BIBLIOGRAFIE

1. ARTUR, T. M. Super shedding of Escherichia coli O157:H7 by cattle and the impact on beef carcass
contamination. In: Meat Science, 2010, Vol. 86, pp. 32–37.
2. JUNEJAA, V. K. et al. Mathematical modeling of growth of Salmonella in raw ground beef under
isothermal conditions from 10 to 45 °C. In: International Journal of Food Microbiology, 2009, Vol. 131, pp.
106–111.
3. PAPADOPOULOU, O. S. Transfer of foodborne pathogenic bacteria to non-inoculated beef fillets through
meat mincing machine. In: Meat Science, 2012, Vol. 90, pp. 865–869.
4. SO JUNG KIM, DONG SUN LEE. Simple microbial growth model applicable to dynamic temperature
conditions: Evaluation of a nondimensional model. In: Journal of Food, Agriculture & Environment, 2009,
Vol.7 (3&4), pp. 192-196.
5. TIAN, DING et al. Modelling of Escherichia coli O157:H7 growth at various storage temperatures on beef
treated with electrolyzed oxidizing water. In: Journal of Food Engineering, 2010, Vol. 97, pp. 497–503.
6. www.scritube.com/biologie/examenul microbiologic34699.php
7. www.docstoc.com/docs/121539994/medii de cultură

CZU:619 :616.995.1(478)

SITUAŢIA EPIZOOTOLOGICĂ A HELMINTOZELOR LA OVINE DIN

SECTORUL PARTICULAR AL RAIONULUI FĂLEŞTI

ILIE CERCEL, NICOLAI RUSSU

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Summary. It was studied the epizootic situation of helminthiasis in sheep in the north of the country,
over the three seasons: summer, autumn and winter. In this respect the parasitological examination of faeces
was made from sheep of different age categories for forecasting and assessing the peak moments of animal
infestation with larvae of these parasites.
Key words: Associated invasion, Helminthiasis, Parasitism, Sheep.

INTRODUCERE
Cercetările din ultimii ani au evidenţiat implicaţiile negative ale paraziţilor la ovine
provocîndu-le perturbări metabolice cu consecinţe economice negative.
Încărcătura parazitară la ovine include numeroase specii de: Protozoare, Trematode, Cestode,
Nematode, Artropode. Unele dintre ele prin posibilitatea transmiterii la om, constituie un risc
important pentru acesta. Fiecare zonă geografică se caracterizează prin anumite condiţii climaterice
la care se adaptează atît animalele gazdă cît şi paraziţii. Dependent de aceste condiţii care se
manifestă în sistemul parazit-gazdă, spectrul helmintologic se caracterizează printr-o structură
specifică, studierea căreia are un rol important atît practic cît şi ştiinţific în planificarea, organizarea
şi desfăşurarea măsurilor antiparazitare. De aceea, studiul efectuat de noi a avut drept scop stabilirea
eficacităţii unor tratamente antiparazitare aplicate oilor din sectorul privat al raionului Făleşti.

MATERIAL ŞI METODE
Studiile au fost realizate în raionul Făleşti, zona de nord, cu condiţii pedo-climaterice şi
factori biotici specifici, de-a lungul a trei anotimpuri: vară, toamnă, iarnă. În acest sens s-au
examinat ovine aparţinînd unor producători individuali, oile fiind grupate arbitrar în 3 turme,
conform poziţiei geografice a localităţii de unde proveneau. Astfel turma I cuprindea oile
localităţilor Făleşti, s. Navirneţ şi s. Colineşti; turma II cuprinde oile s. Făleştii-noi şi Petrosul-Nou;
turma III cuprinde oile localităţilor Marandeni şi Catrani. Menţionăm că oile erau de rasa Karacul şi
Ţigae cu diferite categorii de vîrste.
Diagnosticul helmintologic a fost efectuat prin vitam, recoltîndu-se 1,067 probe coprologice,
dintre care în luna august-270, septembrie-185, octombrie-208, noiembrie-156, decembrie-238.

201
 În perioada analizată s-au efectuat examene larvoscopice calitative prin metode Baerman.
Rezultatele s-au apreciat în mod condiţionat după cum urmează: 1-5 larve.

REZULTATE ŞI DISCUŢII
Despre fenomenul de poliparazitism la ovine, în special în ultimile decenii, s-au publicat
rezultatele a numeroase cercetări efectuate în multe ţări, inclusiv în Moldova (ZGARDAN, 1985;
1986; ZGARDAN, N. TĂLĂMBUŢĂ 1988, 1994; ZGARDAN ŞI COLAB., 1993; NINA
TĂLĂMBUŢĂ, 1995) Ucraina (TRACI, 1983; ŞEHOVŢOV, 1990).
Există în literatura de specialitate numeroase alte date care arată omniprezenţa fenomenului
de poliparazitism la om şi animale, inclusiv la ovine (WIECZOBOWEKI, 1979; FIGUIEREDO
LIMA ŞI CARDOSO, 1980; ASSOKI, 1981; ŞEHOVŢOV CITAT DE NINA TĂLĂMBUŢĂ,
1995; BERGER, 1987).
Trebuie să subliniem însă faptul că, aşa cum rezultă din datele întâlnite în literatură şi cum se
confirmă perfect în practică, asociaţiilor parazitare cu helminţi, protozoare, arahnide şi insecte li se
adaugă un considerabil număr de specii de microorganisme (bacterii, virusuri, fungi) având o largă
răspândire în natură, inclusiv la nivelul speciei ovine. De aceea, prin însăşi definiţie,
poliparazitismul, este considerat ca fiind fenomenul biologic al parazitării concomitente şi
succesive cel puţin 2 specii de vieţuitoare (protozoare, helminţi, arahnide, insecte, fungi, bacterii,
virusuri) la om, animale, plante şi mediu.
Rezultatele examenelor parazitologice efectuate de noi, colaborate cu rezultatele
investigaţiilor întreprinse timp îndelungat în România (GH. OLTEANU, 1962; OLTEANU ŞI
LUNGU, 1962; OLTEANU ŞI COLAB., 1985, 1993; DULCEANU, 1980; DULCEANU ŞI
TERENTE 1994), în Republica Moldova (ZGARDAN, 1986; ZGARDAN ŞI COLAB., 1991, 1993,
1994; NINA TĂLĂMBUŢĂ, 1995) şi Ucraina (TCACI, 1986; ŞEHOVŢOV ŞI COLAB., 1984)
stau la baza determinării faunei parazitare la ovine, ce are o largă răspândire.
Fiecare animal şi cu atât mai mult, fiecare efectiv de animale, inclusiv ovinele, sunt
concomitent şi succesiv infestate cu numeroase specii de paraziţi sub forma diferitelor combinaţii,
asociaţii care, în ultimile decenii sunt din ce în ce mai mult cunoscute sub denumirea de
poliparazitism. Acest fenomen biologic constituie o realitate evidentă, determinată în relaţia
organismului-gazdă cu asociaţia de paraziţi.
Pentru determinarea gradului de infestare a ovinelor cu Dictyocaulus filaria, în perioada
august-decembrie 2012, s-au recoltat probe de fecale de la ovinele a trei turme, provenite din
localităţile amintite.
În august au fost recoltate total 410 probe fecale, respectiv, în turma I-270; în turma II-105; în
turma III-35. Numărul de probe pozitive constituie: turma I-219 (81,2%); turma II-79 (75,4%);
turma III-28 (79,5%). Deci în perioada de vară, extensitatea infestării cu D. filaria oscilează la
ovinele investigate, între 75,4 şi 81,2%.
În septembrie, indicii extensivităţii se situează între 74,9% şi 83,8%.
În luna octombrie, extensivitatea scade în raport cu lunile precedente şi constituie: la turma I-
53,3% şi 52,1% la turma III.
O reducere a extensităţii infestării cu D. filaria se constată în lunile noiembrie şi decembrie.
Astfel, în luna noiembrie la turma I, extensivitatea infestaţiei era de 12,4% şi scade la 7,8% în
decembrie. Corespunzător, la celelalte două turme se constată acelaşi grad de reducere a infestaţiei,
respectiv: turma II-115,5% scade la 6,5%; turma III-10,9% scade la 8,4%.
Per total la ovine, gradul de infestare cu D.filaria în perioada august-decembrie 2012,
reprezintă la nivel de turme ovine valorile: 49,7% la turma I, 43,9% la turma II, 44,1% la turma III.
Dinamica sezonieră a infestării ovinelor cu Dictyocaulus filaria este mai ridicat nivel şi se
înregistrează vara la 78,7%, scade toamna, atingând valoarea de 49,9% şi iarna ajungând la valoarea
de 7,6%.
Rezultă că, extensitatea infestaţiei în dinamică sezonieră s-a micşorat de 10 ori iarna faţă de
vară, aceasta fiind corelată cu efectuarea tratamentelor strategice antiparazitare, umeditatea relativă
a aerului, temperatura şi schimbarea furajării, respectiv trecerea animalelor la regim de stabulaţie.

202
 În cazul infestării cu strongili gastro-intestinali, extensivitatea infestării în timpul verii,
respectiv luna august, se situează la nivelul de 100% la turma I, 82,5%, la turma II şi de 96,5% la
turma III.
Toamna, şi anume în luna septembrie, valoarea extensivităţii este de 100% la turma I; 91,3%
la turma II şi de 98,5% la turma III.
În lunile octombrie şi noiembrie, valorile extensivităţii infestării sunt de la turma I-68,6%
respectiv 65,8%; la turma II 63,3%-respectiv 62,3%; iar la turma III 71,4% - respectiv 67,7%.
Iarna se evidenţiază o scădere evidentă a extensivităţii infestării cu strongili gastro-intestinali
ce are valori de la turma I-25,3%; la turma II-22,8%; la turma III-24,7%.
Per total la ovine, gradul de infestare cu strongili gastro-intestinali în perioada august-
decembrie 2012 reprezintă la nivel de turme valorile: la turma I-72,2%, la turma II-64,6%; la turma
III-67,6%.
Rezultă că extensitatea infestaţiei cu strongili gastro-intestinali scade în perioada amintită
valorile medii de 24,3% iarna, faţă de 76% toamna şi respectiv 92,9% vara, adică s-a micşorat de 4
ori.
Datele noastre demonstrează că gradul de infestare al ovinelor cu strongili gastro-intestinali
este mai ridicat de cei pulmonari, adică : la turma I-30,8%, la turma II-30,5%, la turma III-34,4%,
media la ovine fiind de 31,9%.
Pe baza datelor obţinute în teren şi a celor din literatura de specialitate OLTEANU (1977) şi
ZGARDAN (1986) am întocmit şi am propus un plan de asanare a efectivelor de ovine din
localităţile analizate.
În cazul strongilatozelor gastro-intestinale măsurile generale de combatere şi profilaxie
prevăd o corelare a planurilor de asanare parazitară specifice cu planul general al serviciului
veterinar, elaborarea, producerea şi aplicarea preparatelor antihelmintice+imunostimulatori.
Măsurile de ordin administrativ se referă la:
- asigurarea unei condiţii sanitar – igienice la nivelul cerinţelor actuale;
- furajarea corespunzătoare a animalelor;
- întreţinerea separată a tineretului ovin de oile adulte;
- folosirea păşunilor cultivate pentru păşunatul ovinelor.
Măsurile specifice de combatere şi profilaxie urmăresc patru direcţii şi anume:
1. Diagnosticarea corectă a animalelor infestate – în lunile „critice” iunie, septembrie,
noiembrie, martie, la circa 10-20% din efectivul ovin;
2. Dehelmintizările specifice – la miei în iunie, septembrie, noiembrie, şi martie

CONCLUZII
1. Rezultatele examenelor parazitologice efectuate de noi colaborate cu datele din literatura
de specialitate, indică un poliparazitism cu helminţi, protozoare, arahnide şi insecte ce
aparţin la 58 genuri şi 91 de specii.
În fauna parazitară întâlnită la ovine predomină helminţii cu 33 de genuri şi 54 de specii,
urmate de protozoare cu 10 genuri şi 20 de specii, insecte cu 9 genuri şi 11 specii şi
arahnide cu 6 genuri şi 6 specii.
2. În infestarea mixtă la ovine cu strongili pulmonari şi gastro-intestinali se înregistrează o
evidenţă dinamică sezonieră:
2.1. Cel mai ridicat nivel de infestare cu Dictyocaulus filaria se înregistrează vara 78,7%
scade toamna 49.9% şi iarna 7,6%.
2.2. Gradul de infestare cu strongili gastro-intestinali, vara constituie 92,9%, toamna 76%
şi iarna 24,3%.
2.3. Infestarea ovinelor cu strongili gastro-intestinali este mai ridicată faţă de infestarea
cu D. filaria, media la ovine fiind de 31,9%.
3. Prevenirea şi combaterea strongilatozelor pulmonare şi gastro-intestinale în raionul Făleşti
sunt posibile prin aplicarea unui complex de măsuri ce vizează:

203
 - măsuri generale: corelarea planurilor de asanare parazitară specifice cu planul general al
serviciului veterinar elaborarea şi aplicarea preparatelor pure şi a amestecurilor
antihelmintice.
- Măsuri de ordine administrativ: asigurarea unor condiţii sanitar-igienice la nivelul
cerinţelor actuale, furajarea corespunzătoare a animalelor, întreţinerea separată a tineretului
ovin de oile adulte; folosirea păşunilor cultivate pentru păşunatul oilor.
- Măsuri specifice: diagnosticarea corectă a animalelor infestate; dehelmintizări specifice;
chimioprofilaxia; dezinvazia mediului ambiant.

BIBLIOGRAFIE
1. ASSOKU R.K.G. Studies of parasitic helminths of sheep and goats in Ghana. In: Bull. Anim. Health. And
Prod. Afr., 1981, 29 N I, p. I-10.
2. BARGER I. A., Population regulation in trichostrongzlids of ruminanants. In: Inter. J. Parasitol., 1987, 17,
2, p. 531-540.
3. FIGUEIREDO LIMA M.E., CARDOSO S.B. Helmintos gastro-intestinais parasitos de caprinos e ovinos no
estado do ceara. In: Atas. Soc.biol. Rio de Janeiro, 1980, 21 N I, p. 45-46.
4. OLTEANU GH. ş.a. Poliparazitismul la om, animale, plante şi mediu, Bucureşti, Edit. Ceres, 2001.
5. TĂLĂMBUŢĂ NINA. Studiul populaţional al Trichostrongilidozelor la ovine.// Autoreferatul tezei de doctor
în biologie, Chişinău, 1995.
6. TRACI V., Haracteristica soobşestv cocţidii i paraziticeschih cervei, obitaiuşih v organisme ovet. In: P.
Vsesoiuz sîezd parazitoţenologov. Tez. Docl. Chiev, oct., Chiev 1983, c. 346-348.
7. ZGARDAN E, Sravnitelinaia vosproizvodstvo aghelimintnîh ovet raznih vozrastov c pervicnomu zarajeniiu
trihostronghilidami jivotnih. Chisiniev, 1985, str. 11-13.
8. ZGARDAN E., Asoţiativnaia invazia trihostronghilidami u ovet i merî ih profilactiki.//dis. Doct. v.n. – M.,
1986, str. 330.
9. ZGARDAN E., NINA TĂLĂMBUŢĂ. Profilul parazitar al populaţiei Trichostrongylidae la cârlani. In:
Sesiunea ştiinţifică anuală de medicină veterinară, Iaşi, 1994, p. 31.
10. ZGARDAN E. şi colab., Imunoprofilaxia trichostrongilidozelor la miei//Congresul 18 al Academiei Româno-
Americane de ştiinţe şi Arte „Moldova: deschideri ştiinţifice şi culturale spre Vest”. Chişinău, 13-16 iului,
1993, p. 75.
11. ŞEHOVŢOV V. Sistema profilactichi şeludocno-chişecinîh stronghiliatozov ovet na Ucraine. Avtoref. Dis..
dr.vet.nauc – M., 1990. str. 50.
12. WIECZOBOWSKI S. Nicienie zotadkowojelitowe owiec woj bialostockiego. In: med.wet., 1979, 35, N 9, p.
561-562.

CZU:619:616-005.1:636.92

STUDIU PATOMORFOLOGIC MACROSCOPIC ÎN BOALA

HEMORAGICĂ A IEPURILOR

GRIGORE DUMITRAŞ, EFIMIA SIREŢANU

Universitatea Agrară de Stat din Moldova

Summary. Rabbits’ viral haemorrhagic disease occurs only in rabbits as both natural and
experimental infection. Domestic rabbits are susceptible to this disease, regardless of race, after two months
of age. Contamination of rabbits largely occurs through food orally, eye conjunctiva, respiratory and cuticle
sheath damage. Pathomorphological macroscopical lesions are hemorrhagic lesions of septicemic type.
Key words: Convulsions, Fever, Hemorrhage, Necrosis, Rabbit haemorrhagic disease, Virus.

INTRODUCERE
Începând cu anul 1984 în China iepurii au fost afectaţi de o boală fulgerătoare care pentru
moment rămânea a fi necunoscută, dar care a creat mari pagube. Boala s-a răspândit răpid în Asia,
Europa, America şi Australia, ducând la moartea a milioane de iepuri. Abia peste doi ani în Italia se

204