Sunteți pe pagina 1din 3

În acest sens, potrivit Codului muncii, "nicio reţinere din salariu nu poate fi operată, în

afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege". Dacă salariatul e dator la mai mulți
creditori și mai mult de unul dintre aceștia cere poprirea pe salariu, atunci angajatorul
trebuie să țină cont de o ordine de prioritate, așa cum stabilește Codul:
● obligaţiile de întreţinere, conform Codului familiei (actualmente Codul familiei nu
mai este în vigoare, el fiind abrogat odată cu intrarea în vigoare a Codului civil,
prevederile acestuia dintâi fiind preluate în acesta din urmă);
● contribuţiile şi impozitele datorate către stat;
● daunele cauzate proprietăţii publice prin fapte ilicite;
● acoperirea altor datorii, printre care se poate număra și recuperarea prejudiciului
adus angajatorului.

Nu se poate reține mai mult de jumătate din salariu


Reţinerile din salariu cumulate nu pot depăşi, în fiecare lună, jumătate din salariul
net, potrivit legislației muncii. Mai multe prevederi în acest sens se regăsesc însă în
Codul de procedură civilă, potrivit căruia sumele cu titlu de salariu pot fi urmărite astfel:
● până la jumătate din venitul lunar net, pentru sumele datorate cu titlu de obligaţie
de întreţinere sau alocaţie pentru copii;

● până la o treime din venitul lunar net, pentru orice alte datorii.
"Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi
jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanţelor, în afară de
cazul în care legea prevede altfel", stabilește Codul de procedură civilă, similar
prevederii din Codul muncii la care ne-am referit mai sus. Așadar, oricâți creditor ar face
popriri pe salariul unui angajat,într-o lună nu se pot reține sume care să
depășească, în total, jumătate din salariu. Aceasta e limita până la care legiuitorul
român a considerat că poate fi lipsit un salariat de banii câștigați într-o lună din munca
sa.
"Veniturile din muncă sau orice alte sume ce se plătesc periodic debitorului şi sunt
destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale acestuia, în cazul în care sunt mai mici
decât cuantumul salariului minim net pe economie, pot fi urmărite numai asupra părţii
ce depăşeşte jumătate din acest cuantum", mai scrie în Codul de procedură. Cu alte
cuvinte, dacă salariatul nu câștigă nici măcar valoarea salariului minim pe economie
(adică 1.065 de lei, salariul minim brut fiind de 1.450 de lei), atunci nu poate fi reținută
nici măcar jumătate din valoarea acestuia.
De asemenea, mai prevede Codul de procedură, nu sunt supuse executării silite prin
poprire sumele aferente plăţii drepturilor salariale viitoare, pe o perioadă de trei luni
de la data înfiinţării popririi.
Dacă cineva ar încerca să-l păcălească pe salariat să renunțe la aceste beneficii, atunci
trebuie să știe că nicio astfel de renunțare nu este considerată de procedura civilă ca
valabilă.Nulă de drept este și poprirea care s-ar face peste aceste limite, salariatul
putând să conteste executarea silită. "Renunţarea la beneficiul dispoziţiilor prevăzute în
articolele din prezenta secţiune, precum şi urmărirea ori cesiunea făcută cu încălcarea
acestor dispoziţii sunt nule de drept", stabilește Codul.
În toată această ecuație însă, angajatorul care virează banii direct în conturile
salariaților nu mai are practic un amestec real. Salariul se regăsește în cont și
executorul cere băncii să-i indisponibilizeze anumite sume din el. Problema intervine
atunci când în același cont îi intră salariatului mai multe sume de bani în afară de
salariu, printre care, să zicem, alocația de stat pentru copiii săi, care este un venit ce nu
poate fi urmărit silit. Se poate întâmpla însă ca banca să permită poprirea (iar cititorii din
Forumul AvocatNet.ro atrag atenția că se întâmplă frecvent acest lucru) peste ceea ce
se poate executa silit, luându-se practic și din banii cu titlu de alocație pentru copii (sau
alte venituri care nu se pot executa silit).
În fine, trebuie să mai precizăm că compensațiile pentru desfacerea contractului
individual de muncă, ajutoarele pentru incapacitate temporară de muncă și sumele
cuvenite șomerilor pot fi executate silit, însă doar pentru datorii reprezentate de obligații
de întreținere și despăgubiri pentru daunele cauzate prin moarte sau vătămări
corporale, conform Codului de procedură.

Prejudiciile aduse angajatorului pot atrage rețineri


salariale
"Salariaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile
contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu
munca lor", conform Codului muncii.
După cum spuneam, dacă nu e vorba de popriri pe care le cer terții (față de raportul de
muncă), în baza datoriilor pe care salariatul le are la aceștia, atunci nu ne mai rămân
decâtreținerile pe care le face direct angajatorul, pentru a-și recupera de la salariat
pagubele produse de acesta din urmă.
"Suma stabilită pentru acoperirea daunelor se reţine în rate lunare din drepturile
salariale care se cuvin persoanei în cauză din partea angajatorului la care este
încadrată în muncă. Ratele nu pot fi mai mari de o treime din salariul lunar net, fără a
putea depăşi împreună cu celelalte reţineri pe care le-ar avea cel în cauză jumătate din
salariul respectiv (...) În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din
salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a
efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în
condiţiile Codului de procedură civilă", stabilește Codul muncii.
Așadar, angajatorul nu poate lua lunar mai mult de o treime din salariul unui
angajat, iar dacă mai există și alte popriri pe salariul său, atunci nu se poate ca toate
aceste rețineri să depășească jumătate din veniturile salariale. E posibil însă ca
salariatul să fie nevoit să-l înștiințeze pe angajator că mai există și alte popriri care se
fac asupra salariului său, pentru a nu se ajunge la depășirea acestei limite.
Pentru a angaja răspunderea patrimonială a unui salariat trebuie să fie îndeplinite
câtevacondiții:
● existența unui prejudiciu material produs angajatorului;
● paguba să fie provocată de angajat, din vina sa, cu excluderea forței majore sau
a altor cauze neprevăzute; de asemenea, sunt excluse de la răspundere
pagubele care se încadrează în riscul normal al serviciului;
● paguba să fi fost realizată de angajat în legătură cu munca sa - distincția e
importantă pentru că dacă paguba e produsă de angajat fără să aibă legătură cu
munca sa, atunci nu ne mai interesează regulile din Codul muncii, ci ne vom afla
pe tărâmul Codului civil, la capitolul referitor la răspunderea civilă delictuală
(altfel spus, raportul de muncă dintre salariat și angajator nu mai are relevanță).
După constatarea pagubei și identificarea vinovatului, între angajator și acesta din urmă
se încheie de comun acord o notă de constatare și evaluare a pagubei, în care se
stabilește valoarea pagubei și modul de reținere, într-un termen care nu poate fi mai mic
de 30 de zile de la data comunicării. Am subliniat ideea de acord comun prevăzută în
Cod pentru a scoate în evidență faptul că, în lipsa unui acord, recuperarea pagubei se
va face pe calea instanței, angajatorul fiind nevoit să apeleze la un judecător.
Contravaloarea pagubei recuperate prin acordul dintre angajator și salariat nu
poate fi mai mare decât echivalentul a cinci salarii minime brute pe economie
(adică 7.250 de lei). Ceea ce înseamnă că, dacă angajatorul are de recuperat mai mult
de 7.250 de lei, atunci varianta reținerilor salariale directe nu mai poate să funcționeze,
angajatorul fiind nevoit să apeleze la instanță.
De asemenea, dacă nu numai unul a fost vinovat de producerea prejudiciului, ci mai
mulți angajați, atunci ei vor răspunde proporțional.
Important! În lipsa unui acord sub forma notei de constatare, ori în lipsa unei hotărâri
judecătorești, angajatorul nu are un temei legal pentru a face rețineri din salariu. Având
în vedere că Codul muncii prevede expres că reținerile salariale nu se pot face altfel
decât în condițiile legii, salariatul căruia i s-a reținut din salariu fără să existe o notă de
constatare sau fără o hotârâre judecătorească poate să reclame oricând aceste rețineri
ca nelegale și să-și recupereze banii.
"În cazul în care contractul individual de muncă încetează înainte ca salariatul să îl fi
despăgubit pe angajator şi cel în cauză se încadrează la un alt angajator ori devine
funcţionar public, reţinerile din salariu se fac de către noul angajator sau noua instituţie
ori autoritate publică, după caz, pe baza titlului executoriu transmis în acest scop de
către angajatorul păgubit", mai scrie în Cod. Așadar, reținerile salariale pot continua
chiar și după ce contractul de muncă a încetat, însă fostul angajator trebuie să aibă un
titlu executoriu pentru a cere noului angajator să facă reținerile respective.