Ghezea Vanessa

Eseu - relația dintre două personaje

Ion Creanga este autorul basmului “Povestea lui Harap-Alb" si aparține epocii
marilor clasici alaturi de Miahai Eminescu, Ioan Slavici si I.L. Caragiale. El este, de
asemenea, si un reprezentant al realismului, iar printre operele sale se enumera si:
“Amintiri din copilarie”, “Capra cu trei iezi''. "Fata babei si fata mosneagului'' si asa
mai departe. Personajele participante la actiune, a caror legatura a fost data spre
interpretare, sunt Harap-Alb si Spanul, relația dintre cele doua personaje masculine
punand in evidenta evolutia initiatului si efectul initiatorului.
Relația dintre cele doua personaje este conturata prin intermediul elementelor
de structura si de compozitie, spre exemplu: titlul, conflictul, reperele temporale si
spațiale, perspectiva narativa, schimburile de replici, comentariile narative etc.
Spânul și Harap-Alb ilustrează relația protagonist-antagonist specifică basmului,
acolo unde cele doua persoanje se afla in antiteza, reprezentand, pe rand, binele si
raul. Personajul principal eponim Harap-Alb are rolul principal în desfășurarea
basmului, Spânul avand atributia de a pune in evidenta calitatile, maturizarea,
caracterul si puterea fiului de crai, prin supunerea sa la multe probe dificile, pe care
acestea le-a depasit cu succes.
Harap-Alb este descris in diferite imprejurari sociale, altfel incat, prezentate in
ordine cronologica, acestea pot fi asimilate stadiilor inițierii sale: in inceputul
basmului, acesta era al treilea fiu de crai; dupa intalnirea Spanului, a devenit slugă si
si-a luat numele de “Harap-Alb”; urmand sa devina pețitor; iar, in cele din urma,
împărat. Trecerea de la un statut social inalt la unul inferior, acela de supus al
Spanului, este pus în antiteză, atfel incat sa evidentieze modestitatea, loialitatea si
asumarea de care baiatul da dovada, intrucat acesta nu se plange de soarta pe care
si-a cauzat-o, cazand in capcana Spanului, ci indeplineste sarcinile primite si
pastreaza secretul dintre cei doi.
Pe de alta parte, Spânul este omul recunoscut a fi aducator de probleme,
deoarece craiul isi avertizeaza fiul sa nu stea la vorba cu acesta, stiind de cele ce s-
ar putea petrece in urma acestui fapt. Totodata, schimbul statutului social se
modifica, insa nu a determinat vreo evoluție în plan interior. Modalitatea pe care
Spanul a folosit-o pentru a fi recunoscut ca fiu de crai pune in lumina caracterul sau
lacom si fals, dar, mai mult, creioneaza lasitatea si mandria de care da dovada, prin
abuzul de putere pe care il face punand in pericol viata lui Harap-Alb, fara a-i pasa
de el.
Din punct de vedere psihologic, Harap-Alb este inițiatul, tânărul care parcurge
un drum al maturizării, in urma caruia isi arata adevarata putere, atat mentala, cat si
fizica. In ciuda dificultatilor prin care este pus sa treaca, ful de crai isi asumă soarta
și persevereaza in incercarile sale de a-si dovedi curajul, atat lui insusi, cat si
celorlalti. El simbolizeaza personajul care suferă pe nedrept, dar care încearcă să
rezolve această situație prin mijloace cinstite, prin intermediul curajului, inteligentei si
perseverentei. Contrar acestuia, Spânul este malițios si viclean, reprezentand pe de
Ghezea Vanessa

o parte ”răul necesar”, fara de care maturizarea si dezvoltarea fiului decrai nu ar fi fot
posibile: ”Și unii ca aceștia sunt trebuitori pe lume câteodată, pentru că fac pe
oameni să prindă la minte…”.
Un prim episod ilustrativ pentru relația între cele două personaje este cel al
coborârii fiului de crai în fântâna- simbol ambivalent al vieții și al morții. Convins să
se lase însoțit de Spân la primul obstacol greu de trecut- pădurea labirint-” un loc
unde i se închide calea și încep a i se încurca cărările”, fiul de crai cade în capcana
Spânului. Notația naratorului evidențiază diferența între cele două personaje: ”Fiul
craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește Spânului…”. Dacă Spânul
are o îndelungă experiență în exploatarea slăbiciunilor celorlalți , fiul de crai, protejat
până atunci la casa părintească, ignoră răul. Schimbarea identității înseamnă, de
fapt, începutul inițierii sale, iar numele oximoronic dobândit oglindește noblețea
sufletească a slugii, contrastul între esență și aparență. Jurământul pe ascuțișul
sabiei-simbol heraldic cavaleresc- închide inițierea în limitele sacrului. La ieșirea din
fântână, Harap-Alb va fi nevoit să înfrunte sarcinile dificile ale unei noi etape
existențiale .
Primul fragment care pune in evidenta relația între cele două personaje este
reprezentat de coborarea fiului de crai în fântâna, la sfatul Spanului. Dupa ce s-a
lasat induplecat de acesta sa il ajute sa treaca de “Padurea Labirint”,din a treia sa
incercare de a-l convinge, fiul de crai a cazut prada viclesugului Spânului: ”Fiul
craiului, boboc în felul său la trebi de aieste, se potrivește Spânului..”. Dacă
personajul negativ are o mare experiență în profitare slăbiciunilor celor ce il
inconjoara si stie sa abordeze oamenii cu scopul de a iesi castigator, Harap-Alb,pe
de alta parte, a fost protejat până atunci la casa părintească, nestiind sa recunosca
si sa evite situatiile create de astfel de persoane sirete. Schimbarea identității
reprezinta începutul inițierii sale, iar oximoronul, insemnat de numele dobândit de la
Span. oglindește puritatea sufletului sau, in contrast cu renumele de ”sluga”, astfel
creionand contrastul dintre esență și aparență. De asemenea, jurământul facut de
fiul de crai pe ascuțișul sabiei simbolizeaza vechimea spatiului temporal, intrucat
introduce lectorul intr-o lume cavalereasca, unde astfel erau facute juramintele pe
atunci.
Un alt moment ilustrativ este cel final, în care are loc pedepsirea
răufăcătorului și restabilirea echilibrului, in urma aducerii fiicei imparatului Ros. Deși
a fost o proba dificilă, care l-a supus la multe incercari, alaturi de noii sai prieteni, i-a
adus-o Spânului pe fata împăratului și a respectat până la final juramantul facut la
fantana. Furios, intrucat credea ca Harap-Alb nu si-a respectat cuvantul, el i-a
retezat capul baiatului, lucru care il face pe cal sa il arunce in înaltul cerului și sa il
ucida. Harap-Alb, înviat de apa vie și apa moartă a fetei împăratului Roș, era pregătit
să conducă împărăția, cu salvatoarea sa in dreapta lui.
In concluzie, consider ca existenta Spanului in viata fiului de crai este
esentiala, intrucat fara rautatea si malitiozitatea acestuia, nu ar fi iesit la iveala
curajul, puterea, vointa si barbatia lui Harap-Alb, calitati care cu siguranta l-au ajutat
in a fii un conducator bun si matur.