RESTAURĂRI PROTETICE UNIDENTARE

Restaurarea coroanelor dentare cu un anumit grad de distrucţie se poate face atât prin
tehnici directe, cât şi indirecte. Evoluţia ambelor procedee m ultimele decenii a fost marcată de
o diversificare fâră precedent a materialelor dentare, care a atras după sine tehnologii noi.
în timp ce producătorii le subliniazâ avantajele şl calitâţile, utilizatorii- medicii
stomatologi, sperâ ca produsele pe care le vor cumpâra să fie adecvate scopului dorit şi în orice
caz mai bune decât cele pe care le înlocuiesc. în acest sens trebuie găsit răspunsul la o serie de
întrebâri:
- oare proprietăţile fizice ale materialelor corespund scopului propus?
- prezintă noul material avantaje faţă de cele anterioare?
- este sigură utilizarea lor? este suficient de facilă?
- preţul de cost este adecvat?
Materialele de restaurare coronară ar trebui să posede proprietăţi similare cu smalţul şi
dentina, ţesuturile dentare pe care trebuie să le înlocuiască.
Actualmente nici unul dintre materialele de care dispunem nu îndeplineşte toate aceste
cerinţe. în funcţie de situaţia clinică, medicul stomatolog trebuie să decidă soluţia optimă de
restaurare, punând în balanţă indicaţiile, avantajele şi dezavantajele fiecăruia.
Unde este limita de demarcaţie între un procedeu direct şi unul indirect? Care sunt
materialele care trebuie folosite? Acestea sunt două întrebări la care răspunsul nu vine de la
sine adeseori doar dupâ un examen clinic sumar.
Alegerea unui anumit tip de material şi design al restaurării depinde de mai mulţi factori:
1. gradul de distrucţie coronară
2. estetica
3. controlul plăcii bacteriene
4. retenţia
5.aspectul fînancîar
1. Dacă distrucţia coronarâ suferită de dintele afectat este mare, astfel încât structurilor
restante trebuie sâ li se asigure rezistenţă şi protecţie, atunci se va prefera o restaurare indirectâ,
metalică, ceramîcă sau mixtă, m locul obturaţiilor din amalgam sau compozit.
2. Aspectul estetic depinde de gradul de vizibilitate al dintelui ce urmeazâ să fie restaurat.
Alegerea tipului de restaurare depinde şi de spiritul critic şi pretenţiile pacientului.
3. Controlul plâcii este esenţial m alegerea tipului de restaurare coronară. Atâta timp cât
pacientul nu prezintă o igienă bucală satisfacătoare, controlabilâ, nu se va indica o restaurare
indirectâ.
4. în privinţa retenţiei, coroanele de înveliş metalice sunt fâră îndoiala cele mai retentive.
Problema retenţiei se pune în cazul dinţilor scurţi, sau în cazul dinţilor stâlpi ai unei protczc
parţiale mobilizabile.
5. Aspectul financiar trebuie luat în considerare, deoarece m situaţia când nu există un for
(respectiv o societate de asigurân, guvemul, armata, etc) care să suporte costul şi pacientul
trebuie să scoată bani din buzunar, varianta terapeutică aleasă trebuie sâ fie în deplm consens cu
posibilităţile fmanciare ale acestuia.
Restaurările coronare se clasifică m două mari categorii: - intracoronare şi extracoronare