1.

Noțiunea operațiilor în managementul producției

Obiectivele sunt exprimări cantitative ale scopurilor, putând astfel servi la luarea
deciziilor.

Performanţa înseamnă gradul de realizare a obiectivelor urmărite sub aspectul eficienţei,

eficacităţii şi competitivităţii.

Competitivitatea poate fi definită drept capacitatea acesteia de a oferi, în raport cu

concurenţii săi, produse de valoare (calitate) superioară la costuri egale sau de valoare egală
la costuri inferioare.

2. Funcţiunea de productie a întreprinderii

Specialiştii români definesc funcţiunea întreprinderii ca totalitatea activităţilor omogene
şi/sau complementare, realizate de personal de o anumitã specialitate, utilizând metode şi
tehnici specifice în vederea îndeplinirii unor obiective derivate.

Conţinutul funcţiunii de producţie:

Funcțiuni ale întreprinderii: comercialã, producţie, cercetaredezvoltare, financiar-

contabilã şi de personal.

Activitățile funcțiunii de producție(structura):

-Fabricaţia ;

-Controlul tehnic de calitate;

-Întreţinerea şi repararea utilajelor;

-Producţia auxiliarã;

-Gestiunea producţiei.

Misiunea funcţiunii de producţie constă în următoarele deziderate:

- realizarea de produse care sã corespundã cerinţelor pieţei;

 - conceperea de procedee şi metode de fabricaţie;

- organizarea mijloacelor materiale şi umane în vederea realizării producţiei;

- fabricarea de produse competitive din punct de vedere al cantităţii, calităţii, costurilor

de fabricaţie şi a termenelor de livrare.

Obiectivele funcţiunii de producţie sunt :

- măsurarea performanţelor tehnice;

- evaluarea potenţialului industrial.

La nivelul întreprinderii între funcţiunea de producţie şi celelalte funcţiuni ale

întreprinderii sunt stabilite trei tipuri de relaţii:

- Relaţii verticale externe ale funcţiunii de producţie;

- Relaţii verticale interne ale funcţiunii de producţie;

- Relaţii transversale.

Caracteristicile esenţiale ale managementului la nivelul funcţiunii de producţie sunt:

- Flexibilitatea;
- Fiabilitatea ;
- Calitatea ;
- Timpul.

Problemele fundamentale ale managementului producţiei:

Complexitatea tehnologică:

o Complexitatea mijloacelor de producţie

o Complexitatea produselor

Complexitatea decizională.

3. Procesul de producţie:
 Procesul de producţie este o creaţie sistemică realizată şi condusă de oameni prin
intermediul căreia are loc transformarea unor bunuri şi servicii în alte bunuri şi servicii,
destinate a fi vândute pe piaţă pentru a satisface nevoile consumatorilor.

Clasificarea proceselor de producţie:

a) După modul de participare la realizarea unor produse, lucrări sau servicii:

o Procesele de bază (producţia de bază)
o Procesele auxiliare
o Procesele de servire
b) După modul cum se execută:
o Procesele manuale
o Procesele manual-mecanice
o Procesele mecanice
o Procesele automate
o Procesele de aparatură
c) După modul de obţinere a produsului finit din prelucrarea materiilor prime:
o Procesele directe de producţie
o Procesele sintetice de producţie
o Procesele analitice
d) După natura tehnologică a operaţilor ce se efectuează
o Procesele chimice
o Procesele chimice continue de aparatură
o Procesele chimice ciclice
e) După continuitatea desfăşurării lor:
o Procesele continue
o Procesele discontinue sau discrete

4. Clasificarea sistemelor de producţie în funcţie de organizarea fluxurilor

de producţie
Conform acestui criteriu există trei tipuri de producţie:

- producţia în flux continuu (flow shop);

- producţia în flux discontinuu (job shop);

- producţia pe bază de proiect.

 5. Capacitatea de producţie
Capacitatea de producţie a unei întreprinderi cu profil industrial reprezintă producţia
maxim posibilă ce poate fi obţinută, într-o perioadă dată, de un utilaj, un loc de muncă, un
atelier, o secţie, corespunzătoare structurii şi calităţii producţiei cerute de clienţi şi în condiţiile
unei folosiri depline, potrivit celui mai eficient regim de lucru.

Categoriile de capacităţi:

- Capacitatea tehnica;
- Capacitatea de regim.
Capacitatea tehnică este definită ca limita maximă a potenţialului productiv.

Capacitatea de regim este acel indicator care exprimă posibilităţile maxime de producţie
pentru o perioadă dată.

Unităţile de exprimare a mărimii capacităţii de producţie:

- volumul fizic al producţiei finite

- cantitatea de materie primă supusă prelucrării
- produs echivalent sau produs reprezentativ
- unităţi valorice

6. Specializarea structurii productiei

Specializarea în producţie este condiţionată de extinderea standardizării producţiei la

nivelul întregii industrii naţionale, racordând-o, în acelaşi timp, la prescripţiile internaţionale.

Se deosebesc următoarele forme de standardizare:

- Specificarea;
- Tipizarea sau simplificarea;
- Unificarea.
7. Problema 1 –