ELASTICITATEA SI ECHILIBRUL PIETEI

1. Elasticitatea cererii

Sensibilitatea cererii, modul în care aceasta reacţionează la modificarea condiţiilor ce o

influenţează poartă numele de elasticitatea cererii.

a) Elasticitatea cererii în funcţie de preţ

Modificarea cantităţii cerute în funcţie de modificarea preţului este cea mai utitlizată formă
a elasticităţii. Măsurarea acesteia se realizează cu ajutorul coeficientului de elasticitate a cererii
la preţ, determinat ca un raport între variaţia procentuală a cantităţii cerute şi variaţia procentuală
a preţului.
Formula uzuală de determinare a elasticităţii este:
Ec/p=%ΔQ/%ΔP, în care:
- Ec/p= coeficientul de elasticitate a cererii la preţ;
- %ΔQ = modificarea procentuală a cantităţii cerute (ΔQ/Q0);
- %ΔP = modificarea procentuală a preţului (ΔP/ P0).
Calculat astfel, coeficientul arată cu cât se modifică, procentual, cantitatea cerută, la o
modificare cu un procent a preţului, în condiţiile în care punctul de referinţă pentru determinarea
elasticităţii este P0. Cu titlu de exemplu, dacă la o reducere a preţului de la 1000 de lei la 500 de
lei, cantitatea cerută creşte de la 4 la 8, elasticitatea cererii va fi:
Ec/p= [(8 - 4)/4]:[(500-1000)/1000]=-2
Spunem în această situaţie că, la o reducere cu 1% a preţului, cantitatea cerută a crescut cu
2%, în condiţiile în care am folosit ca punct de referinţă (1000;4).
Semnul "-" al coeficientului de elasticitate a cererii la preţ exprimă relaţia inversă dintre
preţ şi cantitatea cerută, fiind de cele mai multe ori neglijat atunci când se apreciază gradul de
elasticitate.
Asfel, în funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a cererii la preţ, vom spune că:
- cererea este elastică, dacă Ec/p>1, în valoare absolută;
- cererea este inelastică, dacă Ec/p<1, în valoare absolută;
- cererea are elasticitate unitară, dacă Ec/p=1, în valoare absolută;
- cererea este perfect elastică, dacă Ec/p=∞, în valoare absolută;
- cererea este perfect inelastică, dacă Ec/p=0.
Ultimele trei tipuri de elasticitate îmbracă o formă grafică specifică, astfel:
• cererea cu elasticitate unitară este o hiperbolă echilateră în care produsul dintre cantitatea cerută
şi preţ este constant:
 P

Ec/p=1

Q
Graf. 1. Cerere cu elasticitate unitară
• cererea perfect elastică este o dreaptă paralelă cu abscisa:
P

Ec/p=∞
Po

Q
Graf. 2. Cerere perfect elastică
În această situaţie, la preţul critic Po consumatorii vor cumpăra întreaga cantitate
disponibilă, iar peste punctul critic nu vor mai cumpăra nimic.
• cererea perfect inelastică este o dreaptă paralelă cu ordonata:
P
Ec/p=0

Q0 Q
Graf. 3. Cerere perfect inelastică
În această ultimă situaţie cantitatea cerută nu depinde de preţ.

Elasticitatea cererii la preţ şi încasările firmei

Cunoaşterea formei de elasticitate a cererii este importantă pentru firmă, deoarece

încasările sale se modifică o dată cu modificarea preţului tocmai în funcţie de această elasticitate.
Veniturile firmei reprezintă produsul dintre preţ şi cantitatea vândută: VT=PxQ, fiind egale
cu cheltuielile consuamtorilor pentru respectivul produs.
- dacă cererea este elastică, adică Ec/p>1, venitul total creşte;
- dacă cererea este inelastică, adică Ec/p<1, venitul total scade;
- dacă cererea are elasticitate unitară, adică Ec/p=1, venitul total este constant. Este acum evident
de ce firmele care se confruntă cu o cerere inelastică, cum ar fi producătorii de combustibili sau
de medicamente, sunt avantajaţi de creşterea preţurilor: venitul şi profitul lor cresc o dată cu
creşterea preţului. Pe de altă parte, există firme care ajung la acelaşi rezultat prin reducerea
preţurilor: cele care se confruntă cu o cerere elastică ( cum ar fi producătorii de îmbrăcămite, de
electronice ş.a.).
 Factorii care influenţează elasticitatea cererii la preţ

Cei mai importanţi factori care influenţează elasticitatea la preţ a cererii sunt: gradul de
substituire al bunurilor, ponderea cheltuielilor cu bunul studiat în totalul cheltuielilor
consumatorului, natura bunului şi perioada de timp de la modificarea preţului.
i) Gradul de substituire al bunurilor. În general, cu cât un bun este mai uşor de substituit în
consum, cu atât elasticitatea la preţ a cererii pentru bunul respectiv este mai mare. De exemplu,
serviciul de transport asigurat de S.N.C.F.R. are doar câţiva substituenţi, cum ar fi transportul cu
automobilul personal sau cel asigurat cu alte mijloace de transport în comun decât trenul
(autocare, microbuze e.t.c.). Acesta este un motiv în plus pentru ca cererea pentru serviciile de
transport furnizate de S.N.C.F.R. să fie inelastică.
ii) Ponderea cheltuielilor cu bunul studiat în totalul cheltuielilor consumatorilor. Cu cât
această pondere este mai mare, cu atât elasticitatea este mai ridicată. De exemplu, o creştere cu
30% a preţului pâinii înseamnă o creştere de la 3 lei la 3,9 lei. La un salariu mediu de 1800 lei
ponderea consumului de pâine creşte în medie de la 5% la 6,5%, ceea ce probabil nu va afecta
semnificativ consumul de pâine, deci cererea de pâine este inelastică. În schimb o creştere a
cheltuielilor cu hrana lunară la români cu 30% de la 1200 de lei la 1690 de lei echivalează cu o
creştere a ponderii de la 66,67% la 93,8% şi desigur va influenţa decisiv cererea de alimente.
iii) Natura bunului. Pentru bunurile de strictă necesitate, cum ar fi apa, energia ş.a., cererea tinde
să fie inelastică, dacă toate celelalte condiţii nu se modifică. Este logic să presupunem că nu vom
renunţa la duşul zilnic dacă apa se scumpeşte cu 10, 20 sau chiar 50%. În schimb, pentru bunurile
aşa-zise de lux, cum ar fi blănurile sau pietrele preţioase, cererea este elastică.
iv) Perioada de timp de la modificarea preţului. Studii empirice demonstrează că elasticitatea
cererii este cu atât mai mare cu cât a trecut mai mult timp de la modificarea preţului deoarece
consumatorii au nevoie de o perioadă de acomodare la noile preţuri. De exemplu, dacă tarifele
Romtelecom se triplează peste noapte, numărul convorbirilor telefonice în reţeaua de telefonie
fixă nu se va reduce spectaculos în primele zile, dar cu siguranţă se va diminua semnificativ după
o lună sau după un an de la scumpire.

b) Elasticitatea cererii în funcţie de venitul consumatorilor

Elasticitatea cererii la venit exprimă cât de sensibilă este cererea pentru un anumit bun la
modificarea veniturilor consumatorilor. Măsurarea acesteia se face cu ajutorul coeficientului de
elasticitate a cererii la venit determinat ca un raport între modificarea procentuală a cantităţii
cerute şi modificarea procentuală a venitului consumatorilor:
Ec/V=% ΔQ/ %ΔV, în care V este venitul consumatorilor.
În funcţie de valorile acestui coeficient distingem două tipuri de bunuri:
i) Bunuri normale, pentru care Ec/V > 0 şi
ii) Bunuri inferioare, pentru care Ec/V < 0.

c) Elasticitatea încrucişată a cererii

Prin elasticitate încrucişată a cererii înţelegem modificarea cererii pentru un bun în

funcţie de modificare preţului altor bunuri, cum ar fi bunurile substituibile şi bunurile
complementare. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii se determină ca un raport între
modificarea procentuală a cantităţii cerute dintr-un bun şi modificarea procentuală a preţului altui
bun, astfel:
Ecx/py=% ΔQx/% ΔPy, în care Qx este cantitatea cerută din bunul x, iar Py este preţul bunului
y. În funcţie de acest coeficient bunurile pot fi:
- substituibile, dacă Ecx/py>0;
- complementare, dacă Ecx/py<0.
Măsurarea elasticităţii încrucişate poate fi de ajutor, de exemplu, unei firme ca
Romtelecom acuzată că profită de poziţia sa de monopol. Dacă Romtelecom va solicita evaluarea
elasticităţii încrucişate a serviciului său la preţul serviciilor de telefonie mobilă, iar în urma
evaluării ar rezulta un coeficient să presupunem de 3, aceasta ar însemna că la o reducere cu 1%
a tarifelor la telefonia mobilă, serviciile solicitate Romtelecom-ului scad cu 3%. În consecinţă,
Romtelecom poate susţine că, în realitate, acţionează pe o piaţă de oligopol şi nu este un monopol,
deci nu are cum să profite de o situaţie care nu există.
2. Elasticitatea ofertei. Factorii care influenţează elasticitatea ofertei la preţ

Elasticitatea ofertei exprimă modul în care reacţionează oferta la modificarea factorilor

care o influenţează, altfel spus cât de sensibili sunt producătorii la schimbarea condiţiilor ofertei.

a) Elasticitatea ofertei în funcţie de preţ

Modificarea cantităţii oferite în funcţie de modificarea preţului este cea mai utitlizată formă
a elasticităţii, fiind numită şi simplu, elasticitatea ofertei. Măsurarea acesteia se realizează cu
ajutorul coeficientului de elasticitate a ofertei în funcţie de preţ, determinat ca un raport între
variaţia procentuală a cantităţii oferite şi variaţia procentuală a preţului.
Formula uzuală de determinare a elasticităţii este:
Eo/p=%ΔQ/%ΔP, în care:
- Eo/p= coeficientul de elasticitate a ofertei la preţ;
- %ΔQ = modificarea procentuală a cantităţii oferite (ΔQ/Q0);
- %ΔP = modificarea procentuală a preţului (ΔP/ P0).
Calculat astfel, coeficientul arată cu cât se modifică, procentual, cantitatea oferită, la o
modificare cu un procent a preţului, în condiţiile în care punctul de referinţă pentru determinarea
elasticităţii este P0. Cu titlu de exemplu, dacă la o reducere a preţului de la 1000 de lei la 500 de
lei, cantitatea oferită scade de la 5 unităţi la 2 unităţi, elsticitatea ofertei va fi:
Eo/p= [(2 - 5)/5]:[(500-1000)/1000]=1,2.
Spunem în această situaţie că, la o reducere cu 1% a preţului, cantitatea oferită a scăzut cu
1,2%, în condiţiile în care am folosit ca punct de referinţă (1000;5).
Asfel, în funcţie de valoarea coeficientului de elasticitate a ofertei la preţ, vom spune că:
- oferta este elastică, dacă Eo/p>1;
- oferta este inelastică, dacă Eo/p<1;
- oferta are elasticitate unitară, dacă Eo/p=1;
- oferta este perfect elastică, dacă Eo/p=∞;
- oferta este perfect inelastică, dacă Eo/p=0.
Curbele cu elasticitate constantă a ofertei la preţ îmbracă o formă grafică specifică, astfel:
• oferta perfect elastică este o dreaptă paralelă cu abscisa, întrucât sub preţul de referinţă oferta
este zero, iar la acest preţ oferta este infinit:
P

Q
Graficul 4 Ofertă perfect elastică
• oferta perfect inelastică este o dreaptă paralelă cu ordonata; indiferent de preţ cantitatea oferită
nu se modifică:
P

Q
Graf. 5 Ofertă perfect inelastică

• Oferta cu elasticitate unitară este o dreaptă care trece prin origine, pentru că modificarea relativă
a cantităţii este egală cu modificarea preţului:
P

Q
Graficul 6 Ofertă cu elasticitate unitară
Elasticitatea ofertei la preţ este influenţată de o serie de factori, dintre care cei mai
importanţi sunt:
i) Costul producţiei. Cu cât costul producţiei este mai mare, cu atât elasticitatea este mai mică.
Explicaţia se află în variaţia preţurilor factorilor de producţie: când preţul unui bun creşte,
producătorii doresc să ofere mai mult din respectivul bun pe piaţă. De aceea ei solicită o cantitate
mai mare de factori de producţie pe piaţa resurselor economice, determinând o creştere a preţului
factorilor. În consecinţă, costul producţiei creşte şi acţionează ca o frână în calea creşterii ofertei;
oferta creşte mai puţin, iar elasticitatea este mai mică.
ii) Gradul de substituire al bunurilor în ofertă; dacă bunurile sunt uşor substituibile,
elasticitatea ofertei este mare. În exemplul cu brânza şi iaurtul, firma producătoare poate să-şi
orienteze rapid resursele către bunul mai scump, astfel că oferta din cele două bunuri este elastică.
Dacă vom considera însă piaţa lactatelor în general, o reducere a preţului lactatelor nu va diminua
semnificativ oferta deoarece este dificil să schimbe specializarea factorilor de producţie de la
producerea de lactate către alte produse; oferta este mai puţin elastică.
iii) Complementaritatea în ofertă a bunurilor; o creştere a preţului tărâţelor, fără modificarea
preţului la făină, nu va schimba semnificativ oferta de tărâţe, deoarece ele rezultă doar din
producerea de făină. Oferta este puternic inelastică.
iv) Posibilităţile de stocare şi costul stocării. Cu cât posibilităţile de stocare sunt mai numeroase,
elasticitatea ofertei este mai mare. Cu cât costul stocării este mai mare, elasticitatea ofertei este
mai mică. De exemplu, peştele proaspăt nu este stocabil. O reducere a preţului la peşte pe piaţă
nu va diminua oferta; dealtfel aceasta este una din explicaţiile pentru care preţul scade către
sfârşitul zilei. Un alt exemplu îl constituie mărfurile cu volum mare, cum ar fi polistirenul
expandat, care necesită un spaţiu mare de stocare şi cheltuieli mari, având o elasticitate mică a
ofertei.
v) Perioada de timp de la modificarea preţului. Oferta este mai elastică pe termen lung decât
pe termen scurt. Explicaţia rezidă în faptul că producătorii au nevoie de timp pentru a reacţiona
la modificarea preţului. Pe termen foarte scurt (perioada pieţei) oferta este perfect inelastică,
deoarece ea are nevoie de un timp minim pentru a se modifica. Pe termen scurt, oferta devine
inelastică, pentru că producţia poate creşte doar pe seama factorilor de producţie variabili. Pe
termen lung toţi factorii de producţie sunt variabili şi oferta este elastică.