel mancarea.

6. Colectionam obiecte din natura

Instinctul de a strange si de a vana este unul innascut, iar un mediu natural ofera din plin aceasta
oportunitate celui mic: lasa-l sa adune pietre, frunze, bete, conuri, ghinde sau insecte – acest lucru ii va
da atat bucuria aventurii, cat si exercitiul mental de a face legatura dintre elemente disparate si faptul
de a detine o colectie de asemenea elemente.