Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
METODE DIRECTE
-examenul macroscopic;
-examen microscopic: metode directe precum preparatul nativ în ser fiziologic, preparatul nativ
în soluţie Lugol, frotiul colorat; metode de examinare în strat gros, metode de concentrare,
amprenta anală;
3. Cultivarea:
-însămânţarea se face pentru paraziţii unicelulari pe medii încălzite la 37°C, una sau mai multe
zile, pe animale de laborator;
4.Identificarea:
METODE INDIRECTE
b. prin examenul clinic şi prin examinarea directă a parazitului în produsele biologice ale
bolnavului
c. prin examenul clinic, prin examinarea directă a parazitului în produsele biologice ale
bolnavului; indirect prin modificările hematologice, biochimice şi imunologice
a. materii fecale, vizând îndeosebi doar zonele de de scaun cu modificări precum prezenţa de
sânge
b. materii fecale sau alt material intestinal ca aspiratul duodenal sau sigmoidoscopic
c. materii fecale vizând îndeosebi zonele de scaun cu modificări precum prezenţa de sânge,
mucus, puroi
5. Recoltarea
b.se recoltează 5-15g materii fecale (sau 10-15ml materii fecale moi).
c. recoltarea trebuie să se facă în condiţiile unui regim alimentar obişnuit; scaunul nu trebuie să
fie contaminat cu urină (urina poate distruge elementele parazitare vegetative), cu substanţe de
contrast (sulftat de bariu, gastrografin) sau cu ulei;
d. la un scaun de constipaţie recoltarea se face atât din porţiunea dură, cât şi din porţiunile mai
moi.
a. trebuie mânuite cu grijă deoarece fiecare poate reprezenta o sursă potenţială de infecţe cu
virusuri, bacterii sau paraziţi
c. înainte de transportul la laborator pot fi păstrate timp de 2-4 ore la temperatura camerei sau 24
de ore la temperatura de refrigerare 2-8oC.
7. Examenul coproparazitologic
Proglotele (1000-2000) de Taenia saginata (rar vizibile in materiile fecale, deoarece se elimina
prin orificiul anal între defecatii) sunt dreptunghiulare de 2 cm lungime/0,5 cm latime, au uterul
bine dezvoltat, prevazut cu 20-30 de ramificatii dicotomice, pline cu oua (100.000) si au mişcări
periodice caracteristice.Proglotele (1000) de Taenia solium au dimensiuni de 2 cm lungime/6-
8mm lăţime, uterul lor prezintă 7-13 ramificaţii dendritice (pline de ouă -80.000.Se elimină odată
cu scaunul fecal.Viermii adulti de Ascaris lumbricoidesau corpul cilindric, de culoare roz-
albicioasă şi prezintă striuri discrete longitudianle. Se va preciza sexul viermelui eliminat.
Femelele au 20-30 cm lungime/5-6 mm grosime.Masculii sunt mai mici, au 15-20 cm lungime şi
extremitatea posterioară încurbată.
Proglotele de tenii găsite în scaun se vor spăla în apă sau soluţie salină fiziologică iar apoi
se vor plasa între 2 lame microscopice care sunt separate la extremităţi prin două bucăţi de
carton. Preparatul se va fixa apoi cu două benzi de cauciuc la cele două capete pentru ca
proglotul să rămână orizontal. În acest fel ramurile uterine vor deveni vizibile la examenul
microscopic. Identificarea speciei pe baza structurii uterului poate fi uşurată prin injectarea
tuşului în proglote. Printr-un ac hipodermic adaptat unei seringi de 1ml se injectează o picătură
de tuş în extremitatea distală a proglotului sau în trunchiul uterin central. Ramurile uterului se
vor înnegri putând fi uşor numărate.
Examinarea nematodelor
Un copil de 18 luni este găsit înlăturând cu mâna viermi din cavitatea nazală.Întrebări:Ce viermi
sunt aceştia? Cum au ajuns în cavitatea nazală? Ce complicații ar putea provoca aceştia?
Fig.2. Copil de 18 luni găsit înlăturând cu mâna viermi din cavitatea nazală
Cazul 2
Maria Cortez, o fetiță de 8 ani, prezintă o criză tonico-clonică generalizată. Aceasta a prezentat
astfel de convulsii anterior. Inițial este confuză, dar după câteva ore se trezește și apoi la
examinarea neurologică și generală este complet normală.
Întrebări: Care este diagnosticul diferențial? Ce factori de risc intuiţi? Cum acţionaţi?
Diagnosticul diferențial al convulsiilor la copil: anomalii metabolice (hipoglicemie,
hiponatremie, hipoxie), infecţii (meningită, encefalită, neurocisticercoză, chist hidatic,
tuberculom), leziuni vasculare (malformaţie arterio-venoasă, ocluzie vasculară), neoplasm,
toxine, droguri. Unele dintre ele pot fi eliminate pe baza revenirii rapide la o stare normală sau
datorită stării normale înainte de eveniment. Numele pacientei sugerează originea hispanică și
posibilitatea ca ea să locuiască în America Latină.Ulterior s-a aflat că ea a crescut în Guatemala
și a fost în Statele Unite timp de aproximativ 6 luni.
În multe părți ale lumii, inclusiv în America Latină, una dintre cele mai frecvente cauze ale
convulsiilor, unde se găsește o cauză, este neurocisticercoza, stadiul larvar al Taenia solium.O
tomografie computerizată (CT) poate identifica chisturile produse de aceste larve. La CT se
observă densități multiple în parenchim, sugerând acest diagnostic.
Examenul microscopic direct implică examinarea între lamă şi lamelă a unui preparat proaspăt
de materii fecale cu ser fiziologic sau cu soluţie Lugol.
Materiale necesare:
-ser fiziologic, soluţie de clorură de sodiu 8,5o/oo (8,5 g NaCl se dizolvă în 1000 ml apă distilată);
-soluţie Lugol (10 g iodură de potasiu şi 5 g iod metalic se dizolvă treptat în 100 ml apă
distilată);
-lame microscopice;
-lamele microscopice;
-pipete Pasteur.
-se disociază şi se omogenizează prin mişcări circulare fragmentul respectiv în picătura de ser
fiziologic de pe lama microscopică;
-se examinează la început cu obiectiv de 10x, 20x si de 40x. Nu se face examinarea cu obiectiv
de imersie (90/100);
-cu spatula ataşată de capacul coprorecoltorului (sau cu o baghetă de sticlă) se recoltează din
proba de fecale un mic fragment;
Această tehnică permite evidenţierea unor elemente de structură ale formelor vegetative sau
chistice ale protozoarelor, precum şi ouăle de helminţi, dar nu permite evidenţierea eventualelor
forme de mişcare, de asemenea, se poate observa că amidonul digerat se colorează în roz,
nedigerat în violet.
Se recomandă ca examenul în ser fiziologic sau în soluţie de Lugol să fie efectuat pe 2-3 lame,
materialul fiind recoltat din mai multe zone ale materialului fecal.
Poateapare sub douaforme: trofozoit (forma vegetativa) sichist. Forma vegetativa se intalneste
exceptional, doar in scauneleapoase, in stadiulacut al bolii, mai ales la copii (in 5-10% din
cazuri).Trofozoitulestepiriform de 15 µm lungime/6-10 µm latime. Are corp cu simetriebilaterala
cu 2 nuclei, 4 perechi de blefaroplastisi 4 perechi de flageli, un disc adezivsi un axostil.
Fig. 1 chist/ trofozoit de Giardia lamblia (www.dpd.cdc.gov)
Chistul este ovalar are 9-13 µm lungime / 6µm latime. Are o membrane externa fina, dubla, 4
nuclei si un manunchi de flageli. Nucleii au o dispozitie variabila, frecvent sunt grupati la o
extremitate a celulei.In axul chistului se observa resturi flagelare cu dispozitie sinuoasa, in forma
de S.
Tehnica de concentrare prin sedimentare: principiul tehnicii are la bază greutatea specifică a
chisturilor şi oochiştilor protozoarelor mai mare decât cea a mediului în care sunt suspendate
materiile fecale (apă sau ser fiziologic). Din acest motiv, chisturile şi oochiştii protozoarelor au
tendinţa de a se depune.
Materiale necesare:
Prepararea soluţiei de formol 10%: se introduc 100 ml de formol într-un flacon de 1000 ml, se
adaugă 900 ml apă distilată, se agită. Soluţia de formol este uşor de preparat şi poate fi folosită o
perioadă lungă de timp (cel puţin 2 ani). Formolul este un bun fixator, nu interferă cu unele
chituri de diagnostic, nu interferă cu coloraţiile acide; elementele prelevate parazitate sunt
inactivate de formol (formolul nu contaminează).
- se recoltează din mai multe zone o cantitate de materie fecală de dimensiunea unei
nuci de mărime medie;
- se omogenizează şi se suspendă în 10 ml ser fiziologic;
- se filtrează printr-o sită din material textil într-un tub de centrifugă cu fund conic;
- se centrifughează filtratul obţinut la o turaţie de 2000 rpm;
- se decantează supernatantul, iar sedimentul se reia tot cu 10 ml ser fiziologic;
- se centrifughează din nou. Spălările se repetă până când supernatantul rămâne
limpede;
- sedimentul rezultat după ultima spălare se reia cu 10 ml formalină (soluţie de formol
10%);
- sedimentul şi soluţia de formol se omogenizează prin agitare, după care se lasă în
repaus câteva minute pentru sedimentare;
- se adaugă 1-2 ml acetat de etil, se închide tubul şi se agită puternic;
- se efectuează ultima centrifugare la 1500 rpm. La sfărşitul centrifugării se observă în
tub 4 straturi:
1. stratul de la suprafaţă format din acetat de etil;
4. sedimentul;
- se desprinde cu grijă de pereţii tubului al doilea strat cu ajutorul vârfului unei pipete şi
apoi se înlătură;
Această tehnică de sedimentare poate fi folosită şi în cazul probelor fixate în PVA (polivinil
alcool). Lamele cu material de examinat trebuie pregătite cel mai târziu într-o oră pentru a evita
uscarea materialului. Totuşi, există o posibilitate de a preîntâmpina uscarea materialului
adăugându-se o picătură de formol 10% peste sediment. Atunci când nu se foloseşte o cantitate
corespunzătoare de materii fecale (cantitate prea mare sau prea mică)pot să apară erori în
rezultatele obţinute.
Materiale necesare:
- soluţie saturată de NaCl 40%;
- recipiente cu deschidere mare pentru a primi o lamelă cu dimensiunile 18/18 mm;
- lame de microscopie şi lamele;
- baghetă de sticlă.
Mod de lucru:
- se introduc câteva mici fragmente din bolul fecal într-un recipient cu deschidere
largă;
- se adaugă o mică cantitate din soluţia saturată de NaCl;
- se disociază bolul fecal cu ajutorul unei baghete de sticlă;
- se adaugă în continuare soluţie de NaCl până la limita superioară a recipientului;
- se depune o lamelă de microscopie cu ajutorul unei pense pe suprafaţa lichidului.
Depunerea se face cu grijă pentru ca lamela să nu se scufunde. După aproximativ 30
minute cu ajutorul unei pense lamela se ridică păstrându-se paralelismul cu suprafaţa
lichidului şi se depune pe lama de examinare;
- se examinează la microscop.
Metoda nu este eficientă în depistarea ouălelor operculate de botriocefal. Depăşirea timpului de
flotare în condiţiile în care are loc un proces de evaporare la suprafaţa lichidului poate favoriza
depunerea cristalelor de NaCl şi îngreunarea ouălelor care se vor scufunda şi astfel nu mai pot fi
vizualizate.
Prin examinarea amprentei anale se pot evidenţia ouăle de Enterobius vermicularis depuse de
parazit în pliurile anale, precum şi ouă de Taenia saginata eliberate din proglotele care părăsesc
activ tractul intestinal.
Materiale necesare:
- bandă adezivă transparentă/celofan;
- baghetă de sticlă;
- lame de microscopie;
- ulei de imersie;
- xilol.
Recoltarea se efectuează dimineaţa, înainte de efectuarea toaletei perianale sau a defecării.Banda
de celofan adeziv de 10cm lungime se aşază peste capătul unei baghete de sticlă cu partea
lipicioasă în afară. Bolnavul este în picioare aplecat înainte, depărtându-şi fesele cu mâinile. Se
introduce vârful baghetei pe care este aplicată banda adezivă în anus, câţiva mm şi se apasă uşor
pereţii, desfăcându-se pliurile anale. Se aşează banda cu partea adezivă pe o lamă de microscop.
Înainte de examinarea lamei se ridică un capăt al benzii şi se pune în mijlocul lamei o picătură de
ulei de imersie sau xilol pentru a creşte transparenţa, după care se lipeşte din nou banda pe lamă.
Se examinează microscopic cu obiectiv 10xşi 40x.
Coprocultura pe mediul Loeffler este utilizată pentru identificarea, izolarea şi cultivare unor
protozoare cu localizare intestinală, precum Entamoeba histolytica şi Trichomonas vaginalis.
Protozoarele sunt puse în condiţii favorabile de creştere şi de înmulţire, favorizându-se astfel
diagnosticul.
Materiale necesare:
O cultură bogată în ameobe face ca amidonul de orez să fie consumat repede. În absenţa
amidonului cultura poate fi pierdută. Ameobele fără amidon fagocitat şi cele care emit în
dezordine pe suprafaţa corpului mai multe pseudopode indică un declin al culturii.
3.Coprocultura pe cărbune
Principiu. Această tehnică de diagnostic este utilizată atunci când examenele clinice şi de
laborator arată valori mari ale eozinofilelor periferice şi datele epidemiologice sugerează
posibilitatea unei infecţii cu ancylostoma, necator şi strongyloides.
Materiale necesare:
- cărbune medicinal;
- plăci petri;
- recipiente din material plastic asemănătoare plăcilor petri obligatoriu cu capac
transparent;
- baghete de sticlă.
Mod de lucru:
- se recoltează cu ajutorul unei baghete de sticlă câteva fragmente din proba de fecale
ce urmează a fi examinată;
- se amestecă până la omogenizare cu o cantitate de cărbune medicinal;
- se intoduce amestecul în cutia petri modelându-se o formaţiune conică al cărui vârf să
fie turtit de capac. Peste capac se pune o bucată de vată umedă;
- se păstrează de obicei la temperatura camerii, având grijă ca permanent vata să fie
umedă. Prin evaporarea apei din vata umedă cutia petri se răceşte uşor astfel încât apa
din materialul fecal se condensează pe faţa interioară a capacului.
Larvele existente, prin geotropismul lor negativ au tendinţa de a se îndepărta din părţile
inferioare ale cărbunelui către vârf şi având higrotropism se vor aduna în picătura de apă
condensată. Examinarea se face cu o lupă prin transparenţa capacului care va permite
vizualizarea larvelor care pot fi recunoscute uşor datorită mişcărilor lor active.
În cazul unei probe pozitive sunt 2 situaţii. În primele 48 de ore pot fi surprinse larve
strongyloide provenite prin năpârlirea celor rhabditoide şi ancyloide. În zilele următoare pot să
apară adulţi de strongyloides şi noi generaţii de larve rhabditiode. Ancylostoma şi necator vor
rămâne sub formă de strongyloide. Deoarece larvele rhabditoide se transformă foarte repede în
larve strongyloide infectante este obligatorie folosirea mănuşilor de cauciuc la manipularea
materialului.
In sangele periferic se pot decela Plasmodium, Trypanosoma, microfilarii, Toxoplasma (extrem de rar),
Leishmania, Trichinella (foarte rar).Decelarea parazitilor direct din sange se poate face prin metoda
frotiului colorat Giemsa sau a picaturii groase.
Agentul etiologic al malariei : P. malariae, P. vivax, P. ovale, P. falciparium.
Ciclul biologic al parazitului se desfasoara in 2 gazde diferite : etapa sporogonica in tubul digestiv al
femelei Anopheles si etapa schizogonica care are loc in hepatocite (fazele exoeritrocitare) si in hematiile
omului (faza eritrocitara). Stadiile rezultate in timpul schizogoniei eritrocitare : inele, amoebe (trofozoiti),
prerozete, rozete, macro si microgametociti.
Semnificatie clinica
Formele clinice de manifestare ale malariei :
- malaria primara – periodicitatea acceselor malarice depinde de tipul de Plasmodium :
- P. malariae 72 ore.
- P. vivax si P. ovale 48 ore.
- P. falciparum 24-48 ore.
Perioada acceselor malarice consta intr-o succesiune la intervale de timp regulate a unor stari
clinice caracteristice : frison(1 ora), hipertermie(2-3 ore), sudoratie.
- malaria cronica- caracterizata prin spleno-hepatomegalie, subicter si anemie accentuata ;
- malaria de recadere – persistenta unor stadii eritrocitare in sangele din capilarele unor viscere, mai
ales ale splinei si ficatului ;
- malaria congenitala ;
- malaria de transfuzie.
Principiul metodei
Diagnosticul de certitudine se face prin examen hematologic; se depisteaza parazitul in sangele
periferic ( frotiu si picatura groasa, ambele colorate Giemsa), se apreciaza aspectul parazitului,
stadiul de evolutie, marimea si aspectul hematiei parazitate.
Mod de lucru:
Frotiu de sange
Recoltarea sangelui se face din pulpa degetului, dupa o prealabila dezinfectare cu alcool si uscare. Prima
picatura de sange se indeparteaza cu vata uscata, iar din a doua picatura se intind frotiuri de sange care se
usuca si se noteaza.
Se coloreaza May Grunwald Giemsa :
- se fixeaza cu solutie May Grunwald 3 min.
-se varsa fixatorul si se acopera lama cu solutie Giemsa preparata extemporaneu (2-3 picaturi
Giemsa la 2 ml apa distilata);
- se lasa 25-30 min;
- se spala cu apa de robinet,se usuca;
-se examineaza la microscop cu imersie.
Picatura groasa
Se recolteaza din pulpa degetului, se pun pe lama 2 – 3 picaturi de sange. Cu coltul altei lame se
omogenizeaza cele 3 picaturi prin miscari circulare, pentru defibrinare. Rezulta un strat uniform de sange
cu diametru de 1 cm.
Se usuca (fara fixare) 3 – 4 ore, apoi se face hemoliza acoperind cu apa distilata toata suprafata lamei
pana la hemoliza completa (culoarea alb cenusie a picaturii de sange). Colorare cu solutie Giemsa ( 2-3
picaturi la 1 ml apa distilata) 25-30 min.Se spala la un jet slab de apa si se usuca. Se examineaza la
microscopul cu imersie.
Plasmodium falciparum – picatura
groasa
Se examineaza la microscop cu
imersie frotiul / picatura groasa
colorate May Grunwald Giemsa.
P. vivax P. ova
Marite de
Aspectul hematiei Marita de volum
alungite, fr
Mare,
Mare, cu citoplasma
Inel
citoplasma bogata (mai mic d
P. Viv
Mare, ocupa
Mare, o
aproape toata
aproape
Amoeba hematia, citopl.
hematia,
Puternic
vacuoliz
vacuolizata.
Aspect
16 –
muriform(16-24
Rozeta merozoiti(d
merozoiti dispusi in
8)
mai multe straturi)
Mare,ocupa Mare,oc
Gametocit hematia in hemati
intregime intregi
Granulatii Granu
Granulatii “SCHUFFNER” “SCHUFF
specifice Mari, rosii, Mari, r
portocalii. portoc
Observatii In sangele periferic In sangele
apar toate stadiile apar toate s
eritrocitare eritrocitare
Interpretarea rezultatelor
Testul permite identificarea parazitului in functie de stadiile de evolutie prezente in hematie.
Modul de exprimare a rezultatelor
Rezultatul se exprima prin absenta / prezenta si tipul de Plasmodium.
Diagnosticul parazitologic al tricomonazei urogenitale.
Deoarece leucoreea şi pruriul sunt principalele semne ale trichomonazei, care nu lipsesc nici în
alte boli genitale (ex. candidoza genitală şi gonoreea) este bine ca evidenţierea parazitului să se
efectueze din secreţiile recoltate.
Recoltarea secreţiei vaginale se face de preferinţă pre şi post menstrual. Se recoltează din fundul
de sac vaginal cât mai profund posibil. Se recoltează la 24-48 de ore după ultima toaletă intimă
profundă.
Se recoltează prima urină de dimineaţă din care prin centrifugare se obţine un sediment ce
urmează a fi examinat. Prin examinarea urinei mai pot fi evidenţiate şi alte elemente patologice
parazitare: ex. Enterobius vermicularis (ouăle care sunt depuse de femele).
În scopul cultivării se utilizează de obicei un mediu care este un bulion nutritiv ce conţine
tripticază, extract de ciuperci cu adaos de Fe, ser fetal de viţel şi un amestec de vitamine.
Mai poate fi utilizat cu succes şi mediul Loeffler sau un mediu pe bază de ser de bou cu adaos de
factori nutritivi (ex. extractul de splină).
Trichomonas vaginalis
Morfologie
Formă ovalară, 15/7 μ, nucleu cu 5 cromozomi, complex kinetosomal (de la care pleacă: 3-5
flageli, lagelul recurent ->membrane ondulantă, axostilul), costa, lizozomi, aparat Golgi,
hidrogenozomi
Patogenie
Trasmiterea se face pe cale veneriană. Este un parazit al căilor genito-urinare al ambelor sexe.
La pH acid normal (datorită lactobacililor vaginali), parazitul se poate găsi în secreţia vaginală,
dar nu aderă de celulele epiteliale, deci nu produce vaginită. Aderarea de celula ţintă are loc la
pH neutru favorizat de: sarcină, menstruaţie, infecţiile cu germeni anaerobi (care înlocuiesc
lactobacilii vaginali) parazitul recunoaşte şi aderă de celula epitelială prin intermediul unor
adezine de pe suprafaţa lor. Degenerarea epiteliului vaginal – celule epiteliale modificate, uneori
cu aspect malign: celule binucleate, nucleu hipertrofiat, hipercromatic., descuamarea epiteliului,
apariţia leziunilor necrotice şi hemoragice, apariţia vaginitei.
Manifestariclinice
La femei
La bărbaţi
-infecţie cronică.
Mod de lucru:
- se execută frotiuri subţiri din materia fecală ce urmează a fi examinată;
- se usucă la aer şi se fixează cu metanol/HCl-metanol timp de 2-3 minute;
- se acoperă frotiul cu fuxină fenică rece timp de 5 până la 10 minute;
- se adaugă soluţie de HCl-etanol până cănd colorantul nu mai difuzează;
- se spală cu apă de la robinet;
- se contracolorează cu soluţia albastru de metilen timp de jumătate de minut;
- se spală cu apă de la robinet;
- se usucă şi se examinează.
Pot fi observaţi oochiştii de Cryptosporidium parvum care apar coloraţi în roşu, fondul având
culoarea albastru.
Se recomandă examinarea cu obiectivul de imersie în scopul recunoaşterii unor particularităţi de
structură ale chiştilor.