Kostov Lavinia

AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Referat 2. Biochimia sangelui

Definitie

Sangele este un tesut lichid, compus dintr-o parte lichida (plasma - 55%) si una solida

(elemente figurate  – 45 %), care circula intr-un sistem inchis (sistemul circulator). Fata de alte
tesuturi, celulele sangelui nu sunt imobilizate, ci ele se afla intr-un lichid vascos numit plasma.
Impreuna cu limfa şi lichidul intercelular, sangele constituie mediul intern al organismului.

Volumul sangvin (volemia) reprezinta cantitatea totala de sange din organism si

reprezinta 7% din greutatea corpului. Volemia variaza, in condiţii fiziologice, in funcţie de sex
(este mai mare la barbati), varsta (scade cu inaintarea in varsta), mediul geografic (este mai
mare la locuitorii podisurilor inalte). In repaus, o parte din masa sangvina a corpului stagneza in
teritorii venoase si capilarele din ficat, splina si tesutul subcutanat. Acesta este volumul sangvin
stagnant sau de rezerva, in cantitate de 2 litri. Restul de 3 litri il reprezinta volumul circulant.

Cantitatea totala de sange din organism este de 1/12 din greutatea corpului (5–7,5 %).

Hipervolemia → creşterea cantitati de sange circulant. Se intalneste in  retenti hidro – saline,

post transfuzional, consum excesiv de sodiu. Se manifesta prin crestere in greutate, edeme
locale sau ascita.

Hipovolemia → scaderea volumului sanguin intalnita in deshidratari puternice (transpiratii),

varsaturi, diaree, arsur intinse, anemii severe, hemoragii masive, apor insuificent de lichide.
In medicina, disciplina care se ocupa cu studiul sangelui se numeste hematologie.

Sangele este un tesut lichid de origine mezenchimala, format dintr-o substanta fundamentala
interstitiala, plasma, in care se gasesc elementele figurate. Raportul dintre volumul plasmei si
cel al elementelor figurate se determina cu ajutorul hematocritului.

In practica, termenul de hematocrit exprima relaţia procentuala dintre volumul elementelor

figurate si cel al plasmei, sau doar volumul procentual al elementelor figurate.  La om, media
valorilor hematocritului este de 46 / 54 ( sau 46% )

1
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Hematopoieza - reprezinta procesul de formare a elementelor figurate sanguine: hematii

(eritrocite), leucocite, trombocite pornind de la celula stem si are rolul de a mentine
homeostazia elementelor sanguine. Opusa hematopoiezei este hemoliza sau functia martiala,
fenomen care se petrece in mod normal in splina si care consta in distrugerea globulelor rosii
imbatranite.

Hematopoieza este procesul care asigura formarea si reinnoirea continua a celulelor sangelui
periferic. In general se pastreaza un numar relativ constant de celule circulante iar hematopieza
permite si ajustarea necesitatilor organismului de anumite tipuri celulare la un anumit moment
dat. Astfel, in hemoragii este crescuta sinteza de hematii, in infecţii este crecuta sinteza de
granulocite etc.

Fiecare celula matura din sange provine dintr-un precursorcomun -celula stem pluripotenta
(CSP).

Cuprinde la randul ei mai multe procese:

- eritropoieza → formarea eritrocitelor;

- leucopoieza → formarea leucocitelor;

- trombocitopoieza → formarea trombocitelor.

Proprietatile sangelui :
Culoarea. Sangele are culoarea rosie. Aceasta se datoreaza hemoglobinei din eritrocite.
Culoarea sangelui poate varia in conditii fiziologice sau patologice. Sangele recoltat din artere
este rosu-deschis (datorită oxihemoglobinei), iar sangele recoltat din vene este rosu-inchis
(datorita hemoglobinei reduse). Cand cantitatea de hemoglobina din sange scade, culoarea
devine rosu-palid.

Densitatea. Sangele este mai greu decat apa. Densitatea sangelui are valoarea 1055g/l.
Plasma sangvina are o densitate de 1025g/l.

2
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Vascozitatea. Valoarea relativa a vascozitatii sangelui este 4,5 fata de vascozitatea apei,
considerata egala cu 1. Vascozitatea determina curgerea laminara (in straturi) a sangelui prin
vase. Cresterea vascozitatii peste anumite valori este un factor de ingreunare a circulatiei.

Presiunea osmotica (P. osm.). In orice soluţie, apare o presiune statica suplimentara ce
poate fi pusa in evidenta separand, printr-o membrana semipermeabila, solventul de solutia
respectiva. Membrana semipermeabila permite trecerea solventului si impiedica deplasarea
substantei dizolvate de o parte si de cealalta a ei. In aceste conditii apare fenomenul de
osmoza, ce consta in deplasarea moleculelor solventului prin membrana spre compartimentul
ocupat de solutia respectiva.

Valoarea presiunii osmotice a lichidelor corpului (mediul intern si lichidul intracelular)

este de aproximativ 300 miliosmoli/l (72 atmosfere sau 5500 mmHg).

Presiunea osmotică a substanţelor coloidale (proteinele) se numeste presiune coloid-

osmotica si are valoare de 28 mmHg.

Reacţia sangelui este slab alcalina. Ea se exprima in unităţi pH. PH-ul sangvin are valoare
cuprinsa intre 7,38 - 7,42, fiind mentinut prin mecanisme fizico-chimice (sistemele tampon) si
biologice (plamani, rinichi, hematie etc.). Sistemele tampon intervin prompt in neutralizarea
acizilor si bazelor aparute in exces in mediul intern.

Temperatura. La om si la animalele cu sange cald (homeoterme) temperatura sangelui

variaza intre 35°C (in sangele din vasele pielii) si 39°C (in sangele din organele abdominale).
Deplasarea continua a sangelui prin organism contribuie la uniformizarea temperaturii corpului
si ajuta la transportul caldurii din viscere spre tegumente, unde are loc eliminarea acesteia prin
iradiere. Sangele astfel “racit” se reintoarce la organele profunde, unde se incarca cu caldura si
asa mai departe.

3
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Componentele sangelui

1. Plasma → lichid limpede de culoare galben pai. Noțiune care desemneaza fracțiunea lichida a

sangelui si limfei. In plasma se afla in suspensie celulele sanguine (hematii, leucocite si
trombocite). Este formata din apa, substanțe anorganice dizolvate (saruri minerale) si diverse
substanțe organice (protide, lipide, glucide, combinații ale acestora etc.). Plasma servește ca
vehicul atât pentru elementele celulare sanguine, cat și pentru diverse substanțe biologic active
( hormoni, anticorpi, etc.)

Compozitie chimica a plasmei:

- 90 %  apa;
- 10 %  substante organice si anorganice:
-  9 % substante organice:

- azotate proteice - proteine plasmatice (8g %):   – albumine 3g %;

- globuline 4.5g %;
- fibrinogen 0.3 %.

- azotate neproteice ( 25 – 35 mg % ):     – uree;

- acid uric;
- creatina si creatinina;
- amoniac;
- indican;
- aminoacizi si polipeptide,

- neazotate: - glucide (0.1g %) → glucoza, acid lactic, acid etilic, acid citric;
- lipide (0.6 g %) → lipemia, trigliceridele, colesterol, fosfolipide;

- 1% substante anorganice (saruri minerale):  - cloruri;

- fosfati de Na+ ,K+ ,Ca+2 ,Mg+, Iod, Brom, Fier, Cu, elementele minerale ( electrolitii ).

4
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

2. Elementele figurate → 40 – 45 % din volumul sanguin.

a). Eritrocitele (hematii sau globulele roşii) →  este o celula anucleata transporatoare de

pigment respirator (hemoglobina). Hemoglobină (Hb, HGB) este pigemtul sanguin de natura
heteroproteica care prin proprietatile sale fizico – chimice asigura functia elementara a
eritrocitului de transportor de gaze (O2 şi CO2) intre plaman si tesuturi.

Patologia eritrocitului se poate exprima fie printr-un deficit eritrocitar, fie hemoglobinic sau
global  (anemii) fie print-un exces  de productie eritrocitara (poliglobulii).

O caracteristica importanta a eritrocitelor o reprezinta elasticitatea foarte mare deoarece

hematiile se pot deforma astfel incat pot trece prin capilare (acestea avand diametrul mult mai
mic decat al lor, iar cand ajung in vasele mari isi pot reveni la forma initiala).

b). Leucocitele (celulele albe)  →  sunt celule nucleate cu roluri deosebit de importante in

procesele de aparare, prin fagocitoza, producere de anticorpi si distrugerea toxinelor de origine
microbiana.

In sangele unui adult sanatos numărul lor este de 6500/mm 3 sange. Valorile normale sunt
cuprinse intre 4000–8000/ mm3 de sange, numarul lor prezinta varietati fiziologice in functie de
varsta.

Cresterea acestora peste valoarea de 8 mii de mmm3 de sange se numeşte leucocitoza, iar

scaderea sub 4 mii mm3 de sange se numeste leucopenie.

Leucocitozele permanente sunt manifestari ale unor stari patologice precum (bolii in afectiuni
ca scarlatina, septicemia encefaliza, holera, etc). Cand leucocitoza permanenta se produce intr-
o inmultire anarhica ale leucocitelor se produce boala leucemie (este o crestere necontrolata a
leucocitelor aprox 1 milion/mm3 de sange).

5
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Clasificarea leucocitelor

 Pe baza structurii, originii si funcţiilor lor, leucocitele se impart in mai multe categorii:

A. Leucocite mononucleare – agranulocitele

Monocitele → cele mai mari din leucocitele mononucleare; se formeaza in organe care au in
structura lor tesut reticuloendotelial cum sunt: maduva osoasa, splina, ficatul, si
reprezinta formele circolante ale celulelor macrofage. Se gasesc in sangele circulant in proporţie
de 5 %.

Limfocitele → celule mici care se formeaza in sistemul limforeticular (timus, maduva osoasa,

ganglioni limfatici, splina, tesutul limfatic al tubului digestiv, amigdale). Ajung in circulatie pe
cale limfatica. Ele recircula (organe limfatice – limfa – sange – tesut – limfa).  Exista doua tipuri
de limfocite :

- limfocite T (65 – 80 %) → maturarea se face in timus, de unde vine si denumirea. Sunt

principalele celule ale sistemului imun participând direct la raspunsul iumun cellular.
Mediaza imunitatea împotriva virusurilor, resping grefele de organe incompatibile.

- limfocitele B → maturarea se produce in maduva osoasa. Asigura producerea de anticorpi.

B. Leucocitele polinucleare – granulocitele

Au citoplasma cu propietati acidofile iar numarul lor reprezintă 70 % din totalul leucocitelor din
sangele circulant. Se formeaza in mod obisnuit in maduva osoasa. In stari patologice ele se mai
pot forma si in splina, ganglioni limfatici sau chiar in organele unde are loc hematopoieza.

Leucocitele polinucleare pot fi de mai multe feluri:

Neutrofile →  au durata de viaţă de 6 ore in sange dupa care trec in tesuturi si au o medie de

viata de 4 zile. Sunt responsabile pentru raspunsului imunitar impotriva fungilor (ciupercilor) si
a infectiilor bacteriene, precum si a anumitor infectii virale. Neutrofilele reprezinta in jur de 54
– 62 % din numarul total de leucocite si peste 99 % din numarul total de granulocyte.

6
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Acidofile (eozinofile) → celule mobile, cu originea in maduva osoasa, urmand acelasi model de

proliferare, diferentiere, maturare si eliberare in sange ca si granulocitele neutrofile.

La indivizii sanatosi se gasesc in numar mic in sange, dar devin predominante in sange şi
tesuturi in asociere cu diferite boli alergice, parazitare sau boli maligne. Prezinta un nucleu
bilobat si au o durata de viata in sangele circulant de aproximativ 12 ore. Principalul rol al
eozinofilelor este cel antiparazitar, avand si rol in catabolizarea complexelor antigen anticorp.
Ele intervin de asemenea în reacţia de hipersensibilitate de tip 1 (anafilaxie), unde au rol de
catabolizare a histaminei.

Bazofile → cele mai puţin numeroase dintre leucocite in proporţie de 0,5% contin heparina si
histamina (rol in anticoagulare,substanţe vaso dilatatoare) numarul lor creste in stadiile tardive
ale infectiilor. Bazofilele apar in majoritatea reacțiilor inflamatorii, in special cele care implica
alergiile. Heparina, conținuta de bazofile, este un anticoagulant care previne coagularea prea
rapida a sangelui.

Anticorp → molecula de natura proteica (globulina), produsa in organitele limforeticulare

sanguine denumite limfocite, capabila sa recunoasca o particula straina de organism, denumita
antigen, si sa declanseze o reactie imunologica, care are ca rezultat indepartarea respectivei
particule.

Persoanele care au grupa sanguină 0, A sau B prezintă anticorpi faţă de alte grupe sanguine.

Grupa sanguină AB, denumită şi primitor universal, nu fabrica anticorpi fata de celelate grupe
sanguine.

Trombocitele (plachetele sanguine) → sunt cele mai mici elemente sanguine, anucleate, ce iau
nastere in maduva osoasa hematogena. Functia ei este de a participa la hemostaza prin
elaborarea factorilor de coagulare. Au o durata scurta de viata de aprox. o săptămână.

7
Kostov Lavinia
AMG Anul I
Grupa 1
Scoala Postliceala Sanitara "Domnita Ruxandra"

Vehicularea tuturor elementelor necesare vieţii celulare.

a). Functia respiratorie → transportarea oxigenului necesar oxidarilor biologice şi a CO2  rezultat

din oxidări.

b). Functia de nutriţie → sangele transporta substantele nutritive, cum sunt glucoza,

aminoacizi, acizi graşi, vitamine, care rezulta ca produsi finali ai etapei digestive a trofinelor, de
la nivelul intestinului subtire, prin capilarele sanguine, vena porta, la ficat si apoi prin vena
suprahepatica in circulatia generala si prin aceasta la tesuturi.

c). Functia de excreţie → se realizează prin mecanismul de transport a produsilor finali de

catabolizare în cadrul metabolismului intermediar.

Tot aici vorbim despre deseurile eliminate ce celule si epurarea sangelui.

Strabatand plamanii, sangele se descarca de dioxidul de carbon precum si de o serie de compusi

rezidual volatili (alcooli, corpi cetonici, etc.). Rinichii, filtreaza sangele si selecteaza acele
substante indispensabile (mai ales saruri saruri minerale), pe care le reda sistemului circulator,
eliminand, pe cale urinară, reziduurile.

d). Functia de aparare a organismului → sangele are capacitatea de a transporta substantele

ce intervin in reactiile specifice si nespecifice de aparare. Prin proteinele anticorpi, limfocitele T
si B, macrofagele si plasmocite, sangele asigura desfasurarea proceselor imune fata de agentii
infectiosi – virusuri si bacterii – sau proteine straine.

e). Functia de realizare a hemostazei → trombocitele pot determina oprirea sangerarii la

nivelul unui vas sanguin mic sau mijlociu.