Sunteți pe pagina 1din 7

Tema 2.

Contabilitatea impozitului pe venit al persoanelor juridice și fizice

2.1. Cadrul legislativ și normativ al impozitului pe venit


2.2. Contabilitatea impozitului pe venit reținut la sursa de plată
2.3. Contabilitatea impozitului pe venit aferent activității de antreprenoriat
2.4. Modul de întocmire și prezentare a rapoartelor aferente impozitului pe venit

-2.1-

Cadrul legislativ și normativ al impozitului pe venit:


- Titlul II al Codului fiscal;
- Regulamentul cu privire la reţinerea impozitului pe venit din salariu şi din alte plăţi efectuate de
către patron în folosul angajatului, precum şi din plăţile achitate în folosul persoanelor fizice care nu
practică activitate de întreprinzător pentru serviciile prestate şi/sau efectuarea de lucrări aprobat prin
Hotărîrea de Guvern nr. 697 din 22.08.2014;
- Ordinul ministerului finanţelor nr. 106 din 06.10.2008 cu privire la aprobarea formularului tipizat de
document primar cu regim special „Actul de achiziţie a serviciilor de locaţiune şi a cheltuielilor
aferente”;
- Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 153 din 22 decembrie 2017;
- Catalogul mijloacelor fixe şi activelor nemateriale, aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 338/2003.

Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, orice reprezentanţă, instituţie, organizaţie,
inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, reţin în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în
mărime de 12% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de
întreprinzător, şi a persoanelor care desfăşoară activităţi independente conform cap. 102 şi activităţi în
domeniul achiziţiilor de produse din fitotehnie şi/sau horticultură şi/sau de obiecte ale regnului vegetal
conform cap. 103 al Codului fiscal.
Nu se reţine, în prealabil, suma în mărime de 12% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pe
veniturile următoare: neimpozabile conform art.20; salariile conform art.88; dividende, dobânzi şi royalty
1
(redevențe) conform art.89, 901; veniturile obţinute de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (leasing
operațional, locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor
agricole conform art. 901 (3) – cota impozitului fiind de 10%; venituri ale nerezidentului, conform art.91
(cote diferite ale impozitului pe venit); din înstrăinarea mijloacelor de transport rutier, din înstrăinarea
valorilor mobiliare; suma arendei terenurilor agricole şi/sau suma înstrăinării activelor de capital ale
persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova conform contractelor de leasing, lease-back, gaj, ipotecă
şi/sau în cazurile de înstrăinare forţată a activelor de capital.
Subiecţii impunerii sunt persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit altor
persoane persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, orice reprezentanţă, instituţie, organizaţie,
inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct)
proprietate imobiliară, achită impozit în mărime de 7% din din veniturile de la transmiterea în posesie şi/sau
folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei
terenurilor agricole.
Persoanele menţionate sînt obligate, în termen de 3 zile de la data încheierii contractului, să
înregistreze contractul încheiat la organul fiscal în raza căruia sînt deservite. Acest impozit se achită lunar cel
tîrziu la data de 2 a lunii în curs, sau în avans. Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau
în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) după data de 2, termenul de plată în această lună va fi a doua zi din
momentul încheierii contractului. Suma impozitului achitat în avans nu se va restitui din buget.
Agenţii economici specializaţi (intermediari imobiliari), pînă la data de 25 a lunii următoare
încheierii anului fiscal, prezintă Serviciului Fiscal de Stat informaţia privind contractele de dare în posesie
şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct, superficie) a proprietăţii imobiliare încheiate de către
persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, în modul şi în forma stabilită de Serviciul
Fiscal de Stat.
.
Conform art.92 impozitul pe venit, reţinut la sursa de plată, se varsă la buget unităţii administrativ
teritoriale la locul de reşedinţă al contribuabilului care efectuează aceste reţineri. Sumele impozitului reţinut
la sursa de plată conform art. 88- 91 din Codul fiscal se achită la buget de către persoana care a efectuat
reţinerea în termen pînă la data de 25 a lunii următoare lunii în care au fost efectuate plăţile.

Dările de seamă fiscale privind veniturile achitate şi impozitul pe venit reţinut la sursa de plată se
prezintă de către plătitorii veniturilor organului fiscal teritorial în termen pînă la data de 25 a lunii următoare
lunii în care au fost efectuate plăţile, cu excepţia dării de seamă pentru care este prevăzut alt termen de
prezentare.
Persoanele care sînt obligate să reţină impozitul în conformitate cu art. 88–91 vor prezenta Serviciului
Fiscal de Stat, pînă la data de 25 a lunii următoare încheierii anului fiscal, o dare de seamă, în care vor indica
numele şi prenumele (denumirea), adresa şi codul fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au
fost efectuate plăţile, precum şi suma totală a plăţii şi a impozitului pe venit reţinut. Această dare de seamă va
include şi datele despre persoanele şi/sau veniturile scutite de impozitare prealabilă conform art.90, precum şi
sumele veniturilor achitate în folosul lor.
Pînă la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile, să prezinte
beneficiarului acestor plăţi informaţii privind tipul venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate,
suma deducerilor, precum şi suma impozitului reţinut, în cazul reţinerii. Astfel până la 1 martie a anului fiscal
următor celui în care au fost efectuate plăţile să remită angajatului, în folosul căruia au fost achitate plăţi
salariale, Informaţia privind veniturile calculate în folosul persoanei fizice (juridice) şi privind impozitul pe
venit reţinut din aceste venituri.

REGIMUL FISCAL AL AGENŢILOR ECONOMICI SUBIECŢI AI SECTORULUI


ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII.
Art.541 prevede un regim special de impozitare pentru agenții care nu sînt înregistraţi ca plătitori de
TVA, cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), întreprinzătorilor individuali, precum și agenților
economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de servicii de consultanţă pentru

2
afaceri și management (pct. 70.22 din Clasificatorul Activităților din Economia Moldovei) este mai mare de
60% din venitul din vînzări.
Agenții economici menționați pot alege regimul special de impozitare dacă aceștia:
a) conform situației din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de
declarare, au obținut venit din activitatea operațională din livrări scutite de TVA sau din livrări
scutite și impozabile cu TVA în sumă de pînă la 1,2 milioane de lei, cu condiţia că livrările
scutite de TVA depăşesc 50% din cele impozabile cu TVA;
b) conform situației din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de
declarare, nu au obținut venit din activitatea operațională;
c) s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare.
Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului
economic, pînă la data de 25 aprilie, iar pentru subiecții menționați la pct. c) pînă la data de 25 a lunii
următoare trimestrului de înregistrare.

-2.2-

Impozitul pe venit se reține la sursa de plată în următoarele cazuri:


- Reţineri a impozitului pe venit la plata salariilor;
- Reţinerea finală a impozitului pe venit din unele tipuri de venit ;
- Reţinerea impozitului din dobînzi rezidentului;
- Reţinerile din veniturile nerezidentului.

REŢINERI A IMPOZITULUI PE VENIT LA PLATA SALARIILOR


La calcularea impozitului pe venit din suma veniturilor îndreptate spre plată angajaţilor se iau în
consideraţie tipurile şi mărimea scutirilor la impozitul pe venit de care beneficiază angajaţii.
Art.33-35 din CF prevede următoarele scutiri, precum:
a) Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă)care are un venit anual impozabil mai mic de 360000
de lei, cu excepţia veniturilor prevăzute la art.901, are dreptul la o scutire personală în sumă de
24000 lei pe an;
b) persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de
11280 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală;
c) contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 3000 de lei anual pentru
fiecare persoană întreținută.
Scutirea reprezintă mărimea minimă a venitului unui rezident care nu se supune impunerii cu impozitul
pe venit şi se acordă la locul de muncă de bază al lucrătorilor rezidenţi.
Suma impozitului se determină şi se reţine la momentul îndreptării venitului spre plată din venitul
impozabil, calculat ca diferenţa dintre venitul obţinut de lucrător şi suma scutirilor acordate şi contribuţiilor
individuale la asigurări sociale şi medicale calculate cumulativ.

În contabilitate operațiunile privind plata salariului și reținerea impozitului pe venit din acesta sunt
înregistrate în modul următor:

REŢINEREA FINALĂ A IMPOZITULUI PE VENIT DIN UNELE TIPURI DE VENIT.


A.Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, orice reprezentanţă, instituţie, organizaţie,
inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile
obţinute de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie
şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi imobiliare, cu excepţia arendei
terenurilor agricole.

În baza Hotărîrii Guvernului nr. 762 din 24.06.2008 au fost făcute unele modificări şi completări în
Hotărîrea Guvernului nr. 294 din 17 martie 1998 “Cu privire la executarea Decretului Preşedintelui
Republicii Moldova nr. 406-II din 23 decembrie 1997”. Conform acestora şi ordinului ministerului finanţelor
3
nr. 88/106/2008 din 06.10.2008 cu privire la aprobarea formularului tipizat de document primar cu regim
special „Actul de achiziţie a serviciilor de locaţiune şi a cheltuielilor aferente”a fost introdus “Actul de
achiziţie a serviciilor de locaţiune şi a cheltuielilor aferente”. Formularul tipizat al actului de achiziţie a
serviciilor de locaţiune şi a cheltuielilor aferente se utilizează în cazul operaţiunilor economice ce ţin de
primirea serviciilor, precum şi la refacturarea cheltuielilor aferente serviciilor de locaţiune, obţinute de la
persoanele fizice (cetăţeni), neînregistrate în calitate de subiecţi ai activităţii de antreprenoriat, la care se
anexează în mod obligatoriu facturile eliberate conform contractului de prestare a serviciilor publice de
gospodărire comunală. Formularul a fost modificat prin Ordinul Ministerului Finanțelor 46 din 05.03.19,
(MO94-99/15.03.19, art.497 în vigoare 15.03.19).

B. De asemenea, se reține şi se achită la buget un impozit: - 6% din dividende, inclusiv sub formă de
acţiuni sau cote-părţi, cu excepţia celor aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008–
2011 inclusiv; - 15% din dividende, inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, aferente profitului
nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008–2011 inclusiv; - 15% din suma retrasă din capitalul social
aferentă majorării capitalului social din repartizarea profitului net şi/sau altor surse constatate în capitalul
propriu între acţionari (asociaţi) în perioadele fiscale 2010–2011 inclusiv, în conformitate cu cota de
participaţie depusă în capitalul social; - 12% din royalty achitate în folosul persoanelor fizice.

Impozitul se achită la buget pînă la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost efectuate plăţile în
contul dividendelor.

C.Cîştigurile obţinute de la jocurile de noroc, loterii şi de la campaniile promoţionale atît în formă


monetară, cît şi nemonetară în scopuri de impozitare reprezintă venituri impozabile. Conform art. 901 (33),
fiecare plătitor de câştiguri urmează să reţină şi să verse la buget un impozit în mărime de: 12% din cîştigurile
de la jocurile de noroc, cu excepţia cîştigurilor de la loterii şi/sau pariuri sportive în partea în care valoarea
fiecărui cîştig nu depăşeşte 1% din scutirea personală stabilită la art.33 alin.(1); 12% din cîştigurile de la
campaniile promoţionale în partea în care valoarea fiecărui cîştig depăşeşte mărimea scutirii personale
stabilite la art.33 alin.(1).

D. Fiecare comisionar reţine un impozit în mărime de 10% din plăţile efectuate în folosul persoanei
fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute
de către acestea aferente desfacerii prin unităţile comerţului de consignaţie a mărfurilor.

REŢINEREA IMPOZITULUI DIN DOBÎNZILE REZIDENTULUI


Conform articolului 89 al Codului Fiscal există obligaţia de a reţine şi achita ca parte a impozitului o
sumă egală cu 12% din plata: dobînzilor în folosul persoanelor fizice, cu excepţia întreprinzătorilor
individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier).

-2.3-
Metoda de evidenţă, conform art.44 CF este pentru persoanele juridice – contabilitatea de angajamente.
Prin contabilitatea de angajamente se înţelege metoda conform căreia:
a) venitul este raportat la perioada fiscală în care a fost cîştigat;
b) deducerea se permite în perioada fiscală în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile ori
au fost efectuate alte plăţi, cu condiţia că aceste cheltuieli şi plăţi nu trebuie raportate la o altă
perioadă fiscală în scopul reflectării corecte a venitului;
c) pierderile aferente returnării activelor livrate în anii precedenţi, sumele reducerii de preţ,
disconturilor şi rabaturilor acordate/primite în perioada de gestiune pentru livrările/achiziţiile
efectuate în anii precedenţi se raportează şi se deduc respectiv în scopuri fiscale în perioada fiscală
în care acestea au fost constatate şi/sau calculate, şi/sau acordate;

4
d) cheltuielile aferente sumei TVA care se exclude din deducere conform art. 102 alin. (6) se raportează
şi se deduc respectiv în scopuri fiscale în perioada fiscală în care acestea au fost raportate la
cheltuieli;
e) venitul aferent sumei TVA, atribuită anterior la costuri sau la cheltuieli, care se deduce conform art.
102 alin. (7) se raportează în scopuri fiscale în perioada fiscală în care aceasta a fost dedusă.
Contribuabilul care foloseşte contabilitatea angajamentelor nu are dreptul să facă nici un fel de deduceri
pînă la momentul efectuării plăţilor dacă el are obligaţii faţă de o persoană interdependentă care foloseşte
contabilitatea de casă. Conform art.5 persoană interdependentă – membru al familiei contribuabilului sau
persoana care controlează contribuabilul, este controlat de contribuabil sau se află împreună cu acesta sub
controlul unui terţ. În sensul prezentului punct.

Potrivit art.84 impozitul pe venit se contabilizează şi se achită în rate la buget pentru fiecare trimestru nu
mai tîrziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie ale anului fiscal, sume egale cu 1/4 din:
a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit pentru anul respectiv; sau
b) impozitul ce urma să fie plătit pentru anul precedent.
Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă Serviciului Fiscal de Stat nu mai tîrziu de data de
25 a lunii a treia după finele perioadei fiscale de gestiune. Potrivit art.121 al Codului fiscal perioadă fiscală
privind impozitul pe venit se înţelege anul calendaristic la încheierea căruia se determină venitul impozabil şi
se calculează suma impozitului care trebuie achitată.

În conformitate cu Planul general de conturi contabile de care se conduce contabilitatea entităţii, sunt
aplicate următoarele conturi şi subconturi la ţinerea contabilităţii impozitului pe venit din activitatea de
întreprinzător:
- contul 225 „Creanţe ale bugetului”, subcontul 225.1 „Creanţe privind impozitul pe venit”;
- contul 534 „Datorii faţă de buget”, subcontul 534.1 „Datorii privind impozitul pe venit din activitatea
de întreprinzător şi profesională”;
- contul 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit”, subcontul 731.1 „Cheltuieli privind impozitul pe
venit”.
Impozitul pe venitul aferent activităţii de întreprinzător se contabilizează cu ajutorul contului 534
„Datorii faţă de buget”. Acest cont este de pasiv şi se aplică la generalizarea informaţiei privind existenţa,
apariţia şi stingerea datoriilor faţă de buget.
Întrucît este un cont de pasiv în creditul contului contabil 534 „Datorii faţă de buget” se contabilizează
apariţia şi majorarea datoriilor faţă de buget, iar în debit se reflectă stingerea sau diminuarea datoriilor faţă de
buget.
Pentru ţinerea evidenţei datoriei privind impozitul pe venit pentru activitatea de întreprinzător este
prevăzut subcontul 534.1 „Datorii privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător şi profesională”.

Aceste operaţiuni cu privire la impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător au fost reflectate de
către contabilitatea entităţii în următoarele registre contabile:
- Jurnalul-order la contul 225 „Creanţe ale bugetului”;
- Jurnalul-order la contul 534 „Datorii faţă de buget”;
- Jurnalul-order la contul 731 „Cheltuieli privind impozitul pe venit”.
Datoria entităţii privind impozitul pe venitul din activitatea antreprenorială constituie obligaţiunea de a
achita la bugetul de stat o anumită cotă din profitul obţinut pentru fiecare an de raportare fiscală. Raportarea
şi respectiv calcularea impozitului pe venitul din activitatea de întreprinzător se efectuează anual.

Suma impozitului pe venit se determină la sfîrşitul anului de gestiune, luînd în consideraţie:


soldul datoriei sau creanţei privind impozitul pe venit la începutul anului de gestiune;
suma datoriei sau creanţei curente privind impozitul pe venit calculată la sfîrşitul anului de gestiune
în Declaraţie;
suma facilităţilor calculate din suma calculată a impozitului pe venit sau acordate sub formă de
scutire a impozitului pe venit;
5
suma trecerilor în cont şi achitată în timpul anului.
Diferenţa dintre suma declarată a impozitului pe venit din activitatea de întreprinzător în baza declarației
şi suma achitată în rate pe parcursul anului constituie suma rămasă a impozitului pe venit din activitatea de
întreprinzător, care se transferă la buget nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor perioadei fiscale de
declarare, care constituie termenul fixat pentru prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit din
activitatea de întreprinzător.

-2.4-

În Monitorul Oficial din 07.09.2018 a fost publicat Ordinul MF nr. 149 din 5 septembrie 2018 privind
aprobarea formularului-tip “Nota de informare privind salariul şi alte plăţi efectuate de către angajator în
folosul angajaţilor, precum şi plăţile achitate rezidenţilor din alte surse de venit decât salariul şi impozitul pe
venit reţinut din aceste plăţi” (Forma IALS18) şi a Modului de completare a acestuia. Ordinul MF nr. 149 din
5 septembrie 2018 a fost modificat în baza Ordinului Ministerului Finanțelor 115 din 22.08.19 (Monitorul
Oficial nr.269-272/30.08.19, art.1452 în vigoare din 01.01.2020)

Formularul-tip “Nota de informare privind salariul şi alte plăţi efectuate de către angajator în folosul
angajaţilor, precum şi plăţile achitate rezidenţilor din alte surse de venit decât salariul şi impozitul pe venit
reţinut din aceste plăţi” (Forma IALS18), conform anexei nr.1 şi Modul de completare a acestuia, conform
anexei nr.2 la Ordinului Ministerului Finanțelor 115 din 22.08.19 (Monitorul Oficial nr.269-272/30.08.19,
art.1452 în vigoare din 01.01.2020)
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=122954&lang=ro#

Declarația cu privire la impozitul pe venit pentru agenții economici (forma VEN12) se prezintă conform
anexei nr.1 la Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 153 din 22 decembrie 2017 cu modificarea ulterioară în
baza Ordinului Ministerului Finanțelor nr.5 din 10.01.2020 (publicat în Monitorul Oficial nr.7-13/17.01.20
art.25, în vigoare 17.01.2020). De asemenea, este aprobată și Modalitatea de completare a Declarației cu
privire la impozitul pe venit pentru agenții economici.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=119968&lang=ro

În Monitorul Oficial nr. 499-503 din 21.12.2018 a fost publicată Hotărîrea Guvernului nr. 1251 din
19.12.2018 cu privire la modificarea Hotărîrii Guvernului nr. 289/2007 pentru aprobarea Regulamentului
privind evidența şi calcularea uzurii mijloacelor fixe în scopuri fiscale. Modificările au intrat în vigoare
începând cu 21 decembrie 2018.
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=113425&lang=ro

Conform noii redacții a pct. 3 din Regulament, proprietatea pe care se calculează amortizarea este
proprietatea materială reflectată în bilanțul contribuabilului în conformitate cu legislația şi folosită în
activitatea de întreprinzător, a cărei valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a cărei
perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depășește suma stabilită de prevederile Codului
fiscal. Mijloacele fixe primite ca aport în capitalul social şi folosite în activitatea de întreprinzător reprezintă
obiect al calculării amortizării.
Nu se calculează amortizarea terenurilor, vitelor productive şi de muncă (cu excepţia cailor de muncă,
cîinilor de pază), fondurilor de bibliotecă, plantațiilor perene care nu au intrat pe rod, mijloacelor fixe care nu
sînt folosite în activitatea de întreprinzător, construcțiilor nefinalizate.
Sînt considerate, de asemenea, proprietate pe care se calculează amortizarea investițiile efectuate în
mijloacele fixe menționate la art. 26 alin. (3) și art. 261 alin. (3) din Codul fiscal. Calcularea şi deducerea
amortizării mijloacelor fixe care fac obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar în cazul
leasingului financiar şi de către locator în cazul leasingului operațional.
Nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepția cazurilor în care
valoarea acestora a fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului. În cazul finanțării parțiale a
procurărilor mijloacelor fixe și/sau creării cu forțe proprii din surse ce constituie venituri neimpozabile,
6
amortizarea se va calcula pentru partea suportată de către întreprindere. Suma subvențiilor obținute în urma
efectuării investițiilor prin procurarea mijloacelor fixe din sursele proprii nu influențează asupra mărimii
bazei valorice a mijloacelor fixe.
Evidența mijloacelor fixe în scopuri fiscale conform prevederilor art. 261 din Codul fiscal se va ţine
pentru fiecare obiect separat. Amortizarea mijloacelor fixe se efectuează prin utilizarea metodei liniare de
amortizare. Amortizarea se calculează lunar începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în
funcțiune. În cazul ieșirii din exploatare a mijlocului fix în cursul perioadei fiscale, calculul amortizării se va
efectua pentru luna în care are loc ieșirea mijlocului fix.
Diferențele din reevaluarea mijloacelor fixe nu se recunosc în scopuri fiscale. Mărimea lunară a
amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulțirea bazei valorice a mijloacelor
fixe cu norma de amortizare respectivă și raportarea la 12 luni:

Am.f.=(Vm.f. * Na)/12

unde: Am.f. – amortizarea calculată în scopuri fiscale;


Vm.f. – valoarea mijlocului fix supus amortizării;
Na – norma amortizării pentru fiecare mijloc fix.
Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se va determina ca raportul dintre 100% şi durata de
funcționare utilă a acestuia stabilită în Catalogul mijloacelor fixe și activelor nemateriale, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului nr. 338/2003.
Durata de funcționare se utilizează pentru mijloacele fixe nou-procurate de către entitățile care aplică
prevederile art. 261 din Codul fiscal. Pentru mijloacele fixe a căror amortizare a fost calculată conform art. 26
din Codul fiscal, durata de funcționare reprezintă diferența dintre durata stabilită în Catalogul menționat și
numărul perioadelor fiscale în care a fost calculată amortizarea potrivit art. 26 din Codul fiscal. Durata de
funcționare pentru mijloacele fixe constatate conform art. 261 alin. (3) din Codul fiscal (investițiile efectuate
în mijloacele fixe care fac obiectul unui contract de leasing operațional, concesiune, arendă, comodat,
sublocațiune) reprezintă durata contractului încheiat.
În funcție de tipul (forma) arendei, leasingului se va stabili cine va suporta cheltuielile privind
amortizarea imobilizărilor, precum şi cheltuielile pentru reparație. Astfel, amortizarea imobilizărilor luate în
arendă finanțată şi leasing financiar se calculează de către locatar (arendaș) în fiecare perioadă de gestiune pe
parcursul duratei de funcționare utilă a acestora. Respectiv, în scopuri fiscale, amortizarea se calculează de
către locatar (arendaș).
Cheltuieli de delegaţii. În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din Codul fiscal, se permite
deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul anului
fiscal, exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător. Potrivit art. 24 alin. (3) din Codul fiscal, deducerea
cheltuielilor de delegaţii a agenţilor economici se permite în limitele stabilite de Guvern.
Modalitatea de delegare şi apreciere a plafonului de deducere a cheltuielilor aferente acesteia, sunt
stabilite prin Regulamentul cu privire la delegarea salariaţilor entităţilor din Republica Moldova, aprobat
prin Hotărîrea Guvernului nr. 10 din 05.01.2012. În prezent, prevederile acestui Regulament trebuie
aplicate ținînd cond de modificare operate în baza Hotărîrii Guvernului 118 din 26.02.2020 (Monitorul
oficial nr.70-74/06.03.20 art.195; în vigoare 06.04.2020).
https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=120665&lang=ro#
Cheltuielile de transport. Salariatului delegat i se achită cheltuielile de transport la tarifele clasei
economice potrivit documentelor primare, inclusiv conform actelor de călătorie prezentate. În cazul
neprezentării documentelor de călătorie, compensarea cheltuielilor pentru serviciile de transport pe
teritoriul Republicii Moldova se efectuează conform tarifului minim.
Cheltuieli pentru locațiune. Salariatului delegat i se compensează cheltuielile efective pentru
locaţiune, inclusiv pentru serviciile obligatorii prestate în hoteluri, conform cerinţelor privind utilarea
camerelor din hoteluri, în mărime ce nu va depăşi plafoanele de cazare pentru fiecare 24 ore, prevăzute în
anexa nr.2 la Regulament.
În cazul în care nu sînt prezentate documentele primare a cheltuielilor de locaţiune, aceste cheltuieli
se compensează salariatului la delegarea în hotarele Republicii Moldova în anumită mărime.