Nume: Cristescu Andrei-Daniel

Clasa: a XII-a D
Temă
Exercițiul 1
Poezia este alcătuită din două părți, fiecare dintre ele prezentând o nuntă. Una este
împlinită, constituind cadrul celeilalte nunți, care nu se va împlini între Riga și Lapona, în
final modificându-se protagoniștii, Riga Crypto căsătorindu-se cu măselarița.
Prin modul cum este scrisă, răstoarnă conceptul tradițional, realizându-se în viziune
modernă, ca un ansamblu de poem de cunoaștere și poem alegoric. Poemul pare un cântec
bătrânesc de nuntă, dar este o poveste de iubire din lumea vegetală, o baladă fantastică, în
care întâlnirea are loc în plan oniric. Scenariul epic este dublat de caracterul dramatic și de
lirismul de măști, personajele având o semnificație simbolică. Formula compozițională este
cea a povestirii în ramă. Primele patru strofe constituie prologul, fiind rama viitoarei povești.
Menestrelul e invitat să cânte la spartul nunții, despre nunta ratată dintre doi parteneri
inegali reprezentând lumi diferite. Portretul menestrelului este realizat prin epitetele "mult
îndărătnic", "trist" și prin comparația "mai aburit ca vinul vechi". Partea a doua reprezintă
nunta povestită și cuprinde mai multe secvențe poetice. Subiectul baladei ar putea fi
prezentat pe momentele subiectului, dintre care însă nu sunt bine prefigurate decât primele
două. În expozițiune sunt prezentate prin intermediul antitezei, portretele celor doi
protagoniști. Intriga este reprezentată de întâlnirea dintre Crypto și Enigel, în lumea visului.
Desfășurarea acțiunii conține propunerile regelui ciupercă și refuzurile laponei. Punctul
culminant ar putea fi reprezentat de destinul regelui ajuns în bătaia soarelui și
deznodământul, nunta Rigăi cu măselarița.
"Crypto" înseamnă, cel tăinuit (sau inimă ascunsă) și reprezintă apartenența la
neamul ciupercilor și postura de rege al făpturilor inferioare din regnul vegetal. Lapona
sugerează originea de la pol a eroinei, iar Enigel poate veni din latinescul Angelus. Ea
reprezintă specia umană, cea mai evoluată formă a regnului. Între cei doi există pe lângă
incompatibilitate și o asemănare și anume statutul superior în interiorul propriei lumi. Riga
Crypto trăiește într-un spațiu caracterizat prin umezeala permanentă, un spațiu impur, în
care sunt amestecate elementele primordiale, apă și pământ. Lapona vine din ținuturi
înghețate și aspiră la soare și lumină.
Riga e bârfit și ocărât de supuși pentru că este nărăvaș și nu voia să înflorească.
Lapona în schimb recunoaște că este o ființă polară. Întâlnirea are loc în spațiul oniric și Riga
rostește un descântec de trei ori. Deși o îmbie cu dulceață și cu fragi sugerând chiar
sacrificiul de sine, lapona îl refuză, amintind mai multe motive: tentația solară, enumerarea
atributelor lui Crypto (blând, plăpând). Antiteza soare-umbră evidențiază relația fiecăruia cu
universul. Soarele este simbolul existenței spirituale pe care Riga o refuză în favoarea
existenței instinctuale, vegetale. Descântecul rigăi se întoarce împotriva lui și îl distruge. E
distrus de propriul său vis pentru că a încercat să intre într-o lume inaccesibilă lui. Se
transformă într-o ciupercă otrăvitoare, căsătorindu-se cu măselarița.
Exercițiul 3 + exercițiul 2
Poemul Riga Crypto și lapona Enigel face parte din ciclul Uvedenrode și ilustrează,
sub aparența unei legende despre originea ciupercilor otrăvitoare, ermetismul barbian, care
își propune să inițieze prin intermediul simbolurilor. El este singura poezie a lui Ion Barbu
subintitulată „baladă”; aceasta a fost o specie intens cultivată în epoca romantismului,
căreia însă poetul îi conferă o dimensiune ermetică, vehiculând simboluri care se integrează
într-un scenariu cu caracter inițiatic. De altfel, într-unul din interviurile sale, referindu-se la
sensurile posibile ale acestui poem, autorul mărturisea că a intenționat să configureze aici
un „sens răsturnat” al Luceafărului lui Eminescu, apelând la o temă romantică: iubirea dintre
două ființe care aparțin unor planuri de existență și regnuri distincte.
Spre deosebire însă de Eminescu, la Barbu bărbatul este cel care aparține unui
orizont de existență inferior, aspirând să se împlinească spiritual prin unirea cu o ființă
superioară. Așadar inițierea capătă aici semnificații erotice, își propune să avertizeze în
legătură cu primejdiile unei fascinații amoroase care ignoră ordinea cosmică, dobândind
aspectul rebeliunii metafizice, prezent și la Eminescu. În consecință, poetul va apela la
tehnica narațiunii „cu ramă”, proiectând povestea regelui Crypto pe fundalul unei nunți și
atribuind-o unui menestrel (cântăreț medieval), ceea ce accentuează atmosfera de legendă
romantică. Această poveste se deschide cu portretul lui Crypto, regele ciupercilor al cărui
nume provine dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă „ascuns”, „tăinuit”. El este în poemul
lui Barbu simbolul stării de increat, o formă virtuală de existență, care reușește să se
sustragă devenirii, este veșnic, dar condamnat la sterilitate („Sterp îl făceau și nărăvaș / Că
nu voia să înflorească”). Malițiozitatea, congeneră omului, este transferată florilor din
regatul său, în aparență inofensive, dar pline de seve ascunse. Ca o pedeapsă pentru
imortalitatea rezultată din nemurire, regele-ciupercă este sterp, un motiv simbolist
(simboliștii vorbeau de „la femme sterile, un astre d’inutilité”, ce compensa, prin tinerețe,
trecerea continuă a generațiilor, prezentă la celălalt tip, al femeii perisabile).
Existența lui Crypto este plasată sub semnul cercului lui Mercur, adică al intelectului
pur ale cărui principale particularități sunt închiderea în sine, autosuficiența, „lipsa de Eros”.
Ca și fata de împărat din Luceafărul, el va încerca să-și depășească condiția, fiind fascinat de
planurile de existență superioare figurate prin Enigel. Aceasta este o fiică a Nordului extrem,
o laponă care suferă atracția solarității (ce figurează în imagistica barbiană cunoașterea
mistică) și își caută împlinirea prin comuniunea cu principiul solar, cu divinitatea. Ca și
Hyperion, Crypto încearcă s-o atragă pe Enigel în „lumea lui” ispitind-o cu „somnul fraged”
(adică imobilismul) increatului, care se situează în imediata vecinătate a morții,
confundându-se cu starea de dinainte de naștere. Lapona refuză însă chemarea regelui-
ciupercă, avertizându-l că e „necopt”, nu poate fi „cules” pentru că n-a atins încă starea de
„fruct” deoarece s-a situat în afara devenirii (care înseamnă – ca și inițierea – moarte și
renaștere) fiind, în ultimă instanță, un „neinițiat”. Dincolo de lumea mistică, dar catabatică,
a regelui Crypto, se află alta, parca desprinsă din vechile legende germanice, a frigului
permanent, a permafrostului, în care trăiește lapona Enigel. Aceasta, situată într-o
dimensiune paradisiacă, Arimaspeea sau Walhalla din legende străvechi, nu are atât intenția
unei schimbări, a unei evadări din imobilismul lumii „perfecte”, cât ideea de a transcende,
de a se situa pe un nivel gnoseologic superior, aspirație aflată dincolo de stadiul
protoplasmic, al eterizării, adică al trecerii spre imaterialitate. Lapona stă sub semnul rece al
Rațiunii, potențatoare a cunoașterii, fiind supusă permanent transhumanței, mutării dintr-
un loc în altul, în funcție de anotimpuri. Lumea pe care o reprezintă este una a serenității, a
echilibrului, a năzuinței către sferele superioare, care o îndeamnă să caute lumina, să
găsească aspirațiile pierdute, să regăsească ceea ce riga Crypto a pierdut prin resemnarea la
o existență telurică, limitata. Omul comun a pierdut aceasta tendință ascensivă prin
resemnare, prin adaptare la o lume terestră, banală, lipsită de aspirații înalte. Este și cazul
rigăi Crypto, ascuns mereu de lumina solară, pentru a subzista, pierzând, prin renunțare,
condiția paradisiaca, de la începutul lumii. Spre deosebire de el, de acest rigă ce se
mărginește la o existență strâmtă, „în pat de rău”, pe tron „de rouă”, netulburată de mari
evenimente, lapona cu o onomastică inedită nu poate rămâne într-un singur loc: pentru ea
viața este o căutare perpetuă, o încercare de redobândire a stării inițiale.
Chemarea de iubire adresată lui Enigel e prin urmare o sfidare involuntară adusă
ordinii cosmice, o formă de hybris, care atrage după sine, ca în scenariul tragediei antice,
reacțiunea punitivă, pedeapsa: expunându-se imprudent razelor soarelui, care sunt pentru
el nocive deoarece n-a parcurs toate cercurile cunoașterii (îi lipsește cunoașterea erotică
tutelată de Venus) Crypto va fi transformat într-o ciupercă otrăvitoare. El devine acum
protagonistul unei nunți grotești, având ca parteneră: măselarița (plantă malignă, care
aparține aceluiași plan inferior de existență), lăsându-i-se astfel posibilitatea de a trece, fie și
sub o formă burlescă, prin cercul cunoașterii venusiene. Poemul Riga Crypto și lapona Enigel
ilustrează în felul acesta ermetismul lui Ion Barbu. Poate fi considerat un text inițiatic, de
pătrundere a secretelor naturii, exprimă (sau simulează că exprimă) o învățătură ascunsă.