Angina Pectorala

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
,,SĂNĂTATE ŞI TEMPERANŢĂ’’ –BRĂILA-

MINISTERUL EDUCAŢIEI NAŢIONALE
LUCRARE DE DIPLOMĂ
-ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU ANGINĂ PECTORALĂ-
Absolventă, Coordonator,
SOARE CORNELIA ŞELARU TAMARA
Instructor asistent,
CONSTANTINESCU
ADALGIZA
1
PROMOŢIA 2008 - 2011
MOTO: „Divină este alinarea suferinţei“ – Claudius Galen
MOTIVAŢIA LUCRĂRII:
 Fiecare se interesează de tot ceea ce măreşte bogăţia şi

confortul, dar nimeni nu-şi dă seama cât de absolută este
nevoia de a spori calitatea structurală, funcţională şi mentală
a fiecăruia dintre noi. Sănătatea inteligenţei şi a sentimentelor
afective, disciplina morală şi dezvoltarea spirituală depind în
mare măsură de sănătatea organică. Ca medici şi asistenţii
medicali, avem datpria să veghem permanent asupra
sănătăţii, bunul fiecărui individ.
2
ANGINA PECTORALĂ
I. DEFINIŢIE; FRECVENŢĂ; ETIOLOGIE
Angina pectorală(AP)
-este o afecţiune cardiacă de cauză ischemică caracterizată prin crize de
durere precordială. Durerea e localizată pe suprafeţe mari precordial şi

retrosternal de obicei cu iradiere, de-a lungul mâinii stângi, braţ drept,
ambele braţe, epigastru, la baza gâtului, în mandibulă.
- apariţia în accese de scurtă durată (3 - 15 minute );
- producere, cel mai adesea la efort sau la emoţie ;
- încetare promtă la repaus sau nitroglicerină.
Angina pectorală este expresia unei ischemii miocardice şi reprezintă în
acelaşi timp forma cea mai frecventă de cardiopatie ischemică( CI ).
Există mai multe tipuri clinice şi fiziopatologice de AP. Forma clasică
de AP ( de efort )este denumită şi AP cronică stabilă. La aceasta s-au mai
adăugat ;
-angina instabilă, angina variantă (vasospastică), angina microvasculară,
toate au în comun episoadele de ischemie miocardică tranzitorie – fără
dureri – poate însă produce ,,ischemie silenţioasă”, ,,echivalenţe de angină”,
aritmii de gravitate variată.
3
Angina pectorală are drept etiologie principală, la marea majoritate a
pacienţilor, ateroscleroza coronariană, rareori alte cauze (malformaţii
congenitale, boli în care creşte consumul de oxigen). Afectarea coronară
neaterosclerotică din AP, ca şi din alte forme de CI este rară, şi cel mai
adesea ignorată în practică. În ultimii anii, se insistă asupra AP prin
afectarea organică sau funcţională a microvascularizaţiei coronare.
Ischemia miocardică şi AP, fără afectare coronară se poate întâlni însă
în stenoza aortică în cardiomiopatia hipertrofică, în hipertensiune arterială
(HTA) pulmonară severă sau, sporadic, în alte câteva boli cardiace (stenoza
mitrală, insuficienţa aortică, prolapsul de valvă mitrală).
Unele condiţii generale, însoţite de un sindrom hiperkinetic, pot produce
sau agrava angina ca de exemplu: sindroamele anemice severe, hipertiroidia,
febra, prin mecanismul fiziopatologic general al ischemiei miocardice
(dezechilibru dintre aportul de oxigen la miocard şi nevoile miocardice).
II.NOŢIUNI DE ANATOMIE
Inima este un organ situat în mediastin, orientat cu vârful la stânga, în
jos şi înainte şi cu baza în sus, la dreapta şi înapoi. Din punct de vedere
anatomic, fiziologic şi patologic se deosebesc o inimă stângă şi o inimă
dreaptă.
Inima stângă este alcătuită din atriul şi ventriculul stâng, separate prin
orificiul atrioventricular. Atriul stâng primeste sânge arterial, care vine din
plămân prin cele patru vene pulmonare. Orificiul atrioventricular stâng sau
mitral este prevăzut cu două valve, care îl închid în timpul sistolei şi îl lasă
deschis în timpul diastolei. Ventricolul stâng primeşte în diastolă sângele
care vine din atriul stâng, iar în sistolă îl evaluează în artera aortă prin
4
orificiu aortic, prevăzut cu trei valve de aspect semilunar (valvula sigmoidă
aortică). Orificiu mitral şi cel aortic constitue sediul de elecţie al
cardiopatiilor reumatismale (stenoza mitrală şi insuficienţa aortică).
Inima dreaptă este alcătuită din atriul şi ventriculul drept, separate prin
orificiu atrioventricular drept.
Atriul drept primeşte sânge venos din marea circulaţie, prin orificiile
venei cave superioare şi ale venei cave inferioare
INIMA ASPECT EXTERN
5
6
7
8
Orificiu atrioventricular drept sau orificiu tisuspid este prevăzut cu trei
valve, care închid orificiul în sistolă şi îl deschid în diastolă.
Ventricolul drept primeşte sângele din atriul drept în timpul diastolei şi
îl evacuează în timpul sistolei în artera pulmonară, prin orificiul pulmonar,
prevăzut ca şi orificiul aortic, cu trei valve de aspect semilunar.
Inima dreaptă este motorul micii circulaţii. Există dici, o mare circulaţie
sau circulaţie sistemică, şi o mică circulaţie sau circulaţie pulmonară.
Pereţii atriilor şi ai ventriculilor se contractă ritmic: mai întâi cele două
atrii, apoi cei doi ventriculi, sincron, expulzând aceeaşi cantitate de sânge pe
care o primesc. Atriul drept primeşte sîngele venos din întreg organismul
prin venele cave şi îl împinge în ventriculul drept, de unde, prin arterele
pulmonare, ajunge în atriul stâng, de unde trece în ventriculul stâng şi de
aici, prin artera aortă este distribuit în toate ţesuturile şi organele.
Inima este alcătuită din trei tunici: endocardul, miocardul şi pericardul.
• endocardul sau tunica internă căptuşeşte interiorul inimii, iar pliurile sale
formează aparatele valvulare;
• miocardul sau muşchiul cardiac este tunica mijlocie, fiind alcătuit din
miocardul propriuzis sau miocardul contractibil şi din ţesut specific sau
excitoconductor. Miocardul contractil are o grosime diferită în cei doi
ventriculi. Astfel, ventriculul stâng, cu rol de a propulsa sângele în tot
organismul, are un perete mai gros decât cel drept, care împinge sângele
numai spre cei doi plămâni. Atriile au un perete mult mai subţire decât al
ventriculilor.
Tesutul specific este constituit dintr-un muşchi cu aspect embrionar,
foarte bogat în celule nervoase, şi cuprinde:
- nodul sino atrial Keith-Flack, situat în peretele atriului drept, aproape de
9
orificiul de vărsare al venei cave superioare.
- sistemul de conducere atrioventicular, alcătuit din nodul atrioventricular
Aschoff-Tawara, situat în partea postero inferioară a septului interatrial şi
fasciculul His, care ia naştere Aschoff-Tawara, coboară în peretele
interventricular şi se împarte în două ramuri (dreaptă şi stângă), care se
termină prin reţeaua anastomotică Purkinje în miocardul ventricular.
• pericardul este tunica externă a inimii – o seroasă care cuprinde, ca şi
pleura, dpuă foi: una viscerală, care acoperă miocardul, şi alta parietală, care
vine în contact cu organele din vecinătate. Între cele două foi se află
cavitatea pericardică.
Vascularizaţia inimii este realizată prin cele două artere coronare.
Venele coronare urmează traectul arterelor şi se varsă în sinusul coronar,
care se deschide în atriu drept.
Inervaţia inimii se face prin firişoare nervoase primite de la sistemul
simpatic şi parasimpatic.
III. ANATOMIE PATOLOGICĂ

AP produsă de un nivel relativ constant de efort se asociază cu stenoze
coronare critice, care se referă la o leziune. Această leziune produce
reducerea diametrului coronar şi consecutiv a fluxului coronar inducând
ischemie regională în condiţii bszale.
În condiţii de repaus, îngustarea progresivă a unei artere coronare mari
nu produce o reducere de flux coronar semnificativă,decât numai la un grad
de stenoză de peste 80%. În condiţii de efort, fluxul coronar maxim normal
(hiperemie) creşte de aproape şase ori.
10
Punctul de la care reducerea de flux începe să se producă în condiţii de
efort, denumit şi punctu de stenoză critică, este însă de peste 50%.
Rezultă astfel că o reducere de minim 50% a diametrului unui lumen de vas
coronar, în comparaţie cu un segment adiacent de arteră „normală”,
corespunde unei reduceri de aproximativ 75% a ariei de secţiune a
lumenului, creând astfel condiţii de apariţie a ischemiei miocardice.
Leziunile ateroscleroase care produc stenoze critice transformă arterele
coronare epicardice din vase de conductanţă cu rezistenţă mică, în vase cu
rezistenţă semnificativă la flux. Apare un punct critic în care capacitatea
vasodilatatoare din miocard este depăşită şi stenoza limitează fluxul
coronar, în special la efort, dar şi în repaus.
Stenozele coronare, ca leziuni caracteristice pentru ateroscleroza
coronară, se pot găsi pe unul sau mai multe artere coronare mari (boală
univasculară, bivasculară, multivasculară), pot fi de diferite tipuri în raport
cu lumenul vascular şi pot avea stadii diferite de dezvoltare (fibroaterom,
aterom) în raport cu procesul de ateroscleroză.
11
12
13
În raport cu lumenul vascular rezidual, plăcile ateromatoase pot fi
excentrice sau concentrice. În stenozele excentrice, placa de aterom ocupă
numai o parte din circumferinţa vasului, îngustează asimetric lumenul
vasului dar peretele vascular îşi păstrează vasomotricitatea.
În stenozele concentrice, produse de fibroaterom şi adesea de leziuni
coronare neaterosclerotice, peretele vascular este relativ rigid şi diametru
stenozei rămâne fix.
Al doilea element important al plăcilor de aterom care realizează
stenozele, îl reprezintă compoziţia propriu-zisă a plăcii şi proporţia dintre
lipide şi ţesutul conjunctiv. Unele plăci sunt ,,moi”, cu mai mult de 50% din
volumul lor constituit din colesterol extracelular. Acestea au cel mai mare
risc de a se fisura şi de a produce complicaţii la nivelul plăcii (trpmboză şi
sindroame coronariene acute). Plăcile bogate în lipide modifică aproape
14
caracteristic microanatomia vasului interesat, placa fiind convexă spre
adventice, dar lumenul vasului rămânând relativ rotund, dar cu dimensiuni
reduse faţă de segmentul adiacent normal. Structura relativ ,,moale” a
stenozelor excentrice reprezintă premiza pentru angioplastia coronară.
La nivelul coronarelor afectate în AP, se pot găsi şi alte modificări
morfologice necaracteristice: segmente vasculare complet obstruate, unele
prin trombus organizat sau recanalizat; calcificări difuze ale plăcilor de
aterom; neovase în intimă (favorizând hemoragii în plăcile de aterom).
În AP stabilă, plăcile de aterom din coronare au endodeliu de acoperiş
aparent normal.
IV. FIZIOPATOLOGIE
AP ca şi alte forme de ischemie miocardică pot rezulta din: reducerea
critică a fluxului coronar; creşterea excesivă a nevoilor miocardice de
Oxigen; prin mecanism combinat. În AP, în modularea ischemiei
miocardice mai pot interveni rezerva coronariană şi microvascularizaţia
miocardului, precum şi circulaţia coronariană colaterală.
Mecanismele de producere a ischemiei în AP
1. Mecanismul fiziopatologic predominant care operează în AP srabilă,
cronică, este creşterea nevoilor de oxigen ale miocardului în prezenţa unei
stenoze coronare care impune o limită fixă fluxului coronar de rezervă.
15
Stabilirea anginei şi a ischemiei este determinată de gradul stenozei coronare
ateroscleroase, iar caracterul tranzitoriu al acceselor ischemice şi AP este
determinat de nivelul creşterii nevoilor miocardice de oxigen.
În AP de efort, stenozele coronare depăşesc 70% din diametrul
lumenului vascular, iar o rezervă coronariană zero necesită prezenta unei
stenoze de cel puţin 90%.
2. La o parte din accesele de AP, ischemia rezultă nu ca urmare a stenozei
coronare fixe, cu debit coronar puţin variabil la efort sau stress, ci printr-o
scădere tranzitorie a fluxului coronar, ca o consecinţă a vasoconstricşiei
coronare. Modificările dinamice ale tonusului vasomotor coronar reprezintă
un factor important în episoadele de ischemie miocardică în AP stabilă.
AP cu prag variabil şi obstrucşie dinamică, prin vasoconstricţie, ocupă
un loc important în spectrul ischemiei miocardice. De obicei, spasmul
coronar şi reducerea critică de flux coronar se produc la nivelul unor leziuni
de aterpm excentrice şi care reduc variabil, în medie cu 30-50% diametrul
vasului.
AP de repaos, la frig, după mese bogate sau prin factori psihoemoţionali,
constituie exemple de AP spontană mixtă, cu prag anginos variabil, produs
prin reducerea de flux prin componente organice şi funcţionale.
3. Variaţiile tonusului vasomotor al sistemului coronarian constituie un
fenomen natural, cu variaţii diferite. Modificările de tonus sunt dependente
de factori neurogeni, endoteliali, de forţe hemodinamice ale fluxului
sanguin, autoreglare. În schimb, vasoconstricţia intensă coronară (spasmul)
este un fenomen cu implicaţii fiziopatologice extrem de importante. Spasmul
coronar sever al unei artere epicardice poate produce o ocluzie vasculară
aproape totală şi tranzitorie,cu ischemie miocardică regională masivă.
16
Spasmul se produce mai rar pe artere coronare strict normale şi mai frecvent
pe artere coronare cu leziuni ateroscleroase incipiente sau puţin
semnificative.
4. AP produsă exclusiv prin creşterea nevoilor miocardice de oxigen, în
condiţiile unui flux coronarian normal este posibilă, dar foarte rară întâlnită
în practică.
5. Rolul microvascularizaţiei în ischemia miocardică şi angină a căpătat o
semnificaţie deosebită odată cu descrierea „anginei pectorale cu artere
coronare epicardice angiografic normale”. Pacienţii cu această formă de
angină au adesea ischemie produsă prin teste de stress şi rezervă
vasodilatatoare anormală unde se subliniază rolul disfuncţiei în răspunsul
anormal al microvascularizaţiei miocardice. Astfel, vasodilataţia dependentă
de endoteliu a arteriolelor de rezistenţă este scăzută, în schimb răspunsul
vasodilatator nedependent de endoteliu este normal.
Circulaţia colaterală coronară – reprezintă un fenomen adaptativ de
prevenire sau limitare a ischemiei,care se produc într-o perioadă lungă, ca
urmare a unei stenoze coronare sau unei obstrucţii coronare complete.
Transformarea canalelor anastomotice rudimentare intercoronariene în
vase colaterale mature se produce în timp variabil, în raport cu gradul
stenozei coronare cu prezenţa unei obstrucţii coronare totale.
Procesul de transformare a colateralelor native, nefuncţionale, în vase
colaterale mature şi funcţionale,cuprinde o secvenţă de evenimente care se
produc progresiv : -injurie vasculară, reacţie inflamatorie, activitate mitotică
endotelială şi a celulelor musculare netede. Odată colateralele mature
formate , au funcţii vasoactive şi nu se comportă ca nişte conducte pasive.
17
Rolul sistemului coronar colateral este de a realiza o protecţie faţă de
ischemie. Uneori circulaţia colaterală nu mai poate oferi un flux coronarian
de rezervă şi adecvat pentru prevenirea ischemiei. Un astfel de proces se
produce atunci când artera coronară principală, din care pleacă perfuzia
colaterală, se obstruează brusc sau vasoconstricţia vaselor colaterale este
maximă.
Consecinţele ischemiei miocardice segmentare
- modificări biochimice şi infrastructurale;
- modificări hemodinamice ( ale funcţiei diastolice şi sistolice);
- modificări electrice şi, eventual, angină pectorală.
La pacienţii cu AP, durerea tipică, atipică sau echivalenţele sale, reprezintă
expresia directă a ischemiei miocardice. Tulburările de relaxare
ventriculară, disfuncţia diastolică sau sistolică( regională) pot fi prezente
clinic, dar sunt aproape constant evidenţiate de metodele modrene de
explorare neinvazive sau invazive. O disfuncţie ventriculară globală este
uneori posibilă în AP, dacă ischemia miocardică tranzitorie survine pe un
cord cu sechele întinse sau există o cardiomiopatie ischemică avansată sau
o altă afecţiune cardiovasculară sau sistemică care a compromis funcţia
ventriculară ( HTA, DZ, valvulopatii etc. ).
SIMPTOMATOLOGIA
Durerea anginoasă survine în accese la intervale variabile de timp,
dar este similară cu descriere de la un acces la altul—pentru fiecare bolnav-
cu mici variaţii privind intensitatea.
Elementele caracteristice ale durerii anginoase privesc:
1- Sediul sau localizarea;
18
2- Iradierea durerii;
3- Caracterele senzaţiei dureroase;
4- Durerea accesului şi intensitatea sa;
5- Condiţiile de apariţie ale acceselor;
6- Frecvenţa acceselor;
7- Simptomele asociate durerii;
8- Acţiunea nitroglicerinei asupra durerii sau a altor condiţii care duc
la încetarea accesului.
SEDIUL DURERII ANGINOASE este localizată precordial (în faţa
inimii) şi mai frecventă retrosternal, în porţiunea medie sau inferioară .
Durerea este localizată pe suprafeţe mai.
IRADIEREA DURERII ANGINOASE este relativ variată,dar totuşi
stereotipă; iradierile cele mai frecvente sunt în umărul stâng şi pe faţa
internă a braţului, antebraţului şi în ultimile două degete ale mâinii stângi
sau la baza gâtului. Există însă o mare variaţie în iradierea durerii, care
poate fi: în tot toracele anterior,în ambii umeri, bibrahial, în mandibulă,
dinţi, regiunea faringiană, epigastru, etc. În unele cazuri, durerea poate
începe într-o zonă de iradiere, pentru ca apoi să se extindă şi retrosternal
sau precordial; rareori durerea este resimţită numai într-o regiune de
iradiere, dar originea sa ischemică este definită prin dependenţă de efort.
SENZAŢIA DUREROASĂ este tipic de constricţie sau presiune
retrosternală sau/şi precordială; o parte din bolnavi descriu durerea ca o
senzaţie de arsură, strivire sau ,,disconfort”,greu de definit
DURATA ŞI INTENSITATEA DURERII sunt de asemenea
variabile. Un episod obişnuit de AP durează de la 2 la 10 minute, de
intensitate medie; - începe gradat, atinge un maximum, apoi senzaţia
19
dureroasă se şterge sau dispare, spontan sau după încetarea efortului sau la
administrare de nitroglierină; -dacă durerea depăşeşte 20-30 minute şi este
intensă, ischemia miocardică, care o produce, este severă şi probabilitatea
constituirii unui infarct de miocard acut (IMA) este relativ.
CONDIŢII DE APARIŢIE ALE DURERII ANGINOASE
La un bolnav cu AP instabilă (sinonim cu angor instabil, preinfart,
sindrom intermediar) durerea apare în principal când creşte consumul
miocardic de oxigen şi mai puţin cele care scad fluxul coronar. Durerea
poate fi produsă tipic de efort, factori psihoemoţionali, frig, prânzuri
bogate, efort sexual, tahiaritmii, dar poate apărea şi în repaus sau în somn.
Factorul cel mai comun care induce durerea anginoasă este efortul
fizic: durerea urmează începutului efortului şi încetează în câteva minute în
repaus. Relaţia strânsă cu efortul face ca AP să fie uşor de recunoscut, chiar
când alte caractere ale durerii sunt atipice. AP poate să apară în timpul
efortului dinamic sau static.
Expunerea la frig poate produce angină de repaus sau de efort mic
(angină agravată), la peste 50% din pacienţii cu boală coronară.
Mecanismul producerii ischemiei miocardice include creşterea nevoilor
miocardice de oxigen-prin cresterea nivelului TA(tensiuni arterială) şi a
frecvenţei cardiace ca răspuns la frig -sau/şi vasoconctricţia coronară
reflexă. AP cronică stabilă este mai severă în lunile de iarnă, în special la
pacienţii cu o funcţie ventriculară stângă afectată.
Factorii psihoemoţionali se regăsesc la originea multor accese
anginoase, chiar dacă angina este tipică de efort. Anxietatea, frica emoţiile
intense pozitive sau negative produc ischemie miocardică tranzitorie -la
persoanele cu leziuni coronare – prin creşterea nevoilor miocardice de
20
oxigen induse de stimularea simpatică, creşterea frecvenţei cardiace şi a
TA, şi prin vasoconstricţie coronară. În comparaţie cu AP produsă de efort,
care de obicei încetează în repaus, AP indusă de factori emoţionali tinde să
persiste mai mult şi să fie capricioasă ca frecvenţă a acceselor, care pot
apărea în repaus, şi are frecvent semnificaţia unei afectări coronariene
relativ severe (boală bi-sau trivasculară).
ANGINA NOCTURNĂ (SPONTANĂ) care este cunoscută şi de
angină de decubit (Vaquez), în care angina apare în timpul somnului,
însoţită de dispnee de decubit şi dispare după ce pacientul ia poziţia în
sezut şi primeşte nitroglicerină. Acest tip de angină se asociază cu
disfuncţie ventriculară stângă, şi necesită în primul rând tratament cu
diuretice sau/şi vasodilatatoare. Un alt tip de angină nocturnă se produce
în ultima fază a somnului şi se asociază cu mişcările rapide ale ochilor şi
vise. Această fază a somnului se caracterizează prin fluctuaţii pronunţate
ale frecvenţei cardiace ţi ale TA, mediate prin mecanisme autonome-şi deci
prin creşterea nevoilor miocardice de oxigen.
Frecvenţa acceselor anginoase poate ţine de prezenţa condiţiilor care
declanşează durerea. Unii pacienşi au accese rare (ex.O dată pe săptămână)
la alţii frecvenţa acceselor este mare (simptome zilnice). Creşterea
frecvenţei acceselor anginoase (însoţite eventual de creşterea intensităţii
lor) are semnificaţia unei ischemii mai severe (angina instabilă). Rareori,
frecvenţa anginei poate descreşte spontan, posibil prin dezvoltarea unei
circulaţii colaterale sau constituirea unui infarct miocardic. Durerea poate
fi singura manifestare clinică a AP, dar la o parte din pacienţi, mai ales
dacă ischemia este mai severă, se poate însoţi de simptome asociate,
tranzitorii;
21
-dispnee, transpiraţii, greaţă, slăbiciune, sincopă.
Dispnea, însoţind durerea anginoasă,este expresia unei disfuncţii
ventriculare tranzitorii sistolice sau diastolice de cauză ischemică acută.
Încetarea accesului anginos poate surveni spontan, după încetarea
efortului sau după administrare de nitroglicerină.
De regulă, accesul anginos încetează prompt în câteva minute ( 1-3
minute ) după administrare de nitroglicerină (tablete sublingual sau spray).
Uneori sunt necesare 2-3 tablete pentru stoparea durerii.
Răspunsul promt la administrare de nitraţi, reprezintă un test
diagnostic. Dacă durerile încetează la 20-30 minute după folosirea
nitraţilor, durerea nu este foarte probabil de origine ischemică-sau ischemia
miocardică este mult mai severă decât în accesul tipic al AP stabile cronice.
ECHIVALENŢE ALE ANGINEI PECTORALE
-cele mai frecvente sunt:
a) dispneea de efort, care este foarte probabil produsă de disfuncţia
diastolică ischemică, prin alterarea relaxării şi compleanţei;
b) fatigabilitate de efort sau imediat după încetarea acesteia,
corelată mai mult cu disfuncţia ventriculară sistolică produsă de ischemia
acută.
EXAMENUL FIZIC
Adesea, pacienţii anginoşi au manifestări clinice sau semne ale unei
ateteroscleroze extinse: claudicaţie intermitentă în istoric,sufluri pe arterele
femurale sau iliece, absenţa pulsaţiilor arteriale în diverse regiuni ale
membrelor inferioare, sufluri carotidiene sau imfart cerebral.
22
În timpul accesului anginos, pacienţii pot fi imobilizaţi de durere, devin
palizi, au transpiraţii şi un grad de anxietate, care dispare la încetarea
durerii.
EXAMENUL CARDIAC
Examenul clinic cardiac al unui pacient cu AP poate fi strict normal,
mai ales dacă examinarea se face în afara accesului dureros. El poate fi
relativ concludent pentru afecţiuni cardiovasculare variate, care pot fi la
originea durerii anginoase ca: valvulopatii, cardiomiopatie hipertrofică,
cardiopatie hipertensivă.
Examenul fizic poate indica elementele care sugerează o ischemie
miocardică cronică însoţită sau nu de disfuncţie miocardică, eventual
prezenţa unei aritmii vechi, dar pot fi prezente şi semnele şi simptomele
unei HTA.
Extrem de importantă este examinarea cardiovasculară ăn timpul
accesului dureros. De regulă frecvenţa cardiacă este crescută şi adesea
precedă accesul anginos. Ritmul cardiac rămâne regulat tahicardic sau pot
apărea aritmii în timpul durerii (extrasistole ventriculare de diverse tipuri).
La peste 30% din bolnavi, în timpul accesului anginos, valorile TA
sistolice şi diastolice cresc. Creşterea TA, ca şi tahicardia preced adesea
accesul anginos şi explică creşterea disproporţională faţă de fluxul
coronarian a nevoilor miocardice de oxigen.
FORME CLINICE DE ANGINĂ PECTORALĂ
-angină pectorală cronică stabilă- se caracterizează prin episoade
tranzitorii de durere, în special de efort sau înalte condiţii care cresc
consumul miocardic de oxigen (emoţii, frig, prânzuri bogate).
23
-angina „de novo”- este o angină de efort sau repaus, cu debut sub o
lună, dar cel mai frecvent sub două săptămâni; ea precede adesea infarctul
de miocard acut (IMA).
-angina agravată - pacientul este anginos vechi dar criza apare la efort
mai mic sau debutează mai mult.
-angina nocturnă – apare predominant sau exclusiv noaptea.
-angina spontană - crizele anginoase apar în repaus. Angina spontană
poate urma unei perioade lungi de angină cronică stabilă sau este o angină
cu debut recent, este adesea semnificaţia unei ateroscleroze coronare
extensive, cu boală trivasculară.
-angina precoce postinfart – este angina cu apariţie în primele 14 zile
de la debutul IMA; semnificaţia sa este relativ severă întrucât poate fi
expresia unei ischemii la distanţă, prin compromiterea circulaţiei colaterale
sau a unei vasomotricităţi excesive în zona plăcii de aterom iniţial fisurate.
Ea trebuie deosebită de angina tardivă care apare la câteva săptămâni sau
luni după un IMA şi ale căror caractere o apropie de angina cronică stabilă.
-angina Prinzmetal- sau angina variantă semnifică o ischemie produsă
prin spasmul unei coronare epicardice.
-angina intratabilă- se referă la o angină pectorală cronică,cu accese
dureroase frecvente, nelegate de condiţii speciale de provocare, şi care
răspund greu sau deloc la medicaţia antispastică combinată.
-angina atipică- defineşte posibile dureri anginoae, ale căror caractere
principale sunt diferite de angina tipică, mai ales în ce priveşte localizarea,
caracterul senzaţiei dureroase,circumstanţele de apariţie şi răspunsul la
nitraţi.
24
-angina instabilă- (sinonim cu ANGOR INSTABIL; PREINFART;
SINDROM INTERMEDIAR ) face parte din sindroamele coronariene
acute. În angina instabilă riscul pacientului să facă infart miocardic este de
30%. Angina instabilă reuneşte angina de novo ,angina agravară, angina
spontană, care au în comun o ischemie miocardică severă, care poate
evolua în scurt timp către IMA.
CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ A ANGINEI PECTORALE
Clasa I - activitatea topică obişnuită nu produce angină; aceasta poate
apărea la efort intens, rapid şi prelungit.
Clasa II - angina apare la urcatul scărilor rapid sau la mers rapid.
Există o uşoară limitare a activităţii obişnuite.
Clasa III - angina apare la efort de mers obişnuit sau la urcatul scărilor
în condiţii normale. Există o limitare marcată a activităţii fizice comune.
Clasa IV - angina poate fi prezentă şi în repaus. Nu se poate efectua
vreo activitate fizică fără ca aceasta să nu producă angină.
EXPLORĂRI
Explorarea paraclinică în AP are drept obiective:
1. Confirmarea sau infirmarea existenţei ischemiei miocardice;
2. Stabilirea mecanismelor determinând accesele ischemice;
3. Aprecierea severităţii bolii şi eventual a efectului tratamentului medical
sau chirurgical asupra evoluţiei acesteia.
Se folosesc: - metode neinvazive -
- electrocardiograma (E.K.G.) - reprezintă înregistrarea potenţialelor
electrice emise de inimă.
- testul de efort fizic electrocardiografic – (pe biciclrtă şi pe covor rulant)
- ecografia
25
- explorări radioizotopice
- metode invazive -
- cateterismul cardiac
- coronarografie
Electrocardiograma:
Aproximativ 1/3din pacienţii cu AP stabilă au, în afara acceselor, un
traseu E.K.G. normal. Monitorizarea E.K.G. ambulatorie (Holter) poate
evidenţia însă modificări semnificative ale segmentului ST - traducând
episoadele ischemice silenţioase.
La 2/3 din bolnavi E.K.G. de repaus este anormală. Alungirea discretă a
intervalului QT constituie un semn suplimentar de ischemie miocardică:
- unda T poate deveni negativă, cu topografie variată (anterolaterală,
anterior întinsă, mai rar anteroseptal) traduc o ischemie subepicardică.
Alte modificări E.K.G. care pot fi găsite la pacienţii cu AP sunt
nespecifice pentru cardiopatia ischemică şi închid hemiglobul stâng
anterior sau posterior, fibrilaţia sau fluterul atrial, extrasistolele atriale sau
ventriculare.
Un diagnostic ferm de ischemie miocardică poate fi făcut dacă se poate
înregistra E.K.G. în timpul accesului dureros sau imediat după (câteva
minute); accesul de AP se însoţeşte practic aproape totdeauna de modificări
E.K.G.
Testul de efort fizic electrocardiografic:
Principiile ECG de efort se bazează pe identificarea condiţiilor în care
necesarul de oxigen a miocardului la efort numai pot fi acoperite de
creşterea de flux coronar limitată de prezenţa unor stenoze coronare
26
semnificative sau de scăderea rezervei coronare. În aceste condiţii apar
modificări ECG sugerând ischemia miocardică, însoţite sau nu de dureri.
Protocoalele de efort folosesc fie bicicleta ergometrică, fie covorul
rulant, pentru realizarea unui efort gradat. Este indicat ca pacientul să nu
fie sub influenţa unor medicamente sau substanţe (alcool, cafea, tutun) cu
efect cardiovascular.
Urmărirea probei de efort se face de un medic cu experienţă, având la
dispoziţie toate facilităţile adecvate (defibrilator, dispozitive de reanimare,
oxigen, medicaţie de urgenţă ca nitroglicerină, antiaritmice injectabile etc.).
În timpul efectuării probei de efort şi în următoarele zece minute se
urmăresc, în afara modificărilor electrocardiografice, eventuala apariţie a
durerii toracice, frecvenţa cardiacă maximală sau submaximală,
modificările TA. De asemenea în timpul probei de efort se urmăresc
variaţiile TA: - TA sistolică creşte, dar nu mai mult de o treime din cea de
repaus, în timp ce TA diastolică nu creşte sau scade puţin.
Modificările ECG considerate specifice pentru boala coronară privesc
numai segmentul ST.
Situaţiile care impun întreruperea probei de efort sunt:
- durere anginoasă tipică sau atipică progresivă (nitroglicerină sublingual);
- modificări ST semnificative, caracteristice;
- aritmii cardiace;
- blocuri atrioventriculare apărute în cursul efortului sau blocuri
intraventriculare apărute în, sau accentuate de efort;
- hipotensiune arterială semnificativă (≥ 250 mm Hg sistolic);
- atingerea frecvenţei cardiace dorite;
- dispnee sau epuizare;
27
- la cererea expresă a pacientului.
Alte modificări ECG apărute la proba de efort, deşi se întâlnesc mai ales
la coronarieni, nu au suficientă specificitate, dar pot fi etichetate ca
„suspecte de ischemie”. Ele includ: inversiuni ale undei T sau normalizarea
unor unde T inversate; inversiuni de unde U; alungirea QRS (fără aspect de
bloc localizat); apariţia de extrasistole ventriculare sau în salve; fibrilaţie
atrială; tahicardie ventriculară susţinută sau alte aritmii potenţial maligne;
blocuri atrioventriculare sau intraventriculare; creşterea undei R în V 5 –V6
(efect Broby).
Printre complicaţiile cardiace secundare probei de efort sunt consemnate:
IMA şi tulburările de ritm ventriculare.
Contraindicaţii absolute în proba de efor sunt în : - IMA sau modificări
ECG recente de repaus, angina instabilă, aritmii cardiace semnificative,
pericardită acută, endocardită, stenoză aortică severă, embolism pulmonar
acut sau infart pulmonar, afecţiuni necardiace acute sau severe, handicap
fizic sever.
Contraindicaţii relative sunt în : -- HTA sistemică, valvulopatii
moderate sau boli miocardice fără disfuncţie ventriculară, cardiomiopatia
hipertrofică, obstrucţie de trunchi coronar stâng sau echivalenţe, aritmii,
tulburări psihice semnificative, boli cardiace mai puţin severe.
Ecocardiografia - permite vizualizarea anomaliilor caracteristice
ischemiei miocardice.
Explorări izotopice
Scintigrama pe perfuzie miocardică cu Taliu – 201, efectuată la efort
constituie metoda neinvazivă cea mai bună pentru identificarea ischemiei
miocardice.
28
Metoda se referă la injectarea de Taliu – 201 i.v. , în momentul maxim al
efortului şi înregistrarea primelor imagini la 10 minute. Defectul de captare
regională miocardică reprezintă, fie o zonă neperfuzată (necroză, cicatrice),
fie una slab perfuzată (ischemie miocardică acută).
Scintigrama de perfuzie miocardică poate oferi date ca: - captarea
crescută la nivelul plămânului (datorită stazei venocapilare) şi dilataţia
ventriculului stâng la efort, care sunt elemente obiective ale disfuncţiei
ventriculare stângi.
Metoda tomografică prin tomografie computerizată a emisiunilor de
fotoni (SPECT = Single photon emission computed tomography) oferă o
imagine tridimensională, întărind contrastul leziunilor (defecte de captare) .
Tomografia miocardică prin emisiune de pozitroni (PET) poate estima
fluxul sanguin coronar, consumul miocardic de oxigen, viabilitatea
miocardului într-o zonă ischemică şi chiar formarea unui trombus.
Angiografia radioizotopică se bazează pe marcarea hematiilor cu un
radiotrasor şi efectuarea unui număr suficient de imagini de-a lungul unui
ciclu cardiac, pentru a urmări funcţiile sistolică şi diastolică a VS.
Examenul radiologic – oferă date privind dimensiunile şi silueta inimii
sau a aortei toracice, pecum şi elemente despre staza venoasă pulmonară.
Metode invazive
Arteriografia coronară – reprezintă metoda cea mai bună pentru
aprecierea existenţei şi severităţii bolii coronariene.
Coronarografia selectivă presupune injectarea unei substanţe de
contrast (3-10 ml) în fiecare din cele 2 coronare principale şi înregistrarea
cineangiografică a imaginilor în mai multe proiecţii, pentru estimarea
29
cât mai precisă a modificărilor anatomiei coronarelor epicardice. Metoda
permite: stabilirea existenţei stenozelor coronare, localizarea şi numărul
acestora, gradul stenozei, tipul stenozei, lungimea stenozelor şi eventualele
lor calcificări, starea circulaţiei colaterale şi a vaselor distale de stenoză,
precum şi alte tipuri de modificări coronare.
Datele coronarografice sunt de regulă completate cu cele obţinute prin
cateterismul cardiac stâng şi ventriculografia stângă cu substanţă de contrast,
pentru aprecierea funcţiei ventriculului stâng sau a altor modificări
morfofuncţionale produse de boala ischemică.
Indicaţiile explorării invazive
- AP cu simptome severe (clasa III şi IV) sau angina instabilă, refractară
la terapia medicală şi la care se are în vedere o procedură de revascularizare.
- pacienţii cu dureri repetate, sugestive de AP şi la care explorările
neinvazive nu au furnizat rezultatele concludente, mai ales dacă există
factori de risc asociaţi.
- AP precoce sau tardivă post IMA, cu semne de ischemie reziduală la
explorarea neinvazivă, refractară la tratamentul medical, mai ales dacă
persoanele sunt tinere.
- pacienţii valvulari peste 50 de ani, cu sau fără angină, cu eventualele
modificări electrice sugestive de ischemie miocardică.
- supravieţuitorii unei opriri cardiace resuscitare, apreciată este de cauză
ischemică.
- bolnavii cu disfuncţia ventriculară stângă considerată de origine
ischemică şi care ar putea beneficia de o procedură de revascularizare.
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL
30
- al sindroamelor dureroase toracice
Afecţiuni digestive – esofagiene (esofagită de reflux, hernie hiatală, spasm);
– gastroduodenale (ulcer gastric sus situat,gastrită etc.);
– colică biliară, colecistită;
– pancreatită.
Afecţiuni neuromusculoscheletale – costocondrită (sindrom Tietze);
– radiculopatie cervicală sau toracică;
– bursite, periartrite ale umărului;
– fibromialgie;
– dureri de perete toracic.
Afecţiuni respieatorii – pleurită – pleurezie;
– pneumotorasx;
– mediastinite – emfizem mediastinal;
– tromboembolism pulmonar.
Condiţie psihogene – stare anxioasă;
– nevroze obsesive;
– disestezii toracice psihogene;
– depresie;
– hiperventilaţie;
– atacuri de panică.
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC
În cazul AP recente, accesele dureroase se pot spaţia foarte mult şi chiar
remite complet; dacă angina este veche, şansa de progresie a simptomelor şi
a aterosclerozei coronare subiacente este semnificativă, mai ales în condiţiile
persistenţei factorilor de risc.
31
Mortalitatea anuală în AP stabilă este în jur de 4%, dar cu variaţii
importante la unele subgrupe de bolnavi; aproape ½ din decese se produc
subit. Incidenţa anuală de IMA la bolnavul anginos este de aproximativ
2,2%, explicabil prin faptul că aproape ½ din infarctele acute se produc pe
stenoze coronare necritice (plăci coronare excentrice, cu bogat conţinut
lipidic, fisurate şi trombozate).
Există câteva subgrupe de bolnavi anginoşi la care evoluţia pe termen
mediu sau chiar scurt este nefavorabilă, cu risc de deces subit sau accidente
coronariene acute.
Subgrupele cu risc sunt corelate cu:
a) gradul activităţii ischemice;
b) amploarea afectării coronariene;
c) prezenţa disfuncţiei ventriculului stâng;
Astfel, au un prognostic rezervat: pacienţii cu angină severă (clasa III şi
IV) sau la care ischemia miocardică la proba de efort apare la un grad mic
de efort, sau precoce ; pacienţi care au la coronarografie stenoză de trunchi
coronar stâng sau boală trivasculară; anginoşii cu disfuncţie ventriculară
stângă.
La subgrupele cu risc, rata anuală de mortalitate poate depăşi 20%.
TRATAMENT
Obiectivele tratamentului prescris:
1. suprimarea simptomelor clinice (durerea sau echivalenţe) şi
reducerea semnelor obiective de ischemie miocardică (ECG);
2. prevenirea agravării bolii şi a sindroamelor coronariene acute;
32
3. oprirea evoluţiei bolii cauzale (ateroscleroza) sau regresia acesteia
(dacă este posibil) şi creşterea speranţei de viaţă.
Având în vedere relativa diversitate clinică şi fiziopatologică a bolii,
tratamentul trebuie să ţină seama de : severitatea anginei, condiţiilor de
apariţie (repaus, efort, post IM) şi vechimii sale; de condiţiile fiziopatologice
cele mai probabile de producere a ischemiei (creşterea MVO2, obstrucţia
coronară fixă, spasmul coronar, mecanisme asociate) ; de alte condiţii
patologice prezente la pacientul anginos şi care pot modifica tactica
terapeutică (HTA, DZ, boală pulmonară cronică obstructivă, alte determinări
ale aterosclerozei etc.).
Măsuri generale
1. Informarea pacientului asupra : naturii afecţiunii sale, modalităţilor de
influenţare favorabilă a evoluţiei prin tratament farmacologic şi general,
recunoaşterii factorilor care agravează accesele anginoase şi eliminării
acestora, a schimbărilor care trebuie operate în stilul de viaţă – inclusiv de
activitate profesională sau în medicaţie.
2. Reducerea factorilor de risc ai aterosclerozei.
Întreruperea fumatului este obligatoriu. Fumatul creşte MVO 2 cu
aproximativ 10%, descreşte eficienţa unor medicamente antianginoase
(betablocante, blocante de calciu), creşte riscul pentru sindroame
coronariene acute.
HTA esenţială trebuie tratată corespunzător.
Reducerea greutăţii corporale la valori de greutate ideală reprezintă un
obiectiv important.
33
Dacă pacientul are DZ, acesta trebuie corect tratat şi echilibrat sub toate
componentele sale metabolice, evitându-se variaţiile insulinemiei care pot fi
factori de agravare a ischemiei miocardice.
3. Modificarea stilului de viaţă şi a programului de activitate profesională
şi socială a pacientului anginos, este tot atât de importantă ca unele măsuri
de tratament medical. Pacientul trebuie să-şi stabilească pragul de efort sau
condiţiile psihoemoţionale care produc angina.
Evitarea stresului emoţional, a contrarietăţilor şi a altor psihogenii care
influenţează tonusul vegetativ, reprezintă recomandări curente. Tipul de
alimentaţie trebuie adaptat nevoilor energetice şi aportul de grăsimi – în
special vegetale – nu trebuie să depăşească 25% din nevoile calorice totale.
4. Exerciţiile fizice regulate, după evaluarea corespunzătoare prin teste de
efort, produc modificări pozitive semnificative sub raport psihologic,
metabolic şi al capacităţii de efort. Exerciţiile fizice trebuie să ocupe minim
30 min/zi (ideal o oră) preferabil prin plimbări cu pas mai rapid, gimnastică
organizată sau chiar ciclism.
Tratamentul medical
Medicamentele folosite în tratamentul AP aparţin următoarelor clase de
medicamente: nitraţi, trimetazidină, betablocante, boocante ale canalelor de
calciu, antiagregante plachetare. Ele pot ameliora fluxul sanguin în regiunile
ischemice.
Nitraţii
– nitroglicerină – sublingual;
– nitroglicerină – spray;
– nitroglicerină – perfuzie i.v.;
34
– isosorbit dinitrat (I.S.D.N.) sau maycor sau isodinit – sublingual sau
pe cale orală;
– isosorbit mononitrat (I.S.M.N.), Mononitron – pe cale orală;
– pentaeritril tetranitrat (P.E.T.N), Nitropector, Pentalong – pe cale
orală;
Aceştia sunt folosiţi pentru tratamentul accesului anginos şi pentru
prevenirea acceselor repetate.
Acţionează rapid, în 1-3 minute. Doza se poate repeta la 3-5 minute dacă
durerea nu încetează, şi apoi de încă 2-3 ori la intervale de 5-10 minute.
Încetarea promptă a durerii la nitroglicerină reprezintă un test diagnostic, dar
dacă durerea anginoasă dispare după 3-4 administrări se poate presupune fie
că ischemia este severă (angină instabilă, debut de IMA), fie că durerea nu
este coronariană.
Preparate de nitraţi pentru tratamentul AP
Preparatul Începutul Acţiunea Durata Doza
Acţiunii(min) Maximă(min)
NTG 1-3 4-8 10-30 min 0,4-0,6de mai
sublingual multe ori/zi
NTG spray 1-3 4-8 10-30 min 0,4mg/doză
ISDN 5-10 15-60 45-120 min 5-15 mg

sublingual
ISDN oral 15-45 45-120 2-6 ore 20-40x2-3ori/zi
ISMN oral 15-45 45-120 6-10 ore 10-40x2ori/zi

PETN oral 60 60 4-8 ore 10-60mg x
2-4ori/zi
NTG pev. În USTIC
35
Trimetazidină
- PREDUCTAL –are aceeaşi acţiune ca şi nitraţii şi nu are reacţii adverse
(cefalee)
Betablocante
- au acţiune antiischemică, raducând în primul rând nevoile miocardice de
oxigen şi parţial crescând fluxul sanguin în ariile ischemice;
- nu sunt indicate în astmul bronşic şi arteriopatia obliterantă;
- dă reacţii adverse ca bradicardie, blocuri atrioventriculare.
În practică se preferă betablocante selective:
- ATENOLOL 50-100 mg/zi, priză unică;
- METOPROLOL 50-100 mg x 2 ori/zi;
- BETAXOLOL 10-20 mg/zi;
- PROPRANOLOL 120-240 mg/zi în trei prize.
Blocante ale canalelor de calciu
- Dihidropiridine
- NIFEDIPINA 30-60 mg/zi în 3 prize;
- AMLODIPINA 5-10 mg , priză unică;
- FELODIPINA 2,5-10 mg x 1/zi.
- Nedihidropiridine
- DILTIAZEM 120-360 mg/zi în 3 prize;
- VERAPAMIL 180-300 mg/zi.
Antiagregante plachetare
- Inhibitorii de ciclooxigenază –ASPIRINA- 75-250 mg/zi
- FIBANII blocanţi ai receptorilor din grupa 2b/3a;
- TIENOPIRIDINE numai în perfuzii
36
Mecanismele de acţiune ale betablocantelor în AP
Reducerea nevoilor de oxigen ale Creşterea fluxului în ariile ischemice
miocardului
Reducerea frecvenţei cardiace ţi a Creşterea duratei diastolice, amelio-
contractilităţii rează timpul de perfuzie coronară
Reducerea TA sistolice la efort
Reducerea eliberării de acizi graşi Reducerea constricţiei coronare la
liberi efort
Mecanisme de acţiune ale blocantelor de calciu în AP

Reducerea nevoilor de oxigen ale Creşterea fluxului sanguin coronar
miocardului
Dilataţia arterială cu reducerea Vasodilataţie coronariană şi prevenţia
postsarcinii coronarospasmului
Scăderea TA şi reducerea
postsarcinii
Scăderea contractilităţii
Reducerea frecvenţei cardiace prin
verapamil şi diltiazem
Tratamentul de revascularizare
Prima metodă de revascularizare a fost cea chirurgicală.
Indicaţiile generale de revascularizare rezultă din:
a) severitatea simptomelor pacientului (dureri, eventual dispnee, aritmii
etc.)care nu pot fi controlate de un tratament medical complex şi care
afectează semnificativ viaţa pacientului;
b) prezenţa datelor care indică că bolnavul ar avea un prognostic mai bun
prin revascularizare coronară decât prin tratament madical.
Pentru a ajunge însă la o indicaţie de revascularizare, bolnavului trebuie să i
se efectueze o evaluare complexă (clinică, noninvazivă, invazivă).
37
Indicaţiile de revascularizare se bazează pe:
- aprecierea gradului sau clasei de AP şi răspunsul său la tratamentul
medical;
- prezenţa şi severitatea probelor obiective de ischemie miocardică, evaluată
prin teste de explorare noninvazivă – inclusiv probe de stres;
- absenţa sau prezenţa disfuncţiei ventriculare, produsă de boala ischemică;
- distribuţia şi severitatea bolii coronare, apreciată coronarografic.
Obiectivele tratamentului de revascularizare
- reducerea semnificativă sau suprimarea simptomelor (în special a durerii
coronariene);
- reducerea sau eradicarea ischemiei miocardice şi a consecinţelor sale;
- reducerea posibilităţii apariţiei unor evenimente coronare subsecvente
(AP, IMA, moarte subită);
- prezervarea sau ameliorarea VS;
- creşterea speranţei de viaţă.
Tratamentul intervenţional
BY-PASS AORTOCORONARIAN (revascularizarea chirurgicală)
- se foloseşte când sunt mai mult de două stenoze;
- constă în anastomoza unui grefon venos între aorta ascendentă.
Indicaţii curente şi contraindicaţii pentru chirurgia coronariană
Indicaţii
- angina, împiedicând activitatea zilnică şi/sau dovada unei ischemii severe
la testul de efort sau ECG de repaus;
- stenoza trunchiului artrei coronare stângi de cel puţin 50%;
38
- stenoza proximală de cel puţin 70% a arterei descendente stângi,
împreună cu alte stenoze coronare majore sau semnificative;
- boală trivasculară de cel puţin 30%;
- stenoze multivasculare de cel puţin 50%, asociate cu afectare ventriculară
stânga moderată sau severă.
Contraindicaţii
- vârstă avansată (75%?) cu debilitare marcată;
- fără angină sau ischemie;
- artere coronare negraftabile;
- necomplianţa pacientului sau lipsa de consens.
Grefonul venos se poate tromboza în aproximativ 10% din cazuri în primul
an postoperator( chiar sub tratament anticoagulant). Peste 75% din rămân
fără dureri anginoase sau evenimente coronariene la 5 ani şi aproape 50% la
10 ani. Recurenţa AP este posibilă (2-4% pe an) din cauza evoluţiei bolii
coronare pe alte artere (în special la fumători, diabetici, dislipidemici) sau
prin ocluzia grefonului (tromboză precoce sau ateroscleroză pe grefon).
Beneficiul semnificativ priveşte speranţa de viaţă între 5 şi 10 ani.
ANGIOPLASTIA PERCUTANĂ TRANSLUMINALĂ
- se face după coronografie;
- se pătrunde cu un cateter în artera afectată, apoi se dilată stenoza cu
ajutorul unui balon;
- intervenţia se completează prin introducerea unei proteze intravasculare
(STENT);
- intervenţia are efecte bune în ceea ce priveşte simptomele;
- această metodă se foloseşte numai atunci când pacientul are doar o
singură stenoză.
39
Gonflarea balonului sondei se face din exterior cu o durată de 15-30 secunde
şi se poate repeta până la obţinerea rezultatului dorit
Indicaţii pentru angioplastia coronară
Indicaţii generale
AP cronică stabilă care nu răspunde la tratament medical sau angina
instabilă:
1. Cu probe obiective de ischemie miocardică;
2. Cu funcţie ventriculară stângă normală sau uşor redusă;
3. Cu stenoze coronare semnificative, cuprinzând una sau două artere
coronare.
Indicaţii în evaluare
1. AP cronică stabilă care nu răspunde la tratament medical cu boală
multivasculară;
2. IMA complicat cu angină instabilă sau şoc cardiogen;
3. Fără angină sau cu angină uşoară sub tratament medical şi cu stres test
intens pozitiv;
4. angină la pacienţii cu ocluzie coronară recentă (sub 3 luni);
5. Angină după BY-PASS CORONAR;
6. Angină variantă documentată, sub terapie medicală, cu stenoză
coronară fixă semnificativă;
7. angină la pacienţi inoperabili cu risc înalt.
Contraindicaţii
1. Fără angină sau cu angină uşoară, dar fără evidenţa obiectivă a
ischemiei miocardice;
2. Stenoză semnificativă a trunchiului arterei coronare stângi;
3. Stenoze coronariene cu diametrul mai mic de 50%;
40
4. Ocluzie coronară totală cronică, mai veche de trei luni;
5. Disfuncţie ventriculară severă.
Rata primară de succes, cu dispariţia durerilor şi ameliorarea notabilă a
ischemiei – este aproximativ 90%.
Noi tehnici de revascularizare coronariană
1. Aterectomia coronară direcţională – excizează selectiv placa de aterom
obstructiv, cu ajutorul unui cateter de aterectomie special.
2. Aterectomie coronară prin rotablaţie – se utilizează aterectomia printr-o
freză specială (rotablator); aceasta pulverizează selectiv ţesutul
ateroscleros fără a produce leziuni importante ale peretelui elastic
normal.
Recomandări pentru tratament chirurgical sau medical în AP şi CI

Tratament chirurgical
- Stenoză > 50% a trunchiului arterei coronare stângi;
- Boală trivasculară (tricoronariană) şi disfuncţie ventriculară sub 40%;
- Boală multivasculară cu stenoză proximală a descendenţei anterioare
stângi;
- Ischemie regională (spontană sau la test de efort), după infarct miocardic.
Tratament medical
- Pacienţi cu leziuni coronariene obstructive medii (<60%), în special dacă
se suspectează şi spasm coronar;
- Dureri totacice atipice pentru angină fără confirmarea ischemiei prin teste
obiective;
- Stenoza trunchiului arterei coronare stângi <50%;
41
- Pacienţii cu BY-PASS CORONAR anterior şi dureri toracice, fără
evidenţa obiectivă a ischemiei;
- Pacienţii cu disfuncţie ventriculară severă şi la care problema importantă
este insuficienţa cardiacă mai mult decât ischemia miocardică.
Angioplastia cu laser realizează excizia leziunii cu o injurie termală
minimă a peretelui arterial adiacent plăcii. Se obţine o revascularizare a
arterelor coronare total ocluzate, în special a stenozelor difuze lungi sau a
srenozelor pe grefonul venos. Procedura cu laser poate fi urmată de o
angioplastie cu balon.
Stent-urile intracoronare (protezele) au ca indicaţii majore:
1. Tratamentul obstrucţiei acute coronare care urmează angioplastiei
(de obicei prin disecţie coronară) pentru a menţine potenţa vasului;
2. Prevenţia restenozei secundare după ANGIOPLASTIA
PERCUTANĂ TRANSLUMINALĂ;
3. Tratament primar al stenozei.
PREZENTARE – CAZ I
Nume şi prenume: B. C.
Data internării: 10- 11 - 2010
Vărsta: 50 ani
Sex: M
Ocupaşia: paznic
Religia: creştin - ortodox
Situaţia administrativă: nu plateşte spitalizare, deoarece are asigurare de
sănătate.
42
Descriere şi prezentare: bolnav cu antecedente de RAA la 11 ani, este
depistat cu leziuni valvulare aortice la recrutare. Se internează pentru
agravarea durerii toracice şi dispnee de efort.
Antecedente personale: RAA la 11 ani – moldamin timp de 3 ani.
Diagnostic de valvulopatie la recrutare – simptome din 1998.
Istoric socio-cultural:
- ocupaţia: - paznic. Lucrează în timpul nopţii, consideră că duce o viaţă
foarte grea neavând o odihnă satisfăcătoare;
- concepţia spirituală şi filozofică:- crede într-o existenţă superioară, dar
acest lucru nu-l preocupă;
- reacţia faţă de starea actuală:- este puţin anxios datorită stării în care se
află;
- reacţia faţă de tratament:- respectă tratamentul prescris.
Diagnostic medical: angor de efort.
Examen clinic:
– greutatea – 67 kg;
– aspect general: - astenic;
– tegumente şi mucoase: - normal colorate;
– ţesut subcutanat: - normal;
– edeme: - gambiere;
– ganglioni: - nepalpabili;
– aparat locomotor: - aparat integru, cavitate bucală, amigdale,
sinusurile feţei H;
– aparat cardiovascular: - impuls apexian maxim la 10 cm de la linia
mediosternală în spaţiu 6 intercpstal; - volum cardiac mărit moderat;
43
- zgomote ritmice; - frecvenţa 80/min; - cord cu hipertrofie mare a VS
- aorta ascendentă şi descendentă dilatată; - vene îngroşate;
- TA = 140/80 mmHg
– aparat respirator: - torace normal conformat; - sonoritate pulmonară;
- murmur vezicular fiziologic;
– aparat dicestiv: - poftă de mâncare prezentă, tranzit intestinal prezent;
abdomen suplu; ficat la 2 cm rebord, nedureros;
splină – palpabil lobul inferior;
– aparat renal: - loje renale libere; - micţiuni fiziologice; - urini normo-
crome;
– sistem nervos: - motricitate, reflectivitate, sensibilitate prezente; stare
mentală bună, comportament normal, somn agitat;
ROT bilateral prezent.
Motivele internării: dispnee de efort, dureri precordiale de efort şi
spontane.
Examene paraclinice:
Urina - BIL – neg ; - PRO – neg. ; - LEU – neg.
GLU – norm. ; - pH – 6 ; - p =1.025
Examen de sânge:
valori normale valori reale
TGO 2-20 U/I 42 U/I
Colesterol 1,5-2,50 g‰ 207 mg/dl
Glicemie 80 – 120 mg% 100 mg/dl
Uree 20 – 40 mg/% 28 mg/dl
Creatinină 0,6 – 1,2 mg% 0,35 mg/dl
Trigliceride 1,6 g‰ 56 mg/dl
44
Hemoglobina 13 – 15 g/dl 13,6 g/dl
Hematocrit 41 – 46 % 39,2%
VSH 7 – 10 mm/1h 3 mm/1h
9 mm/2h
Rx = normal
Ecografie abdominală: - ficat, pancreas, splină cu dimensiuni şi
ecostructură normală; colecist fără calculi; rinichi cu microlitiază.
EKG: - modificat, depresia segmentului ST
Tratament:
Medicamentul Clasa Doza presc. Orar Calea de adm
Nefrix Diuretic ½ tb/zi Oral
Aspacardin Substanţe
minerale 2 tb/zi 1- 0- 1 Oral
Spironolactonă Diuretic 2 tb/zi 1- ½- ½ Oral
NTG Antianginos 1 /zi 1- 0- 0 Plasture
Vasodilatator
coronarian
Hidroxizin Miorelaxant 1 dj/zi Oral
Culegerea datelor
Date subiective Date obiective
Bolnav cu antecedente RAA la 11 Volum cardiac mărit moderat;
ani este depistat cu leziuni valvulare zgomote ritmice ; frecvenţa 80/min ;
aortice la recrutare. Se internează cord cu hipertrofie mare ; aortă
pentru agravarea durerii toracice şi ascendentă şi descendentă dilatată ;
dispnee de efort. TA = 140/90 mmHg
Analiza datelor
Dx. 1 - Durere datorită ischemiei miocardice cauzată de ATS.
45
Dx. 2 - Dispnee datorită durerii precordiale cauzată de insuficienta
oxigenare la nivelul miocardului şi ATS.
Dx. 3 - Intoleranţă la activitate datorită dezechilibrului între
aprovizionarea cu oxigen şi cerinţa de oxigen cauzată de ischemia
miocardului şi criza anginoasă şi odihna la pat impusă a scădera cererea de
oxigen, cauzând slăbiciunea generalizată.
Dx. 4 - Risc mare de accident datorită tendinţei biologice genetice,
stilului de viaţă sedentar (HTA, ATS ) , stress şi factorului extern de aport de
colesterol, grăsimi saturate şi nicotină.
Dx. 5 - Anxietate datorită ameninţării morţii şi modificării stării de
sănătate rezultând în incapacitatea de a face faţă stressului, crizelor
anginoase şi simptomelor anginoase.
Dx. 6 - Alimentaţie insuficientă în cantitate şi calitate datorită
restricţiilor impuse de regimul hiposodat, sacundară HTA.
Dx. 7 - Dificultate în a se odihni datorită durerii.
Dx. 1 - Durere datorită ischemiei miocardice cauzată de ATS
MD: - reducerea circulaţiei coronarienă manifestată prin durere precordială
la efort şi în repaus.
- modificări EKG – depresia segmentului ST
SCOP: - prevenirea complicaţiilor pe perioada spitalizării.
OBIECTIVE:
Ziua 1 - Reducerea episoadelor dureroase evidenţiate în următoarele 24
ore.
Ziua 2 - Asigurarea confortului fizic în următoarele 24 ore.
Ziua 3 - Necesitatea mai mică de medicamente zilnic.
IN: - Apreciez pentru început debutul şi localizarea durerii;
46
- Mă informez de la pacient şi observ dacă durerea iradiază în deget,
mandibulă şi dinţi;
- Apreciez severitatea durerii şi durata ei;
- Observ dacă apare la efort sau în repaus după emoţii mari, mese copi-
oase, după mese sau în timpul activităţii sexuale, expunerea la tempe-
raturi extreme;
- Observ manifestările nonverbale ale durerii: - pumnul strâns în dreptul
sternului, ameţeală, diaforeză, dispnee, paloare;
- Pregătesc pacientul pentru EKG;
- Monitorizez, descriu, notez funcţiile vitale ( TA, AV, R, Tº) şi caracte-
ristici la fiecare 4 ore după administrarea medicamentelor;
- Administrez medicaţia prescrisă: - nefrix, aspacardin, NTG
spironolactonă, hidroxizin;
- Poziţionez pacientul în poziţie confortabilă în timpul crizelor de angină
- Asigur odihna la pat într-un mediu liniştit şi călduros;
- Vorbesc încet şi rar şi stau cu pacientul în timpul episoadelor
dureroase.
Evaluare
Ziua 1: Pacientul este anxios, neliniştit, palid, datorită durerii
TA = 140/80 mmHg
G = 69 Kg
AV = 70/min
R = 16/min
T = 37º C
Pulmon fără raluri. Ficat palpabil la 2 cm sub rebord. Splenomegalie
47
gradul 1, edeme gambiere (godeu), varice membru inferior drept.
Poziţia şezând facilitează respiraţia.
Pacientul tolerează medicaţia administrată.
Ziua 2: Pacientul prezintă anxietate, nelinişte, este palid.
TA = 100/60 mmHg
AV = 80/min
R = 15/min
T = 37º C
Durerea cedează la administrarea de NTG.
Poziţia semişezând facilitează respiraţia; verbalizează administrarea
NTG.
Ziua 3: Pacientul acuză dureri precordiale moderate, este mai puţin anxios
şi neliniştit pentru că starea lui generală s-a îmbunătăţit.
TA = 120/70 mmHg
AV = 80/min
R = 15/min
T = 36,5º C
Durerea este calmată de NTG, poziţie confortabilă, executarea de
exerciţii, schimbarea poziţiei, masaj,duş.
Ziua 4: Pacientul spune ceea ce simte cu privire la calitatea , intensificarea
şi caracterul bolii.
După administrarea de antianginoase, durerea scade în intensitate
şi starea generală se înbunătăşeşte vizibil. Ascultă radio şi citeşte.
Se odihneşte în cursul zilei, a înţeles importanţa modificării stilu-
lui de viaţă şi importanţa exerciţiului fizic.
Ziua 5: Tegumente calde, palide, nu prezintă edeme.
48
TA = 130/70 mmHg
Toleranţă mai bună la activitate.
Pacientul menţine debit cardiac adecvat datorită tratamentului şi
oxigenoterapiei.

oxigenare la nivelul miocardului şi ATS
MD: O uşoară bradicardie şi amplitudinea modificată datorită numărului
mai mic de respiraţii pe minut, respiraţie superficială.
SCOP: Menţinerea unei oxigenări normale a ţesuturilor în următoarele
72 ore.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Înbunătăţirea respiraţiei prin reducerea crizelor dureroase în
următoarele 12 ore;
Ziua 2: Verbalizarea pacientului că nu mai prezintă simptome de sete de
aer în următoarele 12 ore;
Ziua 3: Pacientul să apară relaxat şi confortabil în următoarele 24 de
ore;
IN: - Apreciez gradul de oxigenare al pacientului urmărind: tipul, felul,
ritmul respiraţiei, gradul de oxigenare al ţesuturilol;
- Observ modificările respiraţiei produse de durerea din timpul crizelor
anginoase şi efort;
- Monitorizez în continuare: TA, AV, R, Tº;
- Administrez medicaţia prescrisă (NTG);
- Administrez oxigen pe sondă nazală (61/min);
- Poziţionez pacientul în poziţie şezând prin ridicarea capului patului,
49
poziţie ce favorizează respiraţia;
- Menţin liniştea în salon;
- Umidific aerul din cameră, aşezând permanent un vas cu apă în
cameră
Evaluare
Ziua 1: Dispnee de efort;
R = 16/min
Durere şi disconfort în ce priveşte raportul dintre expiraţii şi
inspiraţii.
Bolnavul comunică apariţia setei de aer şi cu ajutorul meu i se
asigură o poziţie ce favorizează respiraţia şi o preferă.
Ziua 2: Respiraţie îmbunătăţită după administrarea de oxigen şi poziţio-
narea în semişezând. A înţeles importanţa încetării fumatului şi
a acceptat o dietă care să-i favorizeze respiraţia.
Face exerciţii de relaxare şi respiraţie.
Ziua 3: Pacientul prezintă tegumente calde, palide.
Pacientul nu prezintă edeme.
TA = 120/60 mmHg
AV = 70/min
R = 17/min
Pacientul prezintă dureri precordiale: dispnee de efort, oboseală,
disconfort după activitate, ameţeli.
oxigenoterapiei.
Ziua 4: Poziţia semişezând favorizează respiraţia, poziţie acceptată de
50
bolnav. Evită stressul şi efortul fizic.
TA = 120/60 mmHg
T = 36,5º C
G = 66 Kg
Ziua 5: Pacientul execută activităţi permise de afecţiune fără modificări
mari ale stabilităţii hemodinamice.
Evaluare pentru educaţie
Pacientul verbalizează atunci când apare o nouă criză dureroasă,
Specificând intensitatea ei. Pacientul evită stressul şi efortul fizic.

miocardului şi criza anginoasă şi odihna la pat impusă pentru a scădea
cererea de oxigen cauzând slăbiciunea generalizată.
MD: Durere precordială datorită ischemiei cauzată de ATS şi spasm

coronarian.
SCOP: Asigurarea unui nivel optim de activitate după externare.
OBIECTIVE:
Creşterea toleranţei la efort cu absenţa crizelor anginoase exprimată
51
prin evidenţierea verbală a pacientului că are mai puţină slăbiciune şi mai
multă energie zilnic, e capabil a îndeplini activităţi fără a fi obosit şi a
prezenta dispnee şi funcţii vitale modificate.
IN. - Apreciez ce tip de activităţi iniţiază criza anginoasă, ce profesie are,
ce activităţi desfăţoară acasă, nivelul de oboseală, slăbiciune;
- Monitorizez ţi notez funcţiile vitale, în timpul şi după activitate;
- Monitorizez intensificarea durerii, vertij, dispnee în timpul activităţii;
- Administrez NTG;
- Promovez perioade de activitate, alterându-se cu perioade de odihnă.
Evaluare
Ziua 1: Durerea e calmată prin administrare de NTG. Pacientul are un pro-
gram complex în care perioadele de odihnă alternează cu perioade
de activitate uşoară (plimbări uşoare şi lente pe hol).
Pacientul evită activităţi după masă sau în timpul perioadelor stre-
sante.
Pacientul se odihneşte regulat cunoscând importanţa odihnei pentru
afecţiunea sa.
TA = 140/80 mmHg
G = 67 Kg
AV = 70
Ziua 2: Pacientul afirmă dorinţa de a mări nivelul de activitate şi identifică
un plan pentre aplicarea lui.
Pacientul enumeră factorii ce cauzează oboseala ( FV, TA, AV, R).
Aceştia rămân în parametri normali faţă de valorile pacientului după
executarea activităţii propuse.
52
Pacientul exprimă înţelegerea bolii.
TA = 120/60 mmHg
AV = 70
R = 17/min, oboseală, disconfort
Pacientul prezintă dureri precordiale, dispnee de efort după activi-
tate, ameţeli.
oxigrnoterapiei.
Ziua 5: Durerea este calmată după administrarea de NTG;
Pacientul este relaxat.
Pacientul evită activităţile după mese sau situaţiile stressante.
Dx. 4 - Risc mare de accidente datorită tendinţei biologice grnrtice,

Stilului de viaţă sedentar ( HTA, ATS), stress şi factorului extern de
Aport de colesterol, grăsimi saturate şi nicotină.
MD: Greutate în mişcare, episoade prelungite de ischemie miocardică,
afectând contractibilitatea: predispoziţie la îngrăşare, stil de viaţă
dificitar.
SCOP: Modificarea stilului de viaţă după externare pentru a reduce riscul de
IMA.
OBIECTIVE:
53
Ziua 1: Normalizarea TA în următoarele 24 ore;
Ziua 2: Menţinerea greutăţi corporale în limite normale;
Ziua 3: Regim alimentar hiposodat, hipocaloric, hipoglucidic,
hipolipidic;
Ziua 4: Abstinenţă totală la fumat şi la băuturi alcolice în cantitate
limitată sau deloc;
Ziua 5: Menţinerea nivelului de stress în limite nepericuloase.
IN. - Apreciez pentru afecţiunea cardiacă, afecţiuni asociate: HTA, ATS,
DZ, obezitate.
- Apreciez obişnuinţe de viaţă (alimentaţie bogată în lipide şi colesterol,
lipsa de exerciţiu fizic, nivelul de stress, consum de alcool.
- Monitorizez: colesterolul, trigliceridele, lipidele totale.
- Efectuez un program cu medicul şi echipa de îngrijire, de tratare a
factorilor de risc pentru prevenirea complicaţiilor ATS.
Evaluare
Ziua 1: Pacientul este obişnuit să mănânce în cantitate mare, preferă prote-
inele animale, sosuri picante şi condimentate.
Ziua 2: A înţeles importanţa unui regim alimentar vegetarian şi s-a supus
regimului prescris de medic.
Ziua 3: Pacientul a luat toate mesele fără să prezinte greaţă, vomă.
Ziua 4: Pacientul se simte bine după regimul alimentar prescris.
Ziua 5: Pacientul a dobândit cunoştinţe necesare pentru a privi altfel boala
sa şi doreşte să trăiască.
TA = 100/60 mmHg
54
Pacientul înţelege şi acceptă în continuare evitarea alimentelor şi
băuturilor dăunătoare afecţiunii sale şi promite să le respecte după externare.
Dx 5 - Anxietate datorită ameninţării morţii şi modificării stării de

sănătate rezultând în incapacitatea de a face fată stressului, crizelor
MD: Nelinişte, stress, cunoaştere insuficientă a bolii şi evoluţia ei.
SCOP: Pacientul să aibă linişte şi să facă faţă stressului în următoarele 24
ore.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Pacientul să-şi exprime verbal frica.
Ziua 2: Pacientul să fie calm şi să exprime încredere în tratament.
IN: - Apreciez nivelul anxietăţii, manifestările verbale şi nonverbale;
- Petrec cu pacientul timp mai mult decât de obicei, demonstrândui do-
rinţa de a asculta cu atenţie şi permit pacientului suficient timp pentru
exprimarea sentimentelor;
- Răspund clar la întrebările pe care le pune pacientul;
- Evit suprainformaţia;
- Aflu ce activităţi promovează confortul pacientului şi îl încurajez să
le continue şi în spital (TV,rebus,radio);
- Permit vizite periodice familiei sau prietenilor pentru ca pacientul să
se simtă bine, atrăgându-le atenţia să nu îl obosească sau să îi dea
informaţii ce l-ar putea tulbura;
- Propun pacientului să apeleze la specialişti psihologi sau psihiatri
dacă doreşte.
55
Evaluare
Ziua 1: Pacientul este pregătit psihologic, îi scade febra şi senzaţia de
moarte iminentă după administrarea medicaţiei, iar siguranţa
mediului în care se află duce la menţinerea unui debit cardiac
constant.
Are încredere în echipa de îngrijire şi îşi manifestă liber temerile
cu privire la boală şi evoluţia ei.
Ziua 2: Pacientul raportează sentimentul de anxietate şi descrie situaţiile
care o produc: este agitat, acuză dureri precordiale, este taciturn.
AV = 70
TA = 120/70 mmHg
T = 37º C
Pacientul nu se angajează în conversaţii decât strict cu familia şi
personalul de îngrijire. Pacientul ia decizii potrivite legate de
îngrijire. Pacientul face exerciţii progresive de relaxare: 2 ore/zi.
Ziua 3: Pacientul afirmă sentiment de anxietate, supărare, durere precordi-
ală, palpitaţii, hiperventilaţie, constipaţie uşoară, transpiraţie.
Familia doreşte să participe la îngrijirea pacientului. Pacientul face
exerciţii de relaxare, este mai optimist în urma discuţiilor purtate
şi şi-a recăpătat parţial încrederea în viitor.
Ziua 4: Pacientul comunică şi îşi exprimă liber temerile legate de afecţiune
şi limitele impuse de acestea. Vizionează emisiunile preferate,
citeşte, ascultă radio.
Ziua 5: Familia şi prietenii îl vizitează des şi îl încurajează fără a obosi.
Doreşte să apeleze la un psiholog datorită profesiei stresante.
56
Familia şi prietenii îl vizitează des fără să îl obosească. Apelează la
un psiholog pentru încurajare.
Dx 6. - Alimentaţie insuficientă în cantitate şi calitate datorită

restricţiilor impuse de regimul hiposodat, secundară HTA.
MD: Orar nesatisfăcător al meselor, lipsa poftei de mâncare, G/V uneori.
SCOP: Pacientul va ingera cantităţi de alimente şi lichide necesare stării
sale de convalescenţă în următoarele 24 ore.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Pacientul să aibă poftă de mâncare.
Ziua 2: Pacientul să aibă o stare de bine fără G/V.
Ziua 3: Pacientul să înţeleagă efectele negative ale meselor copioase.
IN: - Interoghez pacientul;
- Aflu cauza lipsei poftei de mâncare ţi înlătur factorii ce o cauzează;
- Cântăresc pacientul;
- Administrez un antiemetic prescris de medic şi ceai la indicaţia diete-

ticianului. Pacientul va consuma:
- la mic dejun: salată cu sare de lămâie şi o bucăţică de brănză de
vacă nesărată ;
- la prânz: supă de vegetale, piure de cartofi şi un ou fiert uşor,
iar ca desert – salată de fructe;
- seara: griş cu lapte;
- Accentuez importanţa consumului unei cantităţi adecvate de elemente
nutritive.
Evaluare
57
Ziua 1: G = 67 Kg
Î = 1,70 m
Vârsta = 46 ani
Pacientul îşi controlează apetitul şi acceptă regimul impus de
medic, are o bună digestie, făce plimbări uşoare şi nu prezintă
constipaţie.
Ziua 2: Pacientul a inderat alimente bogate în fibre şi în special vegetale.
A ingerat aproximativ 1800 ml lichide ( apă, ceai, suc natural).
Pacientul îşi menţine aceiaşi greutate, iar bilanţul hidric între aport
şi eliminare este echilibrat.
Tegumentele sunt umede şi calde, tranzitul intestinal este normal.
Pacientul a înţeles instrucţiunile şi este cooperant.
Ziua 3: Pacientul ţine cont de indicaţiile date, manâncă în sala de mese, are
poftă de mâncare şi consumă alimente bogate în fibre şi predomi-
nant de origine vegetală.
Pacientul este receptiv la indicaţii şi sugestii în ceea ce priveşte

regimul alimentar.
Ziua 4: Pacientul a luat toate mesele fără să prezinte G/V. A înţeles şi a
acceptat evitarea alimentelor şi băuturilor dăunătoare afecţiunii sale
şi promite să le respecte după externare. Pacientul se simte bine
după regimul alimeltar prescris.
Ziua 5: Pacientul să aibă un tranzit normal şi confort abdominal. Cunoaşte
eficienţa alimentelor vegetale şi este convins de efectul lor benefic.
Pacientul a înţeles importanţa consumului de fibre a ingestiei de
58
lichide de 1,5 l/zi. Pacientul recunoaşte efectul benefic al exerciţiului
şi evitarea sedentarismului pentru a preveni constipaţia.

MD: Insomnii, epuizante datorită durerii,neliniştii, stresului, anxietăţii.
SCOP: Pacientul să doarmă 7 ore pe noapte.
OBIECTIVE:
Pacientul să doarmă fără întreruperi şi somnul să fie liniştit.
IN: - Apreciez cantitatea şi calitatea somnului din noaptea anterioară şi mă
informez în ceea ce priveşte factorii ce contribuie la tulburarea lui;
- Îndepărtez pe cât posibil factorii predispozanţi şi calmez durerea prin
medicaţia administrară;
- Pregătesc un cadru optim, aerisind salonul înainte de culcare. Îl încu-
rajez să-şi facă toaleta, iar dacă este împiedicat de durere, îl ajut;
- Încurajez vizionarea unor emisiuni cu scop educativ, precum şi litera-
tura preferată;
- Administrez otabletă diazepam seara înainte de culcare.
Evaluare
Ziua 1: Pacientul a avut un somn liniştit, cu întrerupere în special spre
dimineaţă cauzată de durere. A reuşit să doarmă 4-5 ore, ceea ce e
totuşi un progres. Pacientul cunoaşte efectul alcoolului, tutunului,
cofeinei şi e diminuat mult consumul acestora, încurajând şi familia
în acest sens.
Ziua 2: Pacientul a reuşit să doarmă 6 ore din noapte, cu întrerupere datorită
durerii şi dispneei. Pacientul cunoaşte efectul cofeinei şi renunţă la ea
59
Pacientul are încredere în echipa de îngrijire şi este optimist.
Ziua 3: Pacientul execută activităţi relaxante înainte de culcare, vizionează
emisiuni preferate, comunică şi este optimist în ceea ce priveşte
boala. Doarme 8 ore pe noapte şi se trezeşte aproape refăcut
dimineaţa.
Ziua 4: Pacientul a dormit 7 ore fără întrerupere şi chiar o oră în timpul zilei
Ziua 5: Pacientul este încântat de odihna sa şi relaxat, optimist în ceea ce
priveşte rezultatul bolii.
Pacientul comunică informaţiile primite şi familiei în ce priveşte
cofeina şi îi încurajează şi pe ei în acest scop.
Pacientul înţelege că nu este bine să consume cafea cu 4 ore înainte
de culcare. Renunţă definitiv la fumat şi la alcool.
PREZENTARE – CAZ II
Nume: G.A.
Data internării: 8 mai 2010
Vârsta: 75 ani
Sex: F
Ocupaţia: Pensionară
Religia: creştin-ortodox
Situaţia administrativă: nu plăteşte spitalizarea deoarece are asigurare
de sănătate
60
Descriere şi prezentare: Pacientă cu antecedente cardiace, depistată în
1995 cu valori mari ale TA (220/140 mmHg). În aceeaşi perioadă şi mai
târziu, în 2010, acuză dureri precordiale de efort şi spontane, dispnee de
efort. Se internează pentru apariţia durerii anginoase şi a dispneei de efort.
Antecedente personale: - Menarhă – la 16 ani
- naşteri: 3
- avorturi: 2
- menopauză la 44 ani
- HTA depistată în 1995(220/140 mmHg)
- BCI – angor de efort
- astm brpnşic în 1995
Istoric socio-cultural:
- Ocupaţia: - pensionară. Timpul şi-l petrece în gospodărie, fiind uneori
nevoită să depună efort prelungit datorită activităţilor casnice.
- Concepţia spirituală – crede în Dumnezeu şi are concepţii spirituale.
- Reacţia faţă de starea actuală – este anxioasă datorită stării în care se află.
Diagnostic medical: - boală cardiacă ischemică;

- angor agravat (spontan);
- HTA stadiu II
- BPOC
Examen clinic general:
- aspect general: normal;
- tegumente şi mucoase: normal colorate;
- ţesut subcutanat normal;
- edeme: gambiere;
61
- ganglioni: nepalpabili;
- aparat locomotor: aparat integru;
- aparat cardio-vascular: - impuls apexian maxim la 10 cm de la linia
mediosternală în spaţiul 6 intercostal;
- freamăt absent;
- volum cardiac mărit mult;
- zgomote ritmice;
- frecvenţa 96/min;
- artere îngroşate;
- puls carotidian, radial, cubital, capilar, femural,
popliteu, tibial, pedios prezent;
- TA – membrul superior drept – 145/85 mmHg;
- tulburări trofice absente;
- vene aspect normal;
- aparat respirator: - torace emfizematos, hipersonoritate, expir prelungit,
raluri sibilante sau diseminate pe ambele arii
pulmonare;
- aparat digestiv - poftă de mâncare prezentă;
- trazit intestinal prezent;
- abdomen suplu;
- ficat la rebord;
- splină nepalpabilă.
- aparat renal: - micţiuni fiziologice;
- sistem nervos: - motricitate, reflectivitate,sensibilitate prezente;
- tulburări vasomotorii absente;
- stare mentală bună;
62
- comportament bun;
- somn agitat;
- ROT bilateral prezent.
Notivele internării: Durere cu iradiere precordiala şi pe întreaga
suprafaţă toracică anterioară; dispnee de efort.
Examene de laborator:
Urina: - BIL - neg
- GLU - norm
- PRO - neg
- pH – 6
- LEU – neg
Examen de sânge:
Analiza Valori normale Valori reale
TGO 2-20 U/I 17 U/I
Colesterol 1,50-2,50 g‰ 177 mg/dl
Glicemie 80-120 mg% 100 mg/dl
Uree 20-40 mg% 28 mg/dl
Creatinină 0,6 – 1,2 mg% 0,35 mg/dl
Trigliceride 1,6 g‰ 91 mg/dl
Hematocrit 41 - 46% 36,2 %
Thymol 4 – 5 UML 2 UML
EKG: - modificat, depresia segmentului ST;

Rx cp: - pulmon normal, cord cu HVS, aortă derulată;
Eco abdominal: - ficat cu diametru normal, structură neomogenă; colicist
cu pereţi îngroşaţi; pancreas cu exogenitate crescută,
neomogenă; rinichi drept mic, rinichi stâng mic,
hidronefroză gradul I, microlitiază.
Tratament:
63
Medicament Clasa Doza Orar Calea de adm.
NTG Antiprecordialgic 1petec/zi 1-0-0 Plasture
(Nitropector) Vasodilatator absorbant
coronarian
Preductal Vasodilatator 3 tb/zi 1-1-1 Oral
Aspenter Antiagregant 1 tb/zi 0-1-0 Oral
Plachetar
Antipiretic
Dicarbocalm Pansament 2 tb/zi 1-1-0 Oral
gastric
Clexane Anticoagulant 2 f/zi 1-0-1 Oral
Ampicilină Antibiotic cu 8 cps/zi 2 la 6 ore Oral
spectru larg
Biseptol Chimioterapic 4 tb/zi 2 la 12 ore Oral
(sulfamidă)
Miofilin Bronhodilatator 2 tb/zi 1-1-0 Oral
Furosemid Diuretic ½ tb/zi Oral
Spironolactonă Diuretic 2 tb/zi 1-½-½ Oral
Culegerea datelor
Bolnavă cu antecedente cardiace, Volum cardiac marit moderat;
este depistată cu valori mari ale zgomote ritmice; frecvenţa 96/min;
tensiunii arteriale. Acuză dureri cord cu hipertrofie mare; aortă
precordiale de efort şi spontane, ascendentă şi descendentă dilatată;
dispnee de efort. Se internează TA = 145/85 mmHg; EKG modificat
pentru apariţia durerii anginoase şi a depresia segmentului ST; pulmon
dispneei de efort. normal, cord cu HVS.
64
Analiza datelor
stilului de viaţă sedentar (HTA,ATS), stress şi factorului extern de aport de
restricţiilor impuse se regimul hiposodat, secundară HTA.

MD: - reducerea circulaţiei coronariene manifestată prin durere precordială
la efort şi în repaus;
- modificări EKG – depresia segmentului ST;
SCOP: - prevenirea complicaţiilor pe perioada spitalizării;
OBIECTIVE:
Ziua 1 - Reducerea episoadelor dureroase evidenţiate în următoarele 24
65
ore.
Ziua 3 - Necesitatea mai mică de medicamente zilnic.
IN: - Apreciez pentru început debutul şi localizarea durerii;
- Mă informez de la pacientă şi observ dacă durerea iradiază în deget,
- Apreciez severitatea durerii şi durata ei;
- Observ dacă apare la efort sau în repaus după emoţii mari, mese
copioase, după expunerea la temperaturi extreme;
- Observ manifestările nonverbale ale durerii: pumnul strâns în dreptul
- Pregătesc pacienta pentru EKG;
- Monitorizez, descriu, notez funcţiile vitale (TA, AV, R, Tº) şi caracte-
ristici la fiecare 4 oredupă administrarea medicamentelor;
- Administrez medicaţia prescrisă: spironolactonă, NTG (nitropector),
preductal, aspenter, clexane, furosemid;
- Poziţionez pacienta în poziţie confortabilă în timpul crizelor de angină;
- Asigur odihna la pat într-un mediu liniştit, călduros cu evitarea situaţii-
lor stresante;
- Vorbesc încet şi rar şi stau cu pacienta în timpul episoadelor dureroase.
Evaluare
Ziua 1: Durere precordială constictivă de intensitate, bolnava este anxioasă,
neliniştită, palidă; dispnee respiratorie; raluri sibilante sau diseminate.
AV = 96
TA = 145/85 mmHg
66
- edeme gambiere
Ziua 2: Pacienta acuză dureri precordiale moderate.
Pacienta este mai puţin anxioasă pentru că starea ei generală s-a
îmbunătăţit.
TA = 140/80 mmHg
T = 36,4º C
AV = 70
G = 65 Kg
Pulmon fără raluri; ficat la rebord,fără edeme.
Tolerează medicaţia prescrisă.
Ziua 3: Durerea este calmată. Pacienta îşi caută o poziţie confortabilă,
execută exerciţii, masaj, duş.
TA = 150/80 mmHg
AV = 82
T 36,7º C
G = 65 Kg
Ziua 4: Pacienta spune ceea ce simte cu privire la calitate, intensitate şi
caracterul bolii. După administearea de antianginoase durerea scade
în intensitate şi starea generală se îmbunătăţeşte vizibil. Ascult
radio şi citeşte. Se odihneşte în cursul zilei, a înţeles importanţa
modificării stilului de viaţă şi importanţa exerciţiului fizic.
TA = 140/80 mmHg
Toleranţă mai bună la activitate. Pacienta menţine debit cardiac
adecvat datorită tratamentului şi oxigenoterapiei (dureri precordiale,
dispnee de efort, oboseală).
67
Pacienta cunoaşte şi evită factorii de risc.
Raportează orice modificare a stării sale de sănătate.
Foloseşte medicamentele prescrise evitând interacţiunile
medicamentoase.
Dx 2 - Dispnee datorită durerii precordiale cauzată de insuficienta

MD: O uşoară bradicardie şi amplitudinea modificată datorită numărului
mai mic de respiraţii pe minut, respiraţia superficială.
Modificări EKG, oboseală precordială de repaus şi de efort, varietăţi
hemodinamice (AV, TA).
SCOP: Menţinerea unei oxigenări normale a ţesuturilor în următoarele 72
ore.
OBIECTIVE:
Ziua 1: îmbunătăţirea respiraţiei prin reducerea crizelor dureroase în
Ziua 2: Verbalizarea pacientei că nu mai prezintă simptome de sete de
aer în următoarele 12 ore;
Ziua 3: Pacienta să apară relaxată şi confortabilă în următoarele 24 ore.
IN: - Apreciez gradul de oxigenare al pacientei urmărind: tipul, felul, ritmul
respiraţiei, gradul de oxigenare al ţesuturilor;
anginoase;
- Monitorizez în continuare: TA, AV, R, Tº;
- Administrez medicaţia prescrisă;
68
- Administrez oxigen pe sondă nazală (6 l /min);
- Poziţionez pacienta în poziţie şezând prin ridicarea capului patului,
- Umidific aerul din cameră, aşezând permanent un vas cu apă în cameră.
Evaluare
Ziua 1: Dispnee de efort
R = 14/min
Respiraţie îmbunătăţită după administrarea de oxigen şi poziţionarea
în semişezând.
Ziua 2: Pacienta acceptă o dietă care să-i favorizeze respiraţia. Face exerciţii
de relaxare şi respiraţie.
R = 15/min
Durere şi disconfort în ce priveşte raportul între expiraţii şi inspiraţii.
Bolnava comunică apariţia setei de aer şi i se asigură o poziţie care
favorizează respiraţia.
Ziua 4: Poziţia semişezând favorizează respiraţia, poziţia acceptată de
bolnavă. Evită stresul şi efortul fizic.
TA = 140/80 mmHg
T = 36,5º C
G = 65 Kg
Ziua 5: Pacienta execută activităţi permise de afecţiune fără modificări mari
ale stabilităţii hemodinamice.
69
Pacienta verbalizează atunci când apare o nouă criză dureroasă,
specificând intensitatea ei. Pacienta evită stressul şi efortul fizic.
Dx 3 - Intoleranţă la activitate datorită dezechilibrului între

cererea de oxigen cauzând slăbiciunea generalizată
MD: - Dezechilibru între administrarea de oxigen şi cererea de oxigen
cauzată de ischemia miocardului şi criza anginoasă.
- Durere precordială datorită ischemiei cauzată de ATS şi spasm
coronarian, dispnee, modificări EKG.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Pacienta afirmă că doreşte creşterea nivelului de activitate în
Ziua 2: Pacienta va identifica factorii care determină intoleranţa la
activitate;
Ziua 3: Pacienta va explica boala şi legătura dintre semne şi
simptome precum şi factorii care o cauzează;
Ziua 4: Pacienta va demonstra tehnici de conservare a energiei în
timpul activităţilor zilnice la nivelul toleranţei.
IN: - Apreciez tipul de activitate care iniţiază atacul, nivelul de oboseală,
slăbiciune;
- Identific împreună cu pacienta activităţile pe care aceasta le doreşte
pentru impactul lor pozitiv;
- O încuralez să-şi planifice activităţile prioritare;
70
- Monitorizez şi notez FV înainte şi după activitate (TA, AV, R, Tº)
pentru a asigura revenirea la normal a acestora la 10 – 15 minute după
activitate;
- Administrez NTG;
- Identific activităţile în funcţie de evoluţia pacientei şi observ pacienta
pentru semnele de intoleranţă;
- Identific şi minimalizez factorii care scad toleranţa la activitate pentru
a ajuta la creşterea nivelului de activitate.
Evaluare
Ziua 1: Pacienta se simte slăbită.
Ziua 2: Pacientei i se calmează durerea cu NTG.
Ziua 3: Pacienta afirmă dorinţa de a mări nivelul de activitate şi identifică
un plan pentru aplicarea acestuia.
Pacienta enumeră factorii care cauzează oboseala (TA, AV, R) şi
exprimă înţelegerea bolii.
Ziua 4: Pacienta este fericită de stimuli stresanţi.
Ziua 5: Pacienta execută activităţi permise de afecţiune fără modificări mari
ale stabilităţii hemodinamice.
Pacienta evită activităţile după mese şi situaţiile stresante.
Dx 4 - Risc mare de accident datorită tendinţei biologice genetice,

stilului de viaţă sedentar (HTA, ATS), stres şi factorului extern de aport
de colesterol, grăsimi saturate şi nicotină.
71
afectând contractilitatea: predispoziţie de îngrăşare, stil de viaţă
deficitar.
SCOP: Modificarea stilului de viaţă după externare pentru a reduce riscul
de IMA.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Normalizarea TA în următoarele 24 ore.
Ziua 2: Menţinerea greutăţii corporale în limite normale.
Ziua 3: Regim alientar hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic.
Ziua 4: Abstinenţa totală la fumat şi la băuturi alcolice în cantitate
limitată sau deloc.
IN: - Apreciez pentru afecţiunea cardiacă, afecţiuni asociate: HTA, ATS,
DZ, obezitate;
lipsa de exerciţiu fizic, nivelul de stress, consum de alcool).
- Monitorizez: colesterolul, trigliceridele, lipide totale.
- Efectuiez un program cu medicul şi echipa de îngrijire, de tratare a
Evaluare
Ziua 1: Pacienta mănâncă proteine animale, condimente, sosuri. Are un stil
de viaţă defectuos. Înţelege importanţa regimului alimentar.
Ziua 2: Pacienta cooperează în ceea ce priveşte regimul impus.
Ziua 3: Datorită durerilor, bolnava este anxioasă, refuză alimentaţia, este
tăcută.
TA = 150/80 mmHg
72
AV = 82
T = 36,7º C
Ziua 4: Pacienta ţine cont de indicaţiile date, mănâncă în sala de mese.
Ziua 5: Bolnava a luat toate mesele fără să prezinte greaţă sau vomă. Se
simte bine după regimul alimentar prescris.
Bolnava a acceptat evitarea alimentelor şi băuturilor dăunătoare
afecţiunii sale şi promite să respecte după externare regimul indicat.
Dx. 5 - Anxietate datorită ameninţării morţii şi modificării

stării de sănătate rezultând în incapacitatea de a face faţă
stressului, crizelor anginoase şi simptomelor anginoase.
MD: Agitaţie, exagerarea situaţiilor, îngrijorarea exprimată.
SCOP: Asigurarea confortului psihic al pacientei pe perioada spitalizării.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Pacienta va afirma anxietatea şi va identifica cauzele anxietăţii
în 24 de ore.
Ziua 2: Pacienta va demonstra absenţa manifestărilor nonverbale zilnic.
Ziua 3: Pacienta va executa tehnici de reducere a stressului pentru a
evita anxietatea.
IN: - Apreciez nivelul anxietăţii, afirmarea fricii, manifestări verbale şi non-
verbale ale anxietăţii ca: agitaţie, perspiraţie, acuze, izolare, respiraţie
şi puls crescut, logoree;
- Conştientizez sensibilitatea pacientei la ameninţarea morţii pentru a
respecta şi a fi de acord cu emoţiile şi comportamentul pacientei;
- Petrec suficient timp cu pacienta pentru a reduce frica şi sentimentul că
73
nu este neglijată sau uitată;
- Face exerciţii de relaxare;
- Administrez, dacă este cazul, un antibiotic;
- Încurajez membrii familiei sau prietenii să participe la îngrijiri pentru
susţinerea pacientei;
- Permit pacientei să fie implicată în deciziile legate de îngrijiri datorită
dreptului acesteia şi pentru creşterea sentimentului de control al pacientei.
Evaluare
Ziua 1: Pacienta îşi exprimă neliniştea cu privire la starea de sănătate:
Ziua 2: Pacienta exprimă siguranţă şi încredere în echipa medicală, face
exerciţii de relaxare.
Ziua 3: Pacienta nu are stilul de viaţă modificat ( obiectiv neatins).
Ziua 4: Pacienta este mai puţin anxioasă şi este independentă în satisfacerea
nevoilor.
Ziua 5: Pacienta nu mai prezintă anxietate şi s-a adaptat situaţiei de boală.
Pacienta a identificat factorii stressanţi şi planifică perioade de odihnă.
Evită efortul excesiv al grabei, tensiunii, nerăbdării.
Dx. 6 - Alimentaţie insuficientă în calitate şi cantitate datorită

MD: Orar nesatisfăcător al meselor, lipsa poftei de mâncare, G/V uneori.
SCOP: Menţinerea unei stări nutriţionale şi a bilanţului hidric pe perioada
spitalizării şi după externare.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Pacienta va opera modificări în ceea ce priveşte stilul de viaţă şi a
74
avea o greutate normală în raport cu vârsta şi înălţimea sa zilnic.
Ziua 2: Pacienta va menţine tranzit intestinal normal în următoarele 24 ore.
Ziua 3: Pacienta şi familia vor comunica înţelegerea necesităţii dietei
hiposodate şi vor şti alimentele permise cât şi pe cele interzise.
IN: - Ascult zgomotele intestinale, întreb pacienta despre modificările
scaunului, caracteristici, culoare, cantitate, mărime, consistenţă;
- Apreciez pentru existenţa unei afecţiuni digestive sau intervenţii
chirurgicale;
- Inspectez abdomenul, palpez pentru dureri şi disconfort;
- Apreciez pentru prezenţa G/V;
- Cântăresc pacienta zilnic şi monitorizez BH;
- Administrez, dacă este cazul, dicarbocalm;
- alimentaţia din ziua respectivă – 2300 calorii;
- Încurajez ingerarea de lichide – aproximativ 1800 ml/24 ore;
- Implic pacienta şi familia în dieta planificată zilnic;
- Încurajez cooperarea şi respectarea dietei de către pacientă şi familie.
Evaluare
Ziua 1: G = 65 Kg
Î = 1,72 m
Vârsta = 75 ani
Pacienta îşi controlează apetitul şi acceptă regimul impus de medic,
are o bună digestie, face plimbări uşoare şi nu prezintă constipaţie.
Ziua 2: Pacienta prezintă tranzit normal şi confort abdominal. Cunoaşte efi-
cienţa alimentelor vegetale şi este convinsă de efectul lor benefic.
Ziua 3: Pacienta a ingerat alimente bogate în fibră şi în special vegetale.
75
A ingerat aproximativ 1800 ml lichide (apă, ceai, suc natural).
Pacienta îşi menţine aceeaşi greutate, iar bilanţul hidric între aport şi
eliminare este echilibrat. Tegumentele sunt umede şi calde, tranzitul
intestinal este normal. Pacienta a înţeles instrucţiunile şi este
cooperantă.
Zuia 4: Pacienta ţine cont de indicaţiile date,mănâncă în sala de mese. Are
poftă de mâncare şi consumă alimente bogate în fibre şi predominant
de origine vegetală. Pacienta este receptivă la indicaţii şi sugestii în
ceea ce priveşte regimul alimentar.
Ziua 5: Bolnava a luat toate mesele fără să prezinte greaţă sau vomă. A înţe-
les şi a acceptat evitarea alimentelor şi băuturilor dăunătoare afecţi-
unii sale şi promite să le respecte după externare. Se simte bine după
regimul alimentar prescris.
Pacienta a eliminat alimentele care produc flatulenţă (fasole, mazăre,
varză, conopidă), a evitat alimentele prea reci sau prea fierbinţi,
precum şi cafeaua şi răcoritoarele care conţin cofeină şi sodiu.
Dx.7 - Dificultate în a se odihni datorită durerii.

MD: Insomnii, epuizare datorită durerii, neliniştii, stresului, anxietăţii.
SCOP: Pacienta să doarmă 7 ore pe noapte.
OBIECTIVE:
Pacienta să doarmă fără întreruperi şi somnul să fie linistit zilnic.
IN: - Apreciez calitatea şi cantitatea somnului din noaptea anterioară;
- Inspectez faciesul bolnavei pentru a observa dacă aceasta este obosită
sau nu;
76
- Înlătur factorii care i-ar deranja somnul şi calmez durerea prin nitriţi cu
efect retard;
- Interzic consumul de cafea cu 4-5 ore înainte de culcare;
- Discut cu pacienta pentru a avea o atmosferă caldă, iar aceasta şă fie
relaxată şi binedispusă.
Evaluare
Ziua 1: Bolnava a avut un somn neliniştit cu întreruperi în special spre
dimineaşă cauzat de durere.
Ziua 2: Pacienta a reuşit să doarmă 4-5 ore ceea ce este totuşi un progres.
Bolnava cunoaşte efectul alcoolului, tutunului, cofeinei şi a diminuat
mult consumul acestora, încurajând şi familia în acest sens.
Ziua 3: Bolnava a reuşit să doarmă 6 ore din noapte cu întreruperi cauzate
de durere şi dispnee. Bolnava cunoaşte efectul cofeinei şi renunţă la
ea. Bolnava are încredere în echipa de îngrijire şi este optimistă.
Ziua 4: Bolnava execută activităţi de relaxare înainte de culcare, vizionează
emisiuni preferate, comunică şi este optimistă în ceea ce priveşte
boala. Doarme 8 ore pe noapte şi se trezeşte aproape refăcută
dimineaţa.
Ziua 5: Pacienta a dormit 7 ore fără întrerupere şi chiar o oră în timpul zilei.
Pacienta este încântată de odihna sa şi relaxată, optimistă,în ceea ce
priveşte rezultatul bolii. Pacienta comunică informaţiile primite
familiei în ceea ce priveşte cofeina şi îi încurajează şi pe ei în acest
scop.
Pacienta a ţinut cont în continuare de indicaţiile date cu privire la
77
consumul de cafea, tutun, alcool, dacă este cazul.
PREZENTARE – CAZ III

Nume: S.A.
Data internării: 7 mai 2011
Vârsta: 62 ani
Sex: M
Ocupaţia: pensionar
Religia: creştin - ortodox
Situaţia administrativă: nu plăteşte spitalizare, are asigurare de sănătate.
Descriere şi prezentare: bolnav fără antecedente cordiovasculare se
internează pentru durere retrosternală cu caracter de arsură ce a apărut în
ziua internării, fiind prima durere de acest tip din viaţa bolnavului.
Antecedente personale: pleurezie la 30 ani
Istoric socio-cultural: - ocupaţia: - pensionar;
- concepţia spirituală şi filozofică: - crede în
Dumnezeu şi are concepţii spirituale;
- reacţia faţă de starea actuală:- resemnare faţă de
boală, stare de teamă în perioada crizelor ;
78
- reacţie faţă de tratament:- repectă tratamentul
prescris;
- metode de pierdere a timpului liber:- călătoreşte,
îi place să urmărească programe TV, citeşte pre-
sa,timp suficient pentru odihnă;
Diagnostic medical: angor „de novo“.
Examen clinic: - aspect general: - stare generală bună;
- tegumente şi mucoase: - pigmentate constituţional;
- ţesut subcutanat: - normal;
- ganglioni: - nepalpabili;
- aparat locomotor: - clinic normal;
- aparat cardiovascular: - impuls apexian maxim la 10 cm de
la linia mediosternală în spaţiu 6 intercostal;- volum cardiac
normal; - frecvenţa 50/min;- sistole aortice;- aritmii: bradi-
cardie sinusală;- artere elastice;- TA = 160/90 mmHg;
puls carotidian radial, cubital, capilar, femural, popliteu,
tibial, pedios prezente;
- aparat respirator: - torace emfizematos, hipersonoritate;
- murmur vezicular fiziologic;
- aparat digestiv:- poftă de mâncare prezentă, tranzit intestinal
prezent; abdomen suplu, moale, nedureros la palpare; ficat
la rebord; splină-nepalpabilă;
- sistem nervos: - motricitate, reflectivitate, sensibilitate
prezente; stare mentală bună, comportament normal,somn
agitat; ROT bilateral prezente.
Motivele internării: durere retrosternală cu caracter de arsură.
79
Examene paraclinice:
Urina - BIL – neg
GLU – norm
PRO – neg
pH – 6
LEU – neg
P = 1.025
Examen de sânge Valori normale Valori reale

TGO 2-20 U/I 68 U/I
TGP 2-15 U/I 78 U/I
Colesterol 150 – 250 mg/dl 149 mg/dl
Glicemie 80 – 120 mg/dl 112 mg/dl
Uree 20 – 40 mg/dl 44 mg/dl
Creatinină 0,6 – 1,2 mg/dl 0,99 mg/dl
Trigliceride 1,6 mg/dl 56 mg/dl
Hematocrit 41 – 46 g% 40,6%
VSH 7 – 10 mm/1h 2 mm/1h
Rx = normal
Eco abdominal: - ficat, pancreas, splină cu dimensiuni şi ecostructură
normală; colicist fără calculi; rinichi cu microlitiază.
EKG: modificat, depresia segmentului ST.
Tratament:
Medicament Clasa Doza Orar Calea de adm.
Aspacardin Antiaritmic 3 tb/zi 1-1-1 Oral
Indpmetacin AINS; Antialgic 1 sup/zi 0-0-1 Rectal
Algocalmin Analgezic, 3 tb/zi 1-1-1 Oral
Antipiretic
80
Antiinflamator
NTG Antianginos, 2f/perfuza-
Vasodilatator Bil + IV
coronarian SG 50 ml
Aspirină Antiagregant pla-
chetar, Analgezic, ¼ tb/zi Oral
Antipiretic
Clecsane Anticoagulant 2 f/zi 1-0-1 SC
Hidroxizin Tranchilizant, 1 tb/zi o-o-1 Oral
Anxiolitic
Captopril ½ tb/zi Oral
(IEC)
Ranitidin Antisecretor 2 tb/zi 1-1-0 Oral
Preductal Coronarodilatator 3 tb/zi 1-1-1 Oral
Romisodin Vasodilatator, 2 tb/zi 1-1-0 Oral
Antianginos
Metaspar Hepatoprotector 6 tb/zi 2-2-2 Oral
Pentoxifilin Vasodilatator 3 dj/zi 1-1-1 Oral
periferic
Dulcolax Laxativ 2 dj/zi Oral
Lexotan Tranchilizant 1 tb/zi ¼-¼-½ Oral
Culegerea datelor
Pacient fără antecedente cardiova- Volum cardiac normal; Sufluri:
sculare. Se internează pentru durere sistole aortice; Frecvenţa -50/min;
retrosternală cu caracter de arsură ce bradicardie sinusală; TA = 160/90;
a apărut în ziua internării, fiind prima Torace emfizematos,hipersonor,
durere de acest tip din viaţa murmur vezicular fiziologic
bolnavului.
Analiza datelor
81
Dx. 3 - Intoleranţă la activitatr datorită dezechilibrului între
miocardului şicriza anginoasă şi odihna la pat impusă pentru a scădea
stilului de viaţă secundar (HTA, ATS), stress şi factorului extern de aport de

MD: - reducerea circulaţiei coronariene manifestată prin durere precordială
la efort şi în repaus.
- modificări EKG – depresia segmentului ST – HTA.
SCOP: Prevenirea complicaţiilor pe perioada spitalizării.
OBIECTIVE:
Ziua 1 - Reducerea episoadelor dureroase evidenţiate în următoarele
24 oer.
82
Ziua 3 - Necesitate mai mică de medicamente zilnic.
IN: - Apreciez pentru început, debutul şi localizarea durerii;
- Mă informez de la pacient şi observ dacă durerea iradiază în deget,
- Apreciaz severitatea durerii şi durata ei;
- Observ dacă apare la efort sau în repaus după emoţii mari, mese
copioase, după mese sau în zimpul activităţii sexuale, expunerea la
temperaturi extreme;
- Observ manifestările nonverbale ale durerii: - pumnul strâns în dreptul
- Pregătesc pacientul pentru EKG;
- Monitorizez, descriu, notez funcţiile vitale (TA, AV, R, Tº) şi
caracteristici la fiecare 4 ore după administrarea medicamentelor;
- Administrez medicaţia prescrisă: - perfuzie cu NTG + SG, aspirină,
captopril, algocalmin;
- Poziţionez pacientul în pozişie confortabilă în timpul crizelor de
angină;
- Asigur odihna la pat într-un mediu liniştit, călduros cu evitarea
situaţiilor stresante;
- Vorbesc încet şi rar şi stau cu pacientul în timpul episoadelor
dureroase;
- Educ pacientul să anunţe intensitatea durerii şi dacă durerea nu a cedat
după administrarea tratamentului, bolnavul să exprime verbal aceasta;
- Educ pacientul în legătură cu investigaţiile pentru a doua zi: - să nu
mănânce, să nu bea, să colecteze urina într-un vas curat şi uscat pentru a
83
doua zi dimineaţa.
Evaluare
Ziua 1: Durere precordială constrictivă de intensitate, bolnavul este anxios,
neliniştit, palid.
TA = 155/90 mmHg
AV = 60/min
T = 36,5º C
Durerea cedează la administrare de NTG. Poziţia semişezând
facilitează respiraţia, verbalizează calmarea durerii.
Ziua 2: Durere precordială (ca o gheară) la efort şi în repaus, cu iradiere şi
parestezii în membrul superior stâng până în vârful degetelor.
Bolnavul este anxios, neliniştit, palid. Durerea cedează la
administrare de NTG.
VF: - TA = 110/70 mmHg
- AV = 75/min
- R = 16/min
- T = 36,3º C
Poziţia semişezând facilitează respiraţia. Tolerează medicaţia
administrată.
Ziua 3: Pacientul acuză dureri precordiale moderate, este mai puţin anxios şi
neliniştit pentru că starea lui generală s-a îmbunătăţit.
TA = 120/80 mmHg
AV = 60/min
R = 15/min
T = 36º C
Pulmon fără raluri, zgomote asurzite, fără edeme, abdomen normal.
84
Durerea este calmată după administrarea de NTG, poziţie confortabi-
lă, executarea de exerciţii, schimbarea poziţiei, masaj, duş.
Ziua 4: Pacientul spune ceea ce simte cu privire la calitatea, intensitatea şi
caracterul bolii. După administrarea de antianginoase, durerea scade
în intensitate şi starea generală se îmbunătăţeşte vizibil. Ascultă
radio şi citeşte. Se odihneşte în cursul zilei, a înşeles importanţa
modificării stilului de viaţă şi importanţa exerciţiului fizic.
TA = 140/90 mmHg
P = 75 b/min
R = 16 resp/min
T = 36,3º C
TA = 140/90 mmHg
P = 75 b/min
R = 16 resp/min
T = 36,8º C
Prezintă dureri precordiale, dispnee de efort, oboseală, toleranţă mai
bună la activitate .
oxigenoterapiei.
Pacientul cunoaşte şi evită factorii de risc. Raportează orice modifi-
care a stării sale.
Foloseşte medicamentele prescrise.
Dx.2 – Dispnee datorită durerii precordiale cauzată de insuficienta
85
oxigenare la nivelul miocardului şi ATS
MD: Ouşoară bradicardie şi amplitudinea modificată datorită numărului mai
mic de respiraţii pe minut, respiraţie superficială, cianoză, senzaţie de
sufocare, gâfâială.
SCOP: Menţinerea unei oxigenări normale a ţesuturilor în următoarele 72
ore.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Îmbunătăţirea respiraţiei prin reducerea crizelor dureroase în
Ziua 2: Verbalizarea pacientului că nu mai prezintă simptome de sete
de aer în următoarele 12 ore;
Ziua 3: Pacientul să apară relaxat şi confortabil în următoarele 24 ore;
IN: - Apreciez gradul de oxigenare al pacientului urmărind: tipul, felul,
ritmul respiraţiei, gradul de oxigenare al ţesuturilor;
anginoase şi efort;
- Monitorizez în continuare: TA, AV, R, Tº ;
- Administrez medicaţia prescrisă (NTG);
- Administrez oxigen pe sondă nazală (6 l/ min);
- Poziţionez pacientul în poziţie şezând prin ridicarea capului patului,
- Umidific aerul din cameră, aşezând permanent un vas cu apă în cameră;
- Învăţ pacientul tehnici de relaxare şi respiraţie (educ pacientul să
mănânce mai des şi mai puţin pentru a evita supradistensia stomacului
care apasă diafragmul);
86
- Să evite alimentele ce dau disconfort abdominal şi să se odihnească
după mese;
Evaluare
Ziua 1: Dispnee de efort,
R = 16/min
Respiraţie îmbunătăţită după administrarea de oxigen şi poziţionarea
în semişezând.
Ziua 2: Pacientul înţelege importanţa încetării fumatului şi a acceptat o dietă
care să-i favorizeze respiraţia. Face exerciţii de relaxare şi respiraţie.
R = 16/min
Durere şi disconfort în ceea ce priveşte raportul între expiraţii şi
inspiraţii. Bolnavul comunică apariţia setei de aer şi cu ajutorul meu i
se asigură o poziţie care favorizează respiraţia.
Ziua 4: Pacientul a înţeles importanţa evitării efortului fizic şi a stressului şi
faptul că poziţia semişezând favorizează respiraţia şi o preferă.
Pacientul evită stressul şi efortul fizic excesiv.
Dx. 3 – Intoleranţă la activitate datorită dezechilibrului între
87
MD: Durere precordială datorită ischemiei cauzată de ATS şi spasm

coronarian.
OBIECTIVE:
Creşterea toleranţei la efort cu absenţa crizelor anginoase exprimată
prin evidenţierea verbală a pacientului că are mai puţină slăbiciune şi
mai multă energie zilnic, e capabil a îndeplni activităţi fără a fi obosit
şi a prezenta dispnee şi funcţii vitale moderate.
IN: - Apreciez ce tip de activităţi iniţiază criza anginoasă, ce profesie are, ce
activităţi desfăşoară acasă, nivelul de oboseală, slăbiciune;
- Monitorizez şi notez funcţiile vitale înainte,în timpul şi după activitate;
- Monitorizez intensitatea durerii, vertij, dispnee în timpul activităţii;
- Administrez NTG;
- Promovez perioade de activitate, alternându-le cu perioade de odihnă.
Evaluare
Ziua 1: Durerea este calmată prin administrare de NTG. Pacientul are un
program complex în care perioadele de odihnă alternează cu
perioade de activitate uşoară (plimbări uşoare şi lente pe hol).
Pacientul evită activităţi după masă sau în timpul perioadelor
strsante.
Pacientul se odihneşte regulat conoscând importanţa odihnei pentru
88
afecţiunea sa.
TA = 140/80 mmHg
G = 67 Kg
AV = 70
Ziua 2: Pacientul afirmă dorinţa de a mări nivelul de activitate şi identifică
un plan pentru aplicarea lui.
Pacientul enumerează factorii ce cauzează oboseala(FV, TA, AV, R)
Aceştia rămân în parametrii normali faţă de valorile pacientului
după executarea activităţii propuse.
Pacientul exprimă înţelegerea bolii.
TA = 120/60 mmHg
AV = 70
R = 17/min, oboseală, disconfort
Pacientul prezintă dureri precordiale, dispnee de efort după
activitate, ameţeli.
oxigenoterapiei.
Ziua 5: Durerea este calmată după administrare de NTG.
Pacientul este relaxat.
Pacientul evită activităţile după mese sau situaţiile stressante.
Dx. 4 – Risc mare de accident datorită tendinţei biologice genetice,
89
stilului de viaţă sedentar (HTA, ATS), stress şi factorului extern de
aport de colesterol, grăsimi saturate şi nicotină.
afectând contractilitatea: predispoziţie la îngrăşare, stil de viaţă
deficitar.
SCOP: Modificarea stilului de viaţă după externare pentru a reduce riscul de
IMA.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Normalizarea TA în următoarele 24 ore.
Ziua 2: Menţinerea greutăţii corporale în limite normale.
Ziua 3: Regimul alimentar hipocaloric, hipoglucidic, hipolipidic.
Ziua 4: Abstinenţa totală la fumat şi la băuturi alcoolice în cantitate
limitată sau deloc.
IN: - Apreciez pentru afecţiunea cardiacă, afecţiuni asociate: HTA, ATS,
DZ, obezitate;
lipsa de exerciţiu fizic, nivelul de stress, consum de alcool);
- Monitorizez: colesterolul, trigliceridele, lipidele totale;
- Efectuez un program cu medicul şi echipa de îngrijire, de tratare a
Evaluare
Ziua 1: Pacientul mănâncă proteine animale, sosuri picante şi condimente.
Are un stil de viaţă defectuos şi a înţeles importanţa unui regim
alimentar vegetarian.
90
Ziua 2: Bolnavul a dobândit cunoştinţe mai multe cu privire la boala sa şi la
regimul ce se impune.
TA = 125/80 mmHg
Ziua 3: Pacientul raportează sentimentele de anxietate şi descrie situaţiile
AV = 75/min
TA = 105/70 mmHg
T =37º C
personalul de îngrijire.
Pacientul ia decizii potrivite legate de îngrijire. Face exerciţii
progresive de relaxare: două ore pe zi.
Ziua 4: Pacientul ţine cont de indicaţiile date, mănâncă în sala de mese.
Are poftă de mâncare şi consumă alimente bogate în fibră şi predo-
minant de origine vegetală. Pacientul este receptiv la indicaţii şi
sugestii în ceea ce priveşte regimul alimentar.
Ziua 5: Bolnavul a luat toate mesele fără să prezinte greaţă sau vomă. Se
simte bine după regimul alimentar prescris.
Pacientul a acceptat evitarea alimentelor şi băuturilor dăunătoare
afecţiunii sale şi promite să respecte după externare regimul indicat.
Dx.5 – Anxietate datorită ameninţării morţii şi modificării

stării de sănătate rezultând în incapacitatea de a face faţă
stressului, crizelor anginoase şi simptomelor anginoase.
MD: Agitaţie, exagerarea situaţiilor, îngrijorarea exprimată.
91
SCOP: Asigurarea confortului psihic al pacientului pe perioada
spitalizării.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Pacientul va afirma anxietatea şi va identifica cauzele
anxietăţii în 24 ore.
Ziua 2: Pacientul va demonstra absenţa manifestărilor nonverbale
zilnic.
Ziua 3: Pacientul va executa tehnici de reducere a stressului pentru a
evita anxietatea.
IN : - Apreciez nivelul anxietăţii, nesiguranţa evoluţiei bolii, modificarea
stilului de viaţă, utilizarea mecanismelor de a face faţă bolii.
- Apreciez manifestări verbale şi nonverbale a anxietăţii precum:
agitaţie, perspiraţie, acuze,izolare, logoree, puls, respiraţie crescută.
- Administrez în caz de nevoie, meprobamat 1 tb.
- Asigur un mediu propice pentru exprimarea anxietăţii şi fricii şi care
să evite situaţiile care produc anxietate.
- Înlătur persoanele care îi imprimă o gândire pesimistă.
- Liniştesc bolnavul cu privire la evoluţia bolii, prognostic şi calitatea
echipei de îngrijire.
- Educ pacientul şi familia că angina pectorală nu este atac de cord şi
ischemia este reversibilă pentru a reduce temerile asociate cu moartea.
- învăţ pacientul şi familia să evite evenimentele sau stimulii care
produc anxietate.
Evaluare
Ziua 1: Pacientul este pregătit psihologic, îi scade frica şi senzaţia de moarte
iminentă după administrarea medicaţiei, iar siguranţa mediului în
92
care se află duce la menţinerea unui debit cardiac constant.
Are încredere în echipa de îngrijire şi îţi manifestă liber temerile cu
privire la boală şi evoluţia ei.
Ziua 2: Pacientul raportează sentimentul de anxietate şi descrie situaţiile
AV = 75
TA = 125/80 mmHg
T = 37º C
personalul de îngeijire. Pacientul ia decizii potrivite legate de
îngrijire. Pacientul fsce exerciţii progresive de relaxare: 2 ore/zi.
Ziua 3: Pacientul afirmă sentiment de anxietate, supărare, durere
precordială, palpitaţii, hiperventilaţie, constipaţie uşoară, transpiraţie.
Familia doreşte să participe la îngrijirea bolnavului. Pacientul face
exerciţii de relaxare, este mai optimist în urma discuţiilor purtate şi
şi-a recăpătat parţial încrederea în viitor.
Ziua 4: Pacientul comunică şi îşi exprimă liber temerile legate de afecţiune
şi limitele impuse de acestea. Vizionează emisiunile preferate,
citeşte, ascultă radio.
Ziua 5: Familia şi prietenii îl vizitează des fără să îl obosească. Apelează la
un psiholog pentru încurajare.
Dx. 6 – Alimentaţie insuficientă în cantitate şi calitate datorită

restricţiilor impuse de regimul hiposodat, secundiră HTA.
MD: Disconfort abdominal, oboseală datorită digestiei îngreunată de boală,
greutate corporală în limite normale, nevoie exagerată de a mânca,
93
greşeli în prepararea alimentelor.
SCOP: Menţinerea stării nutriţionale şi a BH (bilanţului hidric) pe perioada
spitalitării şi după externare.
OBIECTIVE:
Ziua 1: Pacientul va opera modificări în ceea ce priveşte stilul de
viaţă şi a avea o greutate normală în raport cu vârsta şi
înălţimea sa zilnic.
Ziua 2: Pacientul va menţine tranzit intestinal normal în următoarele
24 ore.
Ziua 3: Pacientul şi familia vor comunica înţelegerea necesităţii
dietei hiposodate şi vor şti alimentele permise cât şi pe cele
interzise în următoarele 8 ore.
IN: - Apreciez starea nutriţională, inclusiv alimentele preferate şi pe care le
tolerează, resurse financiare, înălţime şi greutate, modul de preparare
al alimentelor, influenţe socio-culturale, obişnuinţe alimentare;
- Monitorizez bilanţul hidric;
- Recoltez sânge pentru dozarea ionogramei, proteine, lipide;
- Administrez dacă este cazul un antispastic uşor;
- Împreună cu dieteticianul, în funcţie de condiţia pacientului, oferim
dieta prescrisă şi ţinem cont pe cât posibil de preferinţele bolnavului;
- Educ pacientul în legătură cu dieta prescrisă, pentru condiţia lui
prezentându-i o listă de alimente permise şi interzise. Pacientul poate
consuma din abundenţă legume (salate proaspete şi zarzavaturi).
Se vor evita leguminoasele uscate (fasole, linte, mazăre). Se poate
consuma fructe proaspete la discreţie şi sub formă de compoturi; mai
poate consuma carne slabă de vită, de pasăre (rasol, grătar, friptură
94
înăbuşită), iaurt. Se vor evita grăsimile, frişca şi smântâna, excitante.
- Educ pacientul în legătură cu importanţa consumului de fibre, a
ingestiei de lichide de 1,5 litri pe zi.
- Îi explic efectul benefic al exerciţiului fizic şi evitarea sedentarismului
pentru a preveni constipaţia.
Evaluare
Ziua 1: G = 98 Kg
Î = 1,72 m
Vârsta = 63 ani
Pacientul îsi controlează apetitul şi acceptă regimul impus de
dietetician, are o bune digestie, face plimbări uşoare şi are
constipaţie (durcolax).
Ziua 2: Pacientul nu are tranzit normal. Cunoaşte puţin despre eficienţa
alimentelor vegetale şi despre efectul lor benefic.
Ziua 3: Pacientul a ingerat alimente bogate în fibre şi în special vegetale.
A ingerat aproximativ 1800 ml lichide (apă, ceai, suc natural).
Pacientul îşi menţine aceeaşi greutate, iar bilanţul hidric între aport
şi eliminare este echilibrat. Tegumentele sunt umede şi calde,
tranzitul intestinal este normal. Pacientul a înţeles instrucţiunile şi
cooperează.
Ziua 4: Pacientul ţine cont de indicaţiile date, mănâncă în sala de mese.
Are poftă de mâncare şi consumă alimente bogate în fibre şi
predominant de origine vegetală. Pacientul este receptiv la indicaţii
şi sugestii în ceea ce priveşte regimul alimentar.
Ziua 5: Bolnavul a luat toate mesele fără să prezinte greaţă sau vărsături.
95
Bolnavul respectă regimul alimentar şi evită băuturile dăunătoare
afecţiunii sale.
Dx. 7 – Dificultate în a se odihni datorită durerii.

MD: Insomnii, epuizare datorită durerii, neliniştii, stresului, anxietăţii.
SCOP: Pacientul să doarmă 7 ore pe noapte.
OBIECTIVE:
Pacientul să doarmă fără întreruperi şi somnul să fie liniştit.
IN: - Apreciez cantitatea şi calitatea somnului din noaptea anterioară şi mă
informez în ceea ce priveşte factorii ce contribuie la tulburarea lui;
- Îndepărtez pe cât posibil factorii predispozanţi şi calmez durerea prin
medicaţia administrată (algocalmin);
- Pregătesc un cadru optim, aerisind salonul înainte de culcare. Îl încura-
jez să-şi facă toaleta, iar dacă este împiedicat de durere, îl ajut;
- Încurajez vizionarea unor emisiuni cu scop educativ, precum şi
literatura preferată;
- Administrez o tabletă diazepam seara înainte de culcare;
- Educ pacientul să nu consume cafea cu patru ore înainte de culcare;
- Renunţarea definitivă la fumat pe cât posibil la alcool.
Evaluare
Ziua 1: Pacientul participă la activităţi fără a simţi oboseala.
Ziua 2: datorită întreruperii activităţilor şi repausului din timpul zilei,
pacientul are un somn liniştit.
96
Ziua 3: Bolnavul a reuşit să doarmă 6 ore din noapte cu întreruperi cauzate
de durere şi dispnee. Bolnavul cunoaşte efectul cofeinei şi renunţă
la ea. Are încredere în echipa de îngrijire şi este optimist.
Ziua 4: Bolnavul execută activităţi relaxante înainte de culcare, vizionează
emisiuni preferate, comunică şi este optimist în ceea ce priveşte
boala. Doarme 8 ore noaptea şi se trezeşte aproape refăcut
dimineaţa.
Ziua 5: Pacientul a dormit 7 ore neântrerupte şi chiar o oră în timpul zilei.

Se relaxează, se odihneşte, este optimist în ceea ce priveşte boala.
Renunţă la cofeină.
ANEXĂ
97
MĂSURAREA RESPIRAŢIEI
Evaluarea funcţiei respiratorie a pacientului este un indiciu al evoluţiei
bolii, al apariţiei unor complicaţii şi al prognosticului.
Se apreciează tipul respiraţiei, amplitudinea mişcărilor respiratorii,
ritmul, frecvenţa.
Pentru acestea sunt necesare: ceas cu secundar, creion de culoare verde
sau pix cu pastă verde, foaie de temperatură.
Asistenta aşează pacientul în decubit dorsal fără a explica tehnica ce
urmează a fi efectuată. Plasează mâna cu faţa palmară pe suprafaţa toracelui
şi se face numărarea inspiraţiilor timp de un minut. Se consemnează
evaluarea obţinută printr-un punct pe foaia de temperatură. În alte
documente medicale se poate nota cifric valoarea obţinută, cât şi
caracteristicile respiraţiei: ex: Rs = 20 resp/min
Rd = 18 resp/min de amplitudine medie,
Corespunzătoare, ritm regulat.
MĂSURAREA PULSULUI
Se evaluează funcţia cardiovasculară.
Se apreciează ritmicitatea, frecvenţa, celeritatea, amplitudinea.
Măsurarea pulsului se face la oricare arteră accesibilă palpării şi care
poate fi comprimată pe un plan osos: artera radială, femurală, humerală,
carotidă, temporală, superficială,pedioasă.
Sunt necesare: ceas cu secundar, creion roşu sau pix cu mină roşie.
Asistenta va pregăti psihic pacientul, asigură repausul fizic şi psihic 10-15
minute. Apoi se va repera o arteră, iar degetele palpatoare se vor fixa pe
traiectul arterei, execitându-se cu o presiune asupra peretelui arterial cu
98
vârful degetelor. Se numără pulsaţiile timp de un minut, consemnându-se
apoi valoarea obţinută printr-un punct pe foaia de temperatură (fiecare linie
orizontală a foii reprezintă patru pulsaţii).
Valoarea prezentă se uneşte cu cea anterioară cu o linie, pentru obţinerea
curbei. Consemnarea în alte documente medicale a valorii obţinute şi a
caracteristicilor pulsului: Pd = 80/min
Ps = 90/min
Puls regulat
MĂSURAREA TENSIUNII ARTERIALE
Se evaluează funcţia cardiovasculară (forţa de contracţie a inimii,
rezistenţa determinată de elasticitatea şi calibrul vaselor).
- tensiunea arterială sistolică (maxima):
- tensiunea arterială diastolică (minima);
Sunt necesare: aparat pentru măsurarea tensiunii arteriale:
- cu mercur Riva- Rocci;
- cu manometru;
- oscilometru Pachon;
- stetoscop biauricular;
- tampon de vată;
- alcool;
- creion roşu sau pix cu mină roşie.
Metode de detrminare: - palpatorie;
- auscultatorie.
Pentru metoda auscultatorie:
- asistenta va pregăti psihic pacientul;
- asigură repaus fizic şi psihic timp de 15 minute;
99
- se aplică manşeta pneumatică pe braţul pacientului, sprijinit şi în
extensie;
- se fixează membrana pneumatică pe artera humerală, sub marginea
inferioară a manşetei;
- se introduce olivele stetoscopului în urechi;
- se pompează aer în manşeta pneumatică, cu ajutorul periei de
cauciuc până la dispariţia zgomotelor pulsatile;
- se decomprimă progresiv aerul din manşetă prin deschiderea
supapei, până când se percepe primul zgomot arterial (care reprezintă
valoarea tensiunii arteriale maxime);
- se reţine valoarea indicată de coloana de mercur sau acul
manometrului, pentru a fi consemnată;
- se continuă decomprimarea, zgomotele arteriale devenind tot mai
puternice;
- se reţine valoarea indicată în momentul în care zgomotele dispar
aceasta reprezentând tensiunea arterială minimă;
- se notează în foaia de temperaturăvaloarea obţinută cu o linie
orizontală de culoare roşie, socotindu-se pentru fiecare linie a foii o unitate
colonară de mercur;
- se unesc liniile orizontale cu liniile verticale şi se haşurează spaţiul
rezultat;
- în alte documente medicale se înregistrează cifric:
- TA max: 150 mmHg
- TA min: 75 mmHg
- se dezinfectează olivele stetoscopului şi membrana cu alcool.
100
Pentru metoda palpatorie: - determinarea se face prin palparea arterei
radiale, nu se foloseşte stetoscopul biauricular. Etapele sunt identice
metodei auscultatorii. Are avantajul obţinerii unor valori mai mici decât
realitatea, palparea pulsului periferic fiind posibilă numai după reducerea
accentuată a compresiunii exterioare.
REGIMUL DIETETIC CARDIOVASCULAR
Indicaţii: - cardiopatii decompensate, hipertensiune arterială, infarct
miocardic acut în a doua săptămână de boală.
Alimente permise: - lapte, iaurt, brânzeturi, carne slabă fiartă, salată de
sfeclă, fructe crude sau coapte, compot, aluat de tartă, dulceaţă, unt - 10 g/zi
şi ulei 30 – 30 g/zi.
MĂSURAREA GREUTĂŢII ŞI ÎNĂLŢIMII CORPORAE
Scop: - aprecierea stării de nutriţie a pacientului;
- stabilirea necesităţilor valorice;
- stabilirea dozei terapeutice de medicamente;
- urmărirea evoluţiei unor afecţiuni (edeme, ciroză hepatică,
insuficienţă cardiacă, etc.);
Indicaţii: - toţi pacienţii internaţi în spital, exceptând cazerile unde
mobilizarea activă este contraindicată.
Contraindicaţii: - pacienţi cu infarct miocardic , tromboflebite,
hemoragii, stări de şoc, traumatisme.
Pregătiri: - materiale – cântar antropometric; taliometru;
- pacient – se anunţă să nu mănânce;
- îşi goleşte vezica urinară.
Execuţie: - măsurarea greutăţii:
- se verifică funcţionalitatea balanţei;
101
- se echilibrează la nevoi;
- se mobilizează acul indicator;
- se aşează greutăţile aproximativ la greutatea
pacientului;
- se solicită pacientului să se aşeze pe cântar;
- se deschide braţul balanţei şi se echilibrează
greutăţile;
- se citesc valorile obţinute pe scara cursorului;
- se imobilizează braţul balanţei, se coboară pacientul
şi se conduce la salon;
- se notează greutatea în foaia de observaţie.
- măsurarea înălţimii:
- se solicită pacientului să se descalţe;
- se aţează sub cursorul taliometrului cât mai drept;
- se coboară cursorul până ajunge la vertix;
- se citeşte înălţimea pacientului pe tija geadată;
- se invită să coboare;
- se ajută să se încalţe;
- este condus la pat şi aşezat comod.
MĂSURAREA TEMPERATURII
Scop: - Evaluarea funcţiei de termoreglare şi termogeneză.
Locul de măsurare: - axilă, plica inghinală, cavitatea bucală, rect, vagin.
Materiale necesare: - termometru maximal, casoletă cu tampoane de
vată şi comprese sterile, recipient cu soluţie dezinfectantă, tavă medicală,
lubrifiant, alcool medicinal, ceas.
102
Intervenţiile asistentei:
- pregătirea materialelor lângă pacient;
- pregătirea psihică a pacientului;
- spălarea pe mâini;
- se scoate termometrul din soluţia dezinfectantă, se clăteşte şi se
şterge cu o compresă, se scutură;
- se verifică dacă este în rezervor mercurul.
Pentru măsurarea în axilă:
- se aşează pacientul în poziţie de decubit dorsal sau în poziţia şezând;
- se ridică braţul pacientului;
- se şterge axila prin tamponare cu prosopul pacientului;
- se aşează termometrul cu rezervorul de mercur în centrul axilei,
paralel cu toracele;
- se apropie braţul de trunchi, cu antebraţul flectat pe suprafaţa
anterioară a toracelui;
- dacă pacientul este slăbit, agitat, precum şi la copii, braţul va fi
menţinut în această poziţie de către asistentă;
- termometrul se menţine timp de 10 minute.
Pentru măsurarea în cavitatea bucală:
- se introduce termometrul în cavitatea bucală sub limbă sau pe latura
externă a arcadei dentare;
- pacientul este rugat să închidă gura şi să respire pe nas;
- se menţine termometrul timp de 5 minute.
Pentru măsurarea rectală:
- se lubrefiază termometrul;
103
- se aşează pacientul în decubit lateral, cu membrele inferioare în
semiflexie, asigurându-i intimitatea;
- se introduce bulbul termometrului în rect prin mişcări de rotaţie şi
înaintare;
- termometrul va fi ţinut cu mâna tot timpul măsutării;
- se menţine termometrul 3 minute;
- după terminarea timpului de menţinere a termometrului, acesta se
scoate, se şterge cu o compresă;
- se citeşte gradaţia la care a ajuns mercurul termometrului;
- se spală termometrul, se scutură;
- se introduce în recipientul cu soluţie dezinfectantă (soluţie
cloramină 1%);
- se notează valoarea obţinută în foaia de temperatură.
PUNCŢIA VENOASĂ
- Reprezintă crearea unei căi de acces într-o venă prin intermediul
unui ac de puncţie.
Scop: - explorator - recoltarea sângelui pentru examene de laborator,
biochimice, hematologice, serologice şi bacteriologice;
- terapeutic - administrarea unor medicamente sub forma
injecţiei şi perfuziei intravenoase;
- recoltarea sângelui în vederea transfuzării sale;
- executarea transfuziei de sânge sau derivate ale
sângelui;
- sângerarea 300 – 500 ml în EPA, HTA.
Locul puncţiei: - venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică),unde se
formează un „ M “ venos prin anastomozarea lor;
104
- venele antebraţului;
- venele de pe faţa dorsală a mâinii;
- venele subclaviculare;
- venele femurale;
- venele maleorale interne;
- venele jugulare şi epicraniene.
Pregătirea puncţiei:
- materiale: – de protecţie, pernă elastică pentru sprijinirea braţului,
muşama, aleză;
- pentru dezinfecţia tegumentului tip I;
- instrumentar şi materiale sterile, ace de 25 – 30 mm, diame-
trul 6/10, 7/10, 10/10 mm – în funcţie de scop, seringi de
capacitate – în funcţie de scop, pense, mănuşi chirurgicale,
tampoane.
- garou de bandă Esmarch, eprubete uscate şi etichetate,
cilindru gradat, fiole cu soluţii medicamentoase, soluţii
perfuzabile, tăviţă renală.
- Pacientul - pregătirea psihică - se informează asupra scopului
puncţiei;
- pregătirea fizic- pentru puncţia la venele braţului,
antebraţului.
Se aşează într-o poziţie confortabilă atât pentru pacient, cât şi pentru
persoana care execută puncţia (decubit dorsal). Se examinează calitatea şi
starea venelor, având grijă ca hainele să nu împiedice circulaţia de întoarcere
la nivelul braţului. Se aşează braţul pe perniţă şi muşama în abducţie şi
extensie maximă. Se dezinfectează tegumentele. Se aplică garoul la o distan-
105
ţă de 7-8 cm deasupra locului puncţiei, strângându-l astfel încât să oprească
circulaţia venoasă fără a comprima artera. Se recomandă pacientului să
strângă pumnul, venele devenind astfel turgeşcente.
Execuţia puncţiei: - asistenta îmbracă mănuşile sterile şi se aşează în
faţa bolnavului. Se fixează vena cu policele mâinii stângi la 4-5 cm sub lucul
puncţiei, exercitând o uşoară compresiune şi tracţiune în jos asupra
ţesuturilor venice. Se fixează siringa, gradaţiile fiind în sus, acul ataşat cu
bizoul în sus, în mâna dreaptă,între police şi restul degetelor. Se pătrunde cu
acul traversând în ordine tegumentul – în direcţia oblică (unghi de 30 grade),
apoi peretele venos – înfingându-se o rezistenţă elastică până când acul
înaintează în gol. Se schimbă direcţia acului 1-2 cm în lumenul venei. Se
controlează pătrunderea caului în venă prin aspiraţie cu seringa. Se continuă
tehnica în funcţie de scopul puncţiei venoase: - injectarea medicamentelor,
recoltarea sângelui, perfuzie. În caz de sângerare, se prelungeşte acul de
puncţie cu un tub din polietilenă care se introduce în vasul colector, garoul
rămânând legat la braţ. Se îndepărtează staza venoasă după execuţia tehnicii
prin desfacerea garoului şi a pumnului. Se aplică tamponul îmbibat în soluţie
dezinfectantă la locul de pătrundere a acului şi se retrage brusc acul. Se
comprimă lucul puncţiei 1-3 minute, braţul fiind în poziţia verticală.
Îngrijirea ulterioară apacientului:
- se face toaleta locală a tegumentului;
- se schimbă lenjeria dacă este murdară;
- se asigură o poziţie comodă în pat;
- se supraveghează pacientul.
106
ANGIOCARDIOGRAFIA
- introducerea unei substanţe de contrast pe cale intravenoasă, substanţă
care se urmăreşte în interiorul vaselor şi al cavităţilor inimii.
- materiale necesare: - soluţie concentrată de iod,
sedative( fenobarbital), romergan sau altă substanţă antialergică.
Pregătirea pacientului:
- în ziua precedentă examenului se administrează sedative, care se
repetă în dimineaţa examenului împreună cu un medicament antialergic;
- se efectuează testarea sensibilităţii făţă de iod;
- dacă nu apar simptome de intoleranţă la iod, se injecterză intravenos
substanţă de contrast rapid, în decurs de câteva secunde (cantitatea de
substanţă de injectat este calculată de medic, în funcţie de greutatea
corporală a bolnavului).
ELECTROCARDIOGRAFIA
Este o metodă de investigaţie care se ocupă cu studiul fenomenelor
electrice pe care le produce inima în cursul activităţii sale. Curenţii electrici
produşi de inimă sunt de o intensitate foarte slabă şi se transmit la suprafaţa
tegumentelor prin ţesuturi, a căror rezistenţă le reduce şi mai mult voltajul.
Captarea curenţilor se face cu doi electrozi plasaţi în două puncte diferite ale
inimii sau chiar la distanţă de inimă.
Se folosesc fie electrocardiografe cu înscriere indirectă sau fotografică,
fie cu o înscriere directă sau mecanică (cu cerneală, stilet încălzit, cu hârtie
carbon, etc.).
Unele aparate dispun şi de osciloscoape – sistem care permite
vizualizarea curbei electromagnetice pe un ecran.
107
Pentru studiul fenomenelor electrice ale inimii se aplică electrozii, fie
direct pe cord, fie pe suprafaţa cordului, la diferite distanţe de inimă.
Dispunerea electrozilor
- R la antebraţ drept (roşu);
- L la antebraţ stâng (galben);
- F la glezna stângă (verde);
- N la glezva dreaptă (negru);
- V1 în spaţiul 4 intercostal – parasternal drept (roşu);
- V2 în spaţiul 4 intercostal – parasternal stâng (galben);
- V3 la mijlocul distanţei dintre V2 şi V4 (verde);
- V4 în spaţiul 5 intercostal la apex (maro);
- V5 la mijlocul distanţei între V4 şi V6 (negru);
- V6 pe linia medio – axilară, spaţiu 5 intercostal (violet);
E.C.G. este fomată dintr-o linie izoelectrică şi unde:
- Unda P – depolarizarea atrială;
- Complexul QRS – depolarizarea ventriculară ;
- Unda Q – prima undă negativă;
- Unda R – prima undă pozirivă;
- Unda S – a doua undă negativă;
- Unda T – repolarizarea ventriculară;
- Intervalul PQ – reprezintă întârzierea influxului nervos la nivelul
nodulului atrio – ventricular.
Pentru efectuarea ECG , asistenta trebuie să pregătească bolnavul şi
aparatul. Temperatura camerei să fie de circa 20º C. Tegumentele vor fi
degresate cu alcool, iar electrozii puşi pe regiuni nepăroase. Pentru fiecare
bolnav se notează numele, vârsta şi diagnosticul clinic.
108
BIBLIOGRAFIA
1. „ Manual de medicină internă pentru cadre medii“ - Corneliu

Borundel
2. „Medicina internă“ - L. Gherasim
3. „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali“

- L. Titircă
4. „Enciclopedia tulburărilor cardiace“ - Dr. Gabriel Khan &

Dr. Henry J. L. Marriott
5. „Anatomia omului“ - Florica Tibea
'~ ,
109
CUPRINS
DEFINIŢIE; FRECVENŢĂ; ETIOLOGIE.......................................... 4
NOŢIUNI DE ANATOMIE................................................................5
ANATOMIE PATOLOGICĂ..............................................................10
FIZIOPATOLOGIE..............................................................................15
SIMPTOMATOLOGIE........................................................................18
EXAMENUL FIZIC............................................................................22
FORME CLINICE...............................................................................23
CLASIFICAREA FUNCŢIONALĂ...................................................24
EXPLORĂRI........................................................................................24
DIAGNOSTIC DIFERENŢIAL..........................................................30
EVOLUŢIE ŞI PROGNOSTIC............................................................31
TRATAMENT......................................................................................32
PREZENTARE--CAZ I ......................................................................42
PREZENTARE--CAZ I I ....................................................................60
PREZENTARE--CAZ I I I .................................................................78
ANEXĂ................................................................................................98
BIBLIOGRAFIE.................................................................................109
110

Limbă

Angina Pectorala

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Angina Pectorala

Încărcat de

Drepturi de autor:

ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ

,,SĂNĂTATE ŞI TEMPERANŢĂ’’ –BRĂILA-

MOTO: „Divină este alinarea suferinţei“ – Claudius Galen

 Fiecare se interesează de tot ceea ce măreşte bogăţia şi

durere precordială. Durerea e localizată pe suprafeţe mari precordial şi

INIMA ASPECT EXTERN

III. ANATOMIE PATOLOGICĂ

ISDN 5-10 15-60 45-120 min 5-15 mg

ISMN oral 15-45 45-120 6-10 ore 10-40x2ori/zi

Mecanisme de acţiune ale blocantelor de calciu în AP

Recomandări pentru tratament chirurgical sau medical în AP şi CI

Dx. 1 - Durere datorită ischemiei miocardice cauzată de ATS.

Dx. 2 - Dispnee datorită durerii precordiale cauzată de insuficienta

Dx. 3 - Intoleranţă la activitate datorită dezechilibrului între

MD: Durere precordială datorită ischemiei cauzată de ATS şi spasm

Dx. 4 - Risc mare de accidente datorită tendinţei biologice grnrtice,

Dx 5 - Anxietate datorită ameninţării morţii şi modificării stării de

Dx 6. - Alimentaţie insuficientă în cantitate şi calitate datorită

- Administrez un antiemetic prescris de medic şi ceai la indicaţia diete-

Pacientul este receptiv la indicaţii şi sugestii în ceea ce priveşte

Dx. 7 - Dificultate în a se odihni datorită durerii.

Diagnostic medical: - boală cardiacă ischemică;

EKG: - modificat, depresia segmentului ST;

Dx. 1 - Durere datorită ischemiei miocardice cauzată de ATS.

Dx 2 - Dispnee datorită durerii precordiale cauzată de insuficienta

Dx 3 - Intoleranţă la activitate datorită dezechilibrului între

Dx 4 - Risc mare de accident datorită tendinţei biologice genetice,

Dx. 5 - Anxietate datorită ameninţării morţii şi modificării

Dx. 6 - Alimentaţie insuficientă în calitate şi cantitate datorită

Dx.7 - Dificultate în a se odihni datorită durerii.

PREZENTARE – CAZ III

Examen de sânge Valori normale Valori reale

Dx. 1 - Durere datorită ischemiei miocardice cauzată de ATS.

mănânce, să nu bea, să colecteze urina într-un vas curat şi uscat pentru a

Dx.2 – Dispnee datorită durerii precordiale cauzată de insuficienta

Dx. 3 – Intoleranţă la activitate datorită dezechilibrului între

MD: Durere precordială datorită ischemiei cauzată de ATS şi spasm

Dx.5 – Anxietate datorită ameninţării morţii şi modificării

Dx. 6 – Alimentaţie insuficientă în cantitate şi calitate datorită

Dx. 7 – Dificultate în a se odihni datorită durerii.

Evaluare pentru educaţie

1. „ Manual de medicină internă pentru cadre medii“ - Corneliu

2. „Medicina internă“ - L. Gherasim

3. „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali“

4. „Enciclopedia tulburărilor cardiace“ - Dr. Gabriel Khan &

5. „Anatomia omului“ - Florica Tibea

S-ar putea să vă placă și