Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
SEP
18
SPECIALIZARE: MECANIC AUTO
COORDONATOR ABSOLVENT
PROF.ING. : Budacu Bogdan
Craciun Anita Clasa a-XI-a M
2009-2010
TEMA PROIECTULUI
EXPLOATAREA
SI INTRETINEREA SISTEMULUI
DE DIRECTIE
Cuprins
Cuprins……………………………………………………….............pag 1
Argument…………………………………………………….............pag 2
Destinatia sistemului de directie. Sistemul de directieserveste la
modificarea directiei de deplasare a autormobilului .
schimbarea directiei de mers se obtine prin schimbarea planului
( bracarea) rotilor de directie în raport cu planul longitudinal al
autovehicului .
Conditiile impuse sistemului de directie sunt :
- sa permita stabilizarea miscarii rectilinii (rotile de directie , dupa
ce virajul s-a efectuat, sa aiba tendinta de a reveni în pozitia
mersului în linie dreapta :
-sa permita stabilizarea miscarii rectilinii (rotile de directie , dupa
ce virajul s-a efectuat, sa aiba tendinta de a reveni în pozitia
mersului în linie dreapta :
- efortul necesar pentru manevrarea directiei sa fie cât mai redus ;
- randamentul sa fie cât mai ridicat ;
- socurile provenite din regularitatile caii sa nu fie transmise la
volan ;
- sa permita reglarea si întretinerea usoare ;
- sa nu prezinte uzuri excesive care pot duce la jocuri mari si prin
aceasta la micsorarea conducerii ;
- sa aiba o constructie simpla si sa prezinte o durabilitate cât mai
mare ;
Virajul automobilului este corect , adica rotile ruleaza fara
alunecare , când toate descriu cercuri concentrice în centrul de
viraj O. Acest centru trebuie sa se gaseasca la intersectia dintre
prelungirea axei , rotile de directie nu sunt paralel ci înclinate
(bracate) cu unghiuri diferite . Astfel unghiul de bracare al rotii
interioare este mai mare decât unghiul de bracare al rotii
exterioare .
3.
I.2 Stabilizarea rotilor de directie
In scopul asigurarii unei bune tinute de drum a automobilului,
rotile de directie se stabilizeaza.prin stabilizarea rotilor de directie
se intelege capacitatea lor de a-si mentine directia la mersul in
linie dreapta si de a reveni in aceasta pozitie dupa ce au fost
bracate sau deviate sub influenta unor forte perturbatoare. Dintre
masurile constructive care dau nastere la momentul de
stabilizare,rolul cel mai important il au unghiurile de asezare a
rotilor si pivotilor.
La pivotii fuzetelor se deosebesc doua unghiuri: unghiul de
inclinare longitudinala. Rotile de directie, ca si pivotii, prezinta tot
doua unghiuri: unghiul de cadere sau de carosaj si unghiul de
convergenta.
Unghiul de inclinare longitudinala a pivotului(sau unghiul de
fuga) reprezinta inclinarea longitudinala a pivotului si se obtine
prin inclinarea pivotului in asa fel incat prelungirea axei lui sa
intalneasca calea intr-un punct A, situat inaintea punctului B de
contact al rotii cu solul. Unghiul de inclinare longitudinala a
pivotului face ca,dupa bracare, rotile de directie sa aiba tendinta
de revenire la pozitia de mers in linie dreapta datorita momentului
stabilizator care ia nastere. In timpul virajului autovehiculului, forta
centrifuga Fc, aplicata in centrul de greutate, provoaca aparitia
intre roti si cale a reactiunilor Y1 si Y2, care se considera ca
actioneaza in centrul suprafetei de contact a pneului.
Unghiul de inclinare transversala ( laterala) a pivotului da
nastere la un moment stabilizator care actioneaza asupra rotilor
bracate. Datorita unghiului de inclinare transversala, la bracare
rotile tind sa se deplaseze in jos (in cazul unei bracari cu 180
grade ,aceasta deplasare ar avea valoarea egala cu h ),dar
deoarece acest lucru nu este posibil, intrucat roata se sprijina pe
drum, rezulta o ridicare a pivotului, respectiv a puntii din fata si a
cadrului (caroseriei). Sub actiunea greutatii preluate de puntea
din fata rotile tind sa revina la pozitia corespunzatoare mersului in
linie
4.
dreapta, care corespunde energiei potentiale minime.
Unghiul de inclinare transversala a pivotului conduce la
micsorarea distantei intre punctual de contact al rotii cu solul si
punctul de intersectie al axei pivotului cu suprafata de rulare
(distanta denumita deporl). Aceasta conduce la reducerea
efortului necesar manevrarii volanului deoarece momentul
rezistentei la rulare, fata de axa pivotului se reduce. Unghiul de
inclinare transversala a pivotului, la automobilele actuale are
valori de 4-10 grade.
Unghiul de cadere sau de carosaj reprezinta inclinarea rotii fata
de planul vertical. Acest unghi contribuie la stabilizarea directiei,
impiedicand tendinta rotilor de a oscila datorita jocului rulmentilor.
Prin inclinarea rotii cu unghiul,greutatea ce revine asupra ei se
descompune in componentele Gr si H. Forta H impinge tot timpul
rulmentii catre centru, facand sa dispara jocul lor si reducand
solicitarile piulitei fuzetei. De asemenea unghiul va micsora bratul
m (m > m” ). Valoarea unghiului de cadere este cuprinsa intre 0-1
grade.
Unghiul de convergenta sau de inchidere a rotilor din
fata este unghiul de inclinare in plan orizontal a rotii. In practica,
convergenta rotilor este exprimata prin diferenta C=A-B, in care A
si B reprezinta distantele intre anvelopele sau jantele celor doua
roti, masurata in fata si in spatele rotilor la nivelul fuzetelor.
Convergenta rotilor este necesara pentru a compensa tendinta de
rulare divergenta a lor cauzata de unghiul de cadere. Daca
convergenta este prea mare, se produce o uzura excesiva a
pneurilor si, in acelasi timp, cresc rezistentele la inaintarea
autovehiculelor, facand sa creasca si consumul de combustibil.
Tendinta de rulare divergenta cauzata de unghiul de cadere se
explica prin deformarea pneurilor in contact cu calea. In acest caz
ele au tendinta de a rula la fel ca doua trunchiuri de con cu
varfurile in O1 si O2. Prin inchiderea rotilor spre fata, varfurile
trunchiurilor de con imaginare se deplaseaza in punctele O1 si
O2, anuland tendinta de rulare divergenta a rotilor.
5.
Valoarea convergentei este cuprinsa intre 0-5 mm la autoturisme
ajungand la autocamioane si autobuze pana la 8-10 mm.
De asemenea, convergenta rotilor elimina tendinta lor de a oscila
la viteze mari.
6.
Capitolul II.
Materiale utilizate in constructia sistemului de directie
Partile componente si clasificarea sistemelor de
directie. Pentru a aschimba directia automobilului, conducatorul
actioneaza asupra volanului care transmite miscarea prin
intermediul axului,la melcul ce angreneaza cu sectorul dintat. Pe
axul sectorului dintat se afla levierul de directie, care este in
legatura cu bara longitudinala de directie. Prin rotirea sectorului
dintat, deci si a levierului de directie, bara longitudinala de directie
va avea o miscare axiala care depinde de sensul de rotatie a
sectorului dintat. Prin deplasarea axiala a barei longitudinale de
directie, bratul ( parghia de comanda) fuzetei va roti fuzeta in jurul
pivotului si odata cu ea si roata din stanga. Legatura care exista
intre fuzete, prin intermediul levierelor si bara transversala de
directie va produce rotirea fuzetei.Patrulaterul format din puntea
propriu-zisa, levierele fuzetelor si bara transversala de directie se
numeste trapezul directiei. Volanul de directie este realizat, in
general, din material plastic cu armatura metalica, avand forma
circulara cu 1-3 spite. Axul volanului este format dintr-o bucata
sau din doua bucati, legate intre ele printr-o articulatie cardanica
elastica de cauciuc. Solutia din doua bucati se foloseste atunci
cand caseta de directie, nu se afla pe directia axului volanului.
Elementele componente ale sistemului de directie se impart in
doua grupe, in functie de destinatia lor, si anume:
- mecanismul de actionare sau comanda a directiei, ce serveste
la transmiterea miscarii de la volan la levierul de comanda a
directiei;
- transmisia directiei, cu ajutorul careia miscarea este transmisa
de la levierul de directie la fuzetele rotilor.Sistemele de directie se
clasifica dupa mai multe criterii si anume: locul de dispunere a
mecanismului de actionare, particularitatile transmisiei directiei,
locul unde sunt plasate rotile de directie.
7.
Dupa locul de dispunere a mecanismului de actionare a directiei
se deosebesc sisteme de directie pe dreapta si sisteme de
directie pe stanga.
Dupa tipul mecanismului de actionare sistemele de directie se
clasifica in functie de:
- raportul de transmitere, care poate fi constant sau variabil;
- tipul angrenajului, intalnindu-se mecanisme cu melc, cu surub,
cu manivela si cu roti dintate;
- tipul comenzii,care poate fi: mecanica, mecanica cu
servomecanism
(hydraulic, pneumatic sau electric) si hidraulica.
Dupa particularitatile transmisiei directiei clasificarea se face in
functie de:
- pozitia trapezului de directie in raport cu puntea din fata, care
poate fi anterior sau posterior;
- constructia trapezului de directie, care poate fi cu bara
transversala de directie dintr-o bucata sau compusa din mai multe
parti.
Dupa locul unde sunt plasate rotile de directie automobilele pot fi:
cu roti de directie la puntea din fata, la puntea din spate sau la
ambele punti.
Mecanismul de actionare a directiei. Mecanismele de
actionare a directiei se clasifica in functie de tipul elementului
conducator si condos prin care se transmite momentul de la volan
la axul levierului de directie. Ca element conducator se utilizeaza
melcul cilindric, melcul globoidal, surubul sau roaa dintata, iar ca
element condos poate fi utilizat sectorul dintat, sectorul elicoidal,
rola, manivela, piulita sau cremaliera. Mecanismul de actionare
cu melc
globoidal si rola se compune dintr-o rola simpla, dubla sau tripla
( in functie de efortul ce trebuie transmis ) si un melc globoidal.
Datorita faptului ca intre melc si rola exista o frecare de
rostogolire, mecanismul are un randament ridicat.
8.
Melcul globoidal este montat la capatul axului volanului si se
sprijina in caseta prin intermediul a doi rulmenti. Rola este
montata pe boltul intre bratele furcii, prin intermediul a doi
rulmenti. Furca este executata dintr-o bucata cu axul al levierului
de directie, fixat cu piulita.
Axul levierului de directie este montat in caseta de directie avand
un capat sprijitit pe rulment. Garnitura de etansare si simeringul
impiedica intrarea impuritatilor in interiorul casetei. Capacul fixat
cu suruburi actioneaza asupra bucsei ce contine inelul exterior al
rulmentului.Garniturile de reglaj, de sub capac, servesc la
reglarea jocului axial al melcului.In capacul lateral al casetei se
gaseste surubul, care este legat de axul levierului de directie.
Reglarea jocului angrenajului dintre melcul globoidal si rola, care
sunt montate excentric se face prin surubul de reglare ( protejat
de piulita) care deplaseaza axial rola impreuna cu axul. Fixarea
piulitei dupa reglare se face cu stiftul. Busonul serveste pentru
introducerea lubrifiantului in caseta. Cuplajul elastic din cauciuc
face legatura intre partea inferioara a axuluivolanului si partea
centrala ( axul volanului este divizat in trei parti). Garnitura
asigura etansarea axului volanului la intrarea in caseta. Pinionul
cu dinti inclinati care se afla pe axul volanului, transmite miscarea
la cremaliera, ale carei capete sunt articulate cu bratele
osccilante.
Mecanismul este prevazut cu un dispozitiv prin care se asigura
angrenarea corecta dintre pinion si cremaliera. Jocul angrenajului
se stabileste cu ajutorul garniturilor. Autoturismul Dacia 1300 este
prevazut cu un astfel de mechanism de directie.
Transmisia directiei. Transmisia directiei in cazul puntii rigide
are bara transversala de directie confectionata dintr-o singura
bucata.
Trapezul de directie format din bara transversala, levierele
fuzetelor si partea centrala a puntii din fata este un trapez
posterior.
Elementele care formeaza transmisia directiei sunt legate intre
ele prin articulatii sferice, care mai au si rolul de a elimina jocurile
9.
datorate uzurii si de a armotiza socurile transmise rotilor de
directie de la cale. Jocurile articulatiilor sferice datorate uzurii
sunt
compensate cu ajutorul unui arc, care poate actiona axial sau
radial. Boltul articulatiei poate avea capul sub forma sferica,
semisferica sau tronconica. Articulatiile sferice trebuie unse
periodic, din care cauza se prevad cu un gresor. In ultima vreme,
pentru simplificarea intretinerii in exploatare, se folosesc pe scara
tot mai larga articulatiile sferice capsulate. Transmisia directiei in
cazul puntii articulate are bara transversala de directie fractionate
in doua sau mai multe parti pentru a permite fiecarei roti sa
oscileze independent. Bara transversala de directie este compusa
din trei parti: partea centrala si partile laterale. Elementul
conducator il constituie levierul de directie ( comanda) care
primeste miscarea de la caseta.
Servodirectii utilizate la automobile. La unele autocamioane si
autobuze de mare capacitate si unele autoturisme de clasa
superioara se utilizeaza mecanisme de comanda a directiei
prevazute cu servomecanisme hidraulice. Servomecanismele de
directie reduce forta necesara pentru manevrarea volanului,
contribuind astfel la usurarea conducerii automobilului si la
amortizarea oscilatiilor mecanismului de directie. Servodirectia ZF
8065 utilizata la automobilele ROMAN se compune, in principal,
din caseta de directie propriu-zisa ( in care se gaseste si
servomecanismul hidraulic), pompa de inalta presiune, rezervorul
de ulei, volanul cu axul si conductele de legatura. Caseta de
directie propriu-zisa ese compusa din carcasa, prevazuta la
interior cu un cilindru in care se deplaseaza pistonul, ce
transforma miscarea de rotatie a axului volanului intr-o miscare
de translatie si o transmite sectorului dintat, pe al carui ax este
montat levierul de directie.Pentru aceasta, pistonul este prevazut
la partea exterioara cu o dantura prin care angreneaza cu
sectorul dintat, iar la partea inferioara cu un locas cilindric in care
intra surubul conducator.
10.
In interiorul pistonului se gaseste si piulita de directie, montata cu
ajutorul piulitei inelare. Transformarea miscarii de rotatie a
surubului in miscare axiala a pistonului se face cu ajutorul bilelor
si al piulitei. In carcasa, montata pe caseta de directie se gaseste
mecanismul supapelor servodirectiei, etansat prin capacul interior
si garniturile de etansare. Acest mecanism este compus din:
blocul port-supape, supapele,axul de antrenare si bara de
torsiune. Blocul portsupape face corp comun cu surubul
conducator si contine, in planul transversal, doi cilindri (superior si
inferior), corespunzator celor doua supape. Supapele sunt de tip
piston-sertaras, cea de sus permitand trimiterea uleiului in spatiul
dintre caseta de directie si partea din dreapta pistonului, iar cea
de jos trimiterea uleiului in spatiul dintre caseta de directie si
partea din stanga a pistonului. Axul de antrenare este prevazut cu
doua cepuri ce intra in orificiile radiale de la mijlocul supapelor
sertaras, in scopul actionarii lor. Bara de torsiune este montata
rigid atat pe surubul conducator, cat sip e axul de antrenare. Ea
are rolul de a transmite momentul de rasucire de la axul volanului
la surubul conducator, precum si de a readuce in pozitie neutral
supapele sertaras, atunci cand conducatorul auto nu mai
actioneaza asupra volanului. Angrenajul in unghi, montat intr-o
carcasa fixate pe caseta de directie prin intermediul unei trompe,
este format din doua pinioane conice. La deplasarea
automobilului in linie dreapta, supapele sertaras se gasesc in
pozitia neutral, iar centrele gaurilor lor radiale de antrenare sunt in
linie cu centrul gaurii centrale a blocului portsupape. In aceasta
situatie sunt deschise atat orificiile de debitare din dreapta
supapelor, cat si orificiile de refulare din stanga supapelor
sertaras. Pompa de inalta presiune trimite uleiul in spatiul din jurul
blocului supapelor prin conducta. De aici, o parte trece prin
orificiul de debitare, deschis de supapa superioara
si prin canal intra in caseta de directie, in spatiul din dreapta
pistonului. O alta parte din ulei trece prin orificiul deschis de
supapa inferioara, si prin canal intra in caseta de directie, in
spatiul
11.
12.
Capitolul III.
Intretinerea sistemului de directie
Intretinerea sistemului de directie consta in: masurarea jocului
volanului, verificarea jocului din articulatii, reglarea mecanismului
de actionare, verificarea si reglarea unghiurilor de pozitie ale
rotilor de directie si pivotilor ( geometria directiei), strangerea
suruburilor de fixare a casetei de directie, strangerea articulatiilor
sferice si ungerea conform schemei de ungere.
Verificare jocului de volan se face în modul următor:
- se adduce automobilul pentru poziţia de mers în linie dreaptă;
- se roteşte volanul spre dreapta şi apoi spre sînga pînă la
poziţiile maxime în care acesta se manevrează uşor fără să
rotească roţile.Jocul la volan nu trebuie să depaşească 15o,
deoarece în această situaţie manevrarea direcţiei devine
nesigură. Cauzele jocului mare la volan pot fi uzura articulaţiilor
mecanismului
direcţie sau a pieselor mecanismului de comandă. Reglarea
mecanismului de acţionare a direcţiei. Modul de reglare al
mecanismului de acţionare a direcţiei diferă în funcţie de tipul
constructive al acestuia. În toate cazurile însă operaţia de reglare
se va executa numai după înlăturarea jocurilor din articulaţiile
mecanismului.Reglarea mecanismelro de acţionare cu melc
globoidal şi rolă comportă reglarea jocului axial al volanului
(melcului) şi a jocullui din angrenaj. Înainte de reglare se
decuplează levierul de direcţie de bară de direcţie. Reglarea
jocului axial al melcului se face prin demontarea a una sau două
garnituri, după care capacul se montează la loc. Reglarea jocului
angrenajului rolei cu şurub-melc se efectuează cu ajutorul
şurubului, prin deplasarea axială a rolei cu axul, reducând jocul la
volan. Controlul geometriei roţilor de direcţie. Aparetele de
măsurat şi control al geometriei roţilor de direcţie pot fi mecanice
sau optice.
13.
Aparatele mecanice sunt relative simple şi mai ieftine decât cele
optice, avân însă o precizie mai redusă. Fiecare aparat are
întocmite instrucţiuni de folosire de către întreprinderea
producătoare.Unghiurile de aşizare ale roţilor şi pivoţilor trebuie
să se încadreze în limitele prevăzute în catea tehnică a
automobiluli respective: - ungerea sistemului de direcţie. Piesele
mecanismului de direcţie, care necesită ungere sunt: caseta de
direcţie, articulaţiile sferice şi pivoţii. - ungerea casetei de direcţie
se face de regulă cu ulei de transmisie, respectând periodicitatea
prescrisă de fabrică.Periodic se controlează nivelul şi la nevoie,
se completează peierderile cu acelaşi tip de ulei. Dacă pierderile
de ulei devin prea mari trebuie depistată şi înlturată cauza care le
generează, pentru a evita avariile. În cazul servodirecţiei
hidraulece o data cu înlocuire uleiului se schimbă şi filtrul de ulei.
Articulaţiile sferice şi pivoţii se ung cu unsoare consistentă tip U,
introdusă sub presiune prin gresoarele cu care sunt prevăzute.
Periodicitatea de ungere variază între 1000 şi 2000 km parcursi.
14.
.