Sunteți pe pagina 1din 3

RESTAURARI INTRACORONARE

Când există o cantitate suficientă de ţesuturi dure dentare restante care să asigure retenţia
unei restaurări ?i protecţia coroanei dentare la acţiunea forţelor de masticaţie, se vor realiza
restaurări intracoronare. în aceste circumstanţe, coroana dintelui şi restaurarea sunt dependente
de rezistenţa structurilor restante pentru asigurarea integrităţii structurale.
Restaurările intracoronare pot fi :
- restaurări plastice prin tehnici directe :
- din amalgame de argint (AA)
- din cimenturi ionomere de sticlă (CIS)
- dm râşini compozite (RC)
- din compomeri (CPM)
- din ormoceri (OC)
- incrustaţii prin tehnici indirecte :
- metalice (aliaje nobile)
- din răşini compozite
- din ceramică şi metaloceramice
Unde se situează limita restaurârii unei leziuni coronare prin metode directe şi unde
începe domeniul restaurării leziunilor odontale prin tehnici indirecte? Desigur câ trasarea unei
graniţe arbitrare este posibilă. Opinăm însă câ m stomatologie, ca şi m biologie, m general,
limitele nu se pot plasa decât ţinând cont de particularităţile fiecârui caz m parte. Există indicaţii
clare pentru fiecare gen de restaurare directă şi/sau indirectă. Pentru un clinician cu oarecare
experienţă nu este greu sâ ia o decizie adecvată. Foarte mulţi colegi apelează la coroane de
înveliş pentru situaţii clinice care se pretează la rezolvări prin metode directe, deoarece astfel
câştigâ mai mulţi bani. Drept urmare, într-o serie de ţări sfera indicaţiilor restaurărilor directe a
fost lărgită, la aceasta contribuind şi o diversificare mare a unor categorii de materiale
restauratoare. A apărut astfel o oarecare stare de confuzie, care a cuprins mai ales practicienii
mai tineri, fară o experienţă clinică semnifîcativă. Cu precădere pentru ei am considerat util să
actualizăm câteva date cu privire atât la indicaţiile restaurărilor directe, cât şi indirecte în lumina
cunoştinţelor actuale. în tabelul 7.1. sunt evaluate comparativ diferitele tipuri de restaurări
intracoronare.
Adeseori leziunile carioa5e situate pe feţelc proximale nu mai necesită efectuarea de preparaţii
convenţionale de clasa a II-a, putând fi rezolvate de o manieră satisfacătoare mult mai conservator.
După
protejarea suprafeţei proximale integre a vecinului cu o matrice subţire, abordăm procesul carios
dinspre
vestibular sau oral cu freze mici(l/4, Vi sau 333) realizând o preparaţie mezio-vestibulară,
distovcstibulară, mezio-oralâ sau disto-oralâ. Aceste cavităţi atipice se pot restaura corect cu CIS armate
(Fuji 11 LC Improved, GC; Photac-Fil, ESPE, Vitremer Restorative Material, 3M), cu compomeri
(Compoglass, Vivadent, Dyract, DeTrey/Dentsply, Hytac, ESPE) sau cu ormoceri (Defmite, Degussa,
Admira, Voco). Când accesul la suprafeţele proximale este îngreunat de arii de contact întinse şi strânse,
abordarea se poate face dinspre ocluzal, corespunzător zonelor crestelor marginale. Şi acest gen de
preparaţii se pot restaura prin metode directe cu materiale compozite.
In trecut se preparau, pentru situaţii similare, excesiv de multe cavitaţi de clasa a II-a , la care
istmul reprezintâ adeseori un loc de minimâ rezistenţă. Istmurile ocluzale cu o înălţime de 1/3-1/2 din
distanţa dintre vârfurile cuspidiene, se pretează la refaceri din amalgame şi mai rar din compozite (chiar
de ultimă oră) m ciuda utilizării diferitelor generaţii de adezivi amelari şi/sau dentinari tot mai sofisticaţi.
Tabelul7.1.
Comparaţie între diferitele tipuri de restaurări intracoronare

Restaur Mărim ata Elemen Estetic Protejare Restaur Restaurari


area
a
ări longevi suprafeţ
ea t de structuril
intraco tăţii (în a ei vestibulare
leziunii agrgare or
ronare ani) occluzal
restante
e

Ciment
R uri Incipie Adecva deficitar
nu nu Clasa V
5 ionome ntă tâ ă
re
Incipie
Răşini
nt/ deficitar
compo 4 nu Bunâ nu Clasa V
moder ă
zite
ată

Incipie
Amalga
nt/ Absent adecvat
me 10 nu nu Clasa V
moder ă ă
simple
ată
Amalga
Absent adecvat
me Mare 3 nu puţin Clasa V
ă â
armate

Inlay-
uri Moder Absent adecvat
12 nu nu Clasa V
metalic ată ă ă
e
Inlay-
uri Moder adecvat
3 nu Bunâ nu Clasa V
cerami ată ă
ce

Onlay- Moder
Adecva adecvat
uri atâ - 3 nu da nu
tă ă
MOD mare
Când lâţimea istmului depăşeşte jumătatea distanţei V-0 dintre vârfurile cuspizilor, rezistenţa
dinţilor este compromisă sever. Majoritatea stomatologilor practică m această situaţie reconstituiri
directe cu amalgame sau compozite, ori preferă calea cea mai invazivă: restaurâri indirecte prin coroane
de înveliş. Dacă suprafeţele vestibulare sau orale sunt integre, cu o fizionomie acceptabilă, fârâ fisuri sau
fracturi, indicaţia poate fi de coroanâ parţială- proteză unidentară care m ţara noastră se execută
sporadic.
Numeroase studii au demonstrat că onlay-urile din aliaje nobile sunt adeseori mai rezistente decât
dinţii naturali integri, iar cele polimerice şi mai ales cele ceramice, au o
rezistenţâ asemănâtoare cu dinţii integri. Onlay-urile mai au un avantaj faţâ de coroanele de înveliş:
retracţia ţesuturilor parodontale nu atrage neapărat după sine ablaţia lor aşa cum se întâmplă în cazul
coroanelor de înveliş.
Există situaţii când suprafeţele vestibulare ale dinţilor posteriori sunt integre şi acceptabile din
punct de vedere estetic, celelalte suprafeţe fiind compromise. în aceste situaţii se indică coroane
parţiale
3/4 sau 4/5 din metal, iar m ultimul deceniu din materiale compozite sau ceramică ( Concept, Empress,
Targis /Vectris, etc).

S-ar putea să vă placă și