Fitoterapia în bolile aparatului digestive Bancoş Vasilica Ancuţa

Introducere

Odată cu descoperirile ştiinţifice ale secolului XX, fitoterapia a ieşit din empirism,
punându-se bazele terapeuticii cu plante pe baze ştiinţifice, luându-se în studiu principiile active
din produsele vegetale. Nu mică le-a fost insă mirarea cercetătorilor când, pe baza analizelor
chimice şi a testelor clinice, s-au confirmat proprietăţile farmacodinamice ale plantelor, în
proporţie de peste 80% faţă de cum erau prescrise de către intuitiva medicină populară.
Hypocrate, părintele medicinei, scria: "Nevoia l-a învăţat pe om arta de a vindeca bolile".
Marile civilizaţii ale antichiăţii au adus contribuţii importante şi în ceea ce priveşte utilizarea
plantelor medicinale. Astfel, acestea au fost folosite mii de ani, sub formă de fierturi, prafuri,
fumigaţii.
În secolele XVII, XVIII, XIX, apar rând pe rând noi plante exotice, ceaiul (adus din
China antică), cafeaua (originară din Etiopia), tutunul (adus din America) etc. Toate aceste noi
plante au avut efecte terapeutice asupra omului din aceea perioadă. Concomitent, s-a dezvoltat
ştiinţa chimiei care, prin descoperirea microscopului, a permis înţelegerea modului de acţiune a
medicamentelor şi ulterior a condus la tentativele de sinteză a principiilor active ale plantelor
medicinale şi la studierea efectului acestora pentru creşterea eficienţei terapeutice. În acest
context, la începutul sec. XX, fitoterapia şi medicina tradiţională cunosc un avânt destul de
puternic, utilizarea substanţelor organice de sinteză extinzându-se extraordinar de mult în aria
tratamentelor de primă alegere în tratarea bolilor.
După deceniul 7 al sec. XX, atitudinea faţă de fitoterapie şi medicina tradiţională se
schimbă radical, omenirea întelegând ca înţelepciunea milenară în vindecare pe bază de produse
naturale trebuie reexploatată şi cercetata la un nivel superior al inteligenţei umane, înlăturându-se
astfel efectele secundare negative ale tratamentelor cu substanţe chimice. După secole de tradiţie,
fitoterapia a evoluat şi a dobândit prestigiu şi eficacitate, devenind din ce în ce mai aproape de
normele medicinei moderne. Fitoterapia modernă este, deci, rezultatul unor riguroase selecţii,
operate fară întrerupere în concepţia şi practica medicală, prin descifrarea secretelor principiilor
active ale plantelor şi acţiunea lor terapeutică.
Acesta este momentul naşterii unei noi ştiinte în care prepararea şi validarea formulelor
bazate pe diferite extracte din plante este facută de către specialişti capabili să satisfacă cerinţele
celor care utilizează fitoterapia ca mijloc profilactic şi de menţinere a sănătăţii.