CITOPLASMA CELULARĂ

Citoplasma celulară reprezintă teritoriul celular cuprins între membrană şi nucleu, constituind
sediul majorității activităților celulare; aceasta este considerată un sistem coloidal, în care mediul de
dispersie este apa, iar faza dispersată, ansamblul de micelii coloidale care se află în mişcare browniană
(mișcare dezordonată, haotică, permanentă).
Citoplasma este alcătuită din: (1) matrice citoplasmatică (citosol), cu organite celulare şi incluziuni
citoplasmatice și (2) citoschelet.
Matricea citoplasmatică constituie sediul organitelor şi incluziunilor celulare. Are o structură fin
granulară și este locul unde se desfăşoară majoritatea proceselor care stau la baza vieţii celulei. În
citosol se găsesc ioni și molecule, și în special proteine.
Citoscheletul asigură suportul și menținerea poziției nucleului în celulă. Este alcătuit din trei
categorii de proteine:
a) Microtubuli, implicați în diviziunea celulară și în transportul intracelular al diferitelor substanțe;
intră în alcătuirea centriolilor, cililor, flagelilor și a fusului de diviziune
b) Filamente de actină reprezintă suportul mecanic al microvililor – prelungiri citoplasmatice
permanente acoperite de plasmalemă
c) Filamente intermediare asigură suport mecanic celulei

Citoplasma celulelor tinere se găsește în stare de sol (este apoasă), ceea ce antrenează organitele
celulare în mișcarea lor browniană datorită curenților intracitoplasmatici foarte puternici. Pe măsură ce
o celulă îmbătrânește, citoplasma trece în stare de gel (devine vâscoasă), mișcarea browniană scade
datorită scăderii puterii curenților intracitoplasmatici. Astfel, activitatea metabolică a celulei se pierde
și celula nu își mai poate îndeplini funcțiile. Aceasta va intra în procesul de moarte celulară programată,
numit apoptoză. Ea va fi ulterior fagocitată și înlocuită cu o nouă celulă, rezultată prin diviziune
celulară.

Incluziunile citoplasmatice reprezintă mici cantităţi de substanţe de rezervă, care se depun în

citoplasma celulelor, având caracter temporar. Pot fi: de glicogen (cele mai abundente), de lipide și
pigmentare (melanina, pigmenţii biliari). Odată consumate, aceste depozite se refac.

Organitele celulare sunt structuri subunitare răspândite în citosol, specializate pentru

îndeplinirea unor roluri specifice.
Din punct de vedere al apartenenței, organitele celulare se clasifică în: (1) organite celulare
comune și (2) organite celulare specifice; iar din punct de vedere structural, acesta pot fi împărţite în:
(1) organite delimitate de membrane și (2) organite nedelimitate de membrane.
 Organitele celulare comune – structură și funcții
Organit Structură Funcții
Reticulul - sistem de vacuole sau canalicule citoplasmatice, - RER: sintetizează
endoplasmatic care realizează conexiuni între spaţiul perinuclear proteine ce vor fi
(RE) şi membrana celulară exocitate, încorporate în
- unele regiuni de RE prezintă numeroși ribozomi membrane sau
atașați de fața externă și poartă denumirea de încorporate în anumite
reticul endoplasmatic rugos (RER); acesta este organite
implicat, în principal, în sinteza proteinelor, care - REN: participă la sinteza
din punct de vedere funcțional își exercită rolul în hormonilor steroizi,
afara citosolului stocarea și eliberarea
- porțiunile de RE care nu prezintă ribozomi atașați calciului
formează reticul endoplasmatic neted (REN);
aspectul acestuia variază în funcție de activitatea
celulară
Peroxizomii - vezicule sferice delimitate de membrană, care - protejează celula de
conțin o matrice omogenă, cu enzime oxidative efectul nociv al
peroxidului de hidrogen
Lizozomii - vezicule delimitate de membrană, ce conțin - digestia substanțelor din
numeroase enzime lizozomale, cu rol în digestia mediul extern
celulară (heterofagie) și, în
- sunt mai numeroși în organitele cu activitate anumite cazuri, a
fagocitară (macrofage, osteoclaste, neutrofile) structurilor proprii
celulare (autofagie)
Complexul Golgi - sistem membranar, sub forma unor cisterne - rol în prelucrarea
(dictiozomul) alungite, cu micro și macrovezicule, situat în proteinelor şi
vecinătatea nucleului celular (în zona cea mai elaborarea produşilor de
activă a citoplasmei) secreţie ai celulei
- proteinele sintetizate în RER sunt transportate în
microvezicule, pe fața internă a aparatului Golgi,
unde vor fi prelucrate
Mitocondriile - prezintă o membrană externă şi una internă; cea - furnizează celulei
din urmă are numeroase invaginări, denumite energia necesară
criste mitocondriale, care conţin enzime oxido- realizării proceselor
reducătoare metabolice prin
- membranele mitocondriale delimitează două procesul de fosforilare
componente – spațiul intermembranar și oxidativă
matricea mitocondrială
- sunt numeroase în celulele cu activitate
metabolică intensă (în țesutul muscular cardiac,
hepatocite, fibrele musculare scheletice)
Ribozomii - particule nedelimitate de membrană, vizibile la - au rol în sinteza
(corpusculii lui microscopul electronic, alcătuite din proteinelor celulare şi
Palade) ribonucleoproteine extracelulare
- pot exista liberi sau atașați membranelor RER, (proenzimele din sucul
individualizați sau aglomerați, formând pancreatic)
poliribozomi
Centrozomul - este centrul celular, prezent în toate celulele care - participă la
se divid evenimentele diviziunii
- este absent în celula nervoasă și hematie celulare (formarea
- este format din doi centrioli cilindrici, fusului de divizune)
perpendiculari unul pe celălalt, înconjurați de o
citoplasmă vâscoasă, numită centrosferă

Organitele celulare specifice sunt prezente doar în anumite celule și sunt reprezentate de: (1)
miofibrile – elementele contractile din sarcoplasma fibrelor musculare; există în țesutul muscular striat
scheletic și de tip cardiac; (2) neurofibrile – structuri prezente în neuron și în prelungirile acestuia (axon
și dendrite), cu rol în conducerea impulsului nervos; (3) corpusculii Nissl (corpii tigroizi) – organite
echivalente ergastoplasmei pentru celula nervoasă, prezenți în corpul neuronului și la baza dendritelor
cu rol în metabolismul neuronal.
 În timp ce organitele celulare comune se găsesc în majoritatea celulelor, organitele specifice
apar exclusiv în neuron și fibra musculară. Nici celulele gliale nu conțin organitele specifice ale
neuronilor.

Prelungiri citoplasmatice acoperite de plasmalemă

La unele celule, citoplasma prezintă anumite prelungiri acoperite de membrană plasmatică: (1)
cilii, (2) microvilii, (3) flagelii și (4) pseudopodele.

Prelungiri citoplasmatice acoperite de plasmalemă

Organit Structură Localizare
Cilii - sunt prelungiri citoplasmatice permanente cu rol de - pe suprafața celulelor
mișcare din tractul respirator
- au formă cilindrică cu o lungime de 10 µm și un - la nivelul sistemului
diametru de 0,2 – 0,5 µm reproducător feminin,
- prezintă o rădăcină, care pătrunde în citoplasmă unde au o mișcare
- fiecare cil este alcătuit din doi microtubuli centrali coordonată
și nouă perechi de microtubuli fuzionați –
aranjament histologic ”9 + 2”
Microvilii - sunt prelungiri citoplasmatice cilindrice - se găsesc la nivelul
- au o lungime de 0,5 – 1 µm celulelor intestinale,
- rolul lor este de a mări suprafața de secreție și nefrocitelor etc.
absorbție
- în structura lor intră filamente de actină
Flagelii - sunt structuri similare cililor, dar cu o lungime mai - singurele celule din
mare, de aproximativ 45 µm organism care conțin
flageli sunt spermiile
Pseudopodele - sunt prelungiri citoplasmatice temporare și - se formează la nivelul
neordonate neutrofilelor și
- iau naștere prin polimerizarea și depolimerizarea macrofagelor
filamentelor de actină din structura citoscheletului
- favorizează deplasarea leucocitelor și înglobarea
antigenilor în interiorul acestora