ISTORIA GANDIRII

ECONOMICE
PORTOFOLIU

Chisinau 2019
 Cuprins
1) Formarea si dezvoltarea stiintei economice………………………………………2-3
2) Gandirea economica din Antichitate si Evul Mediu…………………………….4-8
3) Doctrina Mercantilista…………………………………………………………………….9-12
4) Doctrina Fiziocrata………………………………………………………………………….13-17
5) Doctrina Liberalismului Clasic…………………………………………………………..
6) Doctrina Nationalismului si a Protectionismului………………………………….
7) Doctrina Neoclasica…………………………………………………………………………
8) Doctrina economica Socialista………………………………………………………….
9) Institutionismul Economic………………………………………………………………..
10) Keynesismul ………………………………………………………………………………...
11) Neokeynesismul si Postkeynesismul……………………………………………….
12) Doctrina Neoliberalismului Economic………………………………………………
 1

 Tema 1 : Formarea si dezvoltarea

stiintei economice
Obiectul de studiu al Istoriei gandirii economice , il constutuie selectia viziunilor economice
privind problema teoriei si practicii economice.

Metodologia cursului

Comparatiei Dialectica
Etimologic, cuvantul „economie”  nu este lipsit de interes. Termenul se compune
din doua cuvinte grecesti, si anume: „oikos”, care inseamna casa, gospoda-rie
si „nomos”, care inseamna norma, lege, regula, ordine, principii.

Sistemul categorial al IGE

Curente economice - reprezinta un ansamblu de idei,
doctrine,opinii si teorii impartasite de un numar mare de specialisti

Doctrine economice - reprezinta un sistem de teorii si

idei ,economice,compatibile intre ele , avand in centru o idee
principala care le consolideaza
Scoli economice - reprezinta un sistem de convingeri si teorii
impartasite de un grup de adepti reunite in jurul unui mentor sau al
unei idei definitorii

Teorii economice - reprezinta ansamblu de cunostinte sau

ipoteze organizate intr-un system logic coherent,care ofera o
descriere si explicatie a unei serii de fapte economice.

Gandirea economica - un process de reflectare in mintea

omului si de interpretare a relatiilor economice inconjuratoare
 Evolutia cunoasterii economice a avut loc in 4 etape :

I. Prestiintifica din antichitate si pana in secolul XVIII :

-Ideile lui Aristotel,Platon,Xenofon,Socrate .
-Dezvoltarea ideilor din antichitate si Evul Mediu au contribuit la aparitia
mercantilismului.

II. Faza constituirii propriu0zise a stiintei economice (1750-1879)

-A fost inaugurata de aparitia curentului Liberal
-A schimbat analiza bogatiei din sfera de circulatie in cea de productie

III. Faza descoperirii si elaborarii principiilor sale teoretice

Perioada data a fost dominata de 3 scoli :
- Scoala de la Viena
-Scoala de la Lausanne
-Scoala de la Cambridge

IV. Faza contemporana de adancire si extindere a teoriei

economice (1930 pana in present )
Trecerea de la analiza microeconomica la cea macro si mondoeconomica

Tema 2 : Gandirea economica din

Antichitate si Evul Mediu
Precursorii Stiintei Economice
A. Gandirea economica din Orientul antic
B. Gandirea economica din Grecia antica
C. Gandirea economica din Roma antica
D. Gandirea economica romaneasca

Primele surse de cunostinte cu caracter economic

 In Egiptul Antic : “Invatamintele “ - Controlul resurselor

materiale si umane ; - Evidenta pamantului ; - Evidenta roadelor
si repartizarea lor ; -Rolul masiv al statului in economie .
 In Babilonul Antic : “Codul lui Hammurabi” – 282 articole ce
reglementau tranzactiile de vanzare-
cumparare,arenda,creditare.
 In India Antica : Legile lui Manu “ Artaastra” – Inmultirea
bogatiei loiale ; - Controlul asupra mijloacelor de masura si
greutate ; - Reglementarea ratei dobanzii si preturilor juste.
 In China Antica : “Confucius” – Reglementarea preturilor la
paine si metale pretioase ; -Crearea rezervelor publice de paine
si produse strategice; - Inlocuirea impozitelor directe prin
indirecte .

A. Gandirea economica din Orientul antic

Datorita vicisitudinilor conditiilor naturale, a necesitatii organizarii unitare a vietii in

functie de evolutia factorilor externi, a suprafetelor intinse ce trebuiau administrate
si cultivate, a dependentei ritmicitatii vietii economice de unele fenomene climatice
cum ar fi revarsarea raurilor Nil, Tigru si Eufrat, precum si datorita nevoilor
economice si de aparare, statele Orientului Antic (Egiptul, Asiro-Babilonia sau
Palestina) au fost organizate aproape de la inceput in structuri centralizate. S-a
produs astfel o centralizare politica, economica si religioasa ce a condus la o
centralizare a culturii, care patrunzand adanc in popor, a devenit o putere
unificatoare, a dat statului o fizionomie culturala unitara. La randul sau acest lucru
a condus de-a lungul timpului la realizarea unor insemnate progrese in numeroase
domenii de activitate:

 Egiptenii au inventat scrisul si suportul acestuia papirusul, calcularea timpului ce a

condus la inventarea Calendarului precum si a Astronomiei, urmand apoi matematica si
geometria.
 Asirobabilonienii prin dezvoltarea comertului au dat omenirii moneda metalica. Tot ei au
introdus si primele acte juridice scrise – Codul lui Hammurabi.
 Fenicienii au introdus primele descoperiri legate de navigatie, scrierea alfabetica si
sistemul greutatilor de masura.
 Evreii au lasat lumii o noua conceprie religioasa, o noau atitudine despre viata sociala,
despre dezvoltarea economiei de marfuri
 Perceptia dominanta in Antichitate despre ordinea naturala si organizarea sociala era una
fundamental religioasa.

B. Gandirea economica din Grecia antica

La inceput grecii posedau un dezvoltat spirit de independenta si demnitate, societatea greceasca nascandu-se in
diviziune, cu accent pe dezvoltarea individualitatii si cu constiinta eului personal. Cetateni liberi, grecii traiau in
orase numita polisuri in care eliberati de grijile materiale ale vietii sa poata dezvolta atat afacerile personale cat si
cele politice. Polisul grecesc  este o comunitate  libera formata din cetatenii liberi, care se unesc constient in stat
din dorinta cautarii binelui comun si individual. Rolul statului este de a ajuta la formarea de buni cetateni si sa le
inlesneasca existenta, optima fiind considerata urmatoarea ierarhie: hrana, meserii, arme, bani, cultul zeilor,
jurisdictia. Punctul central al vietii politice este Adunarea Poporului.

Desi structurata in clase sociale: nobili, tarani si sclavi – primele doua categorii aveau calitatea de cetateni si se
bucurau de anumite drepturi: egalitate in justitie, dreptul de a purta arme, in timp ce sclavii erau lipsiti de orice
drepturi - societatea greceasca nu a cunoscut inegalitatile intalnite in Orient.

De la natura (in mod natural) oamenii sunt diferiti intre ei, societatea fiind impartita in doua clase: oameni liberi
si sclavi. Primii, mai dotati intelectual, pentru a conduce, iar ceilalti, mai slab dotati intelectual, pentru a le fi
incredintata munca productiva. Sau cea de-a doua clasa fiind clasa productiva in timp ce prima clasa fiind cea
intretinuta.

Rolul banilor era acela unitate de masura a valorii si ca mijloc de circulatie, elementele si scopul schimbului.
Obtinerea banilor se face prin trei metode: comertul exterior, imprumutul cu dobanda, munca salariata sau
vanzarea muncii pe bani.

Reprezentanti din Grecia Antica sunt Platon si Aristotel

Statul ideal in viziunea lor :

In viziunea lui PLATON In viziunea lui

ARISTOTEL
 1.Statul este divizat in 3 clase : filisofi , 1.Statuleste divizat in 2 clase : oameni
gardieni , producatori . liberi si sclavi .

2.Fundamentul statului il formeaza 2.Fundamentul statului il formeaza mica

elita ,posesoare colectiva a bunurilor . gospodarie casnica , posesoare private a
bunurilor.

3.Ordinea in stat este mentinuta prin 3.Ordinea in stat este mentinuta prin
actiunea legii diviziunii naturale a actiunea legii dominatiei si supunerii.
muncii.

4.Statul trebuie sa fie o comunitate 4.Statul trebuie sa fie o comunitate

agrara , inchisa si stationara. agrara .

C. Gandirea economica din Roma antica

Cuceririle militare au dus la tulburari interne ce au dus la imbogatirea unorasi saracirea celor mai multi. Pe masura
extinderii granitelor s-a extins si sclavagismul. Dupa rascoala lui Spartacus republica a lasat loc imperiului. Pe
viitor toate libertatile politice au fost abolite, puterea fiind exercitata doar de o singura persoana, imparatul.

La inceputul secolului III e.n. arisrocratia se revolta impotriva puterii imperiale, dar este imfranta, ceea ce duce la
modificarea sistemului municipal. Pe viitor clasa dominanta devenind colectorii de taxe, perceptorii, a caror
autoritate se transmite ereditar. La mijlocul secolului, sistemul administrativ s-a transformat, imparatii incercand
sa rezolve problemele printr-un interventionism accentuat. Pentru a usura incasarea impozitelor, statul i-a legat pe
tarani de pamant, transformandu-i astfel in coloni.

Aportul Romei antice la dezvoltarea gandirii economice :

 Crearea institutiilor economice fundamentale – Dreptul de proprietate si

contractul.
 Cercetarea eficacitatii activitatii agricole.

D.Gandirea economica romaneasca

Un reprezentatnt a gandirii economice romanesti este Deceneu

- A trait in sec. I i.Hr.

- Este un simbol al intelepciunii si spiritualitatii strabunilor nostril.
 - El a cautat sa-i convinga pe consangenii sai sa devina mai cumpatati
in consum si mai modesti in comportament.
- El era de parere , la fel ca PLATON si ARISTOTEL ca dezvoltarea
economiei trebuie sa fie subordonata atingerii anumitor idealuri de
ordin moral.

Gandirea economica din Evul Mediu

In perioada feudala ideile economice erau raspandite in carti cu caracter religios, filozofic, sau
in scrierile parintilor bisericii crestine. Gandirea economica era subordonata teologiei, supusa
unor norme juridice si psihologice de origine religioasa. Biserica crestina urmarea o evolutie
de ordin moral, dar razbat si idei de natura economica cum ar fi: condamnarea comertului
mare, camatariei, a luxului si profitului exagerat, castigul trebuia sa rezulte din munca si nu
din manevrarea banilor, insa odata cu dezvoltarea economica este acceptata si ideea de
credit banesc, care implica un mivel destul de ridicat al dobanzilor. Banii sunt priviti ca si
instrumente ale circulatiei marfurilor, iar valoarea lor nu depinde de valoare metalelor nobile
incorporate, ci stabilita arbitrar de catre capeteniile statelor, de puterea politica. In ceea ce
priveste proprietatea feudala, ea este considerata de origine divina, corespunzand legilor
naturale, deriva din posesiune si se justifica prin faptul ca stimuleaza munca. Se face
deosebirea dintre munca intelectuala, avand un caracter nobil, si munca fizica, asezandu-se
aceasta distinctie la baza impartirii societatii in clase, stari.

Conceptia dominanta despre Evul Mediu a fost aceea de ,,epoca intunecata’’ in care gandirea
economica a progresat foarte putin, dar se face remarcata prin aparitia scolasticii care a avut
un rol pozitiv prin educatia pe care a facut-o poporului in spiritul muncii, al solidaritatii dintre
membrii diferitelor corporati, ceea ce a facilitat dezvoltarea mestesugurilor, a umanizat
relatiile sociale, atenuand tensiunile dintre grupuri. Marii ganditori economici medievali au pus
bazele stiintei economice moderne, anticipand idei ce v-or fi dezvoltate de economistii
secolelor urmatoare.
 8

Tema 3 : Doctrina mercantilista

 Perioada : 1450-1750

 Premisele :
-intensificarea legaturilor de schimb in urma cruciadelor;
-cresterea cererii de bani ;
-cresterea ofertei metalelor pretioase datorita marilor
descoperiri geografice ;
-cresterea rolului paturii comerciantilor
-aparitia spiritului de Aventura si castig;
-renasterea si prima revolutie stiintifica.

 Conceptul despre continutul si izvorul bogatiei

Izvorul :
Profitul
comercial
 Sfera :
Comertul
exterior

Bogatia

Se cunosc 2 stadii ale extinderii bogatiei :

o Stadiul barbar : Jaful si comertul cu robi ; falsificarea monedelor .

o Stadiul balantei comerciale active : stimularea exportului ; asigurarea balantei
de plati active .

 Factorii cresterii bogatiei

Cresterea Cresterea volumului

manufacturilor productiei

Reducerea

Cresterea masei
costurilor Cresterea
monetare in exporturilor
circulatie

Reducerea ratei
Cresterea Cresterea bogatiei
dobanzii
populatiei tarii

 Trasaturile mercantilismului:
-Considerarea banilor drept esenta a bogatiei;
-Analiza exclusiva a sferei de circulatie a marfurilor;
-Stabilirea balantei comerciale active;
-Stimularea dezvoltarii industriei nationale;
 -Stimularea importului de materie prima si a exportului de produse
manufacturate;
-Interventia active a statului in economie atat ca agent
economicindependent ,cat si prin sustinerea agentilor economici particulari.
 Particularitatile nationale ale mercantilismului :

Mercantilismul Spaniol:
 Reprezentanti: Ortiz si Damian de Olivares.
Specificul consta in promovarea unei politici de atragere si mentinere in
tara a unei cantitati mari de metale pretioase.Afluxul enorm de metale
pretioase a avut consecinte negative asupra economiei spaniolesi anume a
contribuit la :
-Sporirea preturilor;
-Stagnarea activitatii manufacturilor in tara;
-Stoparea comertului extern
-Sporirea impozitelor la marfurile industrial;
-Reducerea nivelului de trai in tara .
10

Mercantilismul Francez :

 Reprezentanti : Jean Buden, A.Moncretien , J.Colber.

Mercantilistii francezi au pus accentual pe dezvoltarea industriei si a
comertului .
 In politica interna mercantilistii francezi se pronuntau pentru :
-crearea infrastucturii ,industriei
-acordarea subventiilor ,privilegiilor fiscale
-reglementarea preturilor
-stimularea calitatii produselor , pentru dezvoltarea relatiilor de
transport.
 In politica comertului exterior se pronunta pentru:
-importul marfurilor straine care concurau cu cele francize
-scutirea de taxe vamale a importului de materie prima
-incurajarea exportului de marfuri fabricate in tara
-interzicerea exportului de grane pentru a nu provoca foamete in tara.

Conceptele mercantilismului francez sunt reflectate in lucrarea lui

A.Moncretien “Tratat de economie politica” publicat in 1615.
Mercantilismul francez J.Bodenpentru prima data a formulat teoria cantitativa
a banilor, potrivit careia puterea de cumparare a unei unitati monetare depinde
de cantitatea de bani aflata in circulatie.

Mercantilismul Englez:

 Reprezentanti : T.Moon , W.Staford , W.Petty.

Specificul mercantilismului englez este incurajarea comertului exterior si a
navigatiei.
Mercantilistii englezi pentru prima data au elaborat balanta comerciala ,
care pevedea:
-Sporirea comertului maritime
-Majorarea substantial a volumului capitalului comercial
-Incurajarea comertului exterior
-Liberalizarea operatiunilor comerciale
-Reducerea ratei dobanzii in scopul extinderii investitiilor de capita

11

Mercantilismul German:

Mercantilistii germani s-au concentrat asupra problemelor institutiilor de

administrare in scopul majorarii veniturilor publice.
Mecantilistul Becker a pus bazele stiintei administratiei publice a oraselor si
administratiilor publice teritoriale .El a pus accentual pe analiza sistemului de
finante si fiscal ,care serveau ca surse de venituri in visteria statului.Becker
s-a pronuntat pentru introducerea impozitelor progressive si ridicarea tarifelor
vamale si pedepsirea fraudelor fiscale.

Mercantilistii germani au fost denumiti “ cameralisti”

Mercantilismul Roman:

Particularitatile doctrine mercantiliste a lui D.Cantemir decurg din axarea

acesteia pe principalele probleme politico-economice ale statului feudal
romanesc ,aflat la rascrucea marilor drumuri comerciale si sub influenta a trei
mari imperii : rusesc , turcesc si austric.
Din cadrul doctrine sale retinem ca fiind cele mai importante , urmatoarele
idei :
-necesitatea realizarii unitatii romanilor
-organizarea unui stat centralizat in care sa fie instituita monarhia ereditara
-inlaturarea asupririi straine care impiedica dezvoltarea tarii prin subminarea
posibilitatilor de acumulare a avutiei.

12

Tema 4 : Doctrina fiziocrata

 Perioada : 1750-1775

 Premisele:
 Pe plan economic:
-Dezavantajele protectionismului colbertist

-Fixarea preturilor reduse la produsele agricole

-Criza de subproductie ,generata deconditiile climaterice defavorabile

 Pe plan geopolitic :
-Pierderea teritoriilor contropite din India , malurile fluviului Mississippi si
Canada

 Pe plan psihologic:
-Orientarea libera a gandirii economice

 Conceptul fiziocratic al bogatiei:

Izvorul :
Produsul net
 13

 Viziunea fiziocrata a factorilor cresterii bogatiei

Cresterea produsului Cresterea bogatiei

“Pretul bun” la grane Cresterea avansurilor
net statului

-Funciare - Initiale - Anuale

 Continutul doctrine fiziocrate:

1)Bogatia nu consta in bani sau metale pretioase , ci in produse utile care satisfac
diferite nevoi ale oamenilor.Izvorul bogatiei trebuie cautat in agricultura ,unde se
formeaza produsul net.

2)Conceptul “ Ordinea Naturala “ , la baza careia se afla proprietatea privata si

libertatea , resping implicarea statului in economie.Sustinerea politicii economice a
liberului schimb sau a liberii concurente .

Au introdus principiul “Laisser faire” .

Cei mai de seama reprezentanti ai doctrinei fiziocrate au fost : Pierre Le Pesant de
Boisguilbert , Fr. Quesnay, Anne R.-J.Turgot si in Romania – Nicolae Balcescu.

 Ideile teoretice de baza :

1) Conceptul referitor la bogatie – fiziocratii afirma ca obiectul bogatiei il constituie

bunurile economice care satisfac cerintele umane.

El divizeaza bogatia in 2 categorii :

-Bogatia necesara – care include produsele necesare pentru existenta omului.

-Bogatia comoda – care include produsele manufacturiale si serviciile.

2) Conceptul referitor la ordinea naturala – in viziunea fiziocratilor se bazeaza pe

legile eterne si universal create de Dumnezeu , la fel si activitatea economica care
reprezinta o parte a naturii ce este supusa acestor legi date de Dumnezeu .

Pilonii care asigura aparitia si mentinerea ordinii naturale sunt :

a) Proprietatea privata;
b) Libertatea economica;
c) Autoritatea monarhului care exprima interesele generale.
14

3) Conceptul referitor la functiile economice ale statului.

In viziunea fiziocratilor functiile statului erau limitate numai la urmatoarele
activitati :
a) Apararea dreptului de proprietate ;
b) Libertatea comertului , cat si libertatea la stabilirea preturilor la terenuri de
pamant si la produsele agricole;
c) Asigurarea libertatii exportului de cereal;
d)Realizarea lucrarilor publice legate de irigare a terenurilor agricole;
e)Asigurarea justitiei fiscale si stabilirea unui impozit funciar pentru proprietarii
terenurilor agricole in marime de 1\3 din recolta obtinuta.
Politica de interventie minimala a statului in economie – politica “ laisser- faire”

4) Conceptul referitor la proprietate – fiziocratii recunosteau 3 forme de proprietate :

a)Personala;
b)Mobiliara ( resursele financiare);
c)Funciara (pamant).

5) Conceptul referitor la capital:

 Fiziocratii considera ca capitalul reprezinta acele mijloace de productie care sunt
procurate pe bani . Ei au numit capitalul cu termenul “ avans” si le-au divizat in 3
grupe:
a)Avansuri funciare – la care se refera cheltuielile pe care le exercita proprietarii
funciari ( irigarea,defrisarea terenurilor).
b)Avansuri initiale – cheltuieli suportate de fermieri pentru procurarea de
echipamente ,instrumente si animale de munca;
c)Avansuri anuale – cheltuielile efectuate permanent de producatorii agricolipentru
intretinerea personala , pentru procurarea semintelor, ingrasamintelor,lucrari
agricole curente.

Avansurile funciare si cele initiale se manifesta in forma de investitii , iar cele anuale
in forma de costuri de productie.
Avansurile cercetate de catre fiziocrati au stat la baza conceptului lui A.Smith de
divizare a capitalului in capital fix si capital circulant.

6) Diviziunea societatii in clase :

Clase sociale

Clasa productiva Clasa proprietarilor Clasa sterila

(taranii , arendasii) (care aveau pamant) (comercianti, manufacturieri )

15

 Circuitul macroeconomic al lui Fr. Quesnay

 In baza acestui circuit putem trage urmatoarele concluzii :
- Tabbloul lui Quesnay pune in evidenta un dublu circuit fizic si monetar.
- El descrie o stare stationara
- El reprezinta un model dinamic.
- Este un model theoretic.
- Reprezinta un system macroeconomic autoechilibrat ,care functioneaza independent,
fara interventia statului , in conditia asa-numitei “ ordini natural”

Tabelul economic
,,Tabelul Economic’’ el reprezintă un sistem macroeconomic autoechilibrat care
funcționează fără intervenția statului în condițiile ordinii naturale. Politica de intervenţie
minimală a statului în economie – politica „laisser faire

16
 Pierre le Pesant de Boisguilbert (1646-1714)
Boisguilbert considera ca aurul si argintul nu sunt valori in sine , ci mijloace de obtinere
a bunirilor necesare , deoarece „oamenii cum au bani , cum ii si cheltuie „.
De aici rezulta ca adevaratul obiect al bogatiei nu sunt banii, ci totalitatea bunusrilor
produse ,acestea fiind divizate in 2 categorii :
a) “ Bogatii necesare “ – sunt bunurile necesare satisfacerii nevoilor vitale –
produsele agricole.
b) “Bogatii comode “ – produsele manufacturale si serviciile.
Pentru a fi inteles mai bine ,Boisguilbert pentru prima data in istoria gandirii
economice , integreaza in analiza economica elemente sociologice de cercetare
,trasand urmatorul circuit macroeconomic:

El inainteaza o noua strategie a cresterii bogatiei : accentual se cere a fi pus nu pe

dezvoltarea cererii externe ,bazata pe exportul manufacturate , cum sustineau
mercantilistii , ci pe cererea interna ,bazata pe schimbul de produse agricole.

Pentru a sustine aceasta noua strategie , el propune un nou tip de politica economica,
bazata pe relansarea consumului in agricultura – reforma fiscala si liberalizarea
comertului cu grane.

-Reforma fiscala lichidarea privilegiilor fiscal si uniformizarea cotelor impozitare

Reducerea ulterioara a cotelor impozitare.

-Liberalizarea comertului cu grane majorarea preturilor la produsele agricole

Cresterea veniturilor taranilor.

17
 Tema 5: Doctrina liberalismului
classic
 Perioada - anii 1776 – 1870

 Reprezentanti :
-A.Smith
-D.Ricardo
-J.S . Mill
-J.B . Say
-T.Malthus

 Conditiile aparitiei doctrinei liberalismului economic :

 Schimbări pe plan economic :
- Prima revoluție industrială

 Schimbari pe plan intelectual :

- Fundamentarea filosofică a noțiunilor de libertate individuală și raționalitate.

 Schimbări pe plan politico-social :

- Apariția noilor clase sociale,muncitorii salariați și capitaliștii

 Reprezentanții de bază ai liberalismului clasic :

18
 Ideile de bază ale Liberalismului clasic sunt :
 1. Non-intervenționismul;

2. Libertatea economică;

3. Individualismul.

 Adam Smith (1723-1790) :

-Economist,om politic și filosof.

-A.Smith este numit patriarhul gândirii
economice .
-Lucrarea sa principală ”Avuția națiunilor ”
denumită și biblia liberalismului clasic.
-Principiul mâini invizibile.
-Teoria valorii.

19

Principiul ” Mâinii Invizibile ”:

”Mâina invizibilă”,mâna Creatorului
Suprem ghidează întreprinzătorii în
direcția menținerii ordinii naturale,
 preîntimpinării oricăror dezordini și dezechilibre de durată. Astfel prin
însăși voința divină, economia de piață se autoreglează , interesul egoist
al individului se armonizează cu interesul general al societății.

 Principalele teorii ale lui Adam Smith :

1. Obiectul de studiu al științei economice este bogăția
națiunii.
2. Omul economic (spiritual de concurență , setea de
libertate).
3. Mâna invizibilă ( îl ghidează în obținerea ordinii natural ,
urmând scopul propriu îl satisfac și pec el al societății),
4. Teoria valoare-muncă.
5. Structura de clasă și repartiția veniturilor.
6. Factorii ce influențează mărimea veniturilor.

 Factorii creșterii bogăției :

1. Creșterea economiilor;
2. Creșterea capitalului fix și circulant;
3. Creșterea ponderii lucrătorilor productivi;
4. Exrinderea pieței;
5. Aprofundarea diviziunii muncii;
6. Creșterea productivității muncii.

 Conceptul bogăţiei în viziunea liberală clasică

20
 A introdus noțiunea de capital :

o Fix –se utilizează de mai multe ori în procesul de producție

(clădiri , utilaje ).
 o Circulant –se utilizează o singură data în procesul de
producție .

John Stuart Mill ( 1806-1873): cel mai erudit dintre

economiști

- J.S. Mill a incercat să găsească un compromis acceptabil

între liberalii pesimiști englezi și optimiștii francezi.
- Mill reușește să efectueze și a doua sinteză între ideile
pesimiștilor și cele ale otimiștilor.
- J.S.Mill face tentative de a transforma știința economică
într-un instrument eficient de îmbunătățire permanentă a
vieții sociale ,în specil a situației clasei muncitoare .
- A fost un apărător înfocat al individualismului și al liberei
concurențe fiind convins că ,,peste tot unde lipsește
concurența se impune monopolul, iar monopolul sub toate
formele sale, este o încrucișare a rutinei și a proastei
gospodăriri în detrimentul muncii”
 Aportul teoretico-practic a lui
Mill
 a emis ipoteza dualităţii legilor
economice
 a introdus noi categorii de rentă
 a stabilit un compromis între teoria
valorii a lui D.Ricardo şi J.B.Say
 a propus legea cererii reciproce în
schimburile internaţionale
 a conceput proprietatea ca instituţie
socială şi nu drept natural
21

 Tema 6: Doctrina Naționalismului și a

Protectionismului
Conditiile aparitiei:
 Factorul geographic
-Deplasarea căilor comerciale în Oceanul Atlantic

 Factorul teritorial
-Dezintegrarea teritorială a statelor germane
  Factorul economico-politic
-Spargerea blocadei continentale a Angliei

 Problemele de bază :
1. Munca
2. Autoechilibrul
3. Îmbogățirea personal

 Ideile de baza :
 Obiectul de studiu al științei economice este modul în
care națiunea își poate păstra și menține bogăția.
 Națiunea normală – prin promovarea politicii
protecționiste ,prin stabilirea taxelor vamale la importul
mărfurilor străine , statul a contribuit la succesele
Germaniei.

22

 Caracteristicile politicii protecționiste:

1. Are un caracter selectiv;
2. Are un caracter temporar;
3. Are un caracter educative.

 Particularitățile protecționismului Listian :

 Are un caracter selectiv și este aplicat doar la produsele industrial.În
opinia lui List , obiectivul politicii protecționiste constă anume în
asigurarea dezvoltării industriei , ca ramură fundamentală a economiei
naționale.
 Este temporar –protecționismul nu poate fi o politică veșnică,ci trebuie să
fie aplicată doar atâta timp,cât țara îsî creează o industrie
competitive.Odată atins acest obiectiv , statul revine la politica liber-
schimbistă.
 Protecționismul listian poartă un caracter educativ ,el are misiunea de a
educa cetățenii germani în spiritual patriotismului.

 Protecționismul Nord-American :

 Reprezentanti :

 Specificul Protecționismului Nord-American :

o În secolul XIX-lea SUA și Japonia au promovat politica protecționismului.

o SUA a menținut politica până în anii ’30 ai sec . XX-lea.
o Centrul liberalismului astăzi este SUA- promovează politica liberului schimb.
o La începutul sec XIX-lea ,SUA s-a confruntat cu aceleași problem ca și
Germania,de aceea în 1828 Congresul SUA adoptă un tarif vamal
protectionist universal de lungă durată.

 PETRE S.AURELIAN(1833-1909)
o Petre S. Aurelian a fost principalul promotor al
protectionismului romanesc.
o Aurelian analizează fenomenele economice, plasînd în
centrul doctrinei sale problema industrializării și a formării
complexului național unic după unirea principatelor românești
din 1859 și obținerea independenței în anul 1878.
o Combatând cu vigoare lozinca ,,România-țară eminamente
agrară” P. Aurelian demonstrează că singura garanție a
 independenței țării este industrializarea ei, că numai avînd o
industrie dezvoltată, România poate întreține relații economice
echitabile cu alte state ale lumii.
o ,Aurelian a transformat politica vamală protecționistă într-un
steag ideologic sub ale cărui falduri se va construi industria
României în următoarea jumătate de secol...”

Tema 7 : Doctrina Neoclasica

 Perioada – A doua jumătate a sec XIX-lea

 Reprezentanți – Johann Heinrich von Thunen

 Teorii:
1.Teoria valoare-utilitate;

2.Elasticitatea cererii și ofertei;

3.Teoria echilibrului general și partial.

  Condițiile apariției doctrine neoclasice :
a) Profesionalizarea științei economice;
b) Apariția catedrelor economice specializate;
c) Transformarea economiei într-o disciplină obligatorie de studiu;
d) Popularizarea ideilor economice prin intermediul ziarelor și revistelor
economice de specialitate;
e) Instituirea organizațiilor economice profesionale .

 Carl Menger 1840-1921

Principale contribuții ale sale :

 Teoria bunurilor;
 Teoria valorii;
 Teoria schimbului și a prețurilor.
Carl Menger a fost un economist austriac,
fondator al Școlii austriece de economie. A
fost și unul dintre fondatorii programului de
cercetare neoclasic, respinge utilizarea
matematicii și favorizează analiza
categoriilor apriori ale acțiunii umane.
  Conceptul lui K.Menger cu privire la bunuri

 In viziunea lui K.Menger :

-Cu cat oferta bunului este mai mica , cu atat valoarea acestui
bun este mai mare , iar cu cat oferta acestui bun este mai
mare ,cu atat valoarea lui este mai mica.

-Valoarea aceluiasi bun pentru diferiti indivizi este diferita.

-Valoarea bunurilor productive depinde de valoarea bunurilor

de consum.

 Schimbul bunurilor – K.Menger

  “Nucleul teoretic dur”

o Preferintele indivizilor sunt stabile;

o Piata in permanenta tinde spre echilibru;

o Indivizii poseda totalitatea informatiei despre conditiile

de piata ;

o Indivizii efectueaza alegerea in mod rational.

Tema 8 : Doctrina Economica Socialista

Conditiile aparitiei:
a. Substituirea muncii manuale cu cea a masinilor ;
b. Cresterea productivitatii muncii;
 c. Fundamentarea filosofica a notiunilor de echitate si egalitate.

 Scolile si reprezentantii de baza ai doctrine socialiste:

1) Scoala socialismului utopic (1800-1840): H. de Saint-Simon; Ch.
Fourier; R. Owen
2) Școala anarhistă(1840-1900): P. Proudhon; M. Bakunin; P. Kropotkin
3) Școala marxistă: K. Marx
4) Școala postmarxistă (188301920): F.Engels; K.Kautsky; J. Bernstein;
R. Luxemburg; R. Hilferding; V. Lenin

 Ideiile principale comune pentru toți socialiștii utopici sunt:

1) Capitalismul nu este veșnic, ci poate fi înlocuit cu un alt tip de
societate.
2) La temelia exploatării omului de către om se află proprietatea private ,
din acest motiv va domina proprietatea publică și socială.
3) Toți cetățenii,care sunt egali în drepturi, vor fi obligați să muncească.
4) Veniturile obținute în rezultatul unei munci în comun vor fi repartizate
în mod egal, conform necesităților fiecăruia.
5) Trecerea de la capitalism la socialism se va înfăptui în mod benevol, în
rezultatul propagării scrise și orale a ideilor socialiste.

 Conceptele utopice ale noii societati:

Criteriile H. Saint-Simon

Denumirea societății Industrialism

Forma de organizare a noii Asociații ale industrialilor

societăți

Forma de repartiție a veniturilor După muncă

Factorii determinanți ai trecerii la Progresul științei, moralei și a

noua societate religiei

Calea trecerii la noua societate Experimetele locale, propagandă

scrisă și orală.

Criteriile Ch. Fourier

Denumirea societății Armonism

Forma de organizare a noii societăți Falanstere

Forma de repartiție a veniturilor După muncă, capital și talent

Factorii determinanți ai trecerii la noua Dezvoltarea nevoilor umane

societate

Calea trecerii la noua societate Experimentele locale, propagandă

scrisă și orală.
 Criteriile R. Owen

Denumirea societății Comunism

Forma de organizare a noii Cooperative

societăți

Forma de repartiție a După muncă

veniturilor

Factorii determinanți ai Rațiunea oamenilor

trecerii la noua societate instruiți și modificarea
mediului de muncă și trai
al populației

Calea trecerii la noua Experimentele locale,

societate propagandă scrisă și orală.

 Pierre Joseph Proudhon (1809-1865) părintele

socialismului mic-burghez

Crează o bancă populară care oferă credit fără dobîndă, care ar scade
prețurile creșterea nivelului de trai lichidarea veniturilor neprovenite
din muncă.

o Destinul Proprietatii:
-Lichidarea proprietății mari, ea fiind un ,,furt”
-Păstrarea și extinderea proprietății mici, ea fiind o garanție a
prosperității

o Masurile de reformare:
-Lichidarea banilor prin înlocuirea lor cu bonuri de schimb
-Lichidarea Guvernului
-Lichidarea dobînzii prin organizarea creditului gratuit acordat de
Banca populară

 Karl Marx (1818-1883)

 Cercetează căile și metodele de sporire și repartizare a avuției națiunii.

 Acordă prioritate structurilor și nu indivizilor.
 Împarte economia politică în: clasa burgheză, mic burgheză și
proletară.

 Teorii marxiste:
-Teoria valoare-muncă a lui D.Ricardo
-Teoria subconsumului și a crizelor a lui S. De Sismondi

-Teoria capitalului financiar a lui R. Hilferding

 Teoria valorii
-Acceptă ca la temelia valorii marfă și a schimbului dintre mărfuri se află
munca materializată .

-Marfa are 2 proprietați: valoarea de întrebuințare și valoarea dublu

caracter.

-Marx crede că dublu caracter al mărfii e condiționat de dublu caracter al

muncii întrebuințate.

-Marx susține că mărimea valorii unei mărfi e determinată de timpul de

muncă, necesar pentru producerea unei oarecare valori de întrebuințare în
condițiile de muncă existente.

-Introduce noțiuni noi ca munca vie și munca trecută, preț de producție.

Analiza comparativa:
Caracteristicil D.Ricardo K.Marx
e
Substanța valorii Munca umană Munca umană abstractă
mărfii
Mărimea valorii Cheltuielile de muncă vie și Cheltuielile de muncă abstractă
încorporată
Măsura valorii Timp de muncă cel mai Timp de muncă socialmente necesar
îndelungat
Legea valorii Schimbul se efectuează în baza echivalentelor de muncă
abstractă

 Teoria plusvaloare:

-Rezultatul muncii neplătite a muncitorului reprezinta plusvaloare.

-Proprietatrul mijloacelor de producție însușește diferența dintre valoarea

muncii și valoarea forței de muncă, iar salariul nu constituie decît prețul
forței de muncă și nu valoarea muncii prestate.

-În societate există exploatarea omului de către oamenii bogați , îi

jefuiesc pe cei săraci și trăiesc pe seama lor.

Esenţa Excedent de valoare peste valoarea iniţială:

 B-M-B’ (’= plusvaloare, sau m)

Izvorul Diferenţa între valoarea muncii şi valoarea forţei de muncă

Mărimea m’ = (timp
Condiţiile reproducţiei de supramuncă
simple / timpreproducţiei
Condiţiile de muncă necesar) X 100% =
lărgite
m/v X 100%
I(c+v+m)
Căile = I(c) +-II(c)
de majorare I(c+v+m)
Majorarea timpului > I(c) pe
de supramuncă + II(c)
baza prelungirii zilei
de muncă (plusvaloare absolută)
II(c+v+m) = I(v+m) + II
- Majorarea I(v+m)
timpului + II(v+m)
de supramuncă > II(c+v+m)
pe baza reducerii
(v+m) timpului de muncă necesar (plusvaloare relativă)

Formele de Profitul industrial, profitul comercial, dobânda, renta funciară

I(v+m) = II c
distribuire I(v+m) > II c

 Teoria capitalului:

-Capitalul este un raport social între muncitori și burghezie cu privire la

apartenența mijloacelor de productie.
-El este o valoare creată prin munca neplatită a muncitorilor, adică o
valoare acumulată.
-Tot capitalul pe care îl dețin capitaliștii a fost creat în rezultatul
transformării plusvalorii în capital și în acest fel clasa muncitoare are
tot dreptul să naționalizeze fabricile, uzinile, băncile, deoarece acestea
au fost create de munca lor, și a stramoșilor lor.

 Produsul social:

Produsul social este format din :

o Sub aspect valoric

  mijloace care înlocuiesc capitalul constant consumat (c)
 mijloace care înlocuiesc capitalul variabil consumat (v)
 plusvaloarea creată (m)
o Sub aspect material
 mijloace de producţie (sect.I)
 mijloace de consum (sect.II

 Leninism:
Lenin a fost primul teoretician care a argumentat necesitatea aplicării doctrinei
economice marxiste la realitatea țărilor necapitaliste și a țărilor slab dezvoltate.

Lenin deplasează principalele contradicții economice și politice de pe plan intern pe

plan extern, afirmînd că soarta prăbușirii capitalismului va fi hotărîtă în procesul
războaielor imperialiste și a luptei coloniilor pentru eliberearea națională

Lenin lasează ideea reîntoarcerii la producția de mărfuri, ca la un rău inevitabil și

temporar.

Un rol important în teoria leninismului îi revine statului, care trebuie să dirijeze nu

numai procesele politice dar și cele economice.La prima fază a societății comuniste,
statul organizează producția după un plan directiv, obligatoriu pentru toate
întreprinderile naționalizate. Salariul, prețurile, dobînda și alte mărimi economice
sunt fixate de stat.

Tema 9 : Doctrina Insitutionalismului

economic
 Perioada : la inceput s-a dezvoltat în Statele Unite ale Americii la sfârşitul secolului al XIX-
lea şi în primele trei decenii ale secolului al XX-lea.

 Etapele institutionalismului:
1. Etapa de pregatire (precursorii)
2. Institutionalismul de baza
3. Neoinstitutionalismul economic.

 Etapa de pregatire-precursorii : Scoala

istorica germana
 Conditiile aparitiei :
- Reacția împotriva liberalismului clasic
- Necesitatea descoperirii unei căi proprii de dezvoltare
- Atingerea nivelului de dezvoltare a Franței și Angliei
- Din punct de vedere teoretic au săvârșit o revoluție metodologică

 Arealul școlii istorice germane:

- Vechea școală istorică : 1840-1860 (W.Rocher)
- Noua școală istorică : 1870-1890 (G.Schaller A.Wanger)
- Tânăra școală istorică : 1900-1940 (W.Sombart M.Weber)

 Ideile de baza :
- Utilizarea unei noi metode (metoda inductivă)
- Contestarea universalității, veșniciei liberalismului economic clasic.
- Se contrapune ideea relativismului economic.

 W.Rocher - Școala istorică germane :

- Obiectul acestei școli este ,,distrugerea liberalismului clasic ‘’și înlocuirea doctrinei
cu o nouă doctrină alternativă.
- Resping legile economiei obiective universale,veșnice și susțin că economia politică
trebuie să fie o știință despre economia națională , trăsăturile ei fiind diferite la
diferite etape istorice.
- Liberaliștii clasici s-au limitat doar la domeniul economic ignorînd: politica, morala,
obiceiurile, psihologia și altele.

 G.Schaller , A.Wanger - Noua școală istorică

- Homo socials este individul ghidat nu doar de interesul material dar și de motive de
ordin moral. ,,O societate formată din oameni egoiști nu poate fi o societate
echilibrată, egoismul nu poate fi o virtute.
- După Weber există 5 mobiluri ale activității umane (portretul omului social):
Câștig material și frica de sărăcie
Spirit de recunoștință
Echitate și frica de pedeapsă
Sentiment de onare și frica de rușine
Plăcerea de a munci și frica lipsei de activitate
Sentimentul fatoriei remușcării pentru fapte relative.
- Critică concurența liberalistă , rolul nonintervenționist al statului și susțin că statul
trebuie să fie garant al ordinii și succesului economic.
- Influența ideiilor sociale ale doctrinei socialiste a dus la formarea ,,socialismului
profesorilor”

 W.Sombart , M.Weber - Tânăra școală istorică

- Etica protestantă- reprezintă temelia dezvoltării spiritului capitalist.
- Profitul se utilizează pentru extinderea afacerilor și nu pentru distracție.
- Asigura priorității pentru Germania ca națiune dezvoltată.
- Diferite elemente comune de dezvoltare a sistemului capitalist.

 Institutionalismul de baza :
 Perioada : a apărut la sfârşitul secolului al XIX-lea în SUA , la începutul
secolului XX se răspândeşte în Europa (Franţa, Suedia, Germania, Anglia)

 Reprezentanţi: T.Veblen, J.R.Commons, W.S.Mitchell, J.M.Clark,

A.A.Berle, J.K.Galbraith

 Conditiile apartitiei :
- Insatisfacere față de nivelul ridicat de abstractizare a științei economice
neoclasice.
- Solicitare a integrării științei economice cu alte științe sociale și în primul
rînd cu sociologia.
- Necesitatea implicării mai pronunțate a instituțiilor statale în rezolvarea
problemelor

 Trăsăturile de bază :
- Critică mai multe aspecte ale capitalismului și a doctrinei clasice și neoclasice.
- Justificarea instituției statului în economie cu scopul evitării crizelor, a șomajului și a
veniturilor obținute din jaf.
- Clsificarea instituțiilor drept forță motrice a dezvoltării social-economice.
Înfăptuirea unei analize preponderent macroeconomice.
- Promovarea ideii primatului social în raport cu economicul.

 Ideile principale ale instituţionalismului:

- Amestecul statului în economie (lupta cu jaful, coţcăriile, limitarea monopolului).
- Considerarea instituţiilor (statul, biserica, monopolurile) forţa motrică a dezvoltării
social-economice .
- Se înlocuieşte conceptul de „homo economicus” cu cel de „om sociologic”
  1900-1940 Instituţionalism negativist - TH.VERBLEN

“ Teoria clasei fără ocupaţie”

 Ideile principale:
-Motivaţia activităţii economice o constituie nu
maximizarea profitului, ci asigurarea unei bunăstări
materiale familiei şi urmaşilor, îndeplinirea unei
munci utile societăţii
- Contradicţia principală a societăţii nu este dintre
muncitor şi capitalist (Marx), ci dintre “industriaşi” şi
“businessmeni”- sunt persoane ce duc un mod de
viata parazitar si reduc randamentul industrializarii
societatii , ei obtin castiguri enorme pe cai necinstite.
- Teoria “suveranităţii” consumatorului.

 1900-1940 Instituţionalism positivist - A.A.BERLE

“ Teoria difuziunii proprietăţii și politica solidarității social ”

- Trecerea de la orânduirea capitalistă la cea de economie de piaţă mixtă – bazată pe

proprietatea privat-asociativă.
- Noi forme de proprietate : Proprietatea acționară , proprietatea
cooperatistă,proprietatea publică.
- Necesitatea redistribuirii de către stat a veniturilor populaţiei în scopul atenuării
diferenţierii de venituri.

 1960-prezent
Neoinstituționalism -
J.K.GALBRAITH

“ Noul stat industrial” “Știința

economică și interesul public “

 Ideile principale :
- Statul trebuie să-ţi asume
funcţia de “planificare” a
economiei
 - Cauza principală a schimbărilor în economie este schimbarea în ştiinţa
tehnică, tehnologie
- Rolul decisiv în economie îl are tehnostructura( o noua institutie cheie-
managerii marilor întreprinderi , care posedau cunostintele necesare)

Galbraith este un susținător consecvent al teoriei detrminismului tehnologic, potrivit căreia

cauza principală a transformărilor din societate o constituie schimbările din știință și
tehnică.
În marile întreprinderi ,, puterea tinde să treacă din mîna proprietarilor în cea a
managerilor’’- categorie pe care Galbraith o numește tehnostructură.
Acest grup este format din cei mai influențați manageri, reprezentanți ai așa-numitelor gulere
albe, care posedînd cunoștințele și experiențele necesare conduc toate afacerile
întreprinderii. Nu acționarii (adică proprietarii),ci acest grup de persoane soluționeazăă cele
mai importante probleme ale funcționării întreprinderii.
 1940 Şcoala sociologică franceză - FR.PERROUX
“ Economia sec.XX”

- Teoria economiei dominante

- Fenomenul dominaţiei devine trăsătura caracteristică economiei contemporane
- Economiile naţionale se împart în dominate şi dominante

 Neoinstituționalismul economic :
 Caracteristicile :
- Au utilizat metode economice în politologie, sociologie, drept.
- Funcția statului- studierea relațiilor dintre indivizi din cadrul unei instituții.
- Utilizează metoda deductivă și analiza cantitativă și calitativă.
- Acordă importanță teoriei tranzacției teoriei economice a drepturilor de proprietate.
- Accent se pune nu pe omul economic ci pe omul social comportamentul căruia este
influențat de: instituțiile formale și instituțiile neformale.

 Ronard Coase
1.Teoria costurilor de tranzacție
(Tranzacționale – constul efectuării unui
schimb: cheltuieli legate de studierea
pieței, încheierea contractelor, cheltuieli
 legate de informare, costul negocierii etc.)Firma are ca scop să diminueze
costurile de tranzacție.
2.Teoria dreptului de proprietate.
Toatalitatea normelor ce reglementază accesul la resurse .Din punct de vedere al
individului dreptul de proprietate un mănunchi de împuterniciri a agentului
economic.

 Cele mai importante drepturi:

Dreptul de distracție
Dreptul de posesiune
Dreptul de utilizare
Dreptul de administrare
Dreptul de transmitere a bunurilor prin moșie
Dreptul la posesiune
Dreptul de gajare.
Identificarea clară și respectarea drepturilor de proprietate reduce costurile de
tranzacție.Neoinstituționaliștii în loc de proprietate folosesc noțiunea de drept de
proprietate.

3.Teoria firmei-firma reprezintă un mănunchi de contracte interne și externe.

 Jeans Bouchanan și Gordan Tullock

Teoria alegerii publice- are la temelie ipoteza existenței în condițiile democrației a

unei piețe politice.
În centrul T.A.P. se află analiza comportamentului economic al individului în procesul
administrării ocupațiilor publice.
Problemele economice sunt generate de funcționarea instituțiilor publice.
Oamenii politici- sunt întreprinzători care aleargă după profit
Politica-este un domeniu de afaceri constituit conform principiului pieței.

Tema 10 : KEYNESISMUL
 Perioada : secolul XX

 Premisele :
- Criza economică din anii 1929-1933;
- S-a prăbuşit dogma liberală a autoreglării spontane a economiei de piaţă prin
mecanismul preţurilor;
- Politica liberului schimb nu este permanent eficientă datorită marilor deosebiri în
potenţialul economic al ţărilor ;
- S-au evidenţiat lacunele doctrinei neoclasice:
* atenţie excesivă microeconomiei şi statisticii economice
* exces de subiectivism
* exces de formalizare

 Reprezentanti : John Maynard Keynes.

 Opera principală “Teoria generală a folosirii mâinii de lucru, a

dobânzii şi a banilor” (1936)

- Deplasează centrul de cercetare de la microanaliză spre macroanaliză.

- Propune intervenţia limitată a statului în economie, denumită ulterior dirijism.
- Keynes consideră teoria clasică şi neoclasică – caz particular al teoriei economice
generale şi îşi propune elaborarea unei teorii generale a economiei de piaţă valabilă în
orice economie.
- Problema echilibrului economic:

- Respinge ideea unei ordini naturale şi a legilor naturale capabile să asigure realizarea
spontană a echilibrului economic.
- Principalul dezechilibru în societate era considerat şomajul involuntar, cauza acestuia
fiind insuficienţa consumului şi investiţiilor, dar nu salarii prea ridicate.
- Divizează societatea în producători şi consumatori, şi nu în clase.

 Modelul economic
Modelul economic al lui Keynes conţine trei categorii de elemente:
1. Variabile endogene şi exogene
2. Relaţii dintre variabile
3. Multiplicatorul investiţional

 Variabilele endogene :
Y – venitul
S – economiile
I – investiţiile
C – consumul
F – volumul folosirii braţelor de muncă.
Variabile exogene (rate ale comportamentului agenţilor economici) :
– rata medie a consumului
c – înclinaţia marginală spre consum
'
r – rata c dobânzii

 Relatii dintre variabile :

Conceptul esenţial al modelului keynesist este cererea efectivă.

-Cererea efectivă => C + I

-Consumul (C) este în dependenţă de Y => C=

f (Y)

-Rata consumului => C

Y
-Înclinaţia marginală spre consum: C
C' 
Y

 Legea psihologică fundamentala: creşterea venitului determină creşterea

consumului , dar într-o proporţie mai mica.
 Nivelul cererii de consum = venitul familiilor * înclinaţia marginală spre consum

 Legea imboldului spre investiţii: nivelul cererii de investitii depinde de

înclinaţia marginală spre investiţii .

 Legea preferinţei (sau înclinaţiei) pentru lichiditate:

- Dacă C + I = Y = > economia este în echilibru în realitate, după Keynes, predomină

dezechilibrul, adică C + I < Y
- Dacă S = I => Y + C = S (economia este în stare de echilibru) în realitate S > I, apare
şomaj involuntar în urma creşterii ponderii economiilor excesive neinvestite.

 Multiplicatorul investiţional :
Y
mi   Y  I  mi
I
 Intervenţia statului în economia de piaţă abordată în doctrina keynesistă
a fost numită dirijism.

- Scopul : Majorarea cererii efective pentru utilizarea deplină a braţelor de muncă.

- Măsurile : principalul mijloc este creşterea cheltuielilor publice , promovarea

neoprotecţi0nismului

 Direcţiile principale de intervenţie:

 1) Stimularea consumului prin redistribuirea veniturilor

- impozitarea progresivă
- asistenţă socială păturilor vulnerabile

2) Stimularea investiţiilor

- reducerea ratei dobânzii (prin politica monetar-creditară a B.C.)

- majorarea investiţiilor publice (din bugetul de stat se creează noi locuri de muncă)
- subvenţionarea întreprinderilor

 Consecinţele măsurilor promovate:

o pe termen scurt:
- reducerea şomajului
- dezvoltarea economiei
o pe termen lung:
- apariţia inflaţiei

„Teoria generală” de regulă

este considerată drept opera
principală a lui Keynes și drept
baza teoretică a
keynesianismului.
 Tema 11 : NEOKEYNESISMUL ŞI
POSTKEYNESISMUL
Neokeynesismul constituie ansamblu de teorii și politici economice inspirate din opera
lui John Keynes, și este mai degrabă un microcurent, o școală de gîndire, decît o
doctrină economică în sensul classic al acesteia.

 Condițiile apariției:
- Crizele si somajul nu mai erau actuale.
- Pe prim-plan apar dinamica economica si inflatia
- Economia capitalista se transforma in economie mixta , predomina sectorul privat si
public.
- Statul este un agent economic activ.

 Reprezentanți:
- Paul Samuelson(1915-2009)
- Roy.Harrd(1900-1978)
- Robert Solow (n.1924)
- James Tobin(1918-2002)

 Specificul :
- Neoclasicii au acordat o atenție primondială analizei productivității.
- Urmăreau scopul asigurării unor ritmuri stabile de creștere economică.
- Neokeynesiștii susțineau că amestecul trebuie să fie sistematic și diret.
- Aportul principal al neokeynesiștilor la dezvoltarea științei economice constă în
elaborarea a două teorii noi și anume:
1.Teoria modernă a creșterii economice- descoperire prin care neokeynesiștii au
pus temelia uneia dintre cele mai importante componente ale macroeconomiei.
2.Teoria neokeynesiană a ciclurilor economice.

 Curentele neokeynesismului:
- Englez
- Francez
- American
 Dezavantajele doctrine:
- Analiza statică (neglija factorul timp)
- Atenție excesivă cererii efective
- Analiza insuficientă a repartițiilor veniturilor.
  DEOSEBIRILE KEYNESISMULUI ŞI NEOKEYNESISMULUI

KEYNESISMUL NEOKEYNESISMUL

 realizarea ocupării complete a  asigurarea unor ritmuri

braţelor de muncă stabile de creştere economică
 intervenţia indirectă şi  amestec sistematic şi direct a
sporadică a statului în viaţa statului în economie
economică  analiză dinamică
 analiză statică

 Curentul francez:
- Ei nu recunosc bugetul de stat în calitate de intervenție a statului în economie și susțin
planul incitativ(de recomandare).
- In 1946 Franța a început să elaboreze planuri cincinale de dezvoltare economică,
acestea determină proporțiile repartiției venitului național( consum 80% , economii
20%).

 Curba lui Philips

După Keynes dacă volumul producției crește atunci numărul șomerilor scade, pe cînd
după Philips, gradul de folosire a forței de muncă nu se află în dependență de nivelul
prețurilor , de rata inflației.
Cu cât şomajul e mai mare, cu atât preţurile cresc mai puţin, şi invers.
  Scoala Americana – Hasen

 Instrumentul principal de reglementare a economiei sunt cheltuielile publice:

- în recesiune → cheltuielile publice cresc
- în expansiune (boom economic) → cheltuielile publice se reduc
 Ajunge la concluzia că economia SUA a trecut patru forme de fluctuații ciclice
I. Cicluri mici (2-3 ani) -provocate de reproducția capitalului circulant.
II.Cicluri mari (6-13 ani)-provocate de investiții în capitalul fix.
III.Cicluri de construcție (17-18 ani)-construirea edificiilor, clădirilor.
IV.Cicluri seculare (mai mult de 50 ani)-sunt provocate de transformări radicale în
știință și tehnică.

 Paul Antony Samuelson :

“Teoria sintezei neoclasice”

Obiectivele macroeconomice:
- Creşterea optimală a produsului social (5%)
- Ocupare ridicată şi şomaj redus
- Stabilitatea preţurilor (creştere lentă)
- Balanţă de plăţi echilibrată şi curs valutar stabil
Politici economice :
- Politica fiscal
- Politica monetară
- Politica comercială externă
- Politica veniturilor
* După Keynes:
Y=C+I
* După sinteza neoclasică:
PNG(Y) = C+I+G+Xn
 Instrumentul principal de intervenţie a statului în economie:
- Politica fiscal
- Politica monetară
(politicile nu trebuie folosite separat, ci împreună prin coordonarea guvernului cu
BancaCentrală)

 Sinteza lui P.Samuelson

- La temelie se află conceptul de economie mixtă(nu poate fi pur administrativă sau pur
de piață)
- Pluralismul formei de proprietate(proprietate privată+ proprietate publică).
- Piața stabilește automat: prețul, cererea ,oferta ,iar statul intervine pentru diminuarea
crizlor ,șomajului,inflației prin achiziții publice, taxe , investiții.
- Împacă micro și macro economia
- Rolul cheie în reglementarea economiei o au politica fiscală și politica monetară.

 Postkeynesismul- micro curent al keynesismului

Reprezentanți:
- J. Robinson
- N.Kaldor
- P.Sraffi.
Aportul postkeynesismului:
- Au extins aria investigațiilor.
- Respingerea teoriei valoare-utilitate și revin la teoria valoare –
muncă( exprimată de Ricardo).
Ideile principale:
- Dinamica creșterii economice în timp.
- Rolul repartiției dintre infalție și șomaj
Teoriile de bază:
1.Dinamica creșterii economice în timp.
 Pe termen scurt- cercetează cauzele abaterii ratei reale economice de rata garantată.
 Pe termen lung- cercetează factorii ce influențează creșterea economică.
- Înzestrarea inițială cu echipament.
- Rata progresului tehnic.
- Rata salariului real.
- Rata ocupației.
 În viziunea postkeynesiștilor rata economiilor nu este constantă și uniformă ca la
Keynes ci depinde de mărimea veniturilor și schimbările ce au loc în repartiția
 veniturilor.

2. Rolul repartiţiei.

Stimulentul principal (după N.Kaldor) în creşterea economică este profitul, iar

(după J.Robinson), salariile mari facilitează realizarea produselor , şi
contribuie la ritmuri înalte ale creşterii economice.

 Contribuţia lui J.Robinson

“Economia concurenţei imperfecte”

“Acumularea capitalului”

 Factorii care influenţează creşterea economică :

- Condiţiile tehnice
- Politica de investiţii
- Condiţiile în care se fac economiile
- Condiţiile în care se desfăşoară concurenţa
- Negocierile privind fixarea salariilor
- Condiţiile financiare
- Starea aşteptărilor indivizilor

Realizarea creşterii economice presupune

acumularea de capital. Tipul ideal de
creştere economică, denumit “Epoca de
Aur”, se caracterizează prin faptul că rata
dorită a acumulării coincide cu cea
posibilă şi permite folosirea deplină a
braţelor de muncă .
Joan Violet Robinson (n. 31 octombrie
1903; d. 5 august 1983) a fost o
economistă engleză
Reprezentantă a Școlii keynesiene.
 Tema 12 : Doctrina neoliberalismului
economic
 Caracteristicile principale ale neoliberalismului:
- Libertatea economică şi responsabilitatea întreprinzătorilor
- Concurenţă fără monopoluri
- Libertatea formării preţurilor
- Stabilitatea circulaţiei monetare
- Intervenţia limitată a statului în economie

 Principalele categorii economice studiate de neoliberali

- Agenţii economici
- Tranzacţii economice
- Pieţele

 Şcolile neoliberale:
- Şcoala de la Freiburg ,W.Eucken (1891-1950) – economist german
- Şcoala de la Viena , Friedrich August von Hayek(1899-1992)
- Şcoala „noilor economişti” francezi , M.Allais (1911-2010) – economist
francez
- Şcoala de la Chicago , M.Friedman (1912-2006) – economist American

 Școala de la Freiburg:
 Reprezentant: Walter EUCKEN

 Lucrări principale: “Bazele economiei politice”

“Principiile politicii economice”

 Aportul şcolii:
- Efectuează sinteza dintre inducţie şi deducţie; istorie şi teorie
- Teoria tipurilor ideale de economie :
*economia liberă de piaţă
*economia centralizată
- Concepţia “echipei de fotbal” :
*societate → teren de fotbal
 *agenţii economici → jucătorii
*statul → arbitru
- A delimitat trei tipuri de politici economice:
*laisser-faire
*colectivistă
*dirijistă

 Şcoala de la Viena

 Reprezentant: Fr. von HAYEK

 Lucrări principale: “Dreptul, Economia, Libertatea”

“Legea, legislaţia şi libertatea”

 Ideile de bază :
1. Conceptul despre libertate (este adept al “mâinii invizibile” şi “ordinii naturale”) :
susţine că libertatea prevede absenţa constrângerii, dar nu şi îngrădirea libertăţii altora
*** Libertatea – valoare supremă a societăţii, condiţia principală a prosperităţii
economice
2. Propune înlocuirea noţiunii “economie de piaţă” cu “catalaxie” – sistem economic care
se autoreglează spontan .
3. “Ordinea spontană” – constituie esenţa pieţei
“Ordinea dirijată” – temelia economiei de comandă
4. Ordinea în societate este stabilă atunci când se bazează pe dominaţia legii “regulile de
joc” – obligatorii pentru toţi
“Statul de drept” şi “economia de piaţă” => două faţete ale medaliei (care nu pot
exista una fără de alta)
5. Principala funcţie a statului:
Elaborarea cadrului juridic corespunzător de desfăşurare a concurenţei între agenţii
economici

 Şcoala de la Chicago (monetarismul Nord-American)

 Reprezentant: Milton FRIEDMAN

 Lucrări principale: “Capitalismul şi Libertatea” ; “Istoria monetară a

SUA”; “Libertatea de a alege”
  Ideile principale :
1. Conceptul despre libertatea economică şi politică : libertatea economică –
cerinţă esenţială pentru libertatea politică (!!! concentrarea puterii
economice şi politice în aceeaşi mână – sursa sigură de tiranie)
2. Conceptul despre suveranitatea consumatorului : sursa activităţii economice –
cerinţele consumatorilor, capacitatea lor de a alege liber bunurile oferite → şi ca
urmare are loc orientarea producătorilor şi redistribuirea resurselor
ALEGEREA CONSUMATORILOR → VENITURI INEGALE
ALEGEREA CETĂŢENILOR → DREPTURI EGALE
3. Monetariştii sunt adepţi ai economiei de piaţă
Caracteristicile principale ale economiei de piaţă:
- Proprietate privată ocrotită de lege;
- Neintervenţia statului în economie;
- Echilibrul pieţei se formează prin intermediul preţurilor, funcţiile căruia sunt: funcţia
informaţională, stimulatoare şi de distribuire a veniturilor
4. Monetariştii critică dirijismul şi introduc corective în teoria keynesistă a consumului.
Conform lor, consumul depinde de:
- VENITUL DISPONIBIL
- VENITUL PERMANENT (aşteptările pe termen lung)
5. Monetariştii afirmă că politica monetară – principală de amestec al statului în
economie (după M.Friedman, “ceea ce ne-am obiţnuit să numim teoria cantitativă a
banilor, în prezent se numeşte monetarism”)

 Evolutia Teoriei Monetariste :

a) J.BODIN : Există dependenţă directă între cantitatea de bani şi
nivelul preţurilor
b) W.PETTY : Există dependenţă indirectă între cantitatea de bani şi
viteza de rotaţie a acestora
c) J.FISHER : Ecuaţia schimbului monetar – PQ
MV  PQ  M 
d) J.M.KEYNES : V
M  L1  Y   L2  i 
L1 – cererea de monedă pe motiv de tranzacţie şi precauţie;
L2 – cererea de monedă pe motiv speculativ; Y – nivelul venitului nominal ; i –
rata nominală a dobânzii
e) M.FRIEDMAN : M
P

 f Y , im , ib ,  a , h, u 