Sunteți pe pagina 1din 3

Astazi, a treia zi Craciun, praznuim pe Sfantul, Slavitul Apostol, Intaiul Mucenic si

Arhidiacon Stefan,
De aceea fericitul Augustin a zis ca "el este mai intii intre diaconi, dupa cum Petru
intre Apostoli";
Sfintul Apostol Stefan era iudeu de neam din semintia lui Avraam. Numele sau de
Stefan este de origine greaca si inseamna "coroana". Cind i s-au descoperit moastele
scria pe mormintul sau "chiliel", care in limba ebraica inseamna "cununa", pentru ca
intr-adevar el a luat cel dintii dintre crestini cununa muceniciei. Sfintul Stefan era unul
din cei 70 de ucenici; feciorelnic ca si Sfintul Apostol Ioan, foarte rivnitor pentru
Evanghelia lui Hristos, cunostea bine Vechiul si Noul Testament si, fiind plin de Duhul
Sfint, marturisea pe Hristos cu multa putere in fapta si in cuvint.

Multimea credinciosilor sporea din zi in zi, fiind adeverita prin practicarea tuturor
faptelor bune. Toti se socoteau frati si aveau impreuna o inima si un suflet. Cei bogati isi
vindeau averile, iar pretul il puneau la mijloc spre folosul de obste. Din aceste fonduri, o
parte se cheltuia cu mesele-agape sau "mesele dragostei", alta parte se folosea pentru
ajutorarea saracilor, a orfanilor si vaduvelor.
Se ridicasera insa citeva plingeri in privinta aceasta, dar indata s-au linistit, cunoscindu-
li-se cauzele. Grecii murmurau impotriva evreilor, pe motiv ca vaduvele lor nu erau
bagate in seama cind se impartea milostenia. Sfintii Apostoli, ca sa curme acest rau si
aceasta neintelegere, adunara pe credinciosi si le facura cunoscut ca ei nu pot sa
paraseasca slujba cuvintului si sa slujeasca la mese.
Deci, le-au zis: Fratilor, cautati sapte barbati dintre voi cu nume bun, plini de Duh Sfint si
de intelepciune, pe care sa-i rinduim la aceasta slujba, iar noi vom starui in rugaciune si
in slujirea cuvintului. Si a placut cuvintul acesta inaintea intregii multimi si au ales pe
Stefan, plin de credinta si de Duh Sfint, si pe Filip, pe Prohor si pe Nicanor, pe Timon si
pe Parmena si pe Nicolae, prozelit din Antiohia, pe care i-au pus inaintea Apostolilor si,
rugindu-se, au pus miinile peste dinsii (Fapte 6, 3-6). Cuvintul "diacon" in limba greaca
inseamna "slujitor", pentru ca ajutau pe episcopi si preoti la savirsirea celor sfinte si
serveau la mesele- agape de obste.

Sfintul Ioan Gura de Aur zice ca marele Arhidiacon Stefan a fost ales cel dintii dintre
diaconi. Fiind plin de Duh Sfint, el predica Sfinta Evanghelie cu mare zel si cu mare
inflacarare si facea mari minuni in popor, caruia nu-i putea sta impotriva vrajmasii Crucii
lui Hristos. De aceea cuvintul Domnului se raspindea din ce in ce mai mult si numarul
ucenicilor crestini se adauga mereu in Ierusalim.

Iubiti credinciosi,
unii iudei din sinagoga au pus martori mincinosi ca sa spuna ca l-au auzit hulind
impotriva lui Moise, a lui Dumnezeu si a Legii. Si uitindu-se la dinsul toti cei ce sedeau in
sinedriu au vazut fata lui ca o fata de inger (Fapte 6, 13-15). Iar ei, auzind acestea, se
framintau de minie si scrisneau din dinti impotriva lui. Iar Stefan, fiind plin de Duh Sfint
si privind la cer, a vazut slava lui Dumnezeu si pe Iisus Hristos stind de-a dreapta lui
Dumnezeu si a zis: Iata, vad cerurile deschise si pe Fiul Omului stind de-a dreapta lui
Dumnezeu! Iar ei, strigind cu glas mare, si-au astupat urechile si au navalit asupra lui. Si
scotindu-l afara din cetate il bateau cu pietre. Iar martorii si-au pus hainele la picioarele
unui tinar, numit Saul. Si-l bateau cu pietre pe Stefan care se ruga si zicea: Doamne
Iisuse Hristoase, primeste duhul meu! Si ingenunchind a strigat cu glas mare: Doamne,
nu le socoti lor pacatul acesta! Si zicind aceasta a adormit (Fapte 7, 51-60).

Asa s-a savirsit cel dintii martir al Bisericii lui Hristos, marturisind pe Dumnezeu si
rugindu-se pentru iertarea ucigasilor sai!

Astazi, cind S-a nascut Hristos in pestera, Stefan Apostolul se duce la cer. Hristos se
intrupeaza din dragoste pentru noi oamenii, iar Sfintul Apostol Stefan iese din trup cu
moarte de martir, din dragoste pentru Hristos.

Sa invatam de aici ca fara iubire crestina, fara smerenie adinca si fara jertfa martirica nu
ne putem mintui. Intii Dumnezeu ne-a iubit pe noi pacatosii, ca apoi sa-L iubim si noi pe
El. Intii El a venit la noi, ca apoi sa ne urce pe noi la El, in cer. El a rabdat intii moarte de
cruce, ca apoi si noi sa indraznim a-L marturisi si a rabda toate pentru Dumnezeu,
pentru dobindirea vietii vesnice.
Cine se poate mintui fara necazuri si jertfa? Caci una este calea mintuirii. Aceasta pe
care ne-a aratat-o Hristos si pe care au mers sfintii Lui. Adica dragostea desavirsita,
iertarea, smerenia, rabdarea, rugaciunea, milostenia si apoi jertfa cea mai de pe urma,
cind plecam la Domnul sa luam plata ostenelilor dupa faptele noastre.

Sfintul Apostol Stefan, cel dintii martir al Bisericii lui Hristos, este primul model de jertfa
crestina pentru toti. Sa traiesti pe pamint crestineste, sa marturisesti cu viata si
cuvintele tale pe Hristos, sa rabzi greutatile si ispitele pamintesti cu tarie si nadejde, sa
te rogi neincetat si sa fii lovit de moarte de catre fratii tai, iar tu sa-ti dai duhul zicind:
Iarta-le lor, Doamne, pacatul acesta, ca nu stiu ce fac! Cine dintre noi poate face ceea ce
a facut Sfintul Arhidiacon Stefan? Cine mai iarta astazi pe fratele sau, care nu numai ca-i
rapeste averea si cinstea, dar vrea sa-l si ucida? Ca daca noi ne certam si ne urim de
moarte, numai pentru un cuvint, pentru o mica jignire sau un lucru pamintesc, care
moare odata cu noi, apoi cum vom putea ierta pe cel care vrea sa ne ia si viata?

Dupa Mintuitorul, Sfintul Apostol Stefan ne este cel mai bun exemplu. Nu avea mai mult
de 30 de ani, dar inima lui era plina de credinta si ardea pentru dragostea lui Hristos. Pe
aceasta credinta curata in Hristos s-o pastram si noi, chiar cu pretul vietii. Pe aceasta
dragoste sfinta si desavirsita s-o cerem de la Dumnezeu pentru noi si pentru urmasii
nostri.