Dovezi experimentale s, i teoretice ale exist, entei

atomilor
Gheorghe Gabriela, Amariei Irina, Corbu Miriam, Boboc Petre

1 Legea constantelor propor- unde p1 , p2 , ..., pn reprezintă presiunile

t, ionale a lui Dalton
1.1 Dalton - scurt istoric
John Dalton a fost un fizician si chimist englez.
(n. 6 septembrie 1766 – d. 27 iulie 1844)
Acesta a afirmat că toate corpurile sunt
alcătuite particule numite atomi, pe care i-a
imaginat ca sfere de mase s, i dimensiuni diferite.
De asemenea, a introdus not, iunea de zero ab-
solut (temperatură la care presiunea gazelor se
anulează).
În 1803, el reinvie ideea lui Democrit conform
căreia atomii reprezintă ”cărămizile” fundamen-
tale ale materiei. Totus, i, teoria atomica a lui
Dalton se bazează mai curând pe un secol s, i ju-
matate de experimente chimice, decât pe simpla
gândire filosofică.
part, iale ale fiecărei componente
2 Legea lui Gay-Lussac -
definit, ia molului
O lege importantă a fost enunt, ată de Luis Joseph
Gay-Lussac (fizician francez, 1778 - 1850) referi-
toare la volumele de gaz ale produs, ilor care intră
s, i care ies din react, ie: ”În aceleas, i condit, ii de
temperatură s, i presiune, volumele de gaze care
intră s, i ies din react, ie sunt ı̂n rapoarte de nu-
mere ı̂ntregi.” Două exemple sunt reprezentate
simbolic ı̂n figura de mai jos:

1.2 Legea lui Dalton

Legea lui Dalton sau legea presiunilor part, iale
este una din principalele legi ale gazelor s, i a fost
enunt, ată de John Dalton ı̂n anul 1801.
La temperatura constantă, presiunea
unui amestec de gaze este egală cu suma
presiunilor pe care le-ar avea fiecare din
gazele componente daca ar ocupa sin-
gur volumul total, (presiunea amestecu-
lui de gaze este egală cu suma presiunilor
part, iale ale gazelor pure care ı̂l compun).

P = p1 + p2 + ... + pn (1)

Această lege ca şi legea proporţiilor multiple

1
implică faptul că substanţele care participă in
aceste reacţii o fac in cantităţi discrete. Legea
Gay-Lussac este aparent in contradicţie cu legea P ∝T (2)
Dalton. Conform acesteia din urmă, ar fi trebuit
să rezulte in ambele exemple, in ipoteza individu-
sau:
alităţii atomilor, doar cate un volum din produs,
apă sau amoniac. P
=k (3)
T
2.1 Legea volumelor constante
unde:
Legea volumelor constante spune că ”la pre- P = presiunea gazului
siune constantă, ı̂ntre volumele gazelor care T = temperatura gazului
react, ionează s, i volumele gazelor care rezultă ex-
k = constantă
istă un raport de numere ı̂ntregi s, i mici.
Pentru a compara aceeas, i substant, ă la stări
Exemplu: 2H2 + O2 ⇒ 2H2 O
diferite, legea Gay-Lussac se poate scrie ca:
Exemplu 2: 3H2 + N2 ⇒ 2N H3

P1 P2
= (4)
T1 T2

sau ca:

P1 T2 = P2 T1 (5)

2.3 Definit, ia molului

Termenul mol este atribuit chimistului ger-
man Wilhelm Ostwald, cunoscut pentru lucrarile
sale ı̂n domeniul catalizei, echilibrului chimic s, i
al vitezei de reactie.
Molul (mol) este unitatea de masură a can-
tităt, ii de substant, ă s, i una din cele 7 unităt, i de
bază ale Sistemului Internat, ional de Unităt, i de
Masură – SI. Conform acestuia:
Molul este cantitatea de substant, ă
dintr-un sistem ce cont, ine atatea entităt, i
2.2 Legea presiune-temperatură a elementare cât, i atomi sunt cont, inut, i in
lui Gay-Lussac 0,012 kilograme de carbon 12. Simbolul
sau este [mol].
Legea presiune-temperatură a lui Gay-Lussac se Atunci când molul este folosit ca unitate de
enunt, ă ca: ”Presiunea unui gaz cu masă fixă s, i măsură, trebuie specificat care sunt acele entităt, i
volum fix este direct proport, ională cu temperatura elementare. Acestea pot fi : atomi, molecule,
absolută a gazului.” ioni, electroni, alte particule sau grupuri de ast-
Legea se poate exprima matematic: fel de particule.

2
3 Metode experimentale multor metode experimentale de determinare a
NA , după cum urmează:
pentru determinarea con-
stantei lui Avogadro 3.2.1 Metoda lui Johann Magnenus

3.1 Introducere În 1646, Johann Magnenus considera că atomii

erau cele mai mici părt, i indivizibile din com-
Lorenzo Romano Amedeo Carlo Avogadro a fost punerea elementelor clasice: apă, foc s, i pământ.
un fizician s, i chimist italian din secolul al XVIII-
În experimentul lui de determinare a mărimii
lea. În 1811, a emis ”ipoteză moleculară”, con- atomului, a reus, it să măsoare printr-o metodă
form căreia două volume egale de gaz, ce au pre- rudimentară numărul de molecule dintr-un mol.
siune s, i temperatură egală, cont, in acelas, i număr
El a considerat că vaporii parfumat, i ai tămâii
de molecule, indiferent de compus, ii gazului. vor cres, te ı̂n volum de 7 milioane de ori mai
Numărul lui Avogadro, cunoscut s, i sub de- mult decât ı̂n formă solidă. Astfel, a aprins ı̂ntr-
numirea de constanta lui Avogadro NA , este un colt, al bisericii tămâie, s, i folosind volumul
aproximativ egal cu 6.02214 × 1023 mol−1 s, i s, i timpul ı̂n care a simt, it mirosul parfumat al
reprezintă numărul de molecule cont, inut ı̂ntr-un acesteia din cealaltă parte a bisericii, a determi-
mol de substant, ă. nat numărul de molecule dintr-un mol ca fiind
În prezent numărul lui Avogadro este folosit 7.776 × 107 mol− 1
pentru definirea unităt, ii de măsură a masei – kilo-
gramul - cu mare precizie, substituind metoda de 3.2.2 Determinarea NA din ecuat, ia de
definire a kilogramului folosind un etalon din aliaj stare a gazului ideal
de platină-iridiu păstrat ı̂n condit, ii foarte stricte.
Din ecuat, ia de stare a gazului ideal

pV = N kT (6)
Unde k este constanta Boltzmann, pentru un
mol de gaz, ecuat, ia devine:

pVm = NA kT = RT (7)
Din constanta gazului
R = NA k (8)
se poate determina numărul lui Avogadro, prin
măsurarea constantei gazelor R.

Măsurarea constantei gazelor R

Constanta gazelor R poate fi determinată din

măsurătorile căldurii specifice. Energia internă a
unui mol de gaz este:
3.2 Metoda de determinare a NA
1 1
Deoarece constata lui Avogadro este o cantitate U = f kT NA = f RT (9)
fundamentală folosită ı̂n mai multe domenii ale 2 2
fizicii s, i chimiei, necesitatea cunoas, terii cât mai Unde f este numărul gradelor de libertate a
precisă a valorii acesteia a dus la dezvoltarea mai atomilor sau moleculelor gazului. De exemplu

3
f = 3 pentru atomi, f = 5 pentru molecule
biatomice la temperaturi joase s, i f = 7 la tem-
peraturi mari. M vs2 M f 2 0,n 3V 2
R= = ( )3 (11)
Căldura specifică molară CV pentru un mol Tk T n2 4π
de gaz este: unde k = CP
CV

Măsurarea constantei Boltzmann

∂U 1
CV = ( )V = fR (10)
∂V 2 Constanta lui Boltzmann k a fost determinata
prima dată ı̂n 1906 de Jean Baptiste Perrin. El
Căldura specifică molară este energia nece- a observat distribut, ia verticală a densităt, ii n(z)
sară cres, terii ı̂n temperatură cu 1 K a unui mol a particulelor de latex dintr-un lichid.
de gaz. Cum aceasta poate fi măsurată us, or
s, i cunoas, tem numărul de grade de libertate f ,
putem calcula R.
Altă modalitate de determinare a constantei
gazelor R este din ecuat, ia R = CP − CV unde
CP este căldura specifică molară la presiune con-
stantă s, i CV la volum constant.
Cea mai exactă metodă de determinare a con-
stantei R se face prin măsurarea vitezei undelor
sonore vs ı̂ntr-o cameră de rezonant, ă cu argon.

În starea de echilibru, distribut, ia Boltzmann

n(z) este:

gz
n(z) = n(0)e−m kT (12)

unde mg = (m−ρl Vp )g este greutatea efec-

tivă a unei particule din volumul Vp Vp (adică
greutatea reală minus fort, a arhimedică exercitată
particulei ı̂n lichidul de densitate ρl ).
Astfel:

dn mg
O cameră sferica este umplută cu argon la = −n (13)
dz kT
presiunea p s, i temperatura T . Un difuzor S
produce unde sonore ce duc la formarea un- Masa m a particulelor poate fi determinată
delor stat, ionare când frecvent, a sunetului coin- prin măsurarea volumului acestora cu ajutorul
cide cu o frecvent, ă de rezonant, ă a dispozitivu- unui microscop, si densitatea acestora.
lui f0,n αvs /λ0,n cu λ0,n = r0 /n a camerei Numărând n(z) aflăm dn dz
, s, i deci valoarea
de rezonant, ă sferică cu raza r0 . Aceste unde constantei Boltzmann. Putem evita proce-
sonore rezonante sunt detectate de un microfon sul laborios de numărare utilizând următoarea
M. Frecvent, ele f0,n sunt măsurate. Astfel avem considerat, ie: datorită gravitat, iei, particulele se
relat, ia: vor scufunda. Dacă fort, a gravitat, ională este:

4
 3.2.4 Determinarea constantei lui Avo-
gadro folosind electroliza
Fg = (m − ρl Vp )g (14)
Pentru a determina valoarea constantei lui Avo-
este anulată de fort, a de frecare gadro NA cu ajutorul electrolizei, vom folosi
constanta lui Faraday: F = NA e =
96645.33(83)C/mol ce reprezintă sarcina to-
Ff = −6πηrv (15)
tală a unui mol de ioni cu masa x si sarcină ele-
care act, ionează asupra particulelor sferice de mentară e ce s-a depus pe electrod. Se măsoară
rază r când se scufundă cu viteza v ı̂ntr-un mediu cres, terea masică a electrodului după ce sarcina
cu vâscozitatea η. Astfel fort, a rezultantă este 0. Q a fost transferată s, i putem calcula astfel con-
Viteza de scufundare constantă este deci: stanta lui Avogadro NA .
În procesul electrolitic a azotatului de argint
Ag N O3 ↔ Ag + + N O3− ionii de argint de
m − ρl Vp
vg = (16) sarcină F se vor depune pe catod cu masa mo-
6πηr lară M = NA m(Ag), ce poate fi măsurată prin
cântărirea catodului ı̂nainte s, i după electroliză.
unde
Având masa atomică a argintului AM (Ag) =
4 107.09AM U , numărul lui Avogadro se va cal-
Vp = πr 3 (17)
3 cula:
Fluxul descendent de particule jg = vg n
creează un gradient de concentrat, ie dn/dz ce va
107.09AM U Q
duce la un flux de difuzie ascendent NA = (21)
∆m e
dn (m − ρl Vp )g
jdif = −D = Dn (18)
dz kT unde ∆m este cres, terea masei catodului, s, i
unde D este coeficientul de difuzie. sarcina transportată:
Echilibrul va fi realizat când cele două fluxuri
se anulează, astfel:
∆m
Q= NA e (22)
6πηrD M
jdif + jg = 0 → k = (19)
T
Deci, cunoscând vâscozitatea η, coeficientul 3.2.5 Determinarea NA cu ajutorul
de difuzie D, temperatura T , s, i raza r a partic- difract, iei razelor X pe cristale
ulelor, putem calcula constanta Boltzmann k.
Cea mai precisă metodă de determinare a
3.2.3 Calcularea directă a constantei lui numărului lui Avogadro este realizată prin in-
Avogadro termediul razelor X, mai exact difract, ia (sau in-
terferometria razelor X) acestora printr-o struc-
Din măsurătorile masei absolute m a atomilor tură cristalină, astfel se măsoară distant, a dintre
X s, i masa molară Mx (masa unui volum de gaz atomii cristalului. Cu asta se va calcula numărul
V = 22.4dm2 la presiune p si temperatură T total de atomi ı̂ntr-un anumit volum dacă struc-
normală ) constanta lui Avogadro este: tura cristalină este cunoscută.
Vom considera un cristal cu structură cubică,
Mx unde atomii sunt dispus, i ı̂n colt, urile unui cub de
NA = (20) latură a.
mx

5
 În ecuat, ia lui Bragg 2dsin(v) = mλ, v
este unghiul de incident, ă al razelor X cu planul
cristalin, s, i nu cu normala acestor planuri, con-
tradictoriu definit, iei convent, ionale din optică.
Distant, ele dk dintre plane cristaline paralele
alăturate depind de unghiul acestora cu planul
suprafet, elor cristalului α. În cazul cristalului cu-
bic vom avea dk = asin(αk ) pentru αk 6= 0
s, i dk = a pentru αk = 0 unde constanta struc-
turii a este distant, a dintre atomi alăturat, i. Dacă
cristalul este rotit prin raza incidentă, vom avea
diferite valori ale unghiului vm .

Când planul unei unde cu lungime de unda sin(vm ) = mλ; m = 1, 2, 3... (24)
λ este se intersectează cu atomii dintr-un plan
cristalin sub unghiul de incident, ă v vor inter- Dacă lungimea de undă λ este cunoscută,
fera cu undele part, iale dispersate de către atomii distant, ele dk dintre planele cristaline alăturate
planelor alăturate la distant, a d. În direct, ia s, i deci constanta de structură a pot fi determi-
−v, ce corespunde cu direct, ia reflexiei speculare, nate măsurând unghiurile vm .
diferent, a din traiectorie va fi ∆s = 2dsinv.
Dacă valoarea ∆s este un număr ı̂ntreg m cu
lungime de undă λ, interferent, a este construc-
tivă s, i amplitudinea undelor part, iale se adună.
Acest lucru este dat de ecuat, ia Bragg:

2dsin(v) = mλ
La o anumită lungime de undă λ se va obt, ine
o intensitate maximă I(v) a undelor dispersate
doar pentru anumite unghiuri de incident, ă v,
pentru care ecuat, ia lui Bragg are solut, ie.
(23)
Un cub cristalin macroscopic de latură D
cont, ine N = ( D a
)3 atomi cu presupunearea se
află câte un atom la fiecare punct din structura
cristalinului cubic. Astfel vom calcula numărul
lui Avogadro:

Mm D 3 Mm
NA = N = (25)
MC a3 MC

În ultimii ani se vrea schimbarea metodei de

reprezentare a unităt, ii de masă (până acum s-a
folosit un cilindru din platină-iridiu de 1 kg ı̂n
Se observă cum pentru m > 0 lungimea Paris) cu o sferă formată dintr-un singur cristal
de undă λ = 2d m
sin(v) < 2d va fi mai mică prelucrat de siliciu, ce are o structură cristalină
decât de două ori distant, a dintre plane cristaline cubică. În acest cristal, fiecare celulă elementară
alăturate d. Pentru lumina vizibilă, λ >> d, cristalină cubica cont, ine 4 atomi de Si dispus, i pe
dar pentru raze X cu suficientă energie λ < 2d vârfurile cu latură a. O sferă de rază Rs >> a
poate fi satisfăcut. va cont, ine:

6
 ciu S2 , unde razele de difract, ie 3 s, i 4 sunt gen-
erate. Acestea se suprapun ı̂n a 3-a suprafat, ă de
4 Rs 4V
N =4 π 3 = 3 (26) siliciu S3 , unde pot fi transmise sau difractate.
3 a a
atomi de siliciu. Având densitatea ρ(kg/m3)
vom avea:
4Mc 16π Rs3
NA = = (27)
ρa3 3 α
din măsurătorile constantei structurii a (cu
ajutorul difract, iei razelor X) s, i densitatea ρ (sau
masa M s, i raza Rs a sferei), cum masa molară
Mm este cunoscută.
Din experiment a rezultat distant, a a cu val-
ori 0.1-0.5 nm, depinzând de natura cristalului.
Cum diametrele atomilor da nu pot fi mai mari
decât constanta structurii cristaline a, deci mai
mici de 0.1-0.5 nm.
Cea mai precisă metodă de măsurare a
distant, elor atomice ı̂n cristale este cu interfer-
ometria razelor X, ce combină difract, ia razelor X
cu tehnici din interferometrie.
Interferometrul este format din trei felii sep-
arate Si , toate prelucrate dintr-un singur cristal
de siliciu. În prima bucată S1 fasciculul de raze X
incidente este ı̂mpărt, it ı̂ntr-o rază de transmisie
1 s, i de difract, ie 2. Difract, ia la planele cristaline
paralele cu planul xy apare doar când ecuat, ia lui
Bragg are solut, ie. Ambele fascicole apoi sunt su-
puse difract, iei ı̂n a 2-a suprafat, ă paralelă de sili-
7
Partea transmisă din fascicolul 4 acum va in-
terfera cu partea difractată 5 a fascicolului 3, iar
detectorul D2 monitorizează intensitatea totală
a acesteia, ce depinde de diferent, a de fază dintre
undele part, iale 4 s, i 5. Detectorul D1 măsoară in-
tensitatea de interferent, ă a suprapunerii razelor
de difract, ie 6 si de transmisie 3 ale fascicolului 4.
Când bucata S3 , ce poate fi depărtată sau
apropiată de celelalte, se mută ı̂n direct, ia z cu
∆z diferent, a dintre traiectorii ∆s dintre razele
de interferent, ă se va modifica cu:
∆z
∆S = [1 − sin(90◦ − 2v)] = 2∆zsin(v)
sin(θ)
(28)
Aranjamentul este similar cu cel din interfer-
ometrul lui Mach-Zehnder ı̂n optică. Totus, i, cum
lungimea de undă λ a razelor X este de aprox-
imativ 104 mai mic decât cea a luminii vizibile,
precizia acestui dispozitiv va fi mult mai mare.
Dacă S3 este mis, cat, detectoarele vor monitoriza
minimul s, i maximul intensităt, ii de interferent, ă
de fiecare dată când diferent, a dintre traiectorii
∆s va deveni un multiplu ı̂ntreg al λ.
Maximele sunt numărate s, i numărul total de
acestea N la o deplasare ∆z va fi:
2∆zsin(v)
N = (29)
λ
 Deplasarea totală ∆z a elementului S3 se produsă de fiecare atom (sau grup de atomi) ı̂n
măsoară cu ajutorul unui interferometru laser cu timpul electrolizei. Atomii ı̂ncarcat, i electric (sau
o incertitudine de ∆z z
= 10−6 − 10−7 grupurile de atomi) se numesc ioni. În electroliză,
curentul electric este rezultatul mis, carii ionilor
prin solut, ie, ionii ı̂ncărcat, i pozitiv (sau cationi)
4 Determinarea electronului deplasându-se către catod iar ionii ı̂ncărcat, i neg-
ativ (sau anioni) deplasându-se către anod. În
Electronul este o particulă subatomică funda-
vecinătatea electrozilor, ionii sunt convertit, i la
mentală cu sarcină electrică negativă, simbolul
atomi neutrii (sau radicali) care sunt eliberat, i
acestuia fiind e− . Este un lepton (nu se supune
sau care dau nas, tere la react, ii secundare.
fort, elor nucleare tari) de spin 1/2 care participă
Rezultatele lui Faraday sugerau existent, a
la interact, iunile electromagnetice, masa acestuia
că sarcina electrică exista ı̂n cantităt, i discrete
fiind de aproximativ 1/1836 din cea a protonului.
(cuantificabile), unele tipuri de ioni putând să
Împreună cu nucleul atomic, electronii formează
care o sarcină, alte tipuri două sarcini s, i as, a
atomul. Interact, iunea lor cu nucleii adiacent, i
mai departe. Totus, i aceste rezultate, la acea
este principala cauză a legăturilor chimice, elec-
vreme, nu se conformau cu alte fenomene elec-
tronii de valent, ă fiind cei care participă la for-
trice, cum ar fi conductivitatea ı̂n metale, Fara-
marea acestor legături.
day s, i Maxwell ezitând să accepte acest lucru.
Ipoteza de cuantificare a sarcinii a fost for-
4.1 Legile Electrolizei mulată de C. I. Stoney ı̂n 1874, care a propus ca
Prima evident, ă experimentală care a arătat pro- o sarcină electrică este cantitatea de sarcină care
prietatea cuantificabilă a sarcinii electrice a fost trece printr-o substant, ă electrolică pentru a elib-
obt, inută de Michael Faraday, care a descoperit era un atom de substant, ă monovalentă. Sarcina
Legile Electrolizei ı̂n 1833. În experimentele sale, elementară, e este dată de:
Faraday a trecut un curent printr-o solut, ie elec- F
trolitică de compus, i organici. Acesta a obser- e= (32)
NA
vat că masa M a unei substant, e eliberată la
un electrod ı̂ntr-un interval de timp este direct Stoney a sugerat numele de ”electron” pentru
proport, ională cu cantitatea de sarcină electrică, această unitate, s, i a obt, inut pentru e o valoare de
Q, trecută prin solut, ia electrolitică ı̂n acel in- aproximativ 10−20 C, utilizând valoarea aproxi-
terval de timp. De asemenea, a observat că o mativă a lui NA cunoscută din teoria cinetică.
cantitate de sarcină este ı̂ntotdeauna eliberată de În 1880, Helmholtz a spus că este imposibil de
aceias, i masă a substant, ei date, s, i această masă obt, inut o sarcină electrică mai mică ca e, val-
este direct proport, ională cu masa echivalentă a oarea acesteia fiind obt, inută cu precizie mai bună
substant, ei, unde masa echivalentă este definită ca de către Milikan ı̂n 1909.
masa atomică (sau moleculară) µ supra valent, a
ν. Legea electrolizei a lui Faraday poate fi scrisă 4.2 Tubul catodic s, i determinarea
ca:
sarcinii specifice e/m
Qµ Când electrozii sunt plasat, i ı̂ntr-un gaz la pre-
M = (30) siune atmosferică normală nu trece niciun curent
F ν
iar gazul are rol de izolator până când câmpul
unde F este constanta lui Faraday, valoarea electric depăs, es, te 3 sau 4 MV/m s, i se formează o
acesteia fiind: scânteie. De asemenea, la presiuni mici, prin gaz
F = 9.64846 × 10 C/mol 4
(31) trece un curent constant care poate fi ment, inut.
La presiuni de sub 1 mmHg, descărcarea electrică
Faraday a interpretat acest rezultat este ı̂nsot, ită de o emisie de lumină, dar la presiuni
asumându-s, i că aceeas, i cantitate de sarcină este mai mici se formează o regiune ı̂ntunecată lângă

8
catod. Regiunea ı̂ntunecată, denumită ”spat, iul
lui Crookes”, cres, te ı̂n dimensiune cu cât pre-
siunea scade (sub 10−3 mmHg). Dacă, la aceste
presiuni scăzute, este făcut un mic orificiu ı̂n
anod, se poate vedea o ”strălucire” verde pe
panoul de sticlă.

După un timp, t1 , deflexia Y este:

Agent, ii cauzali ai acestui fenomen au fost 1 eE 1 eE x 2

y1 = t21 = ( )( ) (33)
numit, i ”raze catodice”. Proprietăt, ile acestor raze 2 m 2 m v
au fost studiate la finalul secolului al XIX-lea de
către W. Crookes s, i P. Lenard, care au arătat că Viteza pe componenta Y este:
aceste raze călătoresc ı̂n linie dreaptă, având un
impul destul de mare pentru a roti o roată de eE eE x1
moară. vy = ( )t1 = (34)
m m v
În 1895, J. Perrin a demonstart că aceste raze unde deflexia totală este:
poartă o sarcină negativă, sarcina colectându-se
pe un electromer.
e Ex1 1
y2 = vy t2 + y1 = ( x1 + x2 ) (35)
J. J. Thomson a lansat ipoteza că aceste raze m v2 2
poartă constituie un flux de particule, fiecare cu Pentru a determina sarcina specifică, este
masa m s, i sarcina -e, cu originea ı̂n tub. necesară o măsurătoare adit, ională pentru a de-
termina viteza v. Plasând aparatul ı̂ntr-o bobină
În experimentul lui Thomson au fost investi- Helmholtz, Thomson a putut aplica un câmp
gate câmpurile electrice s, i magnetice care au aju- magnetic constant B pe direct, ia Z. Fort, a mag-
tat la determinarea ”sarcinii specifice” (e/m) ale netică pe particulele ı̂ncărcate este de ordinul
particulelor constituente. evB s, i este perpendiculară pe traiectoria partic-
ulelor. Dacă simultan sunt aplicate fort, e electrice
Razele catodice au fost trecute printre două s, i magnetice, fort, a netă pe particule este:
plăci paralele cu o distant, ă D ı̂ntre acestea, unde
se poate aplica o diferent, ă de potent, ial V. Razele
catodice care pornesc din regiunea câmpului elec- evB = eE (36)
tric au fost detectate pe un ecran S, defelxia fi-
ind ı̂n funct, ie de diferent, a de potent, ial. Câmpul Valoarea vitezei poate fi obt, inută din expre-
electric E dintre plăci poate fi considerat egal sia (36). În cadrul experimentului se scoate
cu V/D, ı̂n acest câmp particulele ı̂ncărcate ex- influent, a magnetică s, i se măsoară din expresia
perimentând o accelerat, ie constantă cu o mag- (32). Cunoscând v, sarcina specifică e/m se află
nitudine de eE/m ı̂n direct, ia Y. Dacă viteza din expresia (35).
v init, ială a particulei, timpul necesar pentru a Experimental, Thomson a obt, inut valoarea
traversa distant, a dintre plăci de lungimea x1 , sarcinii specifice cu put, in mai mică decât val-
este t1 =x1 /v. Timpul necesar pentru a ajunge oarea cunoscută ı̂n zilele noaste, cea de 1.76 ×
la ecran, plasat la distant, a x2 este t2 =x2 /v. 1011 C/kg

9
4.3 Experimentul lui Milikan unde ρA este densitatea aerului.
Dacă diferent, a de potent, ial (de ordinul 5kV)
În experimentul lui Milikan nis, te picături de ulei
este prezentă s, i este suficient de mare ı̂n direct, ia
cu diametrul de cât, iva microni sunt introdus, i
corectă, picătura se va deplasa ı̂n sus până când
ı̂ntre plăcile unui condensator, aceste picături de-
o viteză terminala v2 va fi atinsă. Dacă D este
venind ı̂ncărcate electric din cauza frecării cu
distant, a dintre plăcile condensatorului s, i q este
aerul; de asemenea se pot ı̂ncărca electric dacă
sarcina picăturii, atunci:
sunt ionizate cu ajutorul razelor X.
Mis, carea picăturilor dintre plăcile conden-
satorului (la care se aplică o diferent, ă de V
potent, ial V) sunt observate cu ajutorul unui mi- q − Mg = 6πηrv2 (39)
D
croscop s, i se calculează viteza picăturilor.
Dacă V=0, o picătură de ulei cu o masa M Din (37) s, i (39) rezultă că:
cade sub act, iunea gravitat, iei, atingând o viteză
maximă v1 unde fort, a gravitat, ională Mg este D
q = 6πηr (v1 + v2 ) (40)
compensată de fort, a de rezistent, ă a vâscozităt, ii V
aerului.
După mii de observăt, ii, Milikan a găsit că
valoarea sarcinii q a fost multiplu sarcinii ele-
mentare, sarcina fiind ı̂n general:

|q| = 1.59n × 10−19 C (41)

După mai multe măsurători s, i cres, terii pre-

Conform legii lui Stokes, acestea se ı̂ntâmplă ciziei vâscozităt, ii η s-a descoperit că:
când:
e = 1.60 × 10−19 C (42)
Mg = 6πηrv1 (37)
Combinând rezultatele cu rezultatele obt, inute
unde η este coeficientul de vâscozitate al aeru-
pentru e/m, masa electronului este:
lui s, i r este raza picăturii. Masa picăturii este
4πr 3 ρ0 /3 unde ρ0 este densitatea uleiului; masa m = 9.11 × 10−31 kg (43)
efectivă este:
care este de aproximativ 1840 mai us, or decât
4 3 ionul de hidrogen, cum a fost postulat de Thom-
M = πr (ρ0 − ρA ) (38)
3 son.

10
 Bibliografie
[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_lui_Dalton

[2] https://ro.wikipedia.org/wiki/John_Dalton

[3] https://despretot.info/molul-definitie/

[4] https://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_volumelor_constante

[5] https://ro.wikipedia.org/wiki/Joseph_Louis_Gay-Lussac

[6] "Physics of atoms and molecules" - B. H. Brandsden & C. J. Joachain

[7] "Atoms, Molecules and Photons" - Wolfgang Demtrömer

[8] http://brahms.fizica.unibuc.ro/atom/atom/CursAtomica.pdf

[9] https://ro.wikipedia.org/wiki/Mol

11