Sunteți pe pagina 1din 2

Rezumat articol

Acest articol abordează problema copiilor supradotați, trăirile lor și modul în care
sunt acceptați de societate. La începutul materialului sunt enumerate câteva întrebări despre
activitatea copiilor supradotați: De ce fac totul atât de complicat?, Dece sunt așa sensibili?, De ce
este totul atât de important pentru ei?, De ce trebuie să fie totul perfect?. Răspunsul la aceste
întrebări trebuie să fie ,,pentru că sunt talentați’’, acestea fiind trăsăturile de personalitate care
disting înzestrații de ceilalți.

Pe parcursul articolului sunt caracterizați acești copii, este discutată activitatea lor,
aducându-se diverse exemple și cercetări în acest sens. A fi dotat este diferit. Toți copiii sunt un
dar pentru lume, fiecare copil este unic și o binecuvântare, dar să spunem că toți copiii sunt
talentați este un neadevăr. Numai în Lake Wobegon sunt toți copiii peste medie, în restul lumii
există diferențe care trebuie să fie recunoscute, evaluate, înțelese și gestionate prin servicii și
programe diferențiate. Ne sunt oferite câteva caracteristici ale supradotării: iscoditor, abilitatea
de a generaliza conceptele, abilități verbale avansate, capacitate spațială avansată, memorie
excelentă, dragostea pentru învățare, simț sofisticat al umorului, preferă complexitatea, foarte
eficient, pasiune pentru justiție, profund conștient, intens. O definiție fenomenologic bazată pe
aceste diferențe inerente a fost oferită acum 20 de ani de către Grupul Columbus:

 ,,Supradotarea este dezvoltarea asincron în care avansează abilitățile cognitive combinate


cu intensitatea sporită pentru a crea experiențe interioare care sunt diferite calitativ de
normă. Unicitatea copiilor supradotați cere o atenție deosebită din partea părinților și a
profesorilor pentru o dezvoltare în condiții optime.’’

Alfred Binet (1908) a dezvoltat conceptul de vârstă mentală pentru a descrie diferențele
de dezvoltare a copiilor, fie el lent sau rapid în funcție de particularitățile fiecăruia. Acesta a
creat un mod de măsurare a inteligenței, care a comparat vârsta mentală a copilului cu vârsta lui
cronologică. Mai târziu vârsta mentală a fost împărțită cu vârsta cronologică și înmulțită cu 100
pentru a crea un coeficient de inteligență (IQ). Scorurile IQ nu prezic cine va fi celebru ci doar
oferă o estimare practică a gradului de asincronie – măsura în care vârsta mentală (capacitatea
cognitivă) diferă de vârsta cronologică (care se corelează cu competențele fizice). Conceptul de

1
supradotați și dezvoltarea asincron a prins rădăcini în literatura de specialitate cu privire la
profund dotați (Wasseman, 2007) și de două ori excepționali (Beljan, 2005). Printre dizabilitățile
care apar frecvent la copiii supradotați se numără: tulburarea central auditivă de prelucrare,
tulburarea de procesare senzorială, dislexia, deficiențe de procesare vizuală, dezorientare
spațială, deficit de atenție/ hiperactivitate, sindromul Asperger. În timp ce mulți sunt acum
conștienți de conceptul de asincronie, un aspect al definiției a fost trecut cu vederea –
intensitatea. Asincronia este mult mai mult decât dezvoltarea inegală, aceasta implicând de
asemenea intensitate emoțională, complexitate și profunzime. Teoria lui Dabrowski oferă o
viziune clară a turbulențelor ce au loc în viața interioară a copiilor talentați.

În ultima parte a articolului au fost prezentate o serie de comportamente care ne arată că


un copil este supradotat. Printre aceste comportamente se numără și următoarele: are energie
multă, iubește mișcarea, iubește jocurile rapide, vorbește mult, îi place să atingă toate lucrurile cu
care intră în contact, urăște eticheta de pe haine, își poate imagina lucruri, inventează, iubește
fantezia, este foarte curios, citește mult, învață mereu, este cinstit, rămâne concentrat o perioadă
lungă de timp, vrea să aibă întotdeauna dreptate, este foarte sensibil etc. Un alt instrument care a
fost de ajutor în înțelegerea mediului interior al talentaților a fost indicatorul de tip Myers –
Briggs (1985). Există patru segmente de analiză în acest instrument: introverție – extroverție,
intuitivă – senzitivă, senzație – gândire, percepție – judecată. Conceptul cel mai des întâlnit la
copiii supradotați este introverția. Aceasta pare să crească în funcție de IQ.

În finalul articolului este prezentat un ghid care îi ajută pe copii să se înțeleagă pe ei dar
și pe ceilalți din jur. Câteva dintre întrebările prezentate sunt: Ai nevoie de timp să te adaptezi la
situații noi?, Îți păstrezi sentimentele pentru tine? Etc.

Cu ajutorul acestui articol, Linda Kreger Silverman a încercat să ofere informații utile
despre copiii supradotați, despre modul în care îi descoperim, pentru a-i putea sprijini și pentru a-
i integra printre ceilalți copii.