Sunteți pe pagina 1din 24

FILOSOFIE

I. Ce este Filosofia: (Bibl.: Ion Florea, Filosofie, Editura FundaŃiei


România de Mâine, 2000, cap. Ce este filosofia, p. 5-22)
- obiectul filosofiei
- domeniile filosofiei

II. Raporturile filosofiei cu mitul, ştiinŃa, arta, religia (Bibl. Ioan N.


Roşca, Sinteză curs Filosofie)
- raportul filosofie – mit
- raportul filosofie – ştiinŃă
- raportul filosofie – artă
- raportul filosofie – religie

III. Unitatea lumii: categoria ontologică de fiinŃă (Bibl. Ioan N. Roşca,


ibidem)
- categoria de fiinŃă la preclasicii greci
- categoria de fiinŃă la clasicii greci: Socrate, Platon, Aristotel
- categoria de fiinŃă în gândirea medievală
- categoria d fiinŃă în perioada modernă: la empirişti şi raŃionalişti, precum
şi la Hegel
- categoria de fiinŃă în gândirea contemporană: la Wittgenstein

IV. Ordinea lumii: determinism şi indeterminism; categoriile ontologice


de condiŃie, cauză, lege; ordine (lege) – hazard, necesitate –
întâmplare (Bibl. Ioan N. Roşca, ibidem)
- determinismul şi indeterminismul
- condiŃie, cauză, legi: dinamice şi statistice
- necesitate – întâmplare
- necesitate – libertate

V. Cunoaşterea lumii: mijloacele cunoaşterii în empirism, raŃionalism,


criticism (Ion Florea, ibidem, cap.VII)
- principiile empirismului
- principiile raŃionalismului
- criticismul Kantian

VI. Cunoaşterea lumii: adevărul; tipurile şi criteriile adevărului (Ion Florea,


ibidem, cap.VII)
- distincŃia cunoaştere – cunoştinŃă
- adevăruri empirice şi adevăruri apriorice
- adevăruri analitice şi adevăruri sintetice

1
- criteriile adevărului

VII. Metoda cunoaşterii în filosofie şi în ştiinŃă (Bibl. Ioan N. Roşca,


ibidem)
- În ce constă metoda cunoaşterii
- Metoda în filosofia antică greacă: la Socrate, Platon, Aristotel
- Metoda inductivă la Francis Bacon
- Metoda intuitiv-deductivă la Descartes
- Dialectica la Hegel

VIII. Statul:evoluŃia ideilor despre stat; statul d drept (Bibl. Ioan N.


Roşca, ibidem)
- Principalele concepŃii antice despre stat: la Platon şi Aristotel
- ConceŃia medievală despre stat
- Contractualismul modern
- Conceptul actual de stat de drept

IX. Dreptul: drept natural şi drept pozitiv, drepturile fundamentale ale


omului(Bibl. Ioan N. Roşca, ibidem)
- drept natural şi drept pozitiv în antichitatea greacă
- lege divină şi lege umană în gândirea medievală
- drept natural şi drept pozitiv în gândirea modernă
- drepturi negative (fundamentale) şi drepturi pozitive în gândirea contemporană

X. Valorile: statutul, tipurile şi ierarhizarea valorilor (Ion Florea, ibidem,


cap.IV)
- statutul valorilor: aprecieri şi bunuri valorice
- principalele tipuri de valori
- ierarhizarea valorilor

XI. Cultura şi civilizaŃie (Ion Florea, ibidem, cap.V)


- conceptele de cultură şi civilizaŃie
- tipologia culturilor
- raportul dintre cultură şi civilizaŃie
- criza valorilor şi culturii contemporane; cultură şi umanism

XII. Omul – fiinŃă bio-psiho-social-istorică (Ion Florea, ibidem, cap.VI)


- esenŃa şi existenŃa umană
- dimensiunile fiinŃei umane

XIII. Omul – fiinŃă valorică (Bibl. Ioan N. Roşca, ibidem)


- aspecte ale omului ca fiinŃă valorică
- omul unidimensional

2
- omul autentic uman

XIV. Libertatea umană (Bibl. Ioan N. Roşca, ibidem)


- libertate şi necesitate
- formele şi momentele libertăŃii
- libertate şi responsabilitate

Bibliografie obligatorie:
1. Ioan N. Roşca, Filosofie, Editura FundaŃiei România de Mâine, 2009.
2. Ioan N. Roşca, Introducere în filosofie, Editura Universitară, 2002.
3. Ioan N. Roşca, Sinteză (pe Internet)
4. Ion Florea, Filosofie, Editura FundaŃiei România de Mâine, Bucureşti,
2000

3
Întrebări pentru disciplina Filosofie

I. Ce este Filosofia:
1. Î. AranjaŃi în ordine descrescătoare privind generalitatea problemelor
abordate de
următoarele domenii filosofice:
a). filosofia omului,
b) filosofia socială,
c) filosofia naturii,
d) ontologia.
2. Î. Cum este obiectul filosofiei faŃă de obiectul ştiinŃei: mai general, mai
puŃin general sau la fel de general?
3. Î. Ce se repetă în istoria filosofiei
2. Î. Ce se schimbă în istoria filosofiei

II. Raporturile filosofiei cu mitul, ştiinŃa, arta, religia


3. Î. MenŃionaŃi două caracteristici prin care filosofia se distinge de mit:
4. Î. Ce rol are filosofia în raport cu ştiinŃa?
5. Î. MenŃionaŃi două teme comune filosofiei şi artei (literaturii beletristice):
6. Î. MenŃionaŃi două caracteristici prin care filosofia diferă de religie:

III. Unitatea lumii: categoria ontologică de fiinŃă


7. Î. Care este primul filosof antic grec care a afirmat că fiinŃa lumii este
corporală?
8. Î. Care din filosofii preclasici greci a considerat că fiinŃa lumii este
incorporală?
9. Î. Care dintre filosofii preclasici greci a afirmat că fiinŃa lumii este
nedeterminată?
12. Î. Cu ce a asemănat Socrate fiinŃa lumii:
13. Î. Prin ce însuşiri caracterizează Platon ideile:
14. Î. Prin ce însuşiri caracterizează Platon lucrurile:
15. Î. Ce reprezintă, potrivit lui Platon, lucrurile în comparaŃie cu ideile:
16. Î. Care din filosofii clasici greci afirmă că formele (esenŃele) lucrurilor
există independent de lucruri:
17. Î. Ce înŃelege Aristotel prin forma lucrurilor:
18. Î. Ce afirmă deismul despre raportul dintre fiinŃa divină şi lume:
19. Î. Ce afirmă panteismul despre raportul dintre fiinŃa divină şi lume:
20. Î. Ce înŃelege Descartes prin res extensa:
21. Î. Ce înŃelege Descartes prin res cogitans:
22. Î. Ce raport există, potrivit lui Descartes, între res extensa şi res cogitans:
23. Î. Ce afirmă dualismul:

4
24. Î. Care sunt, potrivit lui Leibniz, monadele specifice numai oamenilor:
25. Î. Ce înŃelege Leibniz prin monade:
26. Î. Care raŃionalist modern depăşeşte viziunea cantitativistă şi
mecanicistă despre lumea fizică:
27. Î. .: Potrivit lui Hegel, factorul determiant al istoriei este:
28. Î. Prin ce fel de trăsături explică Wittgenstein unitatea fiecărei clase de
lucruri

IV. Ordinea lumii: determinism şi indeterminism; categoriile


ontologice de condiŃie, cauză, lege; ordine (lege) – hazard, necesitate –
întâmplare
29. Î. Ce afirmă orice determinism:
30. Î. Ce neagă indeterminismul:
31. Î. Ce rol au condiŃiile în producerea fenomenelor:
32. Î. Ce caractere prezintă raporturile legice:
33. Î. Ce raport există între legile dinamice şi fenomenele din domeniul în care se
aplică
34. Î. Ce raport există între legile statistice şi fenomenele din domeniul în care se
aplică:
35. Î. Ce fel de legi sunt specifice domeniului social:
36. Î. Ce raport există între întâmplare şi necesitate:
36. Î. Ce raport există între libertate şi necesitate

V. Cunoaşterea lumii: mijloacele cunoaşterii în empirism, raŃionalism,


criticism
37. Î. Care sunt premisele specifice empirismului:
38. Î. Care sunt premisele specifice raŃionalismului:
39. Î. Ce afirmă în comun empirismul şi raŃionalismul:
40. Î. Ce teze specifice afirmă empirismul:
41. Î.: Cu ce fiinŃe sunt comparaŃi empiriştii de Bacon
42. Î.: Cu ce fiinŃe sunt comparaŃi raŃionaliştii de Bacon
43. Î.: Cu ce fiinŃe sunt comparaŃi adevăraŃii cercetători de Bacon
44. Î.: Potrivit lui Hume ideea cauzalităŃii nu este empirică pentru că
următoarea ei
componentă nu rezultă din experienŃă
45. Î.: Care este facultateac ognitivă fundamentală în concepŃia lui
Descartes
46. Î.: Care sunt cele două modalităŃi cognitive intelectuale evidenŃiate de
Descartes
47. Î. Ce înŃelege Kant prin forme a priori ale subiectului cognitiv:
48. Î. Cum numeşte Kant formele a priori ale sensibilităŃii:
49. Î. Cum numeşte Kant formele a priori ale intelectului:
50. Î. Cum numeşte Kant formele a priori ale raŃiunii:

5
VI. Cunoaşterea lumii: adevărul; tipurile şi criteriile adevărului
51. Î.: Prin ce caracteristici defineşte Descartes cunoştinŃa adevărată
52. Î.: Prin evidenŃă Descartes înŃelege:
53. Î.: Care este, potrivit lui Descartes, criteriul suprem al adevărului
54. Î.: Pe ce se întemeiază, potrivit lui Leibniz, adevărurile de
raŃionament
55. Î.: Pe ce bază, consideră Leibniz, că se obŃinn adevărurile de fapt
56. Î.: Prin ce se recunosc, potrivit lui Leibniz, adevărurile de
raŃionament:
57. Î.: Prin ce se recunosc, potrivit lui Leibniz, adevărurile de fapt
58. Î.: Ce caractere prezintă, potrivit lui Kant, adevărurile empirice:
59. Î.: Ce caractere prezintă, potrivit lui Kant, adevărurile apriorice:
60. Î.: Ce raport există, potrivit lui Kant, între subiectul şi predicatul
adevărurilor analitice
61 Î.: Ce raport există, potrivit lui Kant, între subiectul şi predicatul
adevărurile sintetice

VII. Metoda cunoaşterii în filosofie şi în ştiinŃă


62. Î. Ce fel de metodă a teoretizat Socrate:
63. Î. Cum se numeşte metoda teoretizată de Francis Bacon:
64. Î. Care inducŃie presupune reguli de observare a faptelor:
65. Î. Care metodă generalizează treptat (gradual):
65. Î. Potrivit lui Bacon, ce valoare de adevăr are deducŃia silogistică:
66. Î. Ce metodă de cunoaştere propune Descartes
67. Î. Regula carteziană a analizei presupune o trecere de la general la
particular?
68. Î. Care sunt cele patru reguli fundamentale ale metodei carteziene
69. Î. Regula carteziană a sintezei presupune trecerea de la particular la
general?
70. Î. În ce raport se află regula carteziană a enumerării faŃă de
celelaltereguli carteziene
71. Î. Ce admite metoda dialectică spre deosebire de metoda metafizică:
72. Î. Ce constituie izvorul mişcării şi dezvoltării potrivit dialecticii
hegeliene:

VIII. Statul:evoluŃia ideilor despre stat; statul de drept


73. Î. Cine considera Platon că trebuie să conducă statul ideal:
74. Î. Care erau, potrivit lui Platon, cele trei categorii sociale ale statului ideal:
75. Î. Ce sentimente înnăscute consideră Aristotel că desconsideră comunismul
utopic platonician:
76. Î. Ce rol rezerva Aristotel sclavilor în concepŃia sa despre stat:

6
77. Î. Ce raport există, potrivit lui Aureliu Augustin, între biserică (Civitas Dei)
şi stat (Civitas terrena):
78. Î. În concepŃia lui Hobbes, suveranul este întruchipat de un om sau de
o adunare:
75. Î. Ce roluri îndeplineşte suveranul, potrivit lui Hobbes
76. Î. Ce raport consideră J. Locke şi Montesquieu că trebuie să existe
între legislativ, executiv şi domeniul judecătoresc:
77. Î. Ce înŃelege J.-J. Rousseau prin suveran:
78. Î. Ce înŃelege J.-J. Rousseau prin principe:

79. Î. Ce formă de guvernământ respinge J.-J. Rousseau:


80. Î. Care sunt, potrivit lui J.-J.Rousseau, legile contractului social

IX. Dreptul: drept natural şi drept pozitiv, drepturile fundamentale ale


omului
81. Î. De ce considera Socrate că trebuie să respecte legile Atenei:
82. Î. Ce înŃelegeau vechii filosofi greci prin drept natural:
83. Î. Ce înŃelegeau vechii filosofi greci prin nomos (drept pozitiv):
84. Î. Care este izvorul dreptăŃii potrivit lui Aureliu Augustin:
85. Î. Ce este, potrivit contractualiştilor moderni, contractul social:
86. Î. Ce raport există, potrivit contractualismului, între legile contractului social
şi natura umană:
87. Î. Ce sunt drepturile negative (fundamentale):
88. Î. Ce sunt drepturile pozitive potrivit gândirii contemporane

X. Valorile: statutul, tipurile şi ierarhizarea valorilor


89. Î. Ce sunt valorile:
90. Î. Care este criteriul fundamental al clasificării valorilor:
91. Î. Care este criteriul ierarhizării valorilor

XI. Cultura şi civilizaŃie


92. Î. MenŃionaŃi definiŃia axiologică şi definiŃia stilistică a culturii:
93 Î. MenŃionaŃi două sensuri ale civilizaŃiei care exprimă interacŃiunea ei cu
cultura:
94. Î. Ce raport există între cultură şi natură:
95. Î. Care sunt principalele culturi contemporane în funcŃie de criteriul religiei
dominante:
96. Î. Care sunt principalele tipuri de cultură în funcŃie de criteriul spaŃial (al
extensiei lor):
97. Î. Care sunt principalele caracteristici ale culturii europene potrivit lui
Constantin Noica:
98. Î. Care sunt, potrivit lui Blaga, principalele caracteristici stilistice ale culturii
române:

7
99. Î. Ce particularităŃi aparŃin cultura de masă, iar nu culturii populare
(folclorului):
100.Î. Care proces constituie un domeniu fundamental al crizei culturii şi
civilizaŃiei industriale:
101. Î. Care sunt principalele aspecte ce denotă criza actuală a moralităŃii:

XII. Omul – fiinŃă bio-psiho-social-istorică


101.Î. Ne naştem oameni sau devenim oameni:
102.Î. Ce factori determină dimensiunea psiho-culturală a omului:
103.Î. Prin ce diferă personalitatea faŃă de persoană

XIII. Omul – fiinŃă valorică


104. Î. Ce sens au valorile prin care se caracterizează orice om:
105.Î. În ce constă unidimensionalizarea omului contemporan:
106.Î. Ce caracteristici aparŃin afirmării umaniste (autentic umane) a omului:

XV. Libertatea umană


107. Î. În ce raport se află, potrivit lui Spinoza, libertatea faŃă de ncesitate şi
constrângere:
108. Î. Care sunt momentele libertăŃii:
109. Î. Ce raport există între libertate şi responsabilitate:
110. Î. Care sunt principalele forme ale libertăŃii:

Întrebări cu variante şi răspunsuri la Filosofie

I. Ce este Filosofia:
1 Î. AranjaŃi în ordine descrescătoare privind generalitatea problemelor
abordate de
următoarele domenii filosofice:
a). filosofia omului,
b) filosofia socială,
c) filosofia naturii,
d) ontologia.

8
R. d, c, b, a
2. Î. Cum este obiectul filosofiei faŃă de obiectul ştiinŃei: mai general, mai
puŃin general sau la fel de general?
a) mai general
b) mai puŃin general
c) la fel de general
R. a)
3. Î. Ce se repetă în istoria filosofiei:
a) problemele
b) soluŃiile
c) metodele
R. a)
10. Î. Ce se schimbă în istoria filosofiei:
a) problemele
b) soluŃiile
c) metodele
R. b, c
II. Raporturile filosofiei cu mitul, ştiinŃa, arta, religia
11. Î. MenŃionaŃi două caracteristici prin care filosofia se distinge de mit:
a) anterioritate
b) posterioritate
c) caracter noŃional
d) caracter metaforic
R. a, c
12. Î. Ce rol are filosofia în raport cu ştiinŃa?
a) fundament teoretic
b) îndrumar metodologic
c) izvor al ştiinŃei
R. a, b
13. Î. MenŃionaŃi două teme comune filosofiei şi artei (literaturii beletristice):
a) omul
b) cosmosul
c) lucrurile individuale
R. a, b
14. Î. MenŃionaŃi două caracteristici prin care filosofia diferă de religie:
a) caracter raŃional
b) caracter fideist
c) caracter coerent
d) caracter liturgic
R. a, c

III. Unitatea lumii: categoria ontologică de fiinŃă

9
15. Î. Care este primul filosof antic grec care a afirmat că fiinŃa lumii este
corporală?
a) Pythagoras
b) Parmenides
c) Thales
R.c)
16. Î. Care din filosofii preclasici greci a considerat că fiinŃa lumii este
incorporală?
a) Pytagoras
b) Parmenides
c) Thales
R. a)
17. Î. Care dintre filosofii preclasici greci a afirmat că fiinŃa lumii este
nedeterminată?
a) Pytagoras
b) Parmenides
c) Thales
R. b)
12. Î. Cu ce a asemănat Socrate fiinŃa lumii:
a) cu sufletul omului
b) cu corpul omului
c) atât cu sufletul, cât şi cu corpul omului
R. a
14. Î. Prin ce însuşiri caracterizează Platon ideile:
a) imobilitate
b) mobilitate
c) caracter nepieritor
d) caracter pieritor
R. a, c
14. Î. Prin ce însuşiri caracterizează Platon lucrurile:
a) imobilitate
b) mobilitate
c) caracter nepieritor
d) caracter pieritor
R. b, d
15. Î. Ce reprezintă, potrivit lui Platon, lucrurile în comparaŃie cu ideile:
a) prototipuri ale ideilor
b) umbre ale ideilor
c) esenŃe ale ideilor
d) copii palide ale ideilor
R. b, d
17. Î. Care din filosofii clasici greci afirmă că formele (esenŃele) lucrurilor
există independent de lucruri:

10
a) Socrate
b) Platon
c) Aristotel
d) Democrit
R. b
17. Î. Ce înŃelege Aristotel prin forma lucrurilor:
a) o anumită configuraŃie spaŃială
b) esenŃa lucrurilor de un anumit fel
c) o însuşire individuală
R. b
18. Î. Ce afirmă deismul despre raportul dintre fiinŃa divină şi lume:
R. a
19. Î. Ce afirmă panteismul despre raportul dintre fiinŃa divină şi lume:
a) fiinŃa divină rămâne exterioară lumii create
b) fiinŃa divină rămâne interioară lumii create
c) fiinŃa divină schimbă după plac lumea creată
R. b
20. Î. Ce înŃelege Descartes prin res extensa:
a) temeiul fenomenelor fizice
b) tremeiul fenomenelor psihice
c) temeiul tuturor celor existente
R. a
21. Î. Ce înŃelege Descartes prin res cogitans:
a) temeiul fenomenelor fizice
b) tremeiul fenomenelor psihice
c) temeiul tuturor celor existente
R. b

25. Î. Ce raport există, potrivit lui Descartes, între res extensa şi res cogitans:
a) lucrul întins este determinant
b) lucrul cugetător este determinant
c) cei doi termeni sunt independenŃi unul d celălalt
R. c
26. Î. Ce afirmă dualismul:
a) existenŃa a doi factori dintre care unul îl determină pe celălalt
b) existenŃa a doi factori independenŃi unul de celălalt
c) existenŃa a doi factori care se cauzează reciproc
R. b
27. Î. Care sunt, potrivit lui Leibniz, monadele specifice numai oamenilor:
a) monadele-percepŃii
b) monadele-suflete
c) monadele-spirite
R. c

11
25. Î. Ce înŃelege Leibniz prin monade:
a) atomi materiali
b) atomi spirituali
c) particule de diferite naturi corporale sau incorporale
R. b
27. Î. Care raŃionalist modern depăşeşte viziunea cantitativistă şi
mecanicistă despre lumea fizică:
a) Descartes
b) Spinoza
c) Leibniz
R. c
27. Î. .: Potrivit lui Hegel, factorul determiant al istoriei este:
a) raŃiunea divină exterioară istoriei
b) spiritul universal (al omenirii) exterior spiritului fiecărui popor
c) raŃiunea divină interioară istoriei (spiritului omenirii şi al fiecărui
popor)
R. c
37. Î. Prin ce fel de trăsături explică Wittgenstein unitatea fiecărei clase de
lucruri:
a) prin trăsături comune tuturor lucrurilor
b) prin trăsături care corelează lucrurile din apropape în aproape, fără
ca niciuna să fie comună tuturor
c) prin legi comune tuturor lucrurilor
R. b
IV. Ordinea lumii: determinism şi indeterminism; categoriile ontologice de
condiŃie, cauză, lege; ordine (lege) – hazard, necesitate – întâmplare

38. Î. Ce afirmă orice determinism:


a) cauzele şi legile
b) condiŃiile
c) întâmplarea
c) libertatea
R. a
39. Î. Ce neagă indeterminismul:
a) cauzele şi legile
b) întâmplarea
c) libertatea
R. a
40. Î. Ce rol au condiŃiile în producerea fenomenelor:
a) influenŃează producerea fenomenelor
b) determină producerea fenomenelor
c) nici nu influenŃează, nici nu determină producerea fenomenelor
R. a

12
41. Î. Ce caractere prezintă raporturile legice:
a) caracter general
b) caracter esenŃial
c) caracter necesar
d) caracter instabil
e) caracter irepetabil
R. a, b, c
42. Î. Ce raport există între legile dinamice şi fenomenele din domeniul în care se
aplică
a) legile dinamice se impun fiecărui fenomen din domeniul în care se aplică
b) legile dinamice se impun majorităŃii fenomenelor din domeniul în care se
aplică
c) legile dinamice nu se impun fiecărui fenomen din domeniul în care se
aplică
R. a
43. Î. Ce raport există între legile statistice şi fenomenele din domeniul în care se
aplică:
a) se impun fiecărui fenomen din domeniul în care se aplică
b) se impun majorităŃii fenomenelor din domeniul în care se aplică
c) nu se impun majorităŃii fenomenelor din domeniul în care se aplică
R. b
44. Î. Ce fel de legi sunt specifice domeniului social:
a) legile dinamice
b) legile statistice
c) atât legile dinamice, cât şi legile statistice
R. b
45. Î. Ce raport există între întâmplare şi necesitate:
a) întâmplarea este o formă de manifestare a necesităŃii
b) întâmplarea este independentă de necesitate
c) întâmplarea este inevitabilă, ca şi necesitatea
R. a
36. Î. Ce raport există între libertate şi necesitate
a) libertatea exprimă necesităŃile inerente naturii umane
b) libertatea este independentă de necesitate
c) libertatea este opusă oricărei necesităŃi
R. a
V. Cunoaşterea lumii: mijloacele cunoaşterii în empirism, raŃionalism,
criticism
37. Î. Care sunt premisele specifice empirismului:
a) ştiinŃele empirice
b) matematica
c) spiritul pragmatic
R. a, c

13
38. Î. Care sunt premisele specifice raŃionalismului:
a) ştiinŃele empirice
b) matematica
c) spiritul pragmatic
R. b

39. Î. Ce afirmă în comun empirismul şi raŃionalismul:


a) surse ultime ale cunoaşterii
b) adevăruri primare, ultime
c) importanŃa decisivă a experienŃei
d) rolul fundamental al gândirii
R. a, b

40. Î. Ce teze specifice afirmă empirismul:


a) rolul fundamental al gândirii
b) rolul primordial al simŃurilor
c) lucrurile individuale sunt singurele existenŃe de sine stătătoare
d) calităŃile primare există independent de lucruri
R. b, c
47. Î.: Empiriştii sunt comparaŃi de Bacon cu:
a) furnicile,
b) păianjenii,
c) albinele
R.: a

48. Î.: RaŃionaliştii sunt comparaŃi de Bacon cu:


a) furnicile,
b) păianjenii,
c) albinele
R.: b

49. Î.: AdevăraŃii cercetători sunt comparaŃi de Bacon cu:


a) furnicile,
b) păianjenii,
c) albinele
R.: c
50. Î.: Potrivit lui Hume ideea cauzalităŃii nu este empirică pentru că
următoarea ei
componentă nu rezultă din experienŃă:
a) ideea succesiunii,
b) ideea repetării succesiunii,
c) ideea forŃei.

14
R. c
51. Î.: Descartes concepe ca facultate cognitivă fundamentală:
a) simŃurile,
b) imaginaŃia,
c) inteligenŃa,
d) voinŃa.
R. c
52. Î.: Cele două modalităŃi cognitive intelectuale preconizate de
Descartes sunt:
a) intuiŃia şi deducŃia,
b) intuiŃia şi inducŃia,
c) inducŃia şi deducŃia.
R. a
47. Î. Ce înŃelege Kant prin forme a priori ale subiectului cognitiv:
a) forme înnăscute
b) forme dobândite
c) forme independente de experienŃă
R. c
48. Î. Cum numeşte Kant formele a priori ale sensibilităŃii:
a) intuiŃii
b) categorii
c) idei
R. a
49. Î. Cum numeşte Kant formele a priori ale intelectului:
a) intuiŃii
b) categorii
c) idei
R. b
50. Î. Cum numeşte Kant formele a priori ale raŃiunii:
a) intuiŃii
b) categorii
c) idei
R. c

VI. Cunoaşterea lumii: adevărul; tipurile şi criteriile adevărului


54. Î.: Descartes caracterizează cunoştinŃa adevărată prin:
a) utilitate,
b) prin coerenŃă,
c) prin claritate şi distincŃie.
R.: c
55. Î.: Prin evidenŃă Descartes înŃelege:
a) numai claritatea cunoştinŃei,
b) numai distincŃia cunoştinŃei,

15
c) claritatea şi distincŃia cunoştinŃei.
R.: c
56. Î.: Potrivit lui Descartes criteriul suprem al adevărului este:
a) evidenŃa,
b) existenŃa lui Dumnezeu,
c) claritatea,
d) distincŃia,
e) corespondenŃa.
R.: b
54. Î.: Leibniz consideră că adevărurile de raŃionament se întemeiază:
a) numai pe raŃiune
b) pe raŃiune şi experienŃă
c) pe experienŃă
R.: a

55. Î.: Leibniz consideră că adevărurile de fapt se obŃin:


a) numai prin raŃiune
b) numai prin experienŃă
c) prin raŃiune şi experienŃă
R.: c
56. Î.: Potrivit lui Leibniz, adevărurile de raŃionament:
a) exclud contrariul lor
b) admit contrariul lor
c) au caracter contingent
R.: a
57. Î.: Potrivit lui Leibniz, adevărurile de fapt:
a) exclud contrariul lor
b) admit contrariul lor
c) au caracter necesar
R.: b
58. Î.: Ce caractere prezintă, potrivit lui Kant, adevărurile empirice:
a) particular şi contingent
b) particular şi necesar
c) universal şi contingent
R.: a
60. Î.: Ce caractere prezintă, potrivit lui Kant, adevărurile apriorice:
a) universal şi necesar
b) universal şi contingent
c) particular şi necesar
R.: a

60. Î.: Potrivit lui Kant, adevărurile analitice sunt cele în care:
a) noŃiunea subiect se include în noŃiunea predicat

16
b) noŃiunea predicat se include în noŃiunea subiect
c) noŃiunea predicat nu se include în noŃiunea subiect
R.: b
61 Î.: Potrivit lui Kant, adevărurile sintetice sunt cele în care:
a) noŃiunea subiect se include în noŃiunea predicat
b) noŃiunea predicat se include în noŃiunea subiect
c) noŃiunea predicat nu se include în noŃiunea subiect
R.: c

VII. Metoda cunoaşterii în filosofie şi în ştiinŃă


66. Î. Ce fel de metodă a teoretizat Socrate:
a) inducŃia
b) deducŃia
c) dialectica
R. a

67. Î. Cum se numeşte metoda teoretizată de Francis Bacon:


a) inducŃia prin enumerare completă,
b) inducŃia incompletă,
c) deducŃia
R.: b

68. Î.: Care inducŃie presupune reguli de observare a faptelor:


a) inducŃia vulgară,
b) inducŃia ştiinŃifică,
c) inducŃia prin enumerare completă?
R.: b.

69. Î.: Care metodă generalizează treptat (gradual):


a) inducŃia ştiinŃifică,
b) inducŃia vulgară,
c) inducŃia prin enumerare completă?
R.: a
65. Î.: Potrivit lui Bacon, deducŃia silogistică:
a) descoperă noi adevăruri,
b) aplică adevăruri deja descoperite la cazuri particulare,
c) verifică adevăruri deja descoperite?
R.: b
71. Î.: Descartes propune ca metodă de cunoaştere:
a) deducŃia intuitivă,
b) deducŃia silogistică,
c) inducŃia amplificatoare.
R.: a

17
72. Î.: Regula carteziană a analizei presupune o trecere:
a) de la idei generale la idei particulare,
b) de la unele idei la altele aflate în acelaşi plan de generalitate,
c) de la idei particulare la idei generale.
R.: b
73. Î.: Cele patru reguli fundamentale ale metodei carteziene sunt:
a) evidenŃa, analiza, sinteza, enumerarea,
b) claritatea, analiza, sinteza, enumerarea,
c) evidenŃa, analiza, sinteza, clasificarea.
R. a

74. Î.: Regula carteziană a sintezei presupune trecerea:


a) de la idei particulare la idei generale,
b) de la unele idei la altele aflate în acelaşi plan de generalitate,
c) de la idei generale la idei particulare
R.: b
75. Î.: Regula carteziană a enumerării:
a) se aplică independent de celelalte reguli,
b) intervine în analiză şi sinteză,
c) intervine numai în analiză,
d) intervine numai în sinteză.
R.: b
71. Î. Ce admite metoda dialectică spre deosebire de metoda metafizică:
a) automişcarea, dezvoltarea, conexiunea fenomenelor
b) mişcarea mecanică, dezvoltarea, conexiunea fenomenelor
c) schimbarea, dezvoltarea, conexiunea fenomenelor
R. a
72. Î. Ce constituie izvorul mişcării şi dezvoltării potrivit dialecticii
hegeliene:
a) contradicŃia lăuntrică
b) cauza mecanică
c) condiŃiile
R. a
VIII. Statul:evoluŃia ideilor despre stat; statul de drept
76. Î. Cine considera Platon că trebuie să conducă statul ideal:
a) militarii
b) filosofii
c) meşteşugarii şi agricultorii
R. b
77. Î. Care erau, potrivit lui Platon, cele trei categorii sociale ale statului ideal:
a) filosofii, militarii, clasa agricultorilor şi meşteşugarilor
b) militarii, agricultorii şi meşteşugarii
c) agricultorii, meşteşugarii, preoŃii

18
R. a
78. Î. Ce sentimente înnăscute consideră Aristotel că desconsideră comunismul
utopic platonician:
a) simŃul proprietăŃii şi sentimentul dragostei părinteşti
b) simŃul proprietăŃii şi sentimentul dragostei paterne
c) sentimentul dragostei părinteşti şi sentimentul dragostei filiale
R. a
76. Î. Ce rol rezerva Aristotel sclavilor în concepŃia sa despre stat:
a) cetăŃeni
b) meteci
c) unelte vorbitoare
R. c
77. Î. Ce raport există, potrivit lui Aureliu Augustin, între biserică (Civitas Dei) şi
stat (Civitas terrena):
a) Civitas Dei conduce Civitas terrena
b) Civitas terrena conduce Civitas Dei
c) Civitas Dei şi Civitas terrena sunt independente
R. c
79. Î. În concepŃia lui Hobbes, suveranul, ca putere comună, este
întruchipat:
a) numai de un singur om,
b) numai de o adunare de oameni,
c) fie de un singur om, fie de o adunare de oameni.
R. c

82. Î. Potrivit lui Hobbes, suveranul este:


a) numai garant absolut al contractului social,
b) numai legislator civil şi moral,
c) atât garant al contractului social, cât şi legislator civil şi moral
R. c
83. Î. Ce raport consideră J. Locke şi Montesquieu că trebuie să existe între
legislativ, executiv şi domeniul judecătoresc:
a) de separaŃie a celor trei puteri
b) de exercitare de către executiv a puterii legislative şi judecătoreşti
c) de exercitare de către executiv a puterii legislative şi de separaŃie a
puterii judecătoreşti
R. a
84. Î.: Ce înŃelege J.-J. Rousseau prin suveran:
a) regele
b) guvernământul
c) poporul
R. c

19
85. Î.: Ce înŃelege J.-J. Rousseau prin principe:
a) regele
b) corpul administrativ
c) poporul
R. b
86. Î.: Ce formă de guvernământ respinge J.-J. Rousseau:
a) monarhia ereditară
b) aristocraŃia
c) democraŃia
R. a
87. Î.: Care sunt, potrivit lui J.-J.Rousseau, legile contractului social:
a) legea păcii şi legea libertăŃii
b) legea libertăŃii şi lega proprietăŃii
c) legea păcii şi legea egalităŃii
R.: b
IX. Dreptul: drept natural şi drept pozitiv, drepturile fundamentale ale omului
- drept natural şi drept pozitiv în antichitatea greacă
- lege divină şi lege umană în gândirea medievală
- drept natural şi drept pozitiv în gândirea modernă
- drepturi negative (fundamentale) şi drepturi pozitive în gândirea contemporană
88. Î. De ce considera Socrate că trebuie să respecte legile Atenei:
a) pentru că l-au creat
b) pentru că l-au educat
c) pentru că le-a acceptat
R. a, b, c
82. Î. Ce înŃelegeau vechii filosofi greci prin drept natural:
a) legi nescrise, conforme naturii umane
b) legi scrise
c) convenŃii
R. a
83. Î. Ce înŃelegeau vechii filosofi greci prin nomos (drept pozitiv):
a) convenŃii stabilite de oameni despre ceea ce e drept sau nedrept
b) cutume
c) legi nescrise
R. a
84. Î. Care este izvorul dreptăŃii potrivit lui Aureliu Augustin:
a) natura umană
b) divinitatea
c) convenŃia
R. b
85. Î. Ce este, potrivit contractualiştilor moderni, contractul social:
a) un acord voit şi conştient prin care oamenii au trecut de la starea de natură
la societate

20
b) un pact încheiat între unii membri ai societăŃii
c) un acord încheiat între principalele clase ale societăŃii
R. a
86. Î. Ce raport există, potrivit contractualismului, între legile contractului social
şi natura umană:
a) legile contractului respectă natura umană
b) legile contractului contravin naturii umane
c) legile contractului sunt indiferente faŃă de natura umană
R. a
87. Î. Ce sunt drepturile negative (fundamentale):
a) drepturi de care oamenii dispun prin însuşi faptul că s-au născut
b) drepturi în exercitarea cărora statul nu intervine sau îşi reduce intervenŃia la
minimum
c) drepturi acordate oamenilor de către stat
R. a, b
88. Î. Ce sunt drepturile pozitive potrivit gândirii contemporane:
a) drepturi acordate oamenilor de către stat
b) drepturi de care oamenii dispun prin însuşi faptul că s-au născut
c) drepturi care nu pot fi exercitate fără intervenŃia statului
R. a, c
X. Valorile: statutul, tipurile şi ierarhizarea valorilor
89. Î. Ce sunt valorile:
a) aprecieri
b) bunuri
c) uniri de bunuri cu aprecieri
R. c
90. Î. Care este criteriul fundamental al clasificării valorilor:
a) după suportul lor
b) după obiectul la care se referă (cerinŃele pe care le satisfac)
c) după valabilitatea lor
R. b
92. Î. Care este criteriul ierarhizării valorilor:
a) aprecierile date de oamenii individuali, de grupurile şi comunităŃile umane
b) suporturile valorilor
c) valabilitatea valorilor
R. a
XI. Cultura şi civilizaŃie
92. Î. MenŃionaŃi definiŃia axiologică şi definiŃia stilistică a culturii:
a) Cultura este ansamblul creaŃiilor de valoare
b) Cultura este o asimilare şi folosire de bunuri
c) Cultură cuprinde ansamblul creaŃiilor care au anumite particularităŃi
comune de conŃinut şi expresie
R. a, c

21
94 Î. MenŃionaŃi două sensuri ale civilizaŃiei care exprimă interacŃiunea ei cu
cultura:
a) CivilizaŃia constă în gradul de difuzare a culturii în societate
b) CivilizaŃia constă în totalitatea creaŃiilor materiale
c) CivilizaŃia constă în stadiul ultim al culturii, de declin, în care nu mai apar
creaŃii noi
R. a, b
98. Î. Ce raport există între cultură şi natură:
a) de opoziŃie absolută
b) de opoziŃie relativă
c) natura constituie o premisă a culturii
R. b, c
99. Î. Care sunt principalele culturi contemporane în funcŃie de criteriul religiei
dominante:
a) creştină, musulmană (islamică), budistă
b) creştină, musulmană (islamică), iudaică
c) cultura creştină, musulmană (islamică), zoroastrim (mazdeism)
R. a
100. Î. Care sunt principalele tipuri de cultură în funcŃie de criteriul spaŃial (al
extensiei lor):
a) naŃională, continentală, mondială (a omenirii)
b) naŃională, regională (a mai multor naŃiuni), continentală
c) naŃională, regională (a mai multor naŃiuni), mondială
R. a
101. Î. Care sunt principalele caracteristici ale culturii europene potrivit lui
Constantin Noica:
a) caracterul deschis spre alte culturi,
b) valoarea individualităŃii,
c) concepŃia istoristă despre om şi societate,
d) separaŃia dintre cultura occidentală şi cultura est-europeană
R. a,b,c
98. Î. Care sunt, potrivit lui Blaga, principalele caracteristici stilistice ale culturii
române:
a) orizontul spaŃial mioritic
b) orizontul temporal specific al destinului
c) dragostea de pitoresc (prezentă şi la celelalte popoare balcanice)
d) simŃul măsurii şi înclinaŃia spre organic
e) ortodoxismul
R. a,b,c,d
99. Î. Ce particularităŃi aparŃin cultura de masă, iar nu culturii populare
(folclorului):
a) caracterul anonim şi oral
b) caracter specific naŃional

22
c) omogenizarea şi schematizarea culturii
d) kitch-ul artistic
R. c, d
104.Î. Care proces constituie un domeniu fundamental al crizei culturii şi
civilizaŃiei industriale:
a) pierderea stilului unitar al culturii
b) dezvoltarea ştiinŃei şi tehnicii în mod disproporŃionat faŃă de alte domenii
ale valorilor spirituale
c) dezvoltarea demagogiei politice
R. b
101. Î. Care sunt principalele aspecte ce denotă criza actuală a moralităŃii:
a) dispariŃia solidarităŃii de grup şi exacerbarea individualismului
b) creşterea indiferenŃei faŃă de suferinŃa aproapelui
c) pierderea respectului faŃă de celălalt, în speŃă faŃă de bătrâni
d) pierderea simŃului patriotic
e) regresia meditaŃiei metafizice
R. a, b, c
XII. Omul – fiinŃă bio-psiho-social-istorică
105.Î. Ne naştem oameni sau devenim oameni:
a) ne naştem oameni şi nu devenim oameni
b) nu ne naştem oameni, ci devenim oameni
c) ne naştem oameni şi devenim oameni
R. c
106.Î. Ce factori determină dimensiunea psiho-culturală a omului:
a) factorii biologici, ereditari
b) factorii sociali
c) atât factorii biologici, cât şi factorii sociali
R. c
103. Î. Prin ce diferă personalitatea faŃă de persoană:
a) îmbinarea armonioasă a dimensiunii biologice şi dimensiunii psiho-
culturale
b) asimilarea valorilor care corespund trebuinŃelor fiziologice de subzistenŃă
c) receptarea valorilor culturale şi crearea de noi valori
R. c
XIII. Omul – fiinŃă valorică
104. Î. Ce sens au valorile prin care se caracterizează orice om:
a) sunt numai valori pozitive
b) sunt fie valori pozitive, fie valori negative
c) sunt numai valori negative
R. b
107.Î. În ce constă unidimensionalizarea omului contemporan:
a) în cultivarea excesivă a valorilor tehnico-ştiinŃifice în detrimentul altor
valori spirituale

23
b) în cultivarea excesivă a valorilor materiale în defavoarea celor spirituale
c) în cultivarea spiritului critic faŃă de aspecte ale valorilor şi culturii
existente
d) în afirmarea spiritului creator
R. a, b
108.Î. Ce caracteristici aparŃin afirmării umaniste (autentic umane) a omului:
a) cultivarea specializării profesionale fără închiderea spre alte tipuri de valori
b) cultivarea specializării profesionale fără promovarea şi a altor valori
c) cultivarea echilibrată a tuturor tipurilor de valori
d) cultivarea spiritului critic faŃă de aspecte ale valorilor şi culturii existente
R. a, c, d

XIV. Libertatea umană


107. Î.: În ce raport se află, potrivit lui Spinoza, libertatea faŃă de ncesitate şi
constrângere:
a) se află în opoziŃie cu necesitatea,
b) se află în opoziŃie cu constrângerea,
c) este independentă de necesitate.
R. b
111. Î. Care sunt momentele libertăŃii:
a) cunoaştere, opŃiune, acŃiune
b) cunoaştere, alegere, nonacŃiune
c) cunoaŃtere, alegere, afecŃiune
R. a
112. Î. Ce raport există între libertate şi responsabilitate:
a) Libertatea este o consecinŃă a responsabilităŃii.
b) Responsabilitatea este o consecinŃă a libertăŃii.
c) Responsabilitatea şi libertatea sunt independente una de alta.
R. b
113. Î. Care sunt principalele forme ale libertăŃii:
a) libertatea interioară,
b) libertatea în raport cu natura fizică
c) libertatea în raport cu societatea
R. a, b, c

24

S-ar putea să vă placă și