Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Influentareaculorilor 120703160128 Phpapp01
Influentareaculorilor 120703160128 Phpapp01
ROŞU :
GALBEN:
Este de asemenea o culoare caldă cea mai aproape de lumină, ea producându-se prin
cea mai uşoară diminuare a acesteia; este culoarea aurului, a roadelor coapte, a toamnei în
general, a soarelui. În stare pură, aduce cu sine totdeauna ceva luminos şi posedă capacitatea
de a înveseli, de a da voioşie, cu o uşoară putere de excitare, realizând un efect foarte cald şi
foarte plăcut şi întrebuinţându-se în pictură ca un element luminos şi activ.
Din punct de vedere fiziologic stimulează nervul optic, influenţează funcţionarea
normală a sistemului cardio-vascular, stimulează vederea şi calmează psiho-nevrozele.
Pe plan psihologic această culoare sporeşte capacitatea de mobilizare şi concentrare a
atenţiei, stimulează şi întreţine starea de vigilenţă, predispune la comunicativitate; la sarcini
de scurtă durată poate determina o creştere a intensităţii muncii, pe o perioadă mai lungă de
timp obosind însă vederea, dar în tonuri palide este suportabilă. Este caracteristică pentru
tipul activ, proiectiv, cu nivel ridicat de aspiraţie.
Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: exprimă spontaneitate, variabilitate,
originalitate; pe de o parte simbolizează soarele, lumina, măreţia, strălucirea, preţiozitatea,
dragostea năbădăioasă, gloria, belşugul, iar pe de altă parte primejdia de îmbolnăvire, invidie,
gelozie, oprobriu. Culoarea galbenă „topită” cu cea albastră are un aer bolnăvicios, iar
apariţia acestei culori pe faţa unui om simbolizează teama ,uneori lăcomia şi necumpătarea.
Galbenul-lămâie intens răneşte ochii. Efectul galbenului creste în măsura în care se
luminează şi are o astfel de tendinţă spre lumină încât nu putem avea un galben foarte închis.
Geometric, galbenul este culoarea unghiului ascuţit şi al triunghiului, iar în muzică are drept
corespondent trompeta ascuţită sau o fanfară strălucitoare.
Galbenul- una dintre cele mai vizibile culori la distanţă- are un rol foarte important în
sistemele de semnalizare, ca avertisment de pericole nevăzute şi materiale periculoase, de
ciocniri, prăbuşiri, zdrobiri.
În decorarea locuinţelor, se potriveşte celor optimişti dar raţionali şi este o culoare
indicată în camera copiilor.
ALBASTRU:
PORTOCALIU:
Este o culoare caldă, activă, intimă, primitoare, ce vine în faţă, mai puţin brutală dar
foarte vie, primitoare. Dă ochiului sentimentul căldurii şi încântării pentru că este culoarea
arşiţei şi a luciului dulce al apusului de soare. Această culoare înviorează, înveseleşte, este o
culoare excitantă.
Din punct de vedere fiziologic accelerează pulsaţiile inimii, menţine presiunea
sanguină, favorizează secreţia gastrică şi digestia, de aceea oamenii se simt mult mai bine
dacă după-masă sunt asezaţi în faţa unor decoraţii portocalii.
Din punct de vedere psihologic, această culoare foarte caldă este stimulatoare, dă
senzaţia de apropiere în spaţiu; mult mai activă decât galbenul, dă impresia de sănătate şi
optimism. Uneori poate deveni obositoare din pricina luminozităţii şi vioiciunii; caracterizează
temperamentul coleric.
Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: ca şi roşul, este puternic euforică şi
excitantă; exprimă optimismul, veselia, sănătatea, pofta de mâncare şi sugerează văpaia
soarelui, energie, bucurie, căldură, fructele şi cerealele coapte. În muzică corespondentul
portocaliului este clopotul şi are puterea unei voci de altist ce cântă un cântec lent.
În sistemele de semnalizare portocaliul poate fi folosit cu rol de avertisment, în
contrast cu negrul, pentru marcarea părţilor periculoase ale maşinilor, ce pot provoca
accidente sau pentru marcarea zonelor radioactive, a explozibililor.
În decorarea locuinţelor are rolul de a micşora un spaţiu foarte mare sau de a
ameliora senzaţia de frig în încăperi; această culoare tonică se potriveşte gurmanzilor şi celor
plini de entuziasm tineresc şi poate fi folosită în camera de zi sau în camerele întunecate unde
nu poate pătrunde soarele; în spitale, nuanţele de portocaliu pal sunt preferate de
convalescenţi, însă în exces irită şi oboseşte organismul .
VERDE:
E una din culorile binare reci şi se numără printre culorile cel mai greu de folosit,
bogăţia de expresie atât de variată a verdelui fiind profund dependentă de nuanţele lui care
sunt foarte diferite. Verdele absolut este însă cea mai calmă culoare din câte există şi are
întotdeauna efecte liniştitoare şi odihnitoare, însă în cantitate mare este plictisitoare. Verdele
rămâne la fel de bine deosebit atât dimineaţa, cât şi după-amiaza, fără diminuări ale puterii
perceptive, poate şi datorită faptului că această culoare este natura vie, liniştea, speranţa.
Verdele este o culoare stimulatoare care ajută la căpătarea calmului şi a diplomaţiei.
Pentru că este mult mai odihnitor şi echilibrat pe plan nervos, verdele deschis este
folosit în decorarea camerelor de spital, iar sălile de operaţie se colorează în tonuri de verde-
albăstrui pentru ca, prin contrast complementar, chirurgul să deosebească mai bine anumite
ţesuturi.
Din punct de vedere fiziologic, această culoare dilată vasele capilare, scade presiunea
sanguină, încetineşte ritmul respiraţiei, reglând-o.
Din punct de vedere psihologic, verdele determină o abundenţă de asociaţii mintale de
idei. Fiind o culoare plăcută, odihnitoare, calmă, liniştitoare, dă impresia de prospeţime şi
facilitează deconectarea nervoasă; în încăperile decorate în nuanţe de verde intervine senzaţia
de depărtare în spaţiu; atracţia spre această culoare caracterizează tipul pasiv, defensiv,
autonom, reţinut, posesiv, imobil, persoanele cu temperament flegmatic şi, uneori, chiar
persoanele melancolice.
Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: sugerează concentrare, siguranţă,
introspecţie, persistenţă, îndrăzneală, abstinenţă, autoevaluare, elasticitatea voinţei, linişte,
tinereţe, siguranţă, refugiu, speranţă, uneori frăgezime, nechibzuinţă, sinceritate. În muzică
verdele absolut poate fi comparat cu sunetele viorii. Această culoare este asociată cu vegetaţia
şi speranţă.
În sistemul de semnalizare, verdele în contrast cu albul semnifică lipsa oricărui pericol
şi tot prin verde se reprezintă echipamentul de prim-ajutor, camerele de odihnă sau de prim-
ajutor.
Această culoare se foloseşte în zugrăvirea spaţiilor, mai ales în nuanţa de verde-
albăstrui pal, cu intenţia de a obţine o atmosferă relaxantă, însă-fiind o culoare neangajantă-
este inoportună în sufragerie pentru ca frânează digestia; această culoare se potriveşte
spaţiilor de odihnă, încăperilor mici sau excesiv de însorite, oamenilor ce au nevoie de
odihnă.
VIOLET:
Pe lângă aceste culori, îşi exercită influenţa asupra omului, asupra psihicului uman, şi
neculorile:
ALB:
Este o neculoare, auxiliară oricărei culori pigmentare pentru a o degrada în înălţime
sau pentru a forma – în amestec cu negrul – griuri valorice diferite.
Din punct de vedere fiziologic, intensifică construcţia pupilei şi a muşchilor globilor
oculari.
Din punct de vedere psihologic albul generează expansivitatea, uşurinţa; este foarte
obositor prin strălucirea ce o prezintă datorită capacităţii de reflexie vocală a luminii, după un
timp îndelungat apărând disconfortul, de aceea este necesar ca în mediul ambiant albul să nu
apară în exces.
Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: albul simbolizează pacea, împăcarea,
liniştea, inocenţa, virtutea, castitatea, curăţenia, răceala, sobrietatea, lumina, bucuria,
inteligenţa, copilăria. Această culoare este asociată cu Dumnezeu, cu naşterea, cu copilăria.
În sistemul de semnalizare albul e culoarea curăţeniei şi marchează zonele unde nu se
circulă, suprafeţele de depozitare şi influenţează curăţenia şi ordonarea spaţiului de muncă.
NEGRU:
Este una dintre neculori care degradează culorile în adâncime sau formează, în
combinaţie cu albul, diferite griuri valorice.
Din punct de vedere fiziologic, negrul predispune la repaus, la reducerea activităţii
metabolice.
Din punct de vedere psihologic, negrul generează fiinţe umane, nelinişte, interiorizare,
înduioşare; un mediu ambiant în care predomină negrul are efecte stresante, de aceea nu ar
trebui să apară în exces în mediul ambiant.
Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: sugerează tristeţe, ignoranţă, doliu,
deces, sfârşit, singurătate, despărţire, nelinişte, bătrâneţe adâncă, înseamnă întunericul dar şi
o anume demnitate a solemnităţii. Această culoare este asociată cu moartea, întunericul şi
pământul.
GRI:
Este valoarea obţinută din amestecul albului cu negrul sau a culorilor
complementare în cantităţi diferite. Griul este culoarea cea mai filozofică, culoarea meditaţiei
ce convine spiritului puritan. În funcţie de tipul de amestec, se pot obţine griuri calde, griuri
reci şi griuri intermediare.
Nuanţele de griuri se întâlnesc pretutindeni în mediul ambiant şi prin tipul de amestec
din care rezultă împrumută o parte din caracteristicile culorilor şi neculorilor din care se
formează, fiind nuanţe plăcute care influenţează pozitiv psihicul uman.
Semnificaţia psihologică şi rezonanţa afectivă: griurile calde simbolizează majestatea,
meditaţia, spiritul puritan, iar cele reci semnifică sărăcia, bătrâneţea, tristeţea, deprimarea.
Culorile previn oboseala şi cresc randamentul, dacă se evită alături culori în stare
pură, care devin stridente (complementarele); când mediul ambiant este pastelat creşte
plăcerea de a munci, se menţine şi se intensifică tonusul vieţii, efortul maxim prelungit. Tot
prin culori pastelate se diminuează poluarea sonoră, albastrul şi galbenul pal diminuează
poluarea olfactivă , ocrurile micşorează excesul de umiditate, iar verdele-albăstrui senzaţia de
uscăciune. Optic, culorile calde se apropie şi măresc, deci micşorează distanţele; cele saturate
sunt grele – cele închise – şi uşoare – cele deschise; dacă un obiect este colorat într-o culoare
închisă şi apoi, într-o culoare deschisă, avem impresia că obiectul închis este mai greu.
Unele culori: portocaliu, albastru deschis, galben, influenţează şi creativitatea copiilor
dacă acestea le decorează încăperea.
Preferinţele pentru anumite culori ale oamenilor diferă după vârstă, după sex, după
condiţie socială, culturală şi chiar după naţionalitate.
În lume s–au desfăşurat multe teste prin care li se cere oamenilor să se identifice cu o
anumită culoare; într-un astfel de test, fiind solicitaţi să aleagă între roşu, verde şi albastru,
43% dintre femei au ales albastru, 18% din ele s-au oprit la verde; dintre bărbaţi, 33% au ales
verdele şi 32% albastrul, deosebirile accentuându-se cu vârsta. Un alt test a arătat ca 31% au
ales albastrul, 21% roşul şi 21% verde, 7% galben, 4% brunul şi 2% negrul, oamenii
înclinând în general către roşu, galben, albastru şi verde – 80%.
Felul în care copiii folosesc culorile, le preferă sau le resping, oferă calea cea mai
directă de a le citi în sufletele lor şi de a le cunoaşte universul interior. Pentru a realiza acest
lucru, încă de la începutul clasei întâi se poate da elevilor un „Test al culorilor” cu scopul de
a verifica văzul, capacitatea lor de a distinge culorile. Pentru acest lucru se folosesc câte 9
cartonaşe tăiate sub formă de pătrat, colorate diferit, şi li se cere elevilor să aleagă, pe rând,
culorile denumite:
La sfârsitul clasei întâi şi în clasa a II-a se poate da elevilor un test prin care să se
poată observa preferinţele lor pentru anumite culori şi respingerea altora. Pentru realizarea
acestui test psihologic se folosesc câte 11 pătrate colorate, aşezate în următoarea ordine:
Li se cere elevilor să aleagă culoarea care le place cel mai mult, apoi să aleagă o altă
culoare preferată după ce se gândesc un pic; a treia cerinţă este ca elevii să aleagă culoarea
care nu le place deloc, pe care o resping. Pe baza observaţiilor se poate înţelege profilul
psihologic al fiecărui copil.
În clasele a III-a şi a IV-a li se aplică elevilor un alt test psihologic care poate fi
folosit şi la clasele gimnaziale, test la care se foloseşte un număr mai mare de culori şi anume
20. Li se arată elevilor 20 de pătrate ce au următoarele culori: roşu, galben, portocaliu, verde,
violet, alb, negru, roz, auriu, albastru-clar, albastru-închis, culoarea piersicii, argintiu, maro,
verde-măr, mov, purpuriu, gri, verde-menta, bleu-verde, apoi li se cere să răspundă la o serie
de întrebări, printr-un singur răspuns:
1. Dacă oamenii ar fi culori, ce culoare aş fi eu ?
2. Ce culoare se potriveşte cu prima?
3. Ce culoare uneşte armonios aceste două culori alese ?
4. Care este culoarea care îmi este „nesuferită” ?
5. Fără a privi culoarea „nesuferită”, priviţi un timp selecţia de culori şi alegeţi o
culoare care să facă să se potrivească între ele culorile deja alese.
Prin aceste teste se pot descoperi mai uşor elevii cu probleme de adaptare, cei
singuratici, cei care au probleme la învăţătură sau se integrează mai greu în mediul şcolar din
cauza unor probleme variate, se poate explora mai uşor sufletul copilului şi acesta poate fi
ajutat să-şi dezvolte armonios psihicul uman.
Influenţa culorilor asupra omului se manifestă permanent, individul admirând sau
respingând culorile obiectelor din mediul înconjurător, contemplând cu plăcere lucrările de
artă plastică în care marii pictori au încercat să pună în culori atâtea sentimente şi atâta
sensibilitate cât să impresioneze- prin culoare- sufletele miliardelor de locuitori ai planetei.