Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA “ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI

FACULTATEA DE FIZICĂ

MASTER ŞTIINŢE an I
Curs CHIMIE ECOLOGICĂ –prof.Conf. Dr. Doina LUTIC

1
Referat

Efectele poluării aerului aupra sănătăţii populaţiei şi mediului


inconjurător.

Prof.Bursuc cas.Cojocariu Nicoleta Eugenia

În ultimele decenii factorii antropici de poluare a aerului au început să depăşească după


amploare pe cei naturali, căpătând un caracter global. Emisiile în atmosferă a nocivelor
dăunătoare nu numai că distrug natura vie, afectează în mod negativ sănătatea umană, dar ele
pot modifica însăşi proprietăţile atmosferei, ce poate duce la consecinţe ecologice şi climatice
nefaste
Poluanţii din atmosferă variază în funcţie de natura lor, concentraţie cît şi de durata
acţiunii lor asupra organismului uman, provocînd astfel consecinţe grave.
Prin poluarea aerului se înțelege prezența în atmosferă a unor substanțe străine de
compoziția normală a acestuia, care în funcție de concentrație şi timpul de acțiune provoacă
tulburări în echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viață al
florei şi faunei.

Sursele de poluare reprezintă locul de producere şi de evacuare în mediul înconjurător a


unor emisii poluante.
După natura poluanților, emisiile poluante acestea pot fi sub formă de pulberi şi gaze, emisii
radioactive şi emisii sonore.
După proveniența poluanților surse de poluare sunt naturale şi artificial

1. Sursele naturale produc o poluare accidentală; sunt situate la distanțe mari de centrele
populate.
1.1 Vulcanii pot polua atmosfera cu pulberi solide, gaze şi vapori, substanțe toxice datorită
conținutul lor mare de compuşi ai sulfului, ce rezultă în urma erupției şi a pulverizării lavei
vulcanice în aer. Vulcanii activi poluează continuu prin produse gazoase emise prin crater şi
crăpături, numite fumarole.
1.2 Furtunile de praf provocate de uragane, cicloane etc. asociate cu eroziunea solului produc
poluare atmosferică pe mari întinderi, ce pot cuprinde mai multe țări sau pot chiar trece de pe
2
un continent pe altul. Pulberea poate fi ridicată până la mare înălțime şi odată ajunsă într‐o
zonă anticiclonică, începe să se depună. Se estimează că în fiecare an atmosfera poartă peste
30 de milioane de tone de praf. Circulația prafului în atmosfer poate dura zeci de zile.
1.3 Ceața este frecventă în zonele situate în vecinătatea oceanelor şi a mărilor, care aduc în
atmosfera continentală cristale de sare ce constituie nuclee de condensare a vaporilor de apă
2. Sursele artificiale sunt mai numeroase şi cu emisii mult mai dăunătoare, totodată fiind şi
într‐o dezvoltare continuă datorată extinderii tehnologiei şi a proceselor pe care acestea le
generează. Emiterea în atmosferă a poluanților artificiali se poate face prin două moduri.
Principalele surse antropice sunt:
-arderea combustibililor fosili pentru producerea de electricitate, transport, industrie şi
gospodării
-procesele industriale şi utilizarea solvenților, de exemplu în industriile chimice şi cele
extractive
-agricultura
-deseuri
Efectele poluării atmosferice
Efectele produse de poluanţii atmosferici, în funcţie de momentul când se manifestă, pot fi:
efecte directe sau imediate şi efecte pe termen lung sau cu caracter global.

Efecte directe ale poluanţilor atmosferici

Efectele directe ale acţiunii poluante pe care o determină anumite substanţe, sunt
prezentate în continuare, în funcţie de starea de agregare a acestora şi sursele lor de
provenienţă.
Poluarea cu produşi gazoşi variază în funcţie de sursa de emisie, cantitate produsă,
nocivitate şi persistenţă în atmosferă.
Dioxidul de carbon apare ca urmare a tuturor proceselor de ardere și are ca efect direct de
poluare peste limita de 0,03%.
La om se manifestă prin intoxicarea la nivelul aparatului respirator prin:
- autointoxicare – când se produce o presiune parțială la nivelul plămânilor, împiedicând
trecerea oxidului de carbon din sângele venos în alveolele pulmonare de unde să poată fi
expirat;
- intoxicaţie exogenă – când presiunea parţială de la nivelul plămânilor face imposibilă
acţiunea de inspiraţie a unei noi cantități de aer, care să întreţină procesul de oxigenare a
alveolelor pulmonare; în jurul concentraţiei de 3% apar tulburări de ritm respiratoriu; cu

3
creşterea concentraţiei se instalează cianozarea insoţită de dezechilibrul acido-bazic, iar în
final survine decesul

4
Monoxid de carbon (CO)
Caracteristici generale
La temperatura mediului ambiant, monoxidul de carbon este un gaz incolor, inodor, insipid,
de origine atît naturală cît şi antropică
Monoxidul de carbon se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor
fosili.
   Surse naturale
Arderea pădurilor, emisiile vulcanice şi descărcările electrice.
Surse antropice
Se formeaza în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili.
Alte surse antropice: producerea oţelului şi a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier,
aerian şi feroviar
Monoxidul de carbon se poate acumula la un nivel periculos în special în perioada de
calm atmosferic din timpul iernii şi primăverii (acesta fiind mult mai stabil din punct de
vedere chimic la temperaturi scăzute), cînd arderea combustibililor fosili atinge un maxim.
Monoxidul de carbon produs din surse naturale este foarte repede dispersat pe  o suprafaţă
întinsă, nepunînd în pericol sănătatea umană.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei
Este un gaz toxic, în concentraţii mari fiind letal (la concentraţii de aproximativ 100
mg/m3) prin reducerea capacităţii de transport a oxigenului în sînge, cu consecinţe asupra
sistemului respirator şi a sistemului cardiovascular.
La concentraţii relativ scăzute:
- afectează sistemul nervos central;
- slăbeşte pulsul inimii, micşorînd astfel volumul de sînge distribuit în organism;
- reduce acuitatea vizuală şi capacitatea fizică;
- expunerea pe o perioada scurtă poate cauza oboseală acută;
- poate cauza dificultăţi respiratorii şi dureri în piept persoanelor cu boli cardiovasculare;
- determină iritabilitate, migrene, respiraţie rapidă, lipsa de coordonare, greaţă, ameţeală,
confuzie, reduce capacitatea de concentrare.
Segmentul de populaţie cea mai afectată de expunerea la monoxid de carbon o reprezintă:
copiii, vîrstnicii, persoanele cu boli respiratorii şi cardiovasculare, persoanele anemice,
fumătorii.
Efecte asupra plantelor
La concentraţii monitorizate în mod obişnuit în atmosferă nu are efecte asupra plantelor,
animalelor sau mediului

5
Oxizi de azot (NO , NO2) 
Caracteristici generale
Oxizii de azot sunt un grup de gaze foarte reactive, care conţin azot şi oxigen în cantităţi
variabile. Majoritatea oxizilor de azot sunt gaze fără culoare sau miros.
Principalii oxizi de azot sunt:
- monoxidul de azot (NO) care este un gaz incolor şi inodor;
- dioxidul de azot (NO2) care este un gaz de culoare brun-roşcat cu un miros puternic,
înecacios.
Dioxidul de azot în combinaţie cu particule din aer poate forma un strat brun-roşcat.
În prezenţa luminii solare, oxizii de azot pot reacţiona şi cu hidrocarburile, formînd oxidanţi
fotochimici.
Oxizii de azot sunt responsabili pentru ploile acide care afectează atît suprafaţa terestră cît şi
ecosistemul acvatic.
Surse antropice
Oxizii de azot se formează în procesul de combustie atunci cînd combustibilii sunt arşi la
temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor
industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea
smogului, a ploilor acide, deteriorarea calitatii apei, efectului de sera, reducerea vizibilităţii în
zonele urbane.
Efecte asupra sănătaţii populaţiei
Dioxidul de azot este cunoscut ca fiind un gaz foarte toxic atît pentru oameni cît şi pentru
animale (gradul de toxicitate al dioxidului de azot este de 4 ori mai mare decît cel al
monoxidului de azot). Expunerea la concentraţii ridicate poate fi fatală, iar la concentraţii
reduse afectează ţesutul pulmonar.
Populaţia expusă la acest tip de poluanţi poate avea dificultăţi respiratorii, iritaţii ale căilor
respiratorii, disfuncţii ale plamînilor. Expunerea pe termen lung la o concentraţie redusă poate
distruge ţesuturile pulmonare ducînd la emfizem pulmonar. Persoanele cele mai afectate de
expunerea la acest poluant sunt copiii.
Efecte asupra plantelor şi animalelor
Expunerea la acest poluant produce vătămarea serioasă a vegetaţiei prin albirea sau
moartea ţesuturilor plantelor, reducerea ritmului de creştere a acestora.
Expunerea la oxizii de azot poate provoca boli pulmonare la animale, care se aseamănă
cu emfizemul pulmonal, iar expunerea la dioxidul de azot poate reduce imunitatea animalelor,
provocînd boli precum pneumonia şi gripa.
Alte efecte
Oxizii de azot contribuie la formarea ploilor acide şi favorizează acumularea nitraţilor la

6
nivelul solului care pot provoca alterarea echilibrului ecologic ambiental.
De asemenea, poate provoca deteriorarea ţesăturilor si decolorarea vopselelor, degradarea
metalelor.
În special, dioxidul de azot este toxic deoarece:
- formează ”smogul fotochimic” care dă aerului o nuanță ușor cafenie, reducând vizibilitatea
atmosferică și afectând traficul rutier;
- formează, în prezența precipitațiilor, acidul azotic ce determină caracterul acid al ploilor
care afectează direct vegetația;
- contribuie, sub acțiunea radiațiilor ultraviolete, la formarea ozonului (un puternic poluant
oxidant și dăunător în concentrații mai mare decât CMA);
- distruge, la om, alveolele pulmonare, provocând asfixierea.
DIOXIDUL DE SULF
Caracteristici generale
Dioxidul de sulf este un gaz incolor, amărui, neinflamabil, cu un miros pătrunzător care irită
ochii şi căile respiratorii.
Surse naturale
Erupţiile vulcanice, fitoplanctonul marin, fermentaţia bacteriană în zonele mlăştinoase,
oxidarea gazului cu conţinut de sulf rezultat din descompunerea biomasei.
Surse antropice
Sistemele de încălzire a populaţiei care nu utilizează gaz metan, centralele termoelectrice,
procesele industriale (siderurgie, rafinărie, producerea acidului sulfuric), industria celulozei şi
hîrtiei şi, în măsura mai mica, emisiile provenite de la motoarele diesel.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei
În funcţie de concentraţie şi perioada de expunere dioxidul de sulf are diferite efecte asupra
sănătăţii umane.
Expunerea la o concentraţie mare de dioxid de sulf, pe o perioadă scurta de timp, poate
provoca dificultăţi respiratorii severe. Sunt afectate în special persoanele cu astm, copiii,
vîrstnicii şi persoanele cu boli cronice ale căilor respiratorii.
Expunerea la o concentraţie redusă de dioxid de sulf, pe termen lung poate avea ca efect
infecţii ale tractului respirator.
Efecte asupra plantelor
Dioxidul de sulf afectează vizibil multe specii de plante, efectul negativ asupra structurii şi
ţesuturilor acestora fiind sesizabil cu ochiul liber.
Unele dintre cele mai sensibile plante sunt: pinul, legumele, ghindele roşii şi negre, frasinul
alb, lucerna, murele.

7
Efecte asupra mediului
În atmosferă, contribuie la acidifierea precipitaţiilor, cu efecte toxice asupra vegetaţiei şi
solului.
Creşterea concentraţiei de dioxid de sulf accelereaza coroziunea metalelor, din cauza formării
acizilor.Oxizii de sulf pot eroda: piatra, zidăria, vopselele, fibrele, hîrtia, pielea şi
componentele electrice.
Hidrogenul sulfurat
Hidrogenul sulfurat provine în mod natural din activităţile vulcanice sau procesele de
putrefacţie, dar şi din industria petrochimică (în special de la rafinarea petrolului), industria
cocsochimică etc.
Efectele nocive sunt mai pronunţate la om decât la alte vieţuitoare. Acest gaz este
sesizabil după miros până la concentraţia de 35µg/m3, după care aparatul olfactiv se
blochează, apărând intoxicarea, care provoacă îmbolnăviri grave de tip neurologic
(“Sindromul Drobeta” - manifestare a simptomelor de tip neuroastenic: astenie, cefalee,
nervozitate, somnolenţă diurnă etc.) sau decesul.
OZONUL
Ozonul este de două tipuri:
-stratosferic, care absoarbe radiaţiile ultraviolete, protejând astfel viaţa pe Terra (90% din
cantitatea totală de ozon);
-troposferic, poluant secundar cu acţiune puternic iritantă (10% din cantitatea totală de
ozon).Ozonul troposferic este deosebit de toxic şi constituie poluantul principal al
atmosferei ţărilor şi oraşelor industrializate, deoarece precursorii acestuia provin din activităţi

industriale şi trafic rutier.


Caracteristici generale
Gaz foarte oxidant, foarte reactiv, cu miros înecacios. Se concentrează în stratosferă şi
asigură protecţia împotriva radiaţiei UV dăunătoare vieţii. Ozonul prezent la nivelul solului se
comportă ca o componentă a"smogului fotochimic". Se formează prin intermediul unei reacţii
care implică în particular oxizi de azot şi compuşi organici volatili
Ozonul, format prin mecanismul fotochimic în prezența oxizilor de azot din gazele de
eșapament, distruge membrana celulară a frunzelor și amplifică efectul ploilor acide de a
solubiliza unele metale existente în compoziția solului. Creșterea concentrației de ozon în
atmosfera marilor orașe duce la agravarea unor afecțiuni respiratorii (astmul bronhic etc.)
care implică în particular oxizi de azot şi compuşi organici volatili. 

8
Efecte asupra sănătăţii
Concentraţia de ozon la nivelul solului provoacă iritarea tractului respirator şi iritarea ochilor.
Concentraţii mari de ozon pot provoca reducerea funcţiei respiratorii.
  Efecte asupra mediului
Este responsabil de daune produse vegetaţiei prin atrofierea unor specii de arbori din zonele
urbane.
Poluarea cu substanţe lichide
Acest tip de poluare atmosferică are o pondere mai mică şi se datorează folosirii solvenţilor
organici sub formă de dispersie în industria de lacuri şi vopsele, precum şi a utilizării
insecticidelor şi pesticidelor în agricultură.
Poluarea cu substanţe solide
Dintre agenții poluanți solizi sub formă fin divizată, ce provin în special din activitățile
industriale și din traficul rutier, exemplificăm:
-praful de ciment ce se dispersează pe distanţe mari cu depuneri semnificative în zonele
limitrofe, de asemenea cu reducerea transparenţei atmosferei, perturbând procesul de
fotosinteză, traficul și/sau provocând îmbolnăviri grave;
-
pulberile metalurgice, provenite de la fabricarea fontei, oţelului, aluminiului etc, au un
conţinut ridicat de oxizi metalici care reprezintă totodată şi o pierdere însemnată de materiale:
8 kg pulberi/t fontă, 10 kg pulberi/t oţel, 450 kg pulberi/t aluminiu.
Poluarea cu aerosoli implică efecte grave, în special datorită prezenţei metalelor grele
plumb şi mercur.
Poluarea cu plumb apare din procesul de obținere și din cel de utilizare a acestuia la
fabricarea acumulatorilor, a grundurilor anticorozive sau a aditivilor de corectare a cifrei
octanice a benzinelor.
Plumbul este deosebit de toxic, reduce rezistenţa organismului la infecţii, afectează
funcţiile sistemului nervos și are o acţiune sinergică cu oxizii de azot, producând intoxicații
grave, ce culminează cu îmbolnăvirea de tip ”saturnism”.
Poluarea cu mercur apare din procesul de obținere și din cel de utilizare a acestuia la
industria clorosodicelor, antidăunătorilor, amalgamurilor, precum și ca agent de răcire la
reactorii nucleari etc.
Mercurul se poate acumula prin intermediul lanţului trofic producând dereglarea
mecanismelor REDOX, la nivel celular şi blocarea metabolismul general al organismului
uman. În baza influenţei reciproce, de tip antagonic, dintre unii poluanţi, intoxicarea cu
mercur se poate înlătura cu hidrogen sulfurat.

9
Poluanţii principali care acţionează negativ asupra oragnismului uman sunt: oxizii de azot,
dioxidul de sulf, ozonul troposferic, monoxidul de carbon, aldehida formică, fenolii, pulberile
în suspensie (PM10 şi 2,5 mkm).
Pulberi in suspensie (PM10 si PM2.5)
Caracteristici generale
Pulberile in suspensie reprezintă un amestec complex de particule foarte mici şi picături de
lichid. 
Surse naturale
Erupţii vulcanice, eroziunea rocilor, furtuni de nisip şi dispersia polenului. 
Surse antropice
Activitatea industrială, sistemul de încălzire a populaţiei, centralele termoelectrice. Traficul
rutier contribuie la poluarea cu pulberi produsă de pneurile maşinilor atît la oprirea acestora
cît şi datorită arderilor incomplete.
Efecte asupra sănătăţii populaţiei
Dimensiunea particulelor este direct legată de potenţialul de a cauza efecte. O problemă
importantă o reprezintă particulele cu diametrul aerodinamic mai mic de 10 micrometri, care
trec prin nas şi gît şi pătrund în alveolele pulmonare, provocînd inflamaţii şi intoxicări. Sunt
afectate în special persoanele cu boli cardiovasculare şi respiratorii, copiii, vîrstnicii şi
astmaticii.
Copiii cu vîrstă mai mică de 15 ani inhalează mai mult aer, şi în consecinţă mai mulţi
poluanţi.Ei respiră mai repede decît adulţii şi tind să respire mai mult pe gură, ocolind practic
filtrul natural din nas. Sunt în mod special vulnerabili, deoarece plămînii lor nu sunt
dezvoltaţi, iar ţesutul pulmonar care se dezvoltă în copilărie este mai sensibil.
Poluarea cu pulberi înrăutăţeşte simptomele astmului, respectiv tuse, dureri în piept şi
dificultăţi respiratorii. Expunerea pe termen lung la o concentraţie scăzută de pulberi poate
cauza cancer şi moartea prematură.
 
Aldehida formică (CH2O)
 
Surse antropice
Rezultă din emisiile directe din activităţile de producere şi de utilizare a formaldehidei,
şi reacţii secundare ale hidrocarburilor oxidate rezultate din arderi în surse fixe şi mobile. Este
emisă în atmosferă de la arderea incompletă a hidrocarburilor.
Principalele surse fiind: transportul auto, centralele termoelectrice, uzinele chimice şi de
rafinare a petrolului, fabricile de mobilă cît şi cele de tutun.

10
Poluantul se acumulează în zonele intens circulate de către autovehicule, în încăperile în
care se fumează, în locurile în care se ard combustibili, în camerele în care mobila este
vopsită sau lăcuită cu materiale pe bază de aldehidă formică.
Sursele majore antropice, care pot afecta sănătatea umană sunt produsele care conţin răşini.
 
Efecte asupra sănătăţii
Aldehida formică, în contact cu pielea, provocă diferite forme de dermatite, care se
manifestă după sensibilitatea individuală. Provoacă daune a căilor respiratorii (bronhii,
plămîni), tumori maligne, mutaţii şi boli cardiovasculare. Sub influenţa aldehidei formice se
pot dezvolta modificări degenerative în ficat, rinichi, inimă şi creier. În exces, aldehida
formică este cancerigenă.
Fenol (C6H60H)
Surse antropice
Pătrunde în atmosferă în rezultatul arderii incomplete a hidrocarburilor. Sursele
principale sunt: transportul auto, centralele termoelectrice, fabricile de piele, fabricile de
mobilă (adezivi, materiale plastice).
De cele mai multe ori fenolul pătrunde în atmosferă, înregistrînd o majorare a nivelului
poluării aerului, în rezultatul pavării drumurilor, deoarece este parte componentă a asfaltului.
Efecte asupra sănătăţii
Provoacă daune grave a căilor respiratorii (atacînd bronhiile şi plămînii), tumori
maligne, boli cardiovasculare şi tulburări ale sistemului nervos.

Benzen C6H6
Caracteristici generale
Compus aromatic foarte usor, volatil si solubil in apa.90% din cantitatea de benzen in
aerul ambiental provine din traficul rutier.Restul de 10% provine din evaporarea
combustibilului la stocarea si distributia acestuia.
Efecte asupra sanatatii
Substanta cancerigena, incadrata in clasa A1 de toxicitate, cunoscuta drept cancerigena pentru
om. Produce efecte daunatoare asupra sistemului nervos central
Hidrocarburi aromatice policiclice HAP
Caracteristici generale
Hidrocarburile aromatice polinucleare HAP sunt compusi formati din 4 pana la 7 nuclee
benzenice.Acesti compusi rezulta din combustia materiilor fosile ( motoarele diesel) sub
Hidrocarburile aromatice polinucleare sunt cunoscute drept cancerigene pentru om

11
Efecte globale ale poluării atmosferice
Efectul de seră
Constă în împiedicarea reflexiei căldurii terestre primită de la soare în spaţiul cosmic,
asociată cu încălzirea exagerată a straturilor atmosferice inferiore datorită anumitor poluanţi
atmosferici.
Principalul ”gaz de seră” este considerat dioxidul de carbon (ce provine din procesele
de ardere industrială și din traficul rutier), acțiunea acestuia fiind amplificată și de contribuția
altor gaze cu efect de seră precum metanul, oxizii de azot şi compuşii organici (halogenuri –
clorofluorocarburi, CFC).
Efectul de seră declanşează încălzirea globală cu modificarea climatului global.
Îngrijorează ritmul accelerat al schimbărilor climatice, asociat cu imposibilitatea adaptării
biosului la acest ritm.
Consecinţele perturbărilor climatice de tipul catastrofelor naturale (cicloane, uragane,
taifunuri, cutremure, inundaţii – cu pierderi materiale şi umane) sunt asociate cu perturbarea
severă a echilibrelor terestre: lărgirea zonelor aride, restrângerea zonelor subtropicale cu ploi
hibernale şi perturbarea regimului de precipitaţii în special în zona temperată, care vor crea
dificultăţi în aprovizionarea cu apă a ţărilor industrializate, modificări ale biodiversităţii
terestre etc.
Gradul de urbanizare amplifică efectul de seră, oraşele devenind adevărate enclave de
căldură, deoarece materialele de construcţii absorb radiaţiile solare de trei ori mai mult decât
un sol umed. Vânturile într-o arhitectură urbană de tip canion sunt sursă de secetă şi nu permit
purificarea aerului, iar canalizările împiedică evaporarea apei.
Consecinţele în cascadă ale acestui fenomen:
-topirea calotelor glaciare, cu creşterea nivelului oceanului planetar şi inundarea unor zone
joase, mişcările tectonice, schimbări de relief, apariţia de fenomene meteorologice extreme,
toate datorită existenţei unor cantităţi neobişnuit de mare de apă care intră în circuitul natural;
-infiltrarea apei sărate marine în pânza freatică terestră cu perturbarea severă a cantităţii şi
calităţii apei potabile determinând, în perspectivă, penurie de apă utilizabilă;
-instalarea unor perioade de secetă prelungită şi extinderea fenomenului pe direcţia sud-nord
cu diminuarea producţiilor agricole.
Măsurile generale-planetare de contracarare a efectului de seră pot fi:
-operaționalizarea unui program de reîmpăduriri masive;

-restructurarea energeticii la scară mondială cu trecerea la utilizarea largă a resurselor


energetice neconvenţionale, regenerabile şi nepoluante (ceea ce necesită investiţii
suplimentare);

12
-utilizarea carburanţilor alternativi în transporturi etc.
Distrugerea stratului de ozon
Ozonul se formează în partea superioară a atmosferei și se găseşte în concentraţii
variabile de la suprafaţa Terrei până la altitudinea de circa 35 km, unde se găseşte un strat
gros de circa 3mm şi concentraţia de circa 10 ppmv cu rol de ecran protector împotriva
radiaţiilor ultraviolete.
Deteriorarea stratului de ozon, fenomen considerat asociat declanşării şi agravării
efectului de seră apare datorită creşterii concentraţiei unor poluanţi gazoşi din atmosferă,
precum: freonii, metanul, oxizii de azot.
Cauze, respectiv surse ce au condus la deteriorarea stratului de ozon:
-naturale – erupţiile vulcanice, frecvente şi puternice din ultimii 20 de ani;
-antropice, precum:
-activităţile care utilizează freonii (de exemplu, industria cosmetică);
- intensificarea traficului rutier.
Fenomenul a fost observat pentru prima dată în 1985 la sfârşitul primăverii astrale în
Antarcticii, când s-a constatat formarea unor “găuri în stratul de ozon” (scăderi ale grosimii
stratului de ozon sub 1,5 mm).
Efecte.
Se estimează că o scădere a concentraţiei de ozon cu 1% determină o creştere a fluxului de
radiaţii UV către Pământ cu 2%, ceea ce ar duce la sporire de 6 ori a frecvenţei cancerului de
piele şi a bolilor de ochi, plus apariţia altor efecte care ar perturba în mod serios echilibrele
ecosistemelor terestre, precum distrugerea planctonului, schimbării în sistemul imunologic
uman, reducerea rezistenţei seminţelor la acţiunea dăunătorilor şi antidăunători, etc.
Măsurile de protejare a stratului de ozon vizează înlocuirea/eliminarea totală a freonilor
cu alte produse mai blânde, mai puţin halogenate.
Ploile acide
Reprezintă precipitaţii atmosferice cu pH acid (< 5,6).
Germania a fost prima afectată de acest tip de poluare, denumit “sindromul pădurii
muribunde”. Fenomenul se datorează prezenţei în atmosfera terestră a poluanţilor dioxid de
sulf şi oxizi de azot, gaze uşor solubile în apă, cu care formează acizii corespunzători.
Cauze, respectiv surse ce au condus la apariția ploilor acide:
-utilizatorii de cărbune – energetica emană 86% din dioxidul de sulf existent în atmosferă;
-traficul rutier ce emană în atmosferă oxizii de azot.
Ca o particularitate, poluarea cu dioxid de sulf este o poluare aproape invizibilă, deoarece
evacuarea gazelor de termocentrală prin intermediul coșurilor industriale înalte modifică

13
problema poluării exclusive a zonelor limitrofe, transformând-o într-o poluare la mare
distanță, care afectează:
-atmosfera, prin formarea ceţii acide;
-
solul, pădurile, livezile, vegetaţia, culturile agricole, prin spălarea substanţele nutritive din
sol, scăderea rezistenţei pomilor la îngheţ, perturbarea ciclul de creştere al arborilor, afectarea
membranei celulare a frunzelor;
-clădirile, statuile, obiectivele de artă prin corodarea finisărilor exterioare
- sănătatea umană, prin afectarea căilor respiratorii (tuse, astm, dureri de cap, iritaţii nazale
etc.)
-ecosistemele acvatice, prin scăderea producţiei piscicole din lacurile şi râurile din zonele
poluate.
O altă particularitate a ploilor acide este că au un efect mai puternic în zonele reci, unde
procesele de putrefacţie sunt mai lente şi concentraţia de amoniac mai redusă, amoniacul
reprezentând un neutralizator al ploilor acide.

Măsuri specifice de prevenire a poluării atmosferice


Pentru diminuarea poluării atmosferice se utilizează:
- metode fizico-mecanice și metode fizico-chimice;
- coșuri industriale.

Metodele fizico-mecanice
Îndepărtarea poluanţilor solizi şi a picăturilor lichide antrenate de gaze se realizează cu
metode şi aparate de separare gravitaţională şi centrifugală, diferenţiate după mărimea
particulelor.
Metodele fizico-chimice pentru îndepărtarea poluanţilor gazoşi înainte de a fi evacuaţi în
atmosferă: absorbţie cu solvenţi selectivi, adsorbţie pe solide poroase, procedee catalitice,
etc.
Evacuarea gazelor poluante prin coşuri industriale reduce impactul de mediu din diverse
activităţi industriale.

14
SURSE :
http://www.calitateaer.ro/parametri.php

www.meteo.md/mold/influenta.htm

https://ro.scribd.com/doc/158534665/Suport-Curs-Ecotehnologii 2012-2013

http://www.cpnt.ro/wp-content/uploads/2006/08/Poluarea Aerului.pdf

15
16