Celula

La baza alcătuirii organismului uman, ca de altfel și al tuturor viețuitoarelor, se

află celula. Întregul organism uman este alcătuit din celule.

Celulele pot exista singure (exemplu: globulele albe din sânge) sau grupate, formând
țesuturi (exemplu: țesutul nervos, alcătuit prin gruparea neuronilor).

Nivelurile de organizare ale corpului uman sunt, conform complexității,

următoarele: celule → tesuturi →organe → sisteme de organe → organism

Celula reprezintă un sistem deschis prin care se realizează schimbul de materie și

energie cu mediul extern. Are o mare capacitate de creștere, dezvoltare și diferențiere (trecerea
de la forme simple la forme din ce în ce mai complexe), datorită proprietății de autoreproducere.

Forma, alcătuirea și funcția celulelor este diferită, legată de locul în care este plasată, de
țesutul din care face parte, de rolul pe care îl are. De exemplu, celula musculară Totodată și
dimensiunea celulelor diferă. Din punct de vedere al mărimii celulele variază în funcție de
specializarea lor, de starea fiziologică a organismului, de condițiile mediului extern sau vârstă.
De exemplu, cea mai mare celulă este ovulul (200 microni) și are rol în reproducere, ăn timp ce
spermatozoidul (40-55 microni) este una din cele mai mici celule.

Componentele fundamentale ale celulei sunt:

 Membrana
 Citoplasma
 Nucleu

Membrana celulară se află la periferia celulei. Membrana este un complex molecular

lipoproteic care înconjoară celula și este considerată astăzi „organul care mediază și
controlează interacțiunile celulei cu toate componentele mediului, fie ele molecule mici,
molecule mari sau alte celule”. Este alcătuită din: proteine, un dublu strat fosfolipidic, colesterol,
carbohidrați, alte lipide. Membrana are permeabilitate selectivă.

Membrana îndeplinește o serie de funcții fundamentale:

 rol de delimitare fizico-chimică a mediului intracelular de cel extracelular;
 asigurarea distribuției simetrice a componentelor ionice prin permeabilitatea selectivă
și transportul activ.

Citoplasma este o substanță de consistență gelatinoasă care ocupă interiorul celulei și

în care sunt scufundate nucleul împreună cu celelalte organite citoplasmatice (celulare)
(structuri foarte mici, prezente în interiorul celulelor, care îndeplinesc anumite funcții). Are o
structură complexă, la nivelul ei desfășurându-se principalele funcții vitale (sinteza de proteine,
producția de energie, contractibilitatea).
 Organitele celulare sunt de două tipuri:
 comune (pe care le întâlnim la toate tipurile de celule);
 specifice (care sunt necesare doar anumitor tipuri de celule).

Nucleul este un corpuscul de dimensiuni mari, aflat în citoplasma celulei, are formă sferică,
conține materialul genetic (ADN) responsabil de funcționarea celulară (rol de centru de control
al activității celulei) și de a transmite caractere ereditare.
Nucleul conține unul sau doi nucleoli care sunt mici corpuri sferice cu rol de a transmite
mesaje ribozomilor din citoplasmă pentru a fabrica proteine.
.