VIKTOR E.

FRANKL

Teoria și
terapia nevrozelor
Introducere în logoterapie
si analiza existențială
/ f

Traducere din limba germană de

Daniela Ștefănescu

TRei
Cuprins

3 Introducere în logoterapie și analiza existențială

11 Cuvânt înainte la ediția a cincea
11 Cuvânt înainte la ediția întâi
12 Cuvânt înainte la ediția a patra
15 Introducere
15 Ce este logoterapia?

Teoria nevrozelor și psihoterapia

66 Schița teoriei nevrozelor
66 I. Teoria nevrozelor ca problemă
66 Despre definiția și clasificarea bolilor nevrotice
76 II. Teoria nevrozelor ca sistem
76 1. Psihozele endogene
96 Anexă
96 Psihoterapia în cazul depresiilor endogene
111 2. Bolile psihosomatice
111 Remarci critice asupra medicinei psihosomatice
111 a) Partea generală
116 b) Partea specială
127 3. Bolile funcționale
127 Pseudonevrozele somatogene
129 a) Pseudonevrozele basedowoide
135 b) Pseudonevrozele addisonoide
139 c) Pseudonevrozele tetanoide
140 d) Sindroamele vegetative
143 4. Nevrozele reactive
145 a) Modele de reacție în nevroza de angoasă
157 b) Modele de reacție în nevroza obsesională

Teoria și terapia nevrozelor ■ Introducere în logoterapie și analiza existențială

8 164 c) Modele de reacție în nevroza sexuală
177 5. Nevrozele iatrogene
184 6. Nevrozele psihogene
195 7. Nevrozele noogene
201 8. Nevrozele colective

Logoterapia și analiza existențială

211 A) Logoterapia ca terapie specifică a nevrozelor noogene
226 B) Logoterapia ca terapie nespecifică
230 C) Intenția paradoxală și dereflecția
230 I. Intenția paradoxală
230 1. Tehnica terapeutică
235 2. Cazuistica clinică
253 II. Dereflecția
253 1. Anxietatea anticipa tor ie și compulsia la observare
258 2. Clinica hiperreflecției și tehnica dereflecției
266 D) Asistența medicală duhovnicească
276 E) Analiza existențială ca antropologiepsihoterapeutică
291 Rezumat
295 Note la ediția a șasea
303 Selecție bibliografică din literatura pe tema logoterapiei

VIKTORE. FRANKL
Cuvânt înainte la ediția a cincea

Față de ediția a patra, textul a suferit numai câteva modifi­

cări. Completările au fost rezumate însă în „Note la ediția a cin­
cea ". Bibliografia a fost revizuită radical, respectiv adusă la zi.
Literatura de specialitate menționată ar putea crea și o impresie
despre ecoul amplu, la nivel mondial, de care s-a bucurat și se
bucură logoterapia.
Viktor E. Frankl
Viena, martie 1982

Cuvânt înainte la ediția întâi

Cartea prezentată aici a rezultat din prelegeri ținute de mine
sub titlul „Teoria nevrozelor și psihoterapia", respectiv chiar „Te­
oria și terapia nevrozelor", la Universitatea Viena. Au fost com­
pletate și pe baza manuscriselor unor conferințe pe care le ținu­
sem altundeva.
în aceste condiții sunt inevitabile, ce-i drept, suprapunerile,
chiar repetițiile, dar — având în vedere intenția didactică — nici
măcar nu sunt nedorite.
Pe de altă parte, în aceste împrejurări, nici omisiunile nu sunt
mai puțin inevitabile, căci prin „tărâmul vast" al sufletului (Art­
hur Schnitzler) duc multe drumuri. Drumul efectiv ales nu este
nici la întâmplare, nici unicul posibil sau singurul necesar; dar
el duce prin acele puncte de oprire și stații, în care se pot între­
vedea problematica și sistematica tuturor teoriilor și terapiilor

Teoria și terapia nevrozelor» Cuvântînainte

10 nevrozelor, într-un mod mai mult sau mai puțin nou și rodnic.
Videant collegae.
Orice teorie și terapie a nevrozelor trebuie să se deplaseze pe
o scară spre cer ce stă pe teren clinic și totuși ajunge până în spa­
țiul metaclinic. Din motive euristice și în scopuri didactice, tre­
buie procedat ca și cum ar exista ceva de genul unor trepte dis­
tincte ale acestei scări a lui lacob; de fapt, nu există nevroze pur
‘ somatogene, psihogene și noogene, ci mai degrabă cazuri mix­
te — cazuri în care, în prim-planul concepțiilor teoretice și in­
tențiilor terapeutice ajung fie un factor somatogen, fie unul psi­
hogen, fie unul noogen. O astfel de reservatio mentalis trebuie
citită printre rânduri.

V. E. Frankl

Cuvânt înainte la ediția a patra

Față de edițiile anterioare, ediția cea nouă a fost parțial scurta­

tă, parțial adăugită. Lărgită a fost în principal cu o introducere
relativ detaliată, care trebuia să ridice materialul prezentat la ni­
velul actual al cercetării și practicii logoterapeutice. Această in­
troducere a rezultat din seminarul „Theory and Therapy of
Neuroses", pe care-1 ținusem la catedra mea de Logoterapie de
la United States International University din San Diego (Califor­
nia), în timpul trimestrelor de iarnă din ultimii ani.
încă un cuvânt despre bibliografie, care a fost actualizată și
ea la nivelul de acum al literaturii logoterapeutice. în cursul re­

VIKTOR E. FRANKL
vizuirii au apărut publicații mai recente în locul celor ceva mai 11
vechi. Bibliografia este completă numai în ceea ce privește sec­
țiunile I (Cărți) și III (Dizertații)
.
* în ambele secțiuni au fost pre­
luate și lucrări care fie fuseseră traduse într-o limbă străină, fie
fuseseră publicate în alta decât limba germană, ceea ce este va­
labil la trei dintre lucrările mele: Psychotherapy and Existențialism,
The Unheard Cry for Meaning și The Will to Meaning, scrise în en­
gleză și netraduse în germană (ci doar în alte limbi) — Der Wille
zum Sinn nu este o versiune germană a lui The Will of Meaning.
Iar dintre disertații, majoritatea au fost scrise tot în engleză.
Astfel, îmi mai rămâne doar să le mulțumesc asistenților si
studenților mei de atunci, care mi-au îngăduit să folosesc atâta
material cazuistic care demonstrează logoterapia în practică.

Viktor E. Frankl
Viena/San Diego, California, iarna lui 1974/1975

Această secțiune nu există în ediția de față. (A/, t.)

Teoria și terapia nevrozelor ■ Cuvântînainte

 UHECUJa *

INTRODUCERE

Ce este logoterapia?
înainte de a spune ce este logoterapia de fapt, este recoman­
dabil să spunem mai întâi ce nu este ea: nu este un panaceu! De­
terminarea „metodei alegerii" într-un caz dat duce la o ecuație
cu două necunoscute:

^=x+y

x stând pentru unicitatea și irepetabilitatea personalității pacien­

tului, iar y pentru personalitatea nu mai puțin unică și irepeta-
bila a terapeutului. Cu alte cuvinte, nici nu se poate aplica orice me­
todă în fiecare caz cu aceleași perspective de reușită, nici nu poate fiecare
terapeut să mânuiască orice metodă cu aceeași eficacitate. Iar ceea ce
este valabil pentru psihoterapie în general este pur și simplu va­
labil și pentru logoterapie în special. într-un cuvânt, ecuația noas­
tră s-ar putea completa, dacă am formula acum:

T = x + y = A.

Și totuși, Paul E. Johnson a putut cuteza odată să afirme: „Lo-

gotherapy is not a rival therapy against others, but it may well
be a challenge to them in its plus factor."
* Ceea ce poate alcătui

* Logoterapia nu este o terapie rivală împotriva altora, dar poate foarte bine fi o provoca­
re pentru ele, datorită factorului ei plus.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

10070X7
14 însă acest factor plus ne dezvăluie N. Petrilowitsch, când este de
; părere că logoterapia nu rămâne, spre deosebire de toate celelal-
ț te psihoterapii, la nivelul nevrozei, ci trece dincolo de ea și îna-
1 intează cu putere în dimensiunea fenomenelor specific umane
(„Über die Stellung der Logotherapie in der klinischen Psycho­
therapie", Die medizinische Welt 2790,1964). Într-adevăr, psihana-
liza vede, de pildă, în nevroză rezultatul unor procese psihodi-
namice (nota 1 de la p. 295) și încearcă, în conformitate cu aceasta,
să trateze nevroza punând în joc noi procese psihodinamice, cum
ar fi transferul; terapia_comportamentală, implicată în teoria în­
vățării, vede la rândul ei în nevroză produsul unor procese de
. învățare sau conditioning processes și se străduiește, în mod cores­
punzător, să influențeze nevroza prin inițierea unui tip de reîn-
vățare, respectiv de reconditioning processes. Comparativ, logote-
.rapia se adâncește în dimensiunea umană, având astfel
posibilitatea de a prelua în arsenalul ei fenomenele specific uma­
ne pe care le întâlnește. Aici este vorba despre cele două carac­
teristici nici mai mult nici mai puțin decât fundamental-antro-
pologice ale existenței umane: „transcendența ei de sine" (Viktor
E. Frankl, în: Handbuch der Neurosenlehre und Psychotherapie, Ur­
ban und Schwarzenberg, München, 1959), în primul rând, și ca­
pacitatea — ce evidențiază nu mai puțin existența umană ca ata­
re, deci ca omenească — de „distanțare de sine" (Viktor E.
Frankl, Der unbedingte Mensch, Franz Deuticke, Viena, 1949, p.
88), în al doilea rând.
Autotranscendența marchează faptul fundamental-antropo-
logic că existența omenească trimite mereu la ceva ce nu este ea
însăși — la ceva sau la cineva, și anume fie la un sens care tre­
buie împlinit, fie însă la o existență a semenilor pe care o întâl­
nește. Cu adevărat om devine omul, așadar, abia atunci, iar com­
plet el însuși este omul numai acolo unde se mistuie în dăruirea

VIKTOR E. FRANKL
față de o sarcină, când, în slujba pentru o cauză sau în iubirea 15
față de o altă persoană, trece peste sine ori se uită pe sine. Este
ca și cu ochiul care își poate îndeplini funcția de a vedea lumea
numai în măsura în care nu se vede pe sine. Când vede oare
ochiul ceva din sine însuși? Doar atunci când este bolnav: dacă
sufăr de cataractă și văd o „ceață" sau de glaucom și văd în jur
o sursă de lumină având culorile curcubeului, atunci ochiul meu
vede ceva din sine, atunci își percepe propria boală. în aceeași
măsură este însă tulburată și capacitatea mea vizuală.
Fără a include autotranscendența în imaginea pe care ne-o fa­
cem despre om, rămânem lipsiți de înțelegere în fața nevrozei în
masă din ziua de azi. Astăzi omul nu mai este în general frus­
trat sexual, ci existențial. Astăzi, el suferă mai puțin de un sen­
timent de inferioritate, cât mai degrabă de un sentiment de ab­
surditate, de lipsă de sens (Viktor E. Frankl, „The Feeling of
Meaninglessness", The American Journal of Psychoanalysis 32, 85,
1972). Acest sentiment este însoțit de un sentiment de vid, de un
„vacuum existențial" (Viktor E. Frankl, Pathologie des Zeitgeistes,
Franz Deuticke, Viena, 1955). Și se poate dovedi cum acest sen­
timent — că viața nu mai are sens — se tot extinde. Alois Habin-
ger a putut demonstra, pe baza unei populații similare de cinci
sute de ucenici, că sentimentul de lipsă de sens a vieții a crescut
în câțiva ani la peste dublu (comunicare personală). Kratochvil,
Vymetal și Kohler au arătat că acest fapt nu se limitează nicide­
cum la țările capitaliste, ci se face remarcat și în statele comunis­
te, în care a pătruns „fără viză". Iar indiciul că poate fi observat
deja și în țările în curs de dezvoltare li-1 datorăm lui L.L. Klitzke
(„Students in Emerging Africa — Logotherapy in Tanzania",
American Journal of Humanistic Psychology 9, 105, 1969) și lui
Joseph L. Philbrick.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

16 Dacă ne întrebăm ce produce vacuumul existențial și ce l-a
putut cauza, avem următoarea explicație: spre deosebire de ani­
mal, omului nu-i spun instinctele și pulsiunile ce trebuie să facă.
Iar spre deosebire de vremurile de demult, astăzi nu-i mai spun
tradițiile ce s-ar cuveni să facă. Neștiind nici ce trebuie să facă,
nici ce s-ar cuveni să facă, nu mai știe însă bine nici ce vrea de
fapt. Iar urmarea? Fie vrea numai ceea ce fac ceilalți, și asta este con-
\formism. Fie invers: face numai ceea ce vor ceilalți — ceea ce vor de
■ la el. Și aici avem totalitarismul. în afară de asta, mai există și o
I altă consecință a vaacumului existențial, și anume un nevroti-
cism specific, „nevroza noogenă" (Viktor E. Frankl, „Über Psy­
chotherapie", Wiener Zeitschrift für Nervenheilkunde 3,461,1951),
care se poate deduce etiologic din sentimentul de absurditate,
din dubiul legat de un sens al vieții, respectiv din disperarea că
un asemenea sens chiar există. (Nota 2 de la p. 295)
Nu am vrut astfel să spunem că această disperare este în sine
deja patologică. A se întreba în legătură cu sensul existenței sale,
ba chiar a pune în general sub semnul întrebării acest sens este
mai degrabă o acțiune omenească decât o suferință nevrotică; cel
puțin, aici se manifestă maturitatea spirituală: o ofertă de sens nu
mai este acceptată și preluată fără critică și fără întrebări, deci ne­
reflectat, din mâinile tradiției, ci sensul vrea să fie descoperit și gă­
sit în mod independent și autonom. De aceea, modelul medical
nu este aplicabil de la bun început la frustrarea existențială. Dacă
chiar este o nevroză, atunci frustrarea existențială este o nevroză so-
ciogenă. Căci este un fapt sociologic, și anume pierderea tradiției,
care îl dezorientează pe omul de azi atât de mult din perspectivă
existențială.
Există și forme mascate de frustrare existențială. Menționez nu­
mai cazurile care se înmulțesc mai cu seamă printre tinerii univer­

VIKTOR E. FRANKL
sitari, cazuri de sinucidere1, adicție la droguri, alcoolism atât de 17
răspândit și criminalitate crescândă (în rândul tineretului). Astăzi
se poate dovedi ușor cât de mult este aici în joc frustrarea, căci ne
stă la dispoziție sub forma testului PIL dezvoltat de James C.
Crumbaugh (de obținut prin Psychometric_Affiliates, 1620 East
Main Street, Murfreesboro, Tennessee 37130, SU A) un instrument
de măsurat, cu al cărui ajutor se poate cuantifica gradul de frustra­
re existențială, iar de curând Elisabeth S. Lukas a adus cu logo-tes-
tul ei încă o contribuție la cercetarea logoterapeutică exactă și em­
pirică („Zur Validierung der Logotherapie", în: Viktor E. Frankl,
Der Wille zum Sinn, Hans Huber, Berna, 1982). (Nota 4 la p. 296.)
In ceea ce privește sinuciderile, la Idaho State University au
fost puși sub observație 60 de studenți care încercaseră să se si­
nucidă, și în 85% dintre cazuri a rezultat că „life meant nothing
to them" (viața nu avea nici un sens pentru ei). S-a putut consta­
ta că, dintre acești studenți care sufereau de sentimentul lipsei
de sens, 93% se aflau într-o stare de sănătate fizică excelentă, erau
angajați activ în viața socială, obținuseră rezultate foarte bune în
studiul lor și trăiau în bună înțelegere cu familia. (Comunicare
personală din partea lui Vann A. Smith.)
Ne referim acum la dependența de droguri. William J. Chal-
strom, directorul unui Naval Drug Rehabilitation Center, nu ezi­
tă să afirme: „more than 60% of our patients complain that their
lives lack meaning" (comunicare personală). Betty Lou Padel-
ford (dizertație, United States International University, 1973) a
putut dovedi statistic că nu este în nici un caz acea „weak father

1 Sinuciderea este, la studenții americani din colegii, cauza a doua ca frecvență a morții,
după accidentele de circulație, conform comunicării făcute de ]. E. Knott, de la Rhode
Island College. La toate celelalte persoane de vârstă comparabilă, sinuciderea se află
abia pe locul cinci {ÖsterreichischeÄrztezeitung, anul 29 de apariție, caietul 10, 25 mai
1974). {Nota 3 de la p. 295.)

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

18 image", incriminată dinspre latura psihanalitică în acest context,
care să stea la temeiul adicției la droguri, ci mai degrabă s-a pu­
tut stabili, pe baza celor 416 studenți testați de ea, că gradul de
frustrare existențială era corelat semnificativ cu drug involvement
index: acesta era la cazurile nefrustrate existențial în medie 4,25,
în timp ce în cazurile frustrate existențial creștea vertiginos la o
medie de 8,90, deci la peste dublu. Aceste rezultate ale cercetă­
rii coincid și cu constatările făcute de Glenn D. Shean și Freddie
Fechtman („Purpose in Life Scores of Student Marihuana Users",
Journal of Clinica! Psychology 27,112,1971).
Se înțelege de la sine că o reabilitare care ține cont de frustra­
rea existențială ca factor etiologic și care înlătură prin interme­
diul unei intervenții logoterapeutice promite să reușească. Așa se
face că, după Medical Tribune (anul 3 de apariție, nr. 19,1971), din
36 de dependenți de droguri care au fost îngrijiți la Clinica de Ne­
urologie a Universității din Viena, după o durată de tratament de
18 luni, numai doi erau siguri eliberați de droguri, ceea ce înseam­
nă un procent de 5,5. în Republica Federală Germania, din „toți
tinerii dependenți de droguri care sunt tratați medical, sub 10%
pot miza pe o însănătoșire" (Österreichische Ärztezeitung, 1973). în
SUA, procentul este în medie 11. Alvin R. Fraiser procedează însă
logoterapeutic în Narcotic Addict Rehabilitation Center din Ca­
lifornia, condus de el, și poate prezenta un procentaj de 40.
Despre alcoolism sunt valabile constatări analoage. Printre ca­
zurile severe de alcoolism cronic s-a putut stabili că 90% sufereau
de un sentiment extrem de lipsă de sens (Annemarie von Forstme-
yer, The Will to Meaning as a Prerequisite for Self-Actualizuation, di­
sertație, California Western University, 1968). Nu-i de mirare că
James C. Crumbaugh a putut obiectiva, pe bază de texte, succe­
sul logoterapiei de grup în cazuri de alcoolism și, comparându-1

VIKTOR E. FRANKL
cu rezultatele altor metode de tratament, a putut constata: „only 19
logotherapy showed a statistically significant improvement"
(„Changes in Frankl's Existential Vacuum as a Measure of Thera­
peutic Outcome", Newsletterfor Research in Psychology 14,35,1972).
In ceea ce privește criminalitatea, W.A.M. Black și R.A.M.
Gregson de la Universitatea din Noua Zeelandă au descoperit
că criminalitatea și sensul vieții se află într-un raport invers pro­
porțional. Deținuți închiși în repetate rânduri în pușcării s-au de­
osebit, după criteriul testului sensului vieții al lui Crumbaugh,
de populația medie în raport de 86 la 115 („Purpose in Life and
Neuroticism in New Zealand Prisoners", Br. /. Soc. Clin. Psychol.
12, 50,1973).
Așa cum au putut dovedi niște etologi din școala Konrad Lo­
renz, agresivitatea, care — cum ar fi pe ecranul TV — trebuie să
fie deviată pe unele obiecte inofensive și abreacționată pe ele,
trebuie în realitate să fie abia provocată și, ca un reflex, este ast­
fel și mai tare deblocată. Socioloaga Carolyn Wood Sherif de la
Pennsylvania State University se exprimă mai general: „There is
a substantial body of research evidence that the successful exe­
cution of aggresive actions, far from reducing subsequent aggres­
sion, is the best way to increase the frequency of aggressive res­
ponses (Scott, Berkowitz, Pandura, Ross and Walters). Such
studies have included both animal and human behavior."
* („In­
tergroup Conflict and Competition: Social-Psychological Analy­
sis", prelegere, Scientific Congress, olimpiada a XX-a, München,
22.8.1972.)

* Există un număr substanțial de dovezi de cercetare că executarea cu succes a acțiuni­

lor agresive, departe de a reduce agresiunea ulterioară, este calea cea mai bună pentru
a crește frecvența reacțiilor agresive... Astfel de studii au inclus atât comportamentul
animal, cât și pe cel uman.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

20 Profesorul Sherif din Statele Unite a relatat apoi că reprezenta­
rea populară conform căreia întrecerea sportivă este un război sub­
stitutiv fără vărsare de sânge este falsă: trei grupuri de tineri din-
tr-un campus închis ar fi manifestat agresiuni reciproce tocmai
prin competițiile sportive, în loc să le reducă. Poanta vine însă abia
acum: o singură dată agresiunile reciproce dintre cei ce locuiau în
campus au fost ca spulberate, și anume când tinerii au trebuit să
despotmolească o căruță înglodată în mâlul de pe jos și cu care ur­
mau să fie transportate alimentele în campus; „dăruirea față de o
sarcină"2 care, chiar dacă istovitoare, era totuși rațională, îi făcu­
se să-și „uite" literalmente agresiunile (Viktor E. Frankl, Anthro­
pologische Grundlagen der Psychotherapie, Hans Huber, Bema, 1974).
Astfel, ne aflăm deja în fața posibilităților unei intervenții lo-
goterapeutice, care țintește în această calitate, cea logoterapeuti-
că, o depășire a sentimentului lipsei de sens, prin inițierea unor
procese de găsire a sensului. Într-adevăr, Louis S. Barber a pu­
tut să ridice, în centrul de reabilitare pentru criminali condus de
el, în decurs de șase luni, indicatorul împlinirii de sens trăite, sta­
bilit pe bază de teste, de la 86,13 la 103,46, transformând centrul
de reabilitare într-un „mediu logoterapeutic". Și în timp ce rata
medie de recădere reprezintă în SUA 40%, Barber a putut oferi
un procent de 17. (Nota 5 de la p. 297)
După discutarea numeroaselor și variatelor forme de apariție
și de exprimare ale frustrării existențiale, ar trebui acum să ne în­
trebăm cum o fi alcătuită constituția existenței omenești — care
este premisa ontologică, de pildă, ca acei 60 de studenți care au

2 Asta se poate aplica și asupra omenirii în general: și pentru ea există, la urma-urmei, nu­
mai atunci speranță, când reușește să ia decizia unor sarcini comune, unui ideal unifica­
tor — unită într-o voință comună pentru un sens comun. Eu văd mult mai degrabă aici un
mobil fecund pentru cercetarea păcii decât în rumegarea infinită a vorbăriei unor poten­
tați agresivi, cu ce concept oamenii sunt făcuți să creadă că forța și războiul ar fi destin.

VIKTORE. FRANKL
fost cercetați de Idaho State University să fi făcut tentativa de si- 21
nucidere fără a avea nici un fel de motive psihofizice sau socioe-
conomice. Pe scurt, cum trebuie să fie constituită existența ome­
nească pentru ca un lucru de genul frustrării existențiale chiar să
fie posibil. Cu alte cuvinte — cu cuvintele lui Kant — întrebăm
care este „condiția posibilității" frustrării existențiale, și nu gre­
șim, desigur, dacă presupunem că omul este astfel structurat —
că are o atare constituție, încât fără sens, pur și simplu nu se des­
curcă. Pe scurt, frustrarea unui om se poate înțelege numai dacă
îi înțelegem motivația. Iar prezența ubicuă a sentimentului lipsei
de sens ne poate servi ca indicator, acolo unde se pune problema
de a găsi motivația primară — ceea ce vrea omul, în definitiv.
Logoterapia ne învață că, de fapt, omul tocmai că este pătruns
de o „voință de sens" (Viktor E. Frankl, Der unbedingte Mensch,
Franz Deuticke, Viena, 1949). Această teorie motivațională a ei
se poate defini însă și operațional încă înainte de verificarea și
validarea ei empirică, prin faptul că facem următoarea declara­
ție: voință de sens numim pur și simplu ceea ce este frustrat aici
în om, oricând se întâmplă ca el să cadă pradă sentimentului de
lipsă de sens și de vid.
James C. Crumbaugh și Leonard T. Maholick („Eine experi­
mentelle Untersuchung im Bereich der Existenzanalyse: Ein psy­
chometrischer Ansatz zu Viktor Frankls Konzept der «noogenen
Neurose»" , în: Die Sinnfrage in der Psychotherapie, editat de Ni­
kolaus Petrilowitsch, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Dar­
mstadt, 1972) s-au străduit, la fel ca și Elisabeth S. Lukas {Logo­
therapie als Persönlichkeitstheorie, disertație, Viena, 1971), pe baza
a mii de subiecți, să stabilească empiric teoria voinței de sens,
între timp se cunosc tot mai multe statistici din care reiese legi­
timitatea teoriei noastre motivaționale. Din abundența materia-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

22 lului apărut în ultimul timp, aleg numai rezultatele unui proiect
de cercetare care fusese inițiat de American Council on Educa-
tion împreună cu University of California. Printre 189 733 de stu-
denți din 360 de universități, interesul primar de 73,7% — este
vorba despre cel mai înalt procentaj! — era destinat unui singur
țel: „developing a meaningful philosophy of life" — să reușeas­
că să aibă o concepție asupra lumii din perspectiva căreia viața
capătă sens. Comunicarea a fost publicată în 1974. în 1972 fuse­
seră numai 68,1% (Robert L. Jacobson, The Chronicle of Higher
Educatiori).
Se poate face însă trimitere aici și la rezultatul unei investiga­
ții statistice de doi ani, care a fost publicată de instanța supremă
a cercetării psihiatrice din SUA, și anume National Institute of
Mental Health, și din care reiese că 7948 de studenți, care au fost
interogați în 48 de facultăți americane, vedeau în circa 16% din
cazuri țelul lor în „to make a lot of money" — să facă mulți bani;
în timp ce grupa de vârf — era vorba de 78% — voia un lucru:
„to find a meaning and purpose to my lifez/ — să găsească un
sens și un scop vieții lor.
Să ne îndreptăm acum atenția spre problema ce o putem în­
treprinde în legătură cu frustrarea existențială, deci cu frustra­
rea voinței de sens, și în legătură cu nevroza noogenă, o dată ce
tocmai a fost vorba despre conferirea de sens. De fapt, sensul nici
nu se poate da, și cel mai puțin îl poate da terapeutul — să dea
un sens vieții pacientului ori să-i dea pacientului pe drumul său
acest sens — , ci sensul trebuie să fie găsit, iar el nu poate fi gă­
sit de fiecare dată decât de către individul însuși. Și anume, de
această treabă se ocupă propria conștiință morală. In această idee,
am denumit conștiința morală „organul de sens" (Viktor E.
Frankl, „Logotherapie und Religion", în: Psychotherapie und re-

VIKTOR E. FRANKL
ligiöse Erfahrung, editat de Wilhelm Bitter, Ernst Klett, Stuttgart, 23
1965). Sensul nu se poate deci prescrie; dar ceea ce putem face
foarte bine este o de-scriere a ceea ce se petrece acolo în om, ori­
când o pornește în căutarea sensului. Căci se dovedește că găsi­
rea sensului duce spre perceperea unei configurații, exact în sen­
sul lui Max Wertheimer și Kurt Lewin, care vorbesc deja despre
un „caracter imperativ" inerent anumitor situații. Numai că la o
configurație de sens nu este vorba despre o „figură", care ne sare
în ochi în fața unui „fundal", ci ceea ce se percepe de fiecare dată
la găsirea sensului este — pe fundalul realității — o posibilitate:
posibilitatea de a modifica realitatea, așa sau altminteri.
Se dovedește că omul simplu și firesc — deci nu unul care a
fost supus unei îndoctrinări de ani de zile, fie ca student pe teren
academic, fie ca pacient pe canapeaua analitică —, se dovedeș­
te deci că omul simplu și firesc știe încă dintotdeauna pe ce dru­
muri se găsește sensul și se poate umple viața cu sens. Și anume,
mai întâi, prin aceea că facem o faptă sau realizăm o operă, deci
în mod creator. Dar și printr-o trăire, așadar prin faptul că trăim
ceva — experimentăm ceva sau pe cineva, iar a trăi experiența
cuiva în întreaga sa unicitate și particularitate înseamnă a-1 iubi,
însă viața se dovedește a fi plină de sens în mod necondiționat,
ea rămâne cu sens — are un sens și îl păstrează — în toate con­
dițiile și împrejurările. Căci în virtutea unei înțelegeri de sine onto­
logice prereflexive, din care se poate distila o întreagă axiologie,
omul de pe stradă știe, nu în ultimul rând3, că și atunci, ba toc-

3 Datorită înțelegerii de sine ontologice prereflexive, omul de pe stradă știe mai întâi că
orice situație în parte este o întrebare la care trebuie să răspundă, așa încât, de fapt, nu
poate să întrebe deloc despre sensul existenței sale, căci „viața însăși este cea care-i
pune întrebări omului: el nu trebuie să întrebe, ci el este mai degrabă cel căruia viața îi
pune întrebări, cel care trebuie să-i răspundă vieții, care trebuie să răspundă pentru via­
ță" (Viktor E. Frankl, Ärztliche Seelsorge, Franz Deuticke, Viena, 1946).

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

24 mai atunci, când este confruntat cu un fapt imuabil, își poate ade­
veri natura sa umană tocmai în depășirea acestei situații — poa­
te depune mărturie de ceea ce este capabil omul. Ce contează
atunci este deci poziția, atitudinea cu care primește loviturile ine­
vitabile ale destinului, ale vieții. A smulge și a extrage sens aces­
tei vieți îi este, așadar, acordat și îngăduit omului până la ultima
sa suflare.
Logo-teoria dezvoltată inițial intuitiv în cadrul logoterapiei —
teoria despre valorile originar numite „creatoare, experiențiale
și atitudinale" (Viktor E. Frankl, „Zur geistigen Problematik der
Psychotherapie", Zentralblatt für Psychotherapie 10, 33,1938) — a
fost verificată și validată, între timp, empiric. Astfel, Brown, Cas-
ciani, Crumbaugh, Dansart, Durlak, Kratochvil, Lukas, Lunce-
ford, Mason, Meier, Murphy, Planova, Popielski, Richmond, Ro­
berts, Ruch, Sallee, Smith, Yarnell și Young au putut dovedi că
găsirea și împlinirea sensului sunt independente de vârsta și gra­
dul de cultură și de sexul masculin, respectiv feminin, dar și de
faptul dacă cineva este religios, respectiv nereligios și, dacă aces­
ta se convertește la religie, independent de confesiunea la care
se convertește. Același lucru este valabil și despre IQ (Viktor E.
Frankl, Der unbewußte Gott, Kösel-Verlag, München, 1974). în cele
din urmă, Bemard Dansart a putut să legitimeze empiric, cu aju­
torul unui test dezvoltat de el, introducerea conceptului „valori
atitudinale" („Development of a Scale to Measure Attitudinal Va-
lues as Defined by Viktor Frankl", disertație, Northern Illinois
University, 1974).
Cum arată deci aplicarea utilă a acestei logo-teorii în practi­
că? în acest context, aș dori să citez cazul unei surori medicale,
care mi-a fost prezentată în cadrul unui seminar pe care a trebuit
să-1 țin pentru Stanford University, Department of Psychiatry:

VIKTOR E. FRANKL
pacienta suferea de un cancer inoperabil, și ea știa asta. A intrat 25
plângând în încăperea în care erau adunați psihiatrii din Stan-
ford și a vorbit cu glasul gâtuit de lacrimi despre viața ei, despre
copiii ei talentați și plini de succes și despre cât îi vine de greu
să-și ia adio de la toate astea. Până în acest moment nu găsisem,
sincer vorbind, nici un punct de pornire pentru a aduce în dis­
cuție bagajul de idei logoterapeutic. Acum însă, ceea ce era lu­
crul cel mai negativ în ochii ei, că trebuia să lase în urmă pe lume
ce era cel mai valoros pentru ea, s-a transformat în ceva pozitiv,
a putut fi înțeles și interpretat ca un lucru plin de sens: a fost su­
ficient numai s-o întreb ce ar putea spune oare o femeie care nu
avea copii. I-am zis că sunt, ce-i drept, convins că nici viața unei
femei fără copii nu trebuie nicidecum să rămână lipsită de sens.
Dar mi-aș putea imagina foarte bine că o astfel de femeie dispe­
ră mai întâi tocmai pentru că nu există nimic și nimeni ce poate
ea „lăsa în urmă pe lume", când vine momentul să își ia adio de
la lume. în această clipă, trăsăturile pacientei s-au luminat. De­
odată a devenit conștientă că problema nu este dacă trebuie să
ne luăm adio, căci mai devreme sau mai târziu tot trebuie s-o
facă fiecare dintre noi. Ceea ce are importanță însă, cu siguran­
ță, este dacă există efectiv ceva de la care să trebuiască să ne luăm
adio. Ceva ce putem să lăsăm în urmă în lume, cu care împlinim
un sens și ne împlinim pe noi înșine în ziua în care se împlineș­
te vremea noastră. De-abia se poate descrie cât de ușurată a fost
pacienta, după ce discuția socratică dintre noi a luat o întorsătu­
ră copernicană.
Aș dori să compar acum stilul logoterapeutic al unei interven­
ții cu cel psihanalitic, așa cum reiese dintr-o lucrare a lui Edith
Weisskopf-Joelson (o adeptă americană a psihanalizei, care aderă
astăzi la logoterapie): „Efectul demoralizant al tăgăduirii unui sens

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

26 al vieții, mai cu seamă a sensului profund, care este potențial ine­
rent suferinței, se poate ilustra pe baza unei psihoterapii pe care
un freudian a aplicat-o unei femei care suferea de un cancer ne­
vindecabil/7 Și Weisskopf-Joelson îi dă cuvântul lui K. Eissler: „A
comparat abundența de sens a vieții ei dinainte cu lipsa de sens a
fazei prezente; dar chiar și acum, când nu mai putea să lucreze în
meseria ei și trebuia să se întindă multe ore pe zi, viața tot îi era
plină de sens, spunea ea, și anume în măsura în care existența ei
era importantă pentru copiii ei, iar ea însăși avea de îndeplinit o
astfel de misiune. Dar când va trebui să fie internată în spital, fără
perspectiva de a se mai putea întoarce vreodată acasă și incapabi­
lă de a se mai da jos din pat, se va transforma într-o bucată mare
de carne inutilă ce trândăvește, iar viața ei își va pierde orice sens.
Era pregătită, ce-i drept, să suporte toate durerile atât timp cât asta
ar mai avea un oarecare sens; dar pentru ce să se condamne să în­
dure chinurile, atunci când viața ei nu ar mai avea de mult nici un
sens? Aici i-am replicat că după părerea mea face o mare greșea­
lă; căci întreaga ei viață este lipsită de sens și a fost dintotdeauna
lipsită de sens, încă înainte ca ea să se fi îmbolnăvit. A găsi un sens
vieții, i-am spus, ar fi încercat filosofii mereu zadarnic, așa încât și
diferența dintre viața ei dinainte și cea de acum constă numai și
numai în aceea că în faza mai timpurie a vieții încă era capabilă
să creadă într-un sens al vieții, în timp ce în faza actuală pur și
simplu nu mai este în stare de așa ceva. In realitate, i-am inoculat
ideea că ambele faze ale vieții ei au fost complet lipsite de sens. La
această descoperire, pacienta a reacționat rămânând perplexă, pre­
tinzând că nu mă înțelege bine și izbucnind în lacrimi."4
Eissler nu i-a inoculat eventual pacientei credința că și sufe­
rința mai poate avea un sens, ci i-a mai luat și credința că întrea­

4 K. Eissler, The Psychiatrist and the Dying Patient, New York, 1955, p. 190 și urm.

VIKTOR E. FRANKL
ga viață ar putea avea chiar și cel mai mic sens. Dar să nu ne în- 27
trebăm numai cum abordează un psihanalist, ci și un etolpg ca­
zuri de tragism uman, cum ar fi propria moarte iminentă sau
moartea altei persoane. Unul dintre reprezentanții de frunte ai
modificării comportamentale fundamentate pe teoria învățării
ne-o explică: în astfel de cazuri, „pacientul ar trebui să facă ape­
luri telefonice, să tundă iarba pe pajiște sau să spele vase, iar
aceste activități ar trebui lăudate de către terapeut sau recom­
pensate în alt fel."5
Și cum ar putea o psihoterapie care-și procură înțelegerea oa­
menilor din experimente pe șobolani să o scoată la capăt cu fap­
tul fundamental-antropologic că omul comite, pe de o parte, sui­
cid în mijlocul unei societăți a abundenței și, pe de altă parte,
este dispus să sufere, cu condiția ca suferința lui să aibă sens? în
fața mea se află scrisoarea unui psiholog tânăr, care-mi relatea­
ză cum a încercat să-și remonteze lăuntric mama muribundă. „A
fost o constatare amarnică pentru mine", îmi scrie apoi, „că nu
am putut aplica nimic din tot ce învățasem în șapte ani lungi de
studiu, pentru a-i ușura mamei mele caracterul dur și definitiv
al destinului ei" — nimic, decât ceea ce învățase după încheie­
rea studiului, în timpul pregătirii sale logoterapeutice, despre
„sensul suferinței și recolta bogată din siguranța și protecția tre­
cutului". Și, din această perspectivă, a trebuit să admită că aceste
„argumente parțial neștiințifice, dar înțelepte, dețin ponderea
mai mare în ultimă instanță omenească".
între timp s-ar putea să fi devenit clar că numai o psihotera­
pie care îndrăznește să treacă dincolo de psihodinamică și cer­
cetare etologică și să acceadă la dimensiunea fenomenelor spe­
cific umane, într-un cuvânt, că numai o psihoterapie reumanizată

5 ]. Wolpe, în: American Journal of Psychotherapy 25, p. 362,1971.

Teoria și terapia nevrozelor * Ce este logoterapia?

28 va fi în stare să înțeleagă semnele timpului și să reacționeze la
nevoile vremii. Altfel spus, între timp trebuie să fi devenit clar
că noi, chiar și numai pentru a diagnostica frustrarea existenția­
lă sau chiar o nevroză noogenă, trebuie să vedem în om o ființă
care — în virtutea transcendenței ei de sine — este permanent în
căutarea sensului. în ceea ce privește însă nu diagnosticul, ci te­
rapia, și anume nu terapia nevrozei noogene, ci pe cea a nevro­
zei psihogene, trebuie, pentru a epuiza toate posibilitățile, să re­
curgem la capacitatea nu mai puțin caracteristică omului de
distanțare de sine, iar pe aceasta o întâlnim nu în ultimul rând
sub forma capacității lui pentru umor. O psihoterapie umană,
una umanizată, una reumanizată presupune deci să luăm în ve­
dere transcendența de sine și să luăm în stăpânire distanțarea de
sine. Numai că nici una dintre ele nu este posibilă dacă vedem
în om un animal. Nici un animal nu se sinchisește de sensul vie­
ții și nici un animal nu poate să râdă. Nu vreau să spun prin asta
că omul este doar om și nu este și animal. Dimensiunea omului
doar este, față de cea a animalului, superioară, ceea ce înseam­
nă că ea include și dimensiunea inferioară. Constatarea unor fe­
nomene specific umane în om și recunoașterea simultană a unor
fenomene subumane în el nu se contrazic deci deloc între ele,
căci între uman și subuman doar nu există un raport de exclu­
dere, ci — dacă pot spune așa — unul de includere.
Este, așadar, exact dorința tehnicii logoterapeutice a intenției
paradoxale de a mobiliza capacitatea de distanțare de sine în ca-
j drul tratamentului nevrozei psihogene, în timp ce unei alte teh­
nici logoterapeutice, dereflecția, îi stă la bază celălalt fapt funda-
mental-antropologic, și anume transcendența de sine. Pentru a
> înțelege aceste două metode de tratament, trebuie să pornim însă
de la teoria logoterapeutică a nevrozelor.

VIKTOR E. FRANKL
 Distingem aici trei modele patogene de reacție. Primul poate 29

fi descris astfel: pacientul reacționează la un simptom dat (fig. 1)

cu temerea că ar putea să reapară, deci cu o anxietate anticipa-
torie, iar această anxietate anticipatorie are ca rezultat că simp­
tomul chiar reapare apoi cu adevărat — un eveniment care nu
face decât să-i întărească pacientului temerea sa inițială.

Numai că acel_ceva față de reapariția căruia pacientul nutreș­

te o astfel de anxietate poate să fie în unele situații chiar anxie-
tatea. Pacienții noștri vorbesc atunci de o „anxietate de anxieta­
te ", și anume cât se poate de spontan. Și cum motivează ei
această anxietate? Ei bine, de obicei se tem de leșin, de un infarct
miocardic sau de un atac de apoplexie. Cum reacționează ei însă
în fața anxietății lor... de anxietatea lor? Cu fugă. Evită, de pildă,
să iasă din casă. Într-adevăr, agorafobia este paradigma acestui!
prim model de reacție, cel al nevrozei de angoasă.
De ce să fie însă acest model de reacție „patogen"? într-o pre­
legere ținută la New York, în 26 februarie 1960, la invitația făcută
de American Association for the Advancement of Psychotherapy,
l-am formulat după cum urmează: „Phobias and obsessive-com-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

30 pulsive neuroses are partially due to the endeavor to avoid the si­
tuation in which anxiety arises/"
* (Viktor E. Frankl, „Paradoxical
Intention: A Logotherapeutic Technique", American Journal of Psy­
chotherapy 14,520,1960.) Dar această concepție a noastră — că fuga
în fața anxietății prin evitarea situației ce declanșează anxietatea
este atât de decisivă pentru perpetuarea modelului de reacție spe­
cific nevrozei de angoasă — a fost între timp adeverită în repeta­
te rânduri și din direcția terapiei comportamentale. Astfel, I.M.
Marks spune („The Origins of Phobic States", American Journal of
Psychotherapy 24, 652,1970): „The phobia is maintained by the an­
xiety reducing mechanism of avoidance."
** După cum nu poate
fi tăgăduit nici faptul că logoterapia a anticipat multe idei care au
fost puse ulterior de terapia comportamentală pe o bază experi­
mentală solidă. încă în anul 1947 noi am susținut următorul punct
de vedere: „Se știe că nevroza se poate concepe într-un anume
sens și cu un anume drept și ca mecanism de reflex condiționat.
Toate metodele de tratament psihiatric orientate mai cu seamă
analitic sunt interesate atunci în primul rând să lumineze, con­
form conștiinței, condițiile primare ale reflexului condiționat, și
anume situația exterioară și interioară a primei apariții a unui
simptom nevrotic. Noi suntem însă de părere că nevroza pro-
priu-zisă — cea manifestă, deja fixată — nu este produsă numai
de condiția ei primară, ci de croirea ei (secundară) de drum. Ceea
ce se croiește, ceea ce se deblochează este însă reflexul condițio­
nat (drept care încercăm să concepem acum simptomul nevrotic)
prin cercul vicios al anxietății anticipatorii! Dacă vrem, prin urma­
re, să blocăm, ca să zicem așa, un reflex însușit, atunci trebuie, în

* Fobiile și nevrozele obsesionale se datorează parțial efortului de a evita situația în care

apare anxietatea.
** Fobia este menținută de mecanismul de evitare care reduce anxietatea.

VIKTOR E. FRANKL
 primul rând, să înlăturăm anxietatea anticipatorie, și anume în 31
acel mod menționat drept al cărui principiu am prezentat inten­
ția paradoxală." (Viktor E. Frankl, Die Psychotherapie in der Praxis,
Franz Deuticke, Viena, 1947.)
Al doilea model de reacție patogen nu trebuie remarcat în ca­
zurile nevrozei de angoasă, ci în cele ale nevrozei obsesionale.
Pacientul stă sub presiunea (fig. 2) reprezentărilor obsedante ce
năvălesc asupra lui și reacționează la ele, încercând să le repri­
me. Caută deci să exercite o contrapresiune. Această contrapre-
siune însă nu face decât să crească presiunea inițială. Iarăși se în­
chide cercul și iarăși se închide pacientul în acest cerc vicios.
Ceea ce caracterizează nevroza obsesională nu este însă, ca în ca­
zul nevrozei de angoasă, o fugă, ci lupta, împotrivirea față de re-
1 prezentările obsedante. Ar trebui să ne întrebăm din nou ce-1 în­
deamnă și determină la această reacție. Și reiese că pacientul se
teme fie că obsesiile lui ar putea fi mai mult decât o nevroză,
semnalizând o psihoză, fie că el ar putea transpune în fapt re­
prezentările sale obsesive cu conținut criminal, făcând un rău
cuiva — cuiva sau lui însuși. în ambele situații: pacientul care
suferă de nevroză obsesională nu se teme de anxietate, ci se teme
de sine însuși.
Este sarcina intenției paradoxale să spulbere ambele mecanis­
me circulare, să le spargă, să le scoată din balamale. Iar aceasta
se întâmplă, luându-li-se temerilor pacientului apa de la moară,
făcându-1, așa cum s-a exprimat odată un pacient, să „ia taurul
de coarne". Trebuie să se țină cont aici de faptul că cel care sufe­
ră de nevroză de angoasă se teme de ceva ce i s-ar putea întâm­
pla, în timp ce cel care suferă de nevroză obsesională se teme și
de ceva ce ar putea comite el. Ambele sunt luate în considerare
dacă definim astfel intenția paradoxală: pacientul este îndrumat

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

32

! să-și dorească acum șieși (nevroza de angoasă), respectiv să-și

| facă acum sieși (nevroza obsesională) exact lucrul de care se te-
I muse întotdeauna atât de tare.
După cum vedem, în cazul intenției paradoxale este vorba de­
spre o inversiune a acelei intenții care caracterizează cele două
modele patogene de reacție, și anume a evitării angoasei și com-
pulsiei prin fugă de prima, respectiv prin luptă împotriva celei
din urmă. Asta este însă exact ceea ce consideră astăzi și terape­
uții comportamentali ca fiind decisiv: I.M. Marks face următoa­
rea recomandare terapeutică în continuarea ipotezei sale că fo­
bia este menținută prin mecanismele evitării care reduc angoasa:
„The phobia can then be properl^ pyercome only when the pa-
tient faces the phobic situation again"
* {loc. cit.). Și aici se oferă
tocmai intenția paradoxală. într-o lucrare scrisă cu S. Rachman
și R. Hodgson, Marks scoate, de asemenea, în evidență că pa­
cientul trebuie să fie convins și încurajat să se angajeze tocmai la

* Fobia poate fi depășită cu adevărat numai atunci când pacientul se confruntă din nou
cu situația fobică.

VIKTOR E. FRANKL
ceea ce-1 stimulează cel mai mult („The Treatment of Chronic Ob- 33
sessive-Compulsive Neurosis", Behav. Res. Ther. 9,237,1971). Dar
și într-o lucrare scrisă împreună cu J.P. Watson și R. Gaind el re­
comandă terapeutic ca pacientul să se apropie cât de mult și de f
rapid poate de obiectul temerilor sale, nemaiavând voie să evi-1
te astfel de obiecte („Prolonged Exposure", Brit. Med. /. 1, 13,
1971).
Este admis astăzi și de către terapeuți comportamentali de
frunte că logo terapia transpusese deja de mult în fapt aceste re­
comandări terapeutice, sub forma intenției paradoxale descrise
deja în 1939. „Intenția paradoxală pornește, ce-i drept, de la un
punct cu totul diferit decât cel al teoriei învățării", scriu H. Dil­
ling, H. Rosefeldt, G. Kockott și H. Heyse de la Institutul de Psi­
hiatrie Max Planck, „dar efectul ei ar putea fi explicat eventual
cu principii simple din psihologia învățării". După ce autorii re­
cunosc că „s-au obținut rezultate bune și în parte foarte rapide"
cu intenția paradoxală, ei interpretează aceste reușite din perspec­
tiva psihologiei învățării, presupunând „o dizolvare a legăturii
condiționate dintre stimulul declanșator și angoasă. Pentru a edi­
fica modalități de reacție noi, mai adaptate, la anumite situații,
trebuie abandonată atitudinea de evitare cu efectul său mereu în­
tăritor, iar persoana respectivă trebuie să facă noi experiențe cu
stimulii ce declanșează angoasa". („Verhaltenstherapie bei Pho­
bien, Zwangsneurosen, sexuellen Störungen und Süchten",
Fortsch. Neurol. Psychiat. 39,293,1971.) De această treabă se îngri­
jește tocmai intenția paradoxală. Arnold A. Lazarus îi confirmă
și el reușitele și le explică din punctul de vedere al terapiei com­
portamentale, astfel: „When people encourage their anticipatory
anxieties to erupt, they nearly always find the opposite reaction
coming to the fore — their worst fears subside and when the

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

34 method is used several times, their dreads eventually disappear/'
*
(Behavior Therapy and Beyond, McGraw-Hill, New York, 1971.)
Intenția paradoxală a fost practicată de mine deja în 1929
(Ludwig J. Pongratz, Psychotherapie in Selbstdarstellungen, Hans
Huber, Berna, 1973), dar descrisă abia în 1939 (Viktor E. Frankl,
„Zur medikamentösen Unterstützung der Psychotherapie bei
Neurosen", Schweizer Archiv für Neurologie und Psychiatrie 43,26,
1939) și publicată abia în 1947 sub numele ei (Viktor E. Frankl,
Die Psychotherapie in der Praxis, Franz Deuticke, Viena, 1947). Ase­
mănarea cu metode de tratament comportamental venite ulte­
rior pe piață, precum anxiety provoking, exposure in vivo, flooding,
implosive therapy, induced anxiety, modeling, modification of expec­
tations, negative practice, satiation și prolonged exposure este incon-
fundabilă și nu le-a rămas ascunsă nici diferiților terapeuți com­
portamentali. Conform lui Dilling, Rosefeldt, Kockott și Heyse,
„la baza metodei intenției paradoxale după VE. Frankl, cu toa­
te că nu a fost concepută inițial din punctul de vedere al psiho­
logiei învățării, stă posibil un mecanism similar de acțiune ca și
la baza formelor de tratament numite flooding și implosive thera­
py" (loc. cit.). Iar în ceea ce privește forma de tratament ultim
menționată, I.M. Marks trimite tot la „certain similarities to the
paradoxical intention technique" (Fears and Phobias, Academic
Press, New York, 1969), ca și la faptul că această tehnică a noas­
tră „closely resembled that now termed modeling" („Treatment
of Obsessive-Compulsive Disorders", în Psychotherapy and Beha­
vior Change, 1973, ed. de Hans H. Strupp et al., Aldine Publishing
Company, Chicago, 1974). (Nota 6 de la p. 297.)

* Când oamenii încurajează apariția anxietăților lor anticipatorii, constată aproapeîntot-

deauna că reacția opusă iese la iveală — temerile lor cele mai rele scad și dacă metoda
este folosită de mai multe ori, spaimele lor disparîn cele din urmă.

VIKTORE. FRANKL
 Dacă cineva poate să pretindă o prioritate față de intenția pa- 35
radoxală, atunci este vorba, după părerea mea, numai de urmă­
torii autori: de Rudolf Dreikurs, căruia îi datorez indiciul unui
„truc" analog, care a fost descris de el deja în 1932 (Das nervöse
Symptom, Editura Moritz Perles, Viena și Leipzig), iar mai înain­
te, de Erwin Wexberg, care a formulat ad hoc expresia „antisu-
gestie". Iar în 1956 mi s-a adus la cunoștință că H. v. Hattingberg
trimite și el la o experiență analoagă: „Cine reușește, de exem­
plu, să dorească în mod conștient apariția unui simptom nervos
față de care se apărase până acum cu teamă, acela poate să facă
să-i dispară prin această atitudine volițională angoasa și, până
la urmă, chiar simptomul. Este, așadar, posibil să alungi diavo­
lul cu Belzebut. Desigur, o asemenea experiență poate fi atinsă
practic numai de către unii. Totuși, de-abia dacă există vreo ex­
periență care să fie mai instructivă pentru cel inhibat psihic."
(Über die Liebe, München—Berlin, 1940.)
Nu este nici de presupus că intenția paradoxală, dacă chiar e
să fie eficientă, nu ar fi avut premergătorii și precursorii ei. Ce i
se poate atribui logoterapiei ca merit este deci numai că a dez­
voltat principiul, transformându-1 într-o metodă și că l-a înca­
drat într-un sistem.
Este cu atât mai remarcabil că prima încercare de a dovedi ex­
perimental eficacitatea intenției paradoxale a fost întreprinsă de
către terapeuții comportamentali. Căci au fost profesorii L. So-
lyom, J. Garza-Perez, B.L. Ledwidge și C. Solyom de la Clinica
de Psihiatrie a McGill University, care au ales în cazuri de nevro­
ză obsesională cronică de fiecare dată două simptome la fel de
intens marcate și apoi au tratat unul dintre ele, simptomul-țin-
ță, cu intenția paradoxală, în timp ce celălalt, simptomul „de con­
trol", a rămas netratat. Într-adevăr, a reieșit că numai și numai

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

36 simptomele tratate au dispărut, și anume în decursul câtorva
săptămâni. Și în nici unul dintre cazuri nu s-a ajuns la simpto-
me de substitut! („Paradoxal Intention in the Treatment of Ob­
sessive Thoughts: A Pilot Study", Comprehensive Psychiatry 13,
291,1972.) (Nota 7 de la p. 298.)
Printre terapeuții comportamentali a fost din nou Lazarus cel
pe care l-a frapat „an integral element in Frankl's paradoxical in­
tention procedure": „the deliberate evocation of humor. A patient
who fears that he may perspire is enjoined to show his audience
what perspiration is really like, to perspire in gushes of drenching
torrents of sweat which will moisturize everything within tou­
ching distance"
* (loc. cit.). Într-adevăr, după cum am indicat deja
anticipând, atunci când a fost vorba despre mobilizarea capaci­
tății de distanțare de sine, umorul cu care pacientul trebuie să for­
muleze de fiecare dată intenția paradoxală face parte din esența
acestei tehnici și cu el ea se și diferențiază de metodele de trata­
ment ale terapiei comportamentale, pe care le-am înșirat.
Motivele care ne-au tot făcut să indicăm însemnătatea umo­
rului pentru reușita intenției paradoxale au fost subliniate de cu­
rând prin dovezi tot ale unui terapeut comportamental, și anu­
me Iver Hand de la Maudsley Hospital din Londra; el a putut
observa că pacienții care sufereau de agorafobie și care — adu­
nați în grupuri — fuseseră confruntați cu situațiile până atunci
evitate de ei, întrucât le declanșau teama, se îndemnau pe ei în­
șiși, dar și reciproc, cu umor, să-și exagereze angoasa: „They used
humor spontaneously as one of their main coping mechanisms."

* Un element integral în procedura lui Frankl de intenție paradoxală: invocarea delibera­

tă a umorului. Unui pacient care se teme că ar putea să transpire i se cere să arate asis­
tenței lui ce este transpirația cu adevărat, să transpire în valuri de torente ude leoarcă
de nădușeală, care vor umezi tot ce se află într-o distanță tangibilă.

VIKTOR E. FRANKL
(Conferință ținută la Simpozionul de logoterapie din Montreal, 37
organizat de American Psychological Association la sesiunea ei
anuală din 1973.) Pe scurt, pacienții „inventau" intenția parado­
xală — și astfel a și fost interpretat „mecanismul" lor de reacție
de către echipa de cercetători londonezi!
Acum vrem să ne îndreptăm însă atenția spre intenția para­
doxală, așa cum se efectuează ea lege artis, după regulile logote-
rapiei, și anume să ilustrăm acest lucru pe baza cazuisticii. în
acest context voi face mai întâi trimitere la cazurile care sunt dis­
cutate în cărțile mele Theorie und Therapie der Neurosen (Teoria și
terapia nevrozelor), Die Psychotherapie in der Praxis (Psihoterapia în
practica), Der Wille zum Sinn (Voința de sens) și Ärztliche Seelsorge
(Asistență medicală duhovnicească). în cele ce urmează, ne concen­
trăm însă asupra unor materiale nepublicate.
Spencer Adolph M. din San Diego, California, îmi scrie: „La
două zile după ce am citit cartea dumneavoastră Man's Searchfor
Meaning, m-am aflat într-o situație care mi-a dat ocazia să verific
odată logoterapia. La Universitate particip la un seminar despre
Martin Buber și, în timpul primei întruniri nu mi-am putut pune
frâu gurii când am crezut că trebuie să spun exact contrariul a
ceea ce susținuseră ceilalți. Deodată am început să transpir pu­
ternic. Și de îndată ce am observat asta, mi s-a făcut teamă că cei­
lalți ar putea observa și ei, și atunci am început să transpir cu atât
mai mult. Brusc mi-a venit în minte cazul unui medic care vă con­
sultase din cauza anxietății lui de a fi năpădit de valuri de sudoa­
re și m-am gândit că situația mea este similară. Dar eu nu apre­
ciez prea mult psihoterapia, și cu atât mai puțin logoterapia. Deci
situația mea mi s-a părut cu atât mai mult o ocazie unică de a ve­
rifica intenția paradoxală. Ce fusese oare ceea ce-1 sfătuiserăți
atunci pe colegul dumneavoastră? Să-și dorească o dată și să-și

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

38 propună ca alternativă să le arate oamenilor cât de zdravăn poa­
te el să transpire — «până acum am transpirat în total doar 1 li­
tru, acum însă vreau să curgă din mine 10 litri de sudori», se spu­
ne în cartea dumneavoastră. Și în timp ce am continuat să vorbesc
la seminar, mi-am zis: Ce-ar fi să transpiri și tu odată în fața co­
legilor tăi, Spencer! Dar ca lumea... ce faci acum e o nimica toa­
tă... ia transpiră mult mai zdravăn de-atât! N-au trecut mai mult
de câteva secunde și am putut observa cum pielea mi s-a uscat.
Mi-a venit să râd în sinea mea, căci nu eram pregătit ca intenția
paradoxală să funcționeze, și încă pe loc. La naiba, mi-am spus,
trebuie să fie ceva cu această intenție paradoxală, a nimerit la fix...
și când te gândești cât de sceptic sunt față de logoterapie."
Dintr-o comunicare a lui Mohammed Sadiq extragem urmă­
torul caz: „Doamna N., o pacientă în vârstă de 48 de ani, suferea
de tremurături, și anume atât de puternic, încât era incapabilă să
țină o ceașcă cu cafea sau un pahar cu apă, fără să verse din ele.
Nu putea nici să scrie, nici să țină o carte destul de liniștit, încât
să fie capabilă să citească. într-o dimineață s-a întâmplat să fim
singuri unul în fața celuilalt, și iar a început să tremure. Atunci
am decis să încerc o dată intenția paradoxală, și anume de-a drep­
tul cu umor. Așa că am început: «Ce-ar fi, doamnă N., dacă am
face un concurs de tremurat? — Ea: Ce vreți să ziceți? — Eu: Să
vedem cine poate să tremure mai repede și cine mai mult timp.
— Ea: Nu știam că și dumneavoastră suferiți de tremurături. —
Eu: Nu, nici gând; dar dacă vreau, pot să tremur. (Și am început...
și încă cum.) Ea: Văleu... puteți mai iute ca mine. (Și a început
zâmbind să-și accelereze tremuratul.) Eu: Mai repede... haide,
doamnă N., trebuie să tremurați mult mai repede. — Ea: Dar nu
pot... ia încetați, nu mai pot mai mult.» Chiar obosise. S-a ridicat,
s-a dus în bucătărie și s-a întors, cu o ceașcă cu cafea. Și a băut-o,

VIKTOR E. FRANKL
fără să verse nici măcar o picătură din ea. Ori de câte ori o prind 39
de atunci tremurând, e suficient să-i spun: «Ei bine, doamnă N.,
cum ar fi acum un concurs de tremurat? La care ea zice de obi­
cei: Da, bine, bine.» Și asta a ajutat de fiecare dată."
Georg Pynummootil (SUA) relatează următoarele: „Un tânăr
a venit la cabinetul meu medical, din cauza unui tic puternic de
clipit care apărea mereu când trebuia să vorbească cu cineva. în­
trucât oamenii obișnuiau să-l întrebe atunci ce se întâmplă cu el,
nervozitatea lui creștea. L-am trimis la un psihanalist. Dar după
o serie întreagă de ședințe a revenit la mine ca să-mi comunice
că psihanalistul nu putuse găsi cauza, darămite să-1 ajute. La care
i-am recomandat ca data următoare când avea de vorbit cu cine­
va să clipească din ochi cât putea de mult, pentru a-i arăta par­
tenerului de discuție cât de excelent o putea face. A fost de pă­
rere că oi fi înnebunit de veneam cu astfel de recomandări, care
nu puteau decât să-i înrăutățească starea. Și a plecat. Timp de câ­
teva săptămâni nu s-a mai arătat. Apoi a venit însă într-o zi, pen­
tru a-mi povesti foarte entuziast ce se petrecuse în răstimp. Cum
nu considerase că propunerea mea era bună de ceva, nici nu s-a
gândit să o transpună în practică. Dar clipitul i s-a înrăutățit, și
când într-o noapte și-a amintit ce-i spusesem, și-a zis: Am încer­
cat tot ce există și nimic nu m-a ajutat. Ce se poate întâmpla oare-
? Ia să încerc odată ce mi-a recomandat ăla. Și în ziua următoa­
re, când s-a întâlnit cu primul ieșit în cale, și-a propus să
clipească din ochi cât putea de mult — și spre marea lui surprin­
dere, nu a fost în stare s-o facă deloc. De atunci încolo ticul cu
clipitul nu s-a mai manifestat niciodată."
Un asistent universitar ne scrie: „Trebuia să mă prezint unde­
va, după ce solicitasem un post la care țineam foarte mult, căci
atunci aș fi fost în măsură să-mi aduc soția și copiii după mine în

Teoria și terapia nevrozelor • Ce este logoterapia?

40 California. Eram însă foarte nervos și mă străduiam enorm să fac
o impresie bună. Dar ori de câte ori sunt nervos, picioarele mele
încep să tresalte, și asta atât de puternic, încât cei prezenți nu pot
să nu remarce. Așa s-a întâmplat și acum. Dar de astă dată mi-am
spus: Acum o să forțez acești porci de mușchi să zvâcnească atât
de tare, încât să nu mai pot să stau jos, ci să fiu nevoit să sar în
sus și să dansez prin cameră, până ce oamenii or să creadă că sunt
într-o ureche. Acești porci de mușchi vor tresări astăzi ca nicio­
dată până acum... azi avem un record în tresărit. — Ei bine, muș­
chii nu au zvâcnit nici o singură dată în timpul discuției, am pri­
mit postul, iar familia mea va fi curând aici în California/'
Două exemple de Arthur Jores (Der Kranke mit psychovegetati­
ven Störungen, Vandenhoeck, Göttingen) se potrivesc în acest con­
text: A venit la Jores o soră medicală „care s-a plâns că de fieca­
re dată când trebuia să se ducă în biroul medicului, pentru a
discuta ceva cu el, se înroșea la față. Am exersat împreună inten­
ția paradoxală, și după câteva zile am primit o scrisoare fericită:
funcționa excelent." Altă dată a venit la Jores un student la Me­
dicină, „pentru care era extraordinar de important, din cauza
unei burse, să ia cu rezultate bune un examen la materii precli-
nice. S-a plâns de emoții și frică de examen. Și cu el s-a exersat
intenția paradoxală, și iată că în timpul examenului a fost com­
plet liniștit și l-a trecut cu o notă bună" (p. 52).
Lui Larry Ramirez îi datorăm următoarea contribuție cazu­
istică: „The technique which has helped me most often and wor-
ked most effectively in my counseling sessions is that of parado-
xical intention. One such example I have illustrated below. Linda
T., an attractive nineteen year old College student, had indicated
on her appointment cârd that she was having some problems at
home with her parents. As she sat down, it was quite evident

VIKTOR E. FRANKL
that she was very tense. She stuttered. My natural reaction wo- 41
uld have been to say, «relax, it's alright», or «just take it easy»,
but from past experience I knew that asking her to relax would
only serve to increase her tension. Instead, I responded with just
the opposite, «Linda, I want you to be as tense as you possibly
can. Act as nervously as you can.» «O.K.», she said, «being ner­
vous is easy for me.» She started by clenching her fists together
and shaking her hands as though they were trembling. «That's
good», I said, «but try to be more nervous.» The humor of the
situation became obvious to her and she said, «I really was ner­
vous, but I can't be any longer. It's odd, but the more I try to be
tense, the less I'm able to be.» In recalling this case, it is evident
to me that it was the humor that came from using paradoxical
intention which helped Linda realize that she was a human
being first and foremost, and a client second, and that I, too, was
first a person, and her counselor second. Humor best illustrated
our humanness."
*

Tehnica ce m-a ajutat cel mai des și a acționat cel mai eficientîn ședințele mele de con­
siliere este cea a intențieijșțaradoxale. Am ilustrat mai jos un astfel de exemplu. Linda
T., o studentă atrăgătoare în vârstă de 19 ani, indicase pe fișa ei de consultație că avea
niște probleme acasă, cu părinții. Când s-a așezat, mi-a fost destul de evident că era
foarte încordată. A început să se bâlbâie. Reacția mea naturală ar fi fost să-i spun „re-
j laxează-te, e-n regulă", sau „ușurel", dar din experiența trecută știam că dacă îi ceream
țsă se relaxeze nu aș fi făcut decât să-i cresc starea de tensiune. în loc de asta, am reac­
ționat exact cu contrariul: „Linda, vreau să fii cât poți tu de încordată. Poartă-te cât poți
de nervos." „O.K.", a spus, „îmi este ușor să fiu nervoasă." Aînceput strângându-și pum­
nii și scuturându-și mâinile, ca și cum acestea i-ar fi tremurat. „E bine așa", i-am spus,
„dar încearcă să fii mai nervoasă." Comicul situației i-a devenit evident și a spus: „Am
C fost foarte nervoasă, dar nu mai pot fi în continuare. E ciudat, dar cu cât încerc să fiu
' mai tensionată, cu atât mai puțin sunt în stare să fiu." Amintindu-mi de acest caz, îmi
este clar că umorul care a reieșit din folosirea intenției paradoxale a fost ceea ce a aju-
tat-o pe Linda să realizeze că era în primul și primul rând o ființă omenească și în al doi­
lea rând clientă și că și eu eram mai întâi o persoană și în al doilea rând consilier. Umo­
rul ilustra cel mai bine umanitatea noastră.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

42 J.F. Briggs a ținut un discurs în fața Royal Society of Medici­
ne, din care cităm următoarele: „I was asked to see a young man
from Liverpool, a stutterer. He wanted to take up teaching, but
stuttering and teaching do not go together. His greatest fear and
worry was his embarassment by the stuttering so that he went
through mental agonies every time he had to say anything. I re­
membered a short timp before having read an article by Viktor
Frankl, who wrote about a reaction of paradox. I then gave the
following suggestions — «You are going out into the world this
week-end and you are going to show people what a jolly good
stutterer you are.» He came up the following week and was ob­
viously elated because his speech was so much better. He said
«What do you think happened! I went into a pub with some
friends and one of them said to me 'I thought you used to be a
stutterer' and I said 'I did — so what'! It was an instance where
I took the bull by the horns and it was successful.»"
*
Un alt caz de bâlbâială privește un student de la Duquesne
University, care îmi scrie următoarele: „Timp pe 17 ani m-am
bâlbâit foarte rău. Au existat perioade în care, pur și simplu, nu
eram în stare să vorbesc. Am fost de multe ori și în tratament,
dar fără succes. într-o zi, un profesor mi-a dat sarcina să discut
în cadrul unui seminar cartea dumneavoastră Man's Search for

Am fost rugat să consult un tânăr din Liverpool, un bâlbâit. Voia să se apuce de predat,
dar bâlbâială și cu a preda la catedră nu merg mână-n mână. Teama și supărarea sa cea
mai mare era jena lui din cauza bâlbâitului, așa că trecea prin mari chinuri psihice de
fiecare dată când trebuia să spună ceva. Mi-am amintit că citisem cu puțin înainte un
articol de Viktor Frankl, care scria despre o reacție de paradox. I-am dat atunci urmă­
toarea sugestie: "Ieși în lume în acest weekend și o să le arăți oamenilor cât de strașnic
te bâlbâi." S-a înființat săptămâna următoare și era în mod evident bine dispus, deoarece
vorbirea lui seîmbunătățise mult. Mi-a spus: "Ce crezi că s-a întâmplat! M-am dus la o
cârciumă cu niște prieteni și unul dintre ei mi-a zis: «Credeam că erai bâlbâit», iar eu
am zis: « Eram — ei și»! A fost un exemplu când am luat taurul de coarne și am reușit."

VIKTOR E. FRANKL
Meaning. Așa că am citit-o și am dat și peste intenția paradoxa­ 43

lă. Atunci am decis să o încerc și în cazul meu, și iată că încă de

prima dată a funcționat fabulos. Nici urmă de bâlbâială. După
aceea, m-am hotărât să mă transpun în acele situații în care mă
bâlbâisem întotdeauna, dar nici atunci nu se mai ivea bâlbâia­
lă, de îndată ce aplicam intenția paradoxală. Insă de câteva ori
nu am aplicat-o și imediat am reînceput să mă bâlbâi. Văd aici
o dovadă că Într-adevăr intenția paradoxală a fost cea care mă
eliberase de bâlbâit."
O relatare pe care i-o datorez lui Uriel Meshoulam, un logo-
terapeut de la Harvard University, nu duce lipsă de picanterie.
Unul dintre pacienții lui a fost convocat de armata australiană și
era convins că nu va fi recrutat, întrucât era foarte bâlbâit. Când
a fost asentat a încercat de trei ori să demonstreze în fața medi­
cului cât de tare se bâlbâia, și a fost pur și simplu total incapabil
să se bâlbâie oricât de puțin. în cele din urmă a fost amânat, dar
din cauza hipertensiunii arteriale. „The Australian army proba-
bly doesn't believe him until today!", așa se încheie relatarea,
„that he is a stutterer."
Folosirea intențiilor paradoxale în cazuri de bâlbâială a fost
discutată foarte mult în literatură. Manfred Eisenmann a dedi­
cat acestei tematici disertația lui de la Universitatea din Freiburg
im Breisgau (1960). J. Lehembre și-a publicat experiențele cu co­
piii și subliniază că numai o singură dată s-ar fi ajuns la simp-
tome de substitut („L'intention paradoxale, procédé de psycho­
thérapie", Acta neurol. belg. 64, 725,1964), ceea ce corespunde și
cu observațiile lui L. Solyom, Garza-Perez, Ledwidge și C. So-
lyom, care — după intenția paradoxală — nu au putut consta­
ta chiar în nici un caz simptome de substitut {loc, cit.). {Nota 8
de la p. 299.)

Teoria și terapia nevrozelor « Ce este logoterapia?

44 Jores (loc, cit.) a tratat odată o pacientă, care trăia cu ideea fixă
că trebuia să aibă întotdeauna suficiente ore de somn. Era însă
căsătorită cu un bărbat care avea obligații sociale mai mari, așa
că ea nu putea evita ca iară și iară să ajungă târziu în pat. A ex­
plicat că a suportat asta dintotdeauna greu. Uneori, încă din tim­
pul nopții, așa cam pe la ora 1.00, se instala o migrenă sau cel
târziu a doua zi de dimineață. înlăturarea acestor crize cuplate
cu întârzierea orei de culcare a fost posibilă datorită intenției pa­
radoxale. I s-a recomandat pacientei să-și spună: „Așa, acum o
să capeți o migrenă de toată frumusețea/' Drept urmare, după
cum relatează Jores, crizele nu s-au mai ivit.
Acest caz ne face legătura cu aplicarea intenției paradoxa­
le în insomnii. Sadiq, pe care l-am citat deja, a tratat odată o
pacientă în vârstă de 54 de ani care devenise dependentă de
somnifere și apoi fusese internată în spital: „La ora 10 seara ie­
șea din camera ei și cerea un somnifer. Ea: Pot să vă rog să-mi
dați un somnifer? Eu: îmi pare rău, s-au terminat, iar sora a ui­
tat să comande altele la timp. Ea: Cum să pot dormi atunci?
Eu: Astăzi va trebui pur și simplu să vă descurcați fără som­
nifer. — După două ore apare din nou. Ea: Chiar nu merge. Eu:
Și ce-ar fi dacă v-ați băga din nou în pat și ați încerca o dată,
ca variație, să nu dormiți, ci, din contră, să stați trează toată
noaptea? Ea: Am crezut mereu că eu sunt nebună, dar mi se
pare că sunteți și dumneavoastră. Eu: Știți, uneori mă amuză
să fiu nebun, sau nu puteți să înțelegeți asta? Ea: Ați vorbit se­
rios? Eu: Ce? Ea: Să încerc să nu dorm. Eu: Sigur că am vorbit
serios. încercați o dată! Să vedem dacă puteți rămâne trează
toată noaptea. Ce ziceți? Ea: O.K. — Și când sora a intrat dimi­
neața în camera ei, pentru a-i aduce micul dejun, pacienta tot
nu se trezise încă."

VIKTOR E. FRANKL
 Există de altfel o anecdotă care ar merita să fie citată în acest 45
context, și anume din renumita carte a lui Jay Haley, Strategice
of Psychotherapy (Grune & Stratton, New York, 1963): în timpul
unei prelegeri ținute de celebrul hipnotizator și terapeut Milton
H. Erickson, un tânăr s-a ridicat și i-a spus: „Poate că puteți hip­
notiza alți oameni, dar pe mine sigur nu." La care Erickson l-a
poftit pe tânăr să vină pe podium și să ia loc, iar apoi i-a zis:
„Sunteți foarte treaz... rămâneți treaz... deveniți tot mai treaz,'
mai treaz, mai treaz..." Și brusc subiectul a căzut într-o transă
profundă.
Lui R.W. Medlicott, psihiatrul de la Universitatea din Noua
Zeelandă, i-a fost dat să aplice intenția paradoxală pentru prima
oară nu numai asupra somnului, ci și asupra visării. Avusese
deja mult succes cu ea, chiar și, după cum subliniază el, în cazul
unui pacient care era de profesie psihanalist. Avea însă o pacien­
tă care suferea de coșmaruri regulate, visând de fiecare dată că
era urmărită și în cele din urmă înjunghiată. Atunci tresărea ți­
pând și soțul ei se trezea și el. Medlicott i-a trasat acum ca sarci­
nă să se străduiască pe cât posibil să-și viseze aceste vise teribi­
le până la capăt, până ce și înjunghierea se încheia. Și ce s-a
întâmplat? Nu au mai existat coșmaruri, dar somnul soțului era
tulburat la fel ca și mai înainte: pacienta nu se mai trezea țipând,
ce-i drept, în schimb îi venea să râdă atât de tare, încât soțul nu
putea dormi liniștit nici acum. („The Management of Anxiety",
New Zeeland Medical Journal 70,155,1969.)
Ceva asemănător ne relatează o cititoare din SUA. „Joi dimi­
neață m-am trezit deprimată și m-am gândit că nu o să mă mai
vindec deloc. în cursul dimineții am început să plâng și eram
de-a dreptul disperată. Atunci mi-a venit în minte intenția para­
doxală și mi-am spus: Ia să vedem cât de deprimată pot să de-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

46 vin. Acum o să plâng atât, până ce inund toată locuința cu la­
crimi. Și mi-am imaginat că sora mea vine acasă și se vaită: La
naiba, chiar a fost nevoie de acest torent de lacrimi? La care
m-am apucat să râd atât de tare, încât mi s-a făcut frică. Așa că
nu mi-a rămas altceva decât să-mi spun: Râsul se va înrăutăți în-
tr-atât, încât vecinii se vor îngrămădi să vadă cine râde oare atât
de tare. Intre timp, încetasem să mai fiu deprimată, am invitat-o
pe sora mea să iasă cu mine în oraș, și asta a fost după cum v-am
zis joi, iar astăzi este sâmbătă și continui să mă simt foarte bine.
Cred efectiv că intenția paradoxală a funcționat acum două zile
ca o încercare de a plânge și de a privi în același timp în oglin­
dă — Dumnezeu știe de ce, dar de atunci pur și simplu nu mai
este posibil să continui cu plânsul." Și se poate ca ea să nu se în­
șele chiar atât de mult, căci ambele — intenția paradoxală ca și
oglindirea de sine — sunt un vehicul al capacității omenești de
distanțare de sine.
S-a putut constata tot mereu că intenția paradoxală funcțio­
nează și în cazuri grave și cronice, instalate demult, chiar și dacă
tratamentul este de scurtă durată. Astfel, au fost descrise cazuri
de nevroză obsesională, care duraseră timp de 60 de ani, până
ce s-a reușit o îmbunătățire decisivă cu ajutorul intenției para­
doxale (K. Kocourek, Eva Niebauer și Paul Polak, în: „Ergebnis­
se der klinischen Anwendung der Logotherapie", Handbuch der
Neurosenlehre und Psychotherapie, editat de Viktor E. Frankl, Vic­
tor E. v. Gebsattel și J.H. Schulz, Urban & Schwarzenberg, Mün­
chen—Berlin, 1959). Rezultatele terapeutice care se pot obține cu
această tehnică sunt uimitoare și remarcabile, cel puțin atunci
când le confruntăm cu pesimismul ubicuu cu care psihiatrul de
astăzi întâmpină nevrozele obsesionale severe și cronice. Astfel,
L. Solyom, Garza-Perez, Ledwidge și C. Solyom (loc. cit.) trimit

VIKTOR E. FRANKL
 la rezultatul a 12 cercetări pe acest subiect, care provin din șap- 47
te țări diferite și conform cărora nevroza obsesională s-a dove­
dit a fi neinfluențabilă terapeutic în 50% dintre cazuri. Autorii
consideră prognoza de nevroză obsesională ca fiind mai rea de­
cât a oricărei alte forme de nevroză, iar terapia comportamenta­
lă, sunt ei de părere, nu a realizat aici nici un fel de schimbări,
având în vedere că numai 46% dintre cazurile publicate de către
terapeuții comportamentali s-au ameliorat. Dar și D. Henkel, C.
Schmook și R. Bastine (Praxis der Psychotherapie 17, 236,1972) in­
dică, raportându-se la psihanaliști experimentați, „că nevrozele
obsesionale deosebit de severe se dovedesc a fi netratabile, în
ciuda eforturilor terapeutice intense", în timp ce intenția Para­
zs doxală, care se află în contradicție cu psihanaliza, „manifestă în
mod clar posibilități pentru o influențare vizibil mai de scurtă
durată a tulburărilor de nevroză obsesională".
Friedrich M. Benedikt a arătat, în disertația lui „Zur Therapie
angst- und zwangsneurotischer Symptome mit Hilfe der para­
doxen Intention und Dereflexion nach V.E. Frankl" (München,
1968), că pentru mânuirea intenției paradoxale în cazurile grave
și cronice este necesar un imens aport personal. în acest context,
am dori să repetăm însă că „efectul terapeutic al intenției para­
doxale depinde și de curajul medicului de a-i arăta pacientului
cum trebuie ea mânuită" (Viktor E. Frankl, Die Psychotherapie in
der Praxis, Franz Deuticke, Viena, 1961), ceea ce a fost deja de­
monstrat pe baza unui caz concret (loc. cit.). Terapia comporta­
mentală recunoaște desigur și ea importanța unui asemenea pro­
cedeu, o dată ce a formulat chiar un termen propriu și vorbește
despre modeling.
Cu următoarea cazuistică vom demonstra că intenția parado­
xală poate să ajute și în cazuri de lungă durată și că tratamentul

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

48 poate să fie de scurtă durată. Ralph G. Victor și Carolyn M. Krug
(„Paradoxical Intention in the Treatment of Compulsive Gam-
bling", American Journal of Psychotherapy 21,808,1967) de la Uni-
versity of Washington, Department of Psychiatry, au folosit
această tehnică în cazul unui bărbat care era un jucător înrăit de
la 14 ani. Și anume i-au indicat să joace zilnic câte trei ore, cu toa­
te că astfel pierdea, așa că după trei săptămâni i s-au dus toți ba­
nii. Și ce au făcut terapeuții? L-au sfătuit cu sânge rece să-și vân­
dă ceasul. Pe scurt: a fost pentru prima oară, după mai mult de
20 de ani („after 20 years and five psychiatrists", așa cum scrie
textual în publicație), când pacientul s-a putut desprinde de pa­
tima jocului.
în cartea editată de Arnold A. Lazarus, Clinical Behavior The-
rapy (Brunner-Mazel, New York, 1972), Max lacobs analizează
următorul caz: Mrs. K. suferise cel puțin 15 ani de o claustrofo-
bie gravă, când l-a consultat în Africa de Sud, și anume cu o săp­
tămână înainte de a trebui să ia avionul de acolo spre Anglia,
care este patria ei. Este cântăreață de operă și trebuie să zboare
mult prin toată lumea, pentru a-și respecta angajamentele. Iar
claustrofobia ei se focaliza tocmai asupra avioanelor, lifturilor,
restaurantelor și... teatrelor.
„Frankl's technique of paradoxical intention was then bro-
ught in", se spune mai departe, și Într-adevăr, Jacobs a sfătuit-o
pe pacientă să caute situațiile care-i declanșau fobia și să-și do­
rească ceea ce o speriase întotdeauna atât de mult, și anume să
se sufoce — vreau să mă sufoc chiar acum, trebuia să își spună,
hai — „let it do its damndest". La asta s-a mai adăugat și faptul
că pacienta a fost instruită în „progressive relaxation" și „desen^_
sitization". După două zile s-a dovedit că era deja în stare să se
ducă la restaurant fără probleme, să se urce în lift și chiar să

VIKTOR E. FRANKL
meargă cu autobuzul. După patru zile putea să frecventeze fără 49
teamă un cinematograf și se gândea fără anxietate anticipatorie
la zborul ei înapoi în Anglia. Din Londra a relatat apoi că era
chiar capabilă să meargă din nou, după mulți ani, cu metroul.
La 15 luni după tratamentul atât de scurt s-a văzut că pacientei
nu-i revenise această afecțiune.
Jacobs descrie în continuare un caz în care era vorba nu de­
spre o nevroză de angoasă, ci despre una obsesională. Mr. T. su­
ferise timp de 12 ani de nevroză și făcuse fără rezultat atât psih­
analiză, cât și tratament cu șocuri electrice. Cel mai mult se temea
să nu se înece, și anume când mânca, bea sau când traversa o
stradă. lacobs i-a indicat să facă exact lucrul de care se temuse
întotdeauna atât de mult: „Using the technique of paradoxical
intention, he was given a glass of water to drink and told to try
as hard as possible to make himself choke" — în sensul intenției
paradoxale, Jacobs i-a dat pacientului un pahar cu apă și i-a ce­
rut să facă tot posibilul pentru a se îneca. „He was instructed to
try to choke at least three times a day" — trebuia să-și propună
să se înece de cel puțin trei ori pe zi. în paralel, s-a exersat rela­
xarea, iar în timpul celei de-a 12-a ședințe, pacientul a putut să
comunice că nu mai avea absolut nici un simptom.
Tot mereu se pune întrebarea, în ce condiții și cu ce premise
este posibilă o instruire în metoda logoterapeutică? însă tocmai
tehnica intenției paradoxale confirmă că uneori este suficient să
te familiarizezi cu ea, pe baza literaturii existente. în orice caz,
printre psihiatrii și psihologii care folosesc cel mai cu succes și cu
înțelegere intenția paradoxală se numără și aceia care nu luaseră
niciodată contact cu noi. Cum ei cunosc intenția paradoxală nu­
mai din publicațiile noastre, noi știm despre reușitele și experien­
țele lor numai din publicațiile lor. Este însă interesant și de

Teoria și terapia nevrozelor * Ce este logoterapia?

50 constatat cum diverși autori modifică intenția paradoxală și o
combină cu alte proceduri. Această constatare nu face decât să ne
întărească în convingerea că psihoterapia, deci nu doar logotera-
pia, depinde de disponibilitatea permanentă pentru improviza­
ție. Acolo unde există posibilitatea ca instruirea să fie făcută sub
forma demonstrațiilor clinice, ceea ce trebuie și poate să fie învă­
țat nu este în ultimul rând această capacitate de a improviza.
Este surprinzător cât de des aplică și profanii asupra lor înșiși
cu succes intenția paradoxală. în fața noastră se află o scrisoare a
unei persoane suferinde de agorafobie, care fusese timp de trei
ani în tratament psihanalitic ortodox fără rezultat. Timp de doi
ani a fost tratată de către un hipnotizator și agorafobia i s-a ame­
liorat doar puțin. A trebuit chiar internată șase săptămâni. Nimic
nu a ajutat cu adevărat. Oricum, bolnava scrie: „Nothing has re-
ally changed in 14 years. Every day of those years was hell." *
Apoi a ajuns în acel punct în care a vrut să facă de pe stradă cale
întoarsă, atât de tare a pus agorafobia stăpânire pe ea. Atunci i-a
venit în minte ce citise în cartea mea Man's Search for Meaning și
și-a spus: „Acum o să le arăt tuturor oamenilor de aici din jurul
meu de pe stradă cât de excelent pot să intru în panică și să su­
făr un colaps/' Și deodată s-a liniștit. Și-a continuat drumul la su-
permarket și și-a făcut cumpărăturile. Când i-a venit însă rândul
să plătească, au luat-o nădușelile și a început să tremure. Atunci
și-a spus: „O să-i arăt casierului cât pot realmente să transpir. O
să facă niște ochi..." Abia pe drumul de întoarcere și-a dat seama
cât de mult se calmase. Și a continuat tot așa. După câteva săptă­
mâni era în stare să stăpânească agorafobia cu ajutorul intenției
paradoxale într-atât, încât uneori nu putea crede că fusese vreo­

* Nimic nu s-a schimbat cu adevărat în 14 ani. Fiecare zi din acești ani a fost un infern.

VIKTOR E. FRANKL
dată bolnavă. „I have tried many methods, but none gave me the 51
quick relief your method did. I believe in paradoxical intention,
because I have tried it on my own with just a book/'
* De dragul
picanteriei mai adaug că bolnava — de-acum vindecată — avu­
sese ambiția să-și completeze cunoștințele despre intenția para­
doxală dobândite din lectura unei singure cărți. în cele din urmă,
dăduse chiar un anunț în Chicago Tribune, pe care l-a lăsat să apa­
ră timp de o săptămână. Tăietura din ziar era anexată scrisorii.
Anunțul suna astfel: „Would like to hear from anyone having
knowledge of or treated by paradoxical intention for agorapho­
bia/'
** Dar nimeni nu s-a prezentat în urma anunțului.
Este de înțeles că profanul poate să aplice intenția paradoxa­
lă în general și, în plus, chiar asupra sa însuși, dacă ne gândim
că ea recurge la coping mechanisms care — după cum o dovedesc
de altfel și observațiile lui Hand citate de noi — există deja în
om. Și astfel se poate înțelege și un caz precum următorul. Ruven
A.K. din Israel, care studiază la US International University, a
fost recrutat la 18 ani în serviciul militar. „I was looking forward
to serving in the army. I found meaning in my country's strug­
gle for survival. Therefore, I decided to serve in the best way I
could. I volunteered to the top troops in the army, the paratroo­
pers. I was exposed to situations where my life was in danger.
For example jumping out of the plane for the first time. I expe­
rienced fear and was literally shaking and trying to hide this fact
made me shake more intensively. Then I decided to let my fear

* Am încercat multe metode, dar nici una nu mi-a dat ușurarea rapidă pe care mi-a dat-o
metoda dumneavoastră. Cred în intenția paradoxală, pentru că am încercat-o pe pro-
pria-mi piele, doar cu o carte.
** Aș dori să aflu despre oricine are cunoștințe despre sau a fost tratat prin intenție para­
doxală de agorafobie.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

52 show and shake as much as I can. And after a while the shaking
and trembling stopped. Unintentionally I was using paradoxical
intention and surprisingly enough it worked."
*
Dar intenția paradoxală nu este numai inventată de diferiți
indivizi în parte ad usum proprium. Principiul ce-i stă la bază a
fost descoperit deja de psihiatria preștiințifică. J.M. Ochs a ținut
un discurs în cadrul Pennsylvania Sociological Society la Villa-
nova University („Logotherapy and Religious Ethnopsychiatric
Therapy", 1968), în care susținea opinia că etnopsihiatria aplică
principii care au fost sistematizate ulterior de logoterapie. Mai
cu seamă medicina populară a [populației] ifaluk era esențial-
mente logoterapeutică. „The Shaman of Mexican-American folk
psychiatry, the curandero, is a logotherapist." Ochs trimite și la
Wallace și Vogelson, conform cărora medicina populară aplică și
în general principii care joacă un rol și în psihiatria modernă. „It
appears that logotherapy is one nexus between the two systems."
Astfel de ipoteze devin plauzibile în cazul în care comparăm
între ele două comunicări ca acelea care urmează. Prima relatea­
ză despre un schizofrenic în vârstă de 24 de ani, care suferea de
halucinații_acustice. Auzea voci care-1 amenințau și-1 batjocoreau.
Omul nostru de încredere a avut de-a face cu el în cadrul unei
șederi la spital. „Pacientul își părăsea camera în mijlocul nopții,
pentru a se plânge că vocile nu-1 lăsau să doarmă. I s-a recoman­
dat să le ignore, dar îi era cu neputință. S-a desfășurat acum

* De-abia așteptam să-mi fac serviciul militar. Găseam sensîn lupta țării mele pentru su­
praviețuire. De aceea am decis să o servesc cât puteam de bine. Am fostvoluntarîn tru­
pele de frunte ale armatei, paratrupele. Am fost expus unor situații în care viața mi-a
fostîn pericol. De exemplu, când am sărit din avion pentru prima dată. Am trăit frica și
tremuram efectiv, iarîncercarea de a-mi ascunde acest fapt mă făcea să tremur și mai
puternic. Atunci am decis să las să mi se vadă frica și să tremur cât puteam de mult. Și,
după un timp, tremuratul s-a oprit. Foloseam neintenționat intenția paradoxală și, în
mod destul de surprinzător, a funcționat.

VIKTOR E. FRANKL
următorul dialog. Medicul: Ce-ar fi dacă ați încerca o dată cu o 53
altă tehnică? Pacientul: Ce vreți să spuneți? Medicul: Intindeți-vă
acum și urmăriți cât puteți de atent ce vă spun vocile; să nu vă
scape nici un cuvințel, ați înțeles? Pacientul: Vorbiți serios? Me­
dicul: Bineînțeles că vorbesc serios. Nu văd de ce nu ați savura
o dată, ca variație, aceste voci afurisite? Pacientul: Mă gândi­
sem. .. Medicul: Haideți, încercați o dată... apoi mai stăm de vor­
bă. — După 45 de minute adormise. De dimineață era entu­
ziast — vocile îl lăsaseră în pace pe tot restul nopții."
Și acum replica. Jack Huber (Through an Eastern Window, Ban-
tam Books, New York, 1968) a vizitat odată o clinică pe care o
conduceau niște psihiatri zen. Motto-ul care domină munca aces­
tor psihiatri este: „Emphasis on living with the suffering rather
than complaining about it, analyzing, or trying to avoid it."* în­
tr-o zi, a fost internată acolo o călugăriță budistă, care se afla în­
tr-o stare gravă de confuzie. Era speriată și agitată, căci credea
că niște șerpi se târăsc pe ea. Medicii, psihiatrii și psihologii eu­
ropeni abandonaseră deja cazul, când a fost chemat psihiatrul
zen. „Ce s-a întâmplat?", a întrebat-o. „Mi-e frică de șerpi... peste
tot în jurul meu sunt șerpi." Psihiatrul zen s-a gândit o clipă, apoi
a spus: „Din păcate, acum trebuie să plec din nou, dar într-o săp­
tămână revin. în acest timp vreau să observați șerpii cu mare
atenție, iar când mă întorc trebuie să-mi descrieți foarte exact fie­
care mișcare în parte." După o săptămână, călugărița era deja
din nou normală și-și vedea de munca ei. „Cum merge?", a în­
trebat psihiatrul zen. „Am observat șerpii cât am putut de atent,
dar nu am reușit s-o fac mult timp, căci cu cât încercam mai in­
tens, cu atât dispăreau mai rapid."

* A accentua trăirea cu suferința mai degrabă decât a se plânge de ea, a o analiza sau a
încerca să o eviți.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

54 Ar mai rămâne de discutat al treilea model de reacție pato­
gen. In timp ce primul este caracteristic pentru cazurile de ne­
vroză de angoasă, iar al doilea pentru cele de nevroză obsesio-
nală, la al treilea model de reacție patogen este vorba despre un
mecanism pe care-1 întâlnim la nevrozele sexuale, deci în cazuri
în care sunt tulburate potența și orgasmul. Și anume, observăm
în aceste cazuri din nou, ca la nevrozele obsesionale, că pacien­
tul luptă, dar la nevrozele sexuale el nu luptă contra a ceva —
am spus doar că pacientul care suferă de nevroză obsesională
luptă contra compulsiei. în schimb, cel care suferă de nevroză
sexuală luptă pentru ceva — el luptă, tocmai sub forma poten-
ței și a orgasmului, pentru plăcerea sexuală. Dar, din păcate: cu
cât e axat cineva mai mult pe plăcere, cu atât se și duce aceasta
mai repede. Ea se sustrage intervenției directe. Căci plăcerea nu
este nici scopul real al comportamentului și acțiunii noastre, nici
un țel posibil, ea este de fapt mai degrabă o consecință, un efect
secundar care se ivește de la sine, ori de câte ori ne trăim din plin
transcendența de sine, deci ori de câte ori ne dăruim fie altei per­
soane, iubind-o, fie unei cauze, slujind-o. De îndată ce nu mai
avem însă în vedere partenerul, ci exclusiv plăcerea, această
voință a noastră de plăcere își stă deja sieși în drum. Automani-
pularea eșuează. Drumul spre beneficiul de plăcere și spre auto-
realizare duce pe calea dăruirii de sine și a uitării de sine. Cine |
consideră acest drum un detur este tentat să aleagă o scurtătură ț
și să năvălească asupra plăcerii ca asupra unui țel. Numai că |
scurtătura se dovedește a fi o fundătură.
Și iarăși putem observa cum pacientul se prinde într-un cerc
vicios. Lupta pentru plăcere, lupta pentru potență și orgasm,
voința de plăcere, intenția forțată, o hiperintenție (fig. 3) a plă­
cerii nu numai că îi iau cuiva plăcerea, ci aduc cu sine și o reflec-

VIKTOR E. FRANKL
ție la fel de forțată, o hiperreflecție: omul începe să se observe pe 55

sine în timpul actului și să-1 pândească și pe partener. Atunci s-a

dus cu spontaneitatea.

Dacă ne întrebăm ce o fi declanșat hiperintenția în cazurile

dereglării potenței, atunci se poate constata tot mereu că pacien­
tul vede în actul sexual o performanță care i se cere. Cu alte
cuvinte, pentru el actul sexual are un caracter de provocare. Deja
în 1946 (Viktor E. Frankl, Ärztliche Seelsorge, Franz Deuticke, Vie-
na) am atras atenția că pacientul „se simte întru câtva obligat să
efectueze actul sexual", și anume această „compulsie la sexuali­
tate ar putea fi o compulsie din partea propriului Eu sau com-
pulsia din partea unei situații". Compulsia ar putea porni însă
și de la parteneră (o parteneră „plină de temperament", preten­
țioasă sexual). Importanța acestui de-al treilea factor a fost con­
firmată între timp experimental chiar și la animale. Astfel, Kon­
rad Lorenz a putut face o femelă de pește luptător să nu se
îndepărteze cochetă înot de mascul la împerechere, ci să înoate
energic spre el, la care masculul a reacționat, cum am spune,
omenește: aparatul de împerechere i s-a închis pe cale reflexă.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

56 La cele trei instanțe enumerate, care îi fac pe pacienți să se
simtă împinși la sexualitate, se mai adaugă recent alți doi factori.
Mai întâi, prețul pe care societatea randamentului îl pune nu în
ultimul rând și pe performanța sexuală. Peer pressure, deci de­
pendența individului de semenii săi și de ceea ce consideră cei­
lalți, grupul de care aparține, drept „in", această peer pressure
duce la intenționarea forțată a potenței și orgasmului. Dar nu nu­
mai hiperintenția este astfel cultivată colectiv, ci și hiperreflecția.
Restul de spontaneitate pe care peer pressure îl mai lasă neștirbit
i-1 iau apoi omului de astăzi pressure groups. Ne referim la indus­
tria de divertisment sexual și la industria de lămurire sexuală.
Constrângerea sexuală de consumație care a fost vizată de ele îi
este inoculată omului prin hidden persuaders, iar mass-media se
pretează să ajute aici. Paradoxal este numai că și omul tânăr din
ziua de azi se pretează să se lase în acest fel tutelat de capitalul
industrial și legănat de valul sexual, fără să observe cine-1 mani­
pulează aici. Cine se ridică împotriva fățărniciei ar trebui s-o facă
și acolo unde pornografia este dată, de la caz la caz, drept artă
sau lămurire sexuală, pentru ca nu cumva afacerile să aibă de
suferit.
Situația s-a exacerbat în cele din urmă într-atât, încât tot mai
mulți autori au putut observa printre tineri o creștere a impoten­
ței și au pus-o pe seama emancipării moderne a femeilor. Astfel,
J.M. Stewart raportează despre „impotence at Oxford": femeile
tinere, așa se spune acolo, aleargă încolo și-ncoace și-și pretind
drepturile sexuale („demanding sexual rights"), iar tinerii se tem
să nu fie luați de partenerele lor cu multă experiență drept niș­
te iubiți jalnici (Psychology and Life Newsletter I, 5, 1972). Dar și
George L. Ginsberg, William A. Frosch și Theodore Shapiro au
scos o lucrare sub titlul „Die neue Impotenz", în care vorbesc

VIKTOR E. FRANKL
clar despre faptul că „tânărul de azi este provocat în măsura în 57
care, la explorare, se dovedește că în aceste cazuri de formă nouă
de impotență inițiativa raportului sexual venea de la partea fe­
minină" (Arch. gen. Psych. 26, 218,1972).
întâmpinăm hiperreflecția logoterapeutic cu o dereflectie, în
timp ce pentru combaterea hiperintenției atât de patogene în ca­
zurile de impotență ne stă la dispoziție o tehnică logoterapeuti-
că ce merge în trecut până în anul 1947 (Viktor E. Frankl, Die Psy-
chotherapie in der Praxis, Franz Deuticke, Viena, 1947). Și anume,
recomandăm ca pacientul să fie determinat să nu-și propună ac­
tul sexual „programatic, ci să îl lase să se rezume la tandrețuri
care rămân fragmentare, de pildă în sensul unui preludiu sexu­
al reciproc". De asemenea, îl sfătuim pe pacient „să-i explice par­
tenerei sale că i-am fi dat deocamdată o interdicție strictă de coit,
de fapt pacientul să nu se mai preocupe de asta pe termen scurt
sau lung, ci — eliberat acum de presiunea cerințelor sexuale, așa
cum le simțise până atunci că-i veniseră dinspre parteneră — să
vizeze o apropiere crescândă de scopul pulsional, cu riscul să fie
respins de parteneră, tocmai din cauza aparentei interdicții a
coifului. Cu cât este refuzat mai categoric, cu atât reușește mai
bine".
William S. Sahakian și Barbara Jacquelyn Sahakian („Logo-
therapy as a Personality Theory", Israel Annals of Psychiatry 10,
230,1972) sunt de părere că rezultatele cercetărilor lui W. Mas-
ters și V. Johnson le-au confirmat de-a dreptul pe ale noastre.
Într-adevăr, metoda de tratament dezvoltată în 1970 de Masters
și Johnson este foarte asemănătoare în multe puncte cu tehnica
de tratament publicată de noi în 1947 și tocmai schițată. în cele
ce urmează vom documenta însă din nou cazuistic expunerile
noastre.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

58 Godfryd Kaczanowski („Logotherapy: A New Psychothera­
peutic Tool", Psychosomatics 8,158,1967) relatează despre un cu­
plu care a venit la consult. Erau căsătoriți abia de câteva luni.
Bărbatul se dovedea a fi acum impotent și era foarte deprimat.
Se căsătoriseră din dragoste, iar bărbatul fusese atât de fericit,
încât nu avusese decât un țel, iar acesta era să-și facă și soția cât
putea de fericită, deci și sexual, provocându-i un orgasm foarte
intens. După câteva ședințe, Kaczanowski îl adusese la conclu­
zia că tocmai această hiperintenționare a orgasmului partenerei
era ceea ce îi afecta potența proprie. Bărbatul a realizat și că dacă
i s-ar da soției pe „el", i-ar da mai mult decât un orgasm, mai cu
seamă că acesta s-ar ivi oricum automat, dacă nu s-ar mai axa
atât pe el. După legile logoterapiei, Kaczanowski a prescris mo­
mentan interdicția coifului, ceea ce l-a despovărat în mod vizi­
bil pe pacient de anxietatea lui anticipatorie. Așa cum era de pre­
supus, după câteva săptămâni pacientul a ignorat interdicția,
soția lui s-a împotrivit o clipă, dar apoi a cedat și ea, și de atunci
viața sexuală a celor doi s-a normalizat sută la sută.
Un caz analog al lui Darrell Burnett, în care nu este vorba de­
spre impotență, ci despre frigiditate: „A woman suffering from
frigidity kept observing what was going on in her body during
intercourse, trying to do everything according to the manuals.
She was told to switch her attention to her husband. A week la­
ter she experienced an orgasm."
* Așa cum la pacientul lui Kac­
zanowski hiperintenția a fost anulată de intenția paradoxală, și
anume de interdicția coifului, așa a fost înlăturată la pacienta lui
Burnett hiperreflecția prin dereflecție, ceea ce se putea întâmpla

* 0 femeie care suferea de frigiditate observa continuu ce se întâmpla cu trupul ei în tim­

pul actului sexual, încercând să facă totul conform manualelor. I s-a spus să-și comu­
te atenția asupra soțului ei. 0 săptămână mai târziu a avut orgasm.

VIKTOR E. FRANKL
însă doar dacă pacienta găsea drumul spre transcendența de 59

sine. într-un mod asemănător a decurs următorul caz, pe care îl

aleg din cazuistica mea. Pacienta mi s-a adresat din cauza frigi­
dității ei. în copilărie fusese abuzată sexual de propriul tată.
„Asta trebuie să se răzbune", era convingerea pacientei. Sub in­
fluența acestei anxietăți anticipatorii era însă, oricând ajungea la
intimitate cu partenerul ei, „la pândă", vrând în fine să se ade­
verească și să se confirme odată în feminitatea ei. Dar tocmai de
aceea, atenția ei era împărțită între partener și ea însăși. Dar asta
îi zădărnicea deja orgasmul; căci în aceeași măsură în care ne
concentrăm asupra actului sexual suntem și incapabili să ne dă-
ruim. — Am convins-o că nu aveam timp să preiau tratamentul
ei în acel moment și am chemat-o să revină peste două luni. Până
atunci să nu se preocupe însă de capacitatea, respectiv incapaci­
tatea ei de a avea orgasm — asta se va discuta pe larg în cadrul
tratamentului — , ci să-și îndrepte în schimb cu atât mai mult
atenția către partener în timpul raportului sexual. Iar desfășura­
rea ulterioară a lucrurilor mi-a dat dreptate. Pacienta nu a reve­
nit abia după două luni, ci deja după două zile... vindecată. Sim­
pla desprindere a atenției de la sine însăși, de la propria
capacitate, respectiv incapacitate de a avea orgasm — pe scurt:
dereflecția — și dăruirea cu atât mai degajată față de partener
fuseseră suficiente ca să producă pentru prima dată orgasmul.
Uneori „trucul" nostru poate să aibă efect doar dacă nici unul
dintre parteneri nu este inițiat în el. Cât de inventiv trebuie să fii
într-o atare situație o arată următoarea comunicare, pe care i-o
datorez lui Myron J. Horn, un fost student de-al meu. „O pere­
che tânără m-a căutat din cauza impotenței bărbatului. Soția lui
îi spusese de repetate ori că era un iubit mizerabil («a lousy lo-
ver») și că se gândește să meargă cu alți bărbați, pentru a fi în

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

60 sfârșit satisfăcută odată ca lumea. Le-am cerut acum celor doi să
petreacă în fiecare seară cel puțin o oră goi unul lângă celălalt în
pat și să facă ce le place, singurul lucru care nu era îngăduit în
nici un caz fiind coitul. După o săptămână i-am revăzut. încer­
caseră să-mi urmeze îndrumările, dar „din păcate" se ajunsese
de trei ori la coit. M-am dat furios și am insistat ca măcar în săp­
tămâna următoare să-mi respecte instrucțiunile. Au trecut doar
câteva zile și m-au sunat din nou ca să-mi comunice că fuseseră
incapabili să mă asculte, că, de astă dată, se ajunsese chiar de mai
multe ori pe zi la coit. După un an, am aflat apoi că se și rămă­
sese la această reușită."
Este însă posibil și să fie nevoie să inițiem în „trucul" nostru
nu pe pacient, ci pe partenera lui. Așa s-a întâmplat în cazul ur­
mător. Participanta la un seminar de logoterapie pe care-1 ținea Jo­
seph B. Fabry la Universitatea din Berkeley a aplicat tehnica noas­
tră, ghidată de el, asupra partenerului ei, care era de profesie
psiholog și conducea în această calitate un birou de consiliere se­
xuală. (Primise instruirea de la Masters și Johnson.) Acest consi­
lier sexual s-a dovedit a fi, la rândul său, dereglat în potență.
„Using a Frankl technique", așa ni se relatează, „we decided that
Susan should tell her friend that she was under doctor's care who
had given her some medication and told her not to have interco­
urse for a month. They were allowed to be physically close and
do everything up to actual intercourse. Next week Susan repor­
ted that it had worked."
* Apoi a existat însă o recădere. Dar stu­
denta Susan a lui Fabry a fost suficient de inventivă, pentru a

Folosind o tehnică a lui Frankl, am decis ca Susan să-i spună prietenului ei că era sub
îngrijirea unui doctor care-i prescrisese o medicație și îi spusese să nu aibă raport se­
xual timp de o lună. Aveau voie să fie apropiați fizic și să facă totul până la actul sexual
ca atare. Săptămâna următoare, Susan a comunicat că funcționase.

VIKTOR E. FRANKL
rezolva de data aceasta singură perturbarea potenței partenerului 61
ei: „Since she could not have repeated the story about doctor's or­
ders she had told her friend that she had seldom, if ever, reached
orgasm and asked him not to have intercourse that night, but to
help her with her problem of orgasm."
* A preluat deci rolul unei
paciente, pentru a-i impune partenerului ei rolul consilierului se­
xual practicant și a-1 ghida în acest fel spre transcendența de sine.
Astfel a fost însă implicată deja dereflecția, iar hiperreflecția care
fusese atât de patogenă a fost exclusă. „Again it worked. Since
then no more problem with impotence occured."
**
Gustave Ehrentraut, un consilier sexual din California, trebu­
ia să trateze odată un pacient care suferea de 16 ani de eiaculatio
praecox. Mai întâi, cazul a fost abordat din perspectiva terapiei
comportamentale, dar nici după două luni nu s-a semnalat nici
un progres. „I decided to attempt Frankl's paradoxical inten­
tion", se spune în continuare. „I informed the patient that he
wasn't going to be able to change his premature ejaculation, and
that he should, therefore, only attempt to satisfy himself."
***
Când Ehrentraut i-a mai recomandat apoi pacientului și să facă
în așa fel ca actul sexual să dureze cât se putea de puțin, inten­
ția paradoxală s-a răsfrânt astfel, încât durata coifului a putut fi
prelungită la de patru ori. De atunci pacientul nu a recidivat.
Un alt consilier sexual Californian, Claude Farris, mi-a lăsat o
comunicare din care reiese că intenția paradoxală se poate apli-

* Cum nu ar fi putut să repete povestea cu prescripția medicului, îi spusese prietenului ei

că atinsese rareori, dacă chiar atinsese vreodată, orgasmul și l-a rugat să nu aibă raport
sexual în acea noapte, ci s-o ajute cu problema ei legată de orgasm.
** A funcționat din nou. De atunci nu au mai fost probleme de potență.
***Am decis să încerc intenția paradoxală a lui Frankl. Am informat pacientul că nu va fi în
stare să-și schimbe ejacularea prematură și că, de aceea, trebuia să încerce numai să se
satisfacă pe el.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

62 ca și în cazuri de vaginism. Pentru pacienta crescută într-o mă­
năstire catolică, sexualitatea era un tabu strict. A venit să fie tra­
tată din cauza unor dureri puternice în timpul actului sexual.
Farris a sfătuit-o să nu relaxeze zona genitală, ci să inerveze mus­
culatura vaginului cât se poate de mult, așa încât soțului ei să-i
fie imposibil să pătrundă în vagin. După o săptămână, au apă­
rut din nou amândoi, pentru ca să relateze că actul sexual fuse­
se pentru prima oară în viața lor conjugală nedureros. Nu s-au
consemnat recidive. Remarcabil în această comunicare este însă
ideea de a intercala intenția paradoxală pentru a produce rela­
xarea.
în acest context va fi menționat și un experiment al lui David
L. Norris, un cercetător californian, experiment în cadrul căruia
subiectului Steve i s-a indicat să se destindă cât putea de mult,
ceea ce a și încercat, însă fără succes, întrucât Steve se năpustea
prea activ spre acest țel. Norris a putut să observe asta foarte pre­
cis, căci subiectul era conectat la un electromiograf
,
* care indica
mereu 50 de microamperi. Până ce Steve a aflat de la Norris că
nu va reuși toată viața să se relaxeze cu adevărat. Atunci a iz­
bucnit: „S-o ia naiba de relaxare. Nu dau doi bani pe ea." Și iată
că indicatorul electromiografului a coborât rapid la 10 microam­
peri. „With such speed", relatează Norris, „that I thought the unit
had become discormected. For the succeeding sessions Steve was
successful because he was not trying to relax."
**
Ceva analog este valabil și despre diversele metode, ca să nu
zicem secte, ale meditației, care nu este în ziua de azi mai puțin
„in" decât relaxarea. Astfel, o profesoară americană de psiholo­

* Aparat care înregistrează electric activitatea musculară. (N. t.)

** Cu o asemenea viteză, încât am crezut că unitatea se deconectase. în ședințele urmă­
toare, Steve a reușit pentru că nu încerca să se relaxeze.

VIKTOR E. FRANKL
gie îmi scrie: „I was recently trained in doing Transcendental Me­ 63

ditation but gave up after a few weeks because I feel I meditate

spontaneously on my own, but when I start meditation formal­
ly I actually drop meditating/'
*

Am fost instruită de curând să fac meditație transcendentală, dar am renunțat după câ­
teva săptămâni, pentru că simt că meditez spontan singură, dar când încep meditația
oficial, de fapt încetez să meditez.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Ce este logoterapia?

 ... tu laborem et maerorem considéras,
ut ponas ea in manibus tuis.

TEORIA NEVROZELOR
SI PSIHOTERAPIA
/

Schița teoriei nevrozelor

t

I. Teoria nevrozelor ca problemă

DESPRE DEFINIȚIA ȘI CLASIFICAREA BOLILOR NEVROTICE

Termenul „nevroză" a fost formulat de Cullen (1777). Ar fi însă

derutant dacă am vrea să ne bazăm pe definiția lui Cullen când
definim nevroza. Căci de atunci, acest termen, așa cum scot în evi­
dență Quandt și Fervers, a trecut printr-o modificare de sens. Și
am putea spune că diferitele semnificații s-au suprapus cu timpul.
Astfel, este de înțeles că atât Bumke, cât și Kurt Schneider, au ple­
dat în general pentru desființarea termenului de „nevroză". Și Klo-
os ar fi dispus să pledeze pentru aceeași idee, căci consideră ter­
menul a fi prea vag și de altfel complet dispensabil; însă chiar el
arată că termenul se dovedește a fi probabil de neeradicat.
In general, se constată că în literatura de specialitate există două
tendințe în ceea ce privește trasarea granițelor conceptului de

VIKTOR E. FRANKL
nevroză: una inflaționistă și una deflaționistă. In privința celei din 65
urmă, reprezentantul ei cel mai marcant este Wemer Villinger, care
se pronunță împotriva unei extinderi a termenului, deci împotri­
va unei lărgiri a ariei lui. De cealaltă parte, s-ar situa un autor ca
Riimke, care trasează limitele atât de departe, încât nu consideră
nevroza deloc drept boală, drept o unitate nosologică, ci drept un
sindrom, așadar, o simplă unitate simptomatologică.
Noi înșine am dori să adoptăm o poziție intermediară între
aceste două puncte de vedere extreme, și anume, în măsura în
care deosebim între o nevroză în sensul propriu-zis, mai îngust
al cuvântului, pe de o parte, și o nevroză în sensul mai larg, pe
de alta. Putem deci să delimităm de nevroza propriu-zisă pseu-
donevrozele, ceea ce nu vrea să zică neapărat că trebuie să și pro­
nunțăm elementul de compunere „pseudo", putem la fel de bine
să îl lăsăm deoparte.
Propunem acum cel puțin în sensul unei ipoteze de lucru,
deci într-un sens mai mult sau mai puțin euristic, să pornim de
la definiția că suntem îndreptățiți să denumim nevrotică orice
îmbolnăvire care este psihogenă.
De îndată ce luăm această poziție de pornire, rezultă cu ușu­
rință o schemă a posibilelor afecțiuni ale omului. Folosim aici ca
principii nosologice de împărțire

1. simptomatologia sau fenomenologia și

2. etiologia respectivei boli;
adică împărțim bolile o dată în funcție de manifestările (patolo­
gice), adică de simptomele sau fenomenele pe care le produc, și
apoi după felul cum au apărut: conform acestui criteriu, deose­
bim îmbolnăviri fenopsihice, respectiv fenosomatice, și somato-
gene, respectiv psihogene (fig. 4).

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

66
Simptomatologie
fenopsihic fenosomatic
somatogen psihoză îmbolnăvire în sensul banal al cuvântului
psihogen psihonevroză nevroză organică

Fig.4

Mai întâi abordăm psihoza ca pe o îmbolnăvire care face fe­

nomene psihice (fenopsihică), dar datorează apariția ei unor ca­
uze somatice (somatogenă). Astfel nu vrem să spunem, desigur,
că s-au și investigat științific cauzele somatice presupuse ale psi­
hozelor. (Dacă vrem, putem să vorbim de aceea despre psihoze
ca despre niște îmbolnăviri criptosomatice.) în schimb, Kurt
Schneider consideră totuși drept scandalul psihiatriei faptul că
morbul somatic al psihozelor endogene este până în ziua de azi
necunoscut. Cu constatarea somatogenezei nu s-a spus desigur
nici că o îmbolnăvire somatogenă nu poate fi abordată psihote-
rapeutic.
în ideile precedente am trasat limite, și acolo unde există li­
mite există și cazuri-limită. Doar că trebuie să ne ferim să cedăm
tentației de a demonstra sau a contesta ceva pe baza cazurilor-li-
mită, căci cu ajutorul cazurilor-limită se poate demonstra totul
și contesta totul — iar asta înseamnă de fapt: a nu demonstra și
a nu contesta nimic. Jiirg Zutt a indicat pe bună dreptate că exis­
tă și ființe despre care nu se poate spune sigur dacă aparțin ani­
malelor sau plantelor: totuși, din acest motiv, nu-i va trece nimă­
nui prin minte să conteste că între animal și plantă există o
diferență de esență. Heyer exprimă ceva asemănător când arată
că, din faptul că există hermafrodiți nu va deduce nimeni drep­
tul de a nega diferența esențială dintre bărbat și femeie.

VIKTOR E. FRANKL
 Nu se va tăgădui nici ideea că factorul psihic și cel somatic 67
(deci nu doar cel psihogen și cel somatogen) formează în om o
unitate intimă — caracterul psihosomatic unitar al umanității.
Dar nu trebuie să trecem, din această cauză, cu vederea că uni­
tatea nu este similară cu identitatea, și nici cu totalitatea. Adică:
oricât de strâns ar fi uniți în om factorul psihic și cel somatic,
avem totuși de-a face cu două tipuri esențial diferite ale ființă­
rii, iar ceea ce le este ambelor comun este în definitiv numai că
sunt tipuri ale uneia și aceleiași ființări. între aceste tipuri exis­
tă însă o prăpastie de netrecut. Nu trecem pur și simplu peste
faptul că, de pildă, lampa — fizică — , pe care o văd în fața și
deasupra mea, este luminoasă și rotundă... în timp ce percep­
ția — psihică — a exact acestei lămpi sau reprezentarea ei — tot
psihică — (de îndată ce am închis ochii) nu este nimic mai puțin
decât luminoasă și rotundă: o reprezentre poate să fie de exem­
plu vie, dar niciodată rotundă.
Este o întrebare în sine cum am putea păstra și salva și în te­
orie, în viziunea despre om, în imaginea omului, unitatea natu­
rii umane, având în vedere această prăpastie de nedepășit din­
tre factorul psihic, de o parte, și cel somatic, de cealaltă parte, ca
fiind tipuri esențial diferite al ființării. După părerea mea, acest
lucru este posibil numai în cadrul unei considerări dimensio-
nal-ontologice a problemei psihofizice. Căci, atât timp cât vor­
bim despre aceste tipuri ale ființării numai în analogie cu o struc­
tură în trepte sau în straturi — deci, de pildă, în sensul lui Nicolai
Hartmann, respectiv Max Scheler — tot există pericolul ca esen­
ța „ființă umană" să se desfacă, să zicem, în trupesc și sufletesc,
ca și cum această esență, ca și cum omul s-ar „compune" din
trup și suflet (și spirit). Dar dacă proiectez, de exemplu, acest pa­
har, care se află aici în fața mea pe masă, în jos pe planul tăbliei

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

68 mesei, atunci din el rezultă un cerc, și daca fac această proiecție
în planul lateral, atunci din el rezultă un dreptunghi; totuși,
nu-mi va veni ideea să îndrăznesc să fac afirmația: paharul este
alcătuit dintr-un cerc și un dreptunghi. La fel de puțin pot să
spun că omul este compus din trup și suflet (și spirit). Și din
exact aceste motive, trupescul și sufletescul nu au voie să fie pri­
vite ca trepte sau straturi care există și pentru sine, ci tocmai ca
dimensiuni ale esenței unitar-holistice a ființei umane. Atunci
abia se poate concepe acest caracter unitar și holistic într-un mod
adecvat antropologic. Abia atunci se și pot înțelege compatibili­
tatea incomensurabilului, unitatea esenței ființei umane, în ciu­
da diversității dimensiunilor care o constituie.
Să reținem deci: în ciuda unității esenței ființei umane, există
o diferențiere principială între factorul somatic și cel psihic drept
constituenți ai ei (constituentul esențial pentru ea, factorul spi­
ritual, va trebui să-1 discutăm imediat). Faptul că între psihoge-
neză și somatogeneză există numai diferențe graduale, nu schim­
bă datele problemei. Profesorul meu Oswald Schwarz obișnuia
să proiecteze următoarea schemă în acest context (fig. 5):

psihogen

în această schemă, verticalele semnifică diferite boli cu o co-

ta-parte psihogenă, respectiv somatogenă mai mare sau mai
mică. Deci o boală este întotdeauna doar mai mult sau mai pu­
țin psihogenă, respectiv somatogenă. Valoarea ei pozițională co­
respunzătoare în cadrul schemei de mai sus este, prin urmare,

VIKTOR E. FRANKL
una diferită, iar verticala care reprezintă o boală este deplasabi- 69
lă; dar ca limită fixă și strictă rămâne diagonala, adică granița
dintre domeniul psihic și cel somatic ca atare, fiecare ca o regiu­
ne ontologică, fiecare ca o dimensiune antropologică.
De altfel, sunt valabile următoarele: chiar dacă fiecare boală
prezintă întotdeauna ambele componente, atât una psihogenă,
cât și una somatogenă, doar într-un raport reciproc variabil, pen­
tru noi, ca medici, ca terapeuți, nici măcar nu este cel mai impor­
tant din punct de vedere pragmatic câtă psihogeneză și câtă so-
matogeneză au intrat în cazul concret în etiologie; ci pentru noi
contează ceea ce există de fiecare dată primar, fie că este psiho­
geneză sau somatogeneză. Vechea maximă înțeleaptă: qui bene
distinguit, bene docet s-ar putea adapta în acest sens, și anume, în
sensul cerinței noastre de terapie țintită, reformulând-o: qui bene
distinguit, bene curat.
Să nu se aducă obiecția că nu ar putea fi niciodată vorba de­
spre o psihogeneză, respectiv somatogeneză primară, căci în fie­
care caz în parte, componentele psihice și somatice cauzale se
adună și se închid într-un inel cauzal, așa încât factorul somatic
este întotdeauna codeterminat de cel psihic, la fel cum este și cel
psihic de cel somatic. Această obiecție nu este corectă în măsura
în care se poate vorbi despre un inel cauzal numai la o privire
transversală a evenimentului bolii, în timp ce o privire longitu­
dinală va arăta că, în realitate, avem o spirală cauzală; adică în ca­
zul individual concret se poate foarte bine decide de unde a por­
nit evenimentul circular — fie din domeniul psihic, fie din cel
somatic —, chiar dacă mai târziu s-o fi ajuns la o intercondițio-
nare oricât de mare a factorului psihic cu cel somatic. (Nu este
valabilă nici obiecția că întrebarea noastră despre ceea ce este
primar, factorul psihogen sau cel somatogen, amintește de între-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

70 barea: ce a fost mai întâi, oul sau găina, căci în cazul individual
concret, în cazul găinii care se află aici în fața mea și al oului care
se află aici în fața mea, aș putea decide foarte bine care a existat
mai devreme.) Inelul cauzal reprezintă deci numai o proiecție a
spiralei cauzale, adică scăderea unei dimensiuni, în cazul de față:
a dimensiunii timpului.6
Dacă revenim acum la punctul de pornire a reflecțiilor noas­
tre, atunci putem defini nevroza drept o boală psihogenă, ba mai
mult decât atât, drept o boală psihogenă primară. Cel puțin,
această definiție este valabilă pentru nevroza în sens pro-
priu-zis — deci nu pentru psihonevroze — sau, cum mai putem
spune, pentru nevroză în sensul mai restrâns al cuvântului.
Dacă din schema 4 mărim, ca să zicem așa, doar câmpul drept
de jos, rezultă că în cazul nevrozelor organice — ca boli fenoso-
matice psihogene — este vorba de fiecare dată despre efectul fac­
torului psihic asupra sferei somatice. Dacă punem acum în con­
trast cu acest caz de nevroză (organică) autentică psihonevrozele,
deci nevroze nu în sensul propriu-zis al cuvântului, ci într-un
sens mai larg, atunci ar trebui să distingem mai întâi între „efect"
și simplă „declanșare". (Această distincție între efect, respectiv
determinare, pe de o parte, și simplă declanșare, pe de alta, este
importantă nu numai în legătură cu nevrozele, ci și la psihoze:

6 Cf. H.J. Weitbrecht, Kritik der Psychosomatik, Stuttgart, 1955, pp. 87—88: „Ideea simul­
taneității psihosomatice, privită astăzi de mulți cu uimire, ca piatra filosofală, duce in
concretisla o simplificare ce dă de gândit, a problemei trup—suflet...făcând abstracție
de banalitatea că în cazul oricărui factor psihic este în joc și ceva somatic, chiar dacă nu­
mai ca un suport. De dragul unei aparente cunoașteri a totalității, este eliminată pro­
blematica bogată a succesiunii, a desfășurărilorîn timp, a compensărilor și decompen-
sărilor relațiilor reciproce între șirurile fenomenelor trupești și sufletești... Căci există
efectiv numeroase feluri de relaționări posibile, de la constatarea unei simple zăboviri
a stratului psihic-spiritual pe organic, până la efectul retroactiv al realizărilor psihic-spi-
rituale pe stratul portant."

VIKTORE. FRANKL
psihozele ca boli somatogene [fenopsihice] pot fi uneori declan- 71
șate și din direcția factorului psihic, în ciuda acestei somatoge-
neze principiale a lor.)
Căci există și boli care sunt doar declanșate, și nu efectiv de­
terminate, din direcție psihică, deci nu sunt propriu-zis condi­
ționate psihic, nu sunt psihogene în sensul mai restrâns al cu­
vântului. Așadar, bolile care nu sunt cauzate, ci doar declanșate
din direcție psihică sunt desemnate de noi drept boli psihoso­
matice (fig. 6).

noetic 1
nodgen
psihic 1 t 1 cf
psihogen psihosomatic funcțional reactiv
1 1
somatic

efect declanșare efect efect retroactiv

Fig. 6

Este posibil și să fie vorba despre un efect autentic, dar

nu — ca în cazul nevrozei organice autentice — despre efectul
factorului psihic în sfera somatică, mai degrabă invers, despre
un efect al somaticului în sfera psihică. După cum știm deja,
astfel de boli — fenopsihice și somatogene conform schemei 4
— sunt ex definitione psihoze; în contextul special în care vor­
bim acum despre asemenea boli fenopsihice-somatogene,
avem însă predominant tulburări funcționale de tip vegetativ
și endocrin, care decurg uneori monosimptomatic și al căror
monosimptom este tocmai unul psihic; iar în acest context ar

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

72 fi desigur exclus să calificăm astfel de boli ca psihotice. (Com­
pară acele cazuri pe care le are în vedere Hans Hoff când vor­
bește de „anomalii înnăscute sau dobândite ale reacțiilor ve­
getative", la care „pacientul înclină în direcție simpatică sau
parasimpatică" și la care „joacă un rol anomaliile conceptului
glandelor cu secreție internă".) Facem deci conștient abstrac­
ție de psihoze, și ne e îngăduit s-o facem, întrucât trebuie să
vorbim doar de nevroze și pseudonevroze sau de nevroze în
sens mai restrâns și mai larg. Așadar, stările asemănătoare ne­
vrozei, în care este vorba despre efectul somaticului în dome­
niu psihic, le desemnăm drept boli funcționale.
Respectivul pacient obișnuiește acum să reacționeze întru cât­
va psihic la efectele „funcționale", tocmai abordate tangențial,
ale tulburărilor funcționale somatice (vegetative și endocrine) în
domeniul psihic. Atunci avem deci de-a face cu reacții psihice la
tulburări inițial somatice. Iar aceste reacții, aceste efecte retroac­
tive, sunt denumite de noi nevroze reactive. Dar trebuie să re­
marcăm în completare că la nevrozele reactive poate fi vorba și
despre reacții nevrotice la ceva psihic, care — tocmai în sensul
bolilor funcționale — nu este somatogen, ci psihogen.
Se poate întâmpla ca, parcă „în spatele" unei nevroze reacti­
ve, respectiv al unei reacții nevrotice să stea un medic, în sensul
în care mobilul reacției nevrotice să fi fost o afirmație nechibzui­
tă sau necontrolată a medicului. în acest caz — ca să zicem așa,
al unei subgrupe a nevrozelor reactive — vorbim de nevroze ia-
trogene
.
*
Și se poate ca, parcă „dincolo" de psihogeneza unei nevroze
psihogene (acum nu mai vorbim deloc de simple nevroze orga-

latrogenie este starea psihică produsă sau agravată pe cale psihogenă de către medic,
de tratament sau de condițiile spitalizării. (/V. t.)

VIKTOR E. FRANKL
nice), cauza propriu-zisă a bolii să nu trebuiască să fie căutată în 73
sferă psihică, ci într-o sferă situată mult peste cea psihică: în sfe­
ră noetică, în domeniul mentalului. In astfel de cazuri, unde în
cele din urmă la baza nevrozei respective se găsește etiologic o
problemă spirituală, un conflict de conștiință sau o criză existen­
țială, vorbim despre nevroze noogene.7
La sfera spirituală avem de-a face cu acea dimensiune pe care
am lăsat-o până acum deoparte când am vorbit despre factorul
somatic și cel psihic ca fiind câte o dimensiune a naturii uma­
ne — și posibil a stării de a fi bolnav; această de-a treia dimen­
siune, cea spirituală, face însă parte din natura umană plenară,
din „totalitatea" sa (vezi mai sus), nu doar ca o dimensiune pro­
prie, ci ea este totuși dimensiunea propriu-zisă, chiar dacă nu
singura, a naturii umane, în măsura în care omul ca atare se con­
stituie de altfel abia în acele acte (spirituale), în care, ca să zicem
așa, iese din planul somatic-psihic și se ridică în dimensiunea
spirituală.

7 Am respinge formularea „nevroză noetică", la fel ca și expresia „nevroză existențială"

(v. Gebsattel), și anume pur și simplu pentru că noeticul, respectiv existențialul în sine
nu poate fi nevrotic și de aceea nici nevroza nu poate fi noetică, respectiv existențială;
frustrarea existențială poate fi, de pildă, patogenă (nu trebuie să fie, ea este deci numai
facultativ patogenă), dar ea nu este patologică.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

74

II. Teoria nevrozelor ca sistem

1. PSIHOZELE ENDOGENE

Persoană și psihoză

1. Psihogeneza la psihoze

1.1 Geneza criptosomatică

Cele ce urmează nu sunt menite să aducă de fapt nimic nou,

ci informațiile vechi vor fi reorânduite, iar elementele noi vor fi
încadrate în cele vechi.
Am făcut cunoștință cu împărțirea bolilor omului după cele
două principii: simptomatologie și etiologie. Deosebim apoi boli
fenopsihice și boli fenosomatice, în funcție de faptul că simpto­
mele lor sunt psihice sau somatice, și, în ceea ce privește etiolo­
gia, boli somatogene și boli psihogene. Conform acestei scheme
de împărțire, psihoza se încadrează în categoria bolilor fenopsi-
hic-somatogene .8
Somatogeneza psihozelor nu trebuie privită însă numai trans­
versal; ea cuprinde mai degrabă, de îndată ce se procedează la
o privire longitudinală, și geneza ereditară.

8 Din motive euristice, procedăm mai întâi așa, ca și cum psihoza ar fi pur și simplu o boa­
lă somatogenă și analizăm cât spațiu mai rămâne totuși pentru o psihogeneză, care ar
fi numită atunci mai bine, ce-i drept, patoplastică psihică, respectiv declanșare dinspre
factorul psihic.

VIKTOR E. FRANKL
 După cum legăturile scoase la iveală de așa-numita — așa au- 75
tonumita — medicină psihosomatică nu ajung pentru a ne îndoi
de somatogeneza „bolilor în sensul banal al cuvântului", tot la
fel de puțin schimbă „scandalul psihiatriei" (vezi mai sus), nu­
mit astfel de K. Schneider, ceva din somatogeneza principială a
bolilor psihotice, și în ciuda tuturor îngrădirilor pe care urmea­
ză să le mai discutăm în detaliu, stăruim în ideea genezei soma­
tice a unor asemenea boli. în astfel de condiții „scandaloase", nu
ne împiedică desigur nimic să vorbim de o geneză criptosoma-
tică, pentru a o numi într-un fel.
Atare somatogeneză principială nu exclude mai ales un lucru:
o psihogeneză parțială. Doar că prin parțial trebuie înțeles struc­
tural, iar nu aditiv. Somatogeneza și psihogeneza, ca și noogeneza și
sociogeneza, care urmează a mai fi discutate, nu se pot aduna. Ceea
ce importă este mai degrabă valoarea pozițională care-i revine fie­
căreia, iar această valoare pozițională este localizată în diferite di­
mensiuni ale naturii umane; căci și psihogeneza se întinde în sfe­
ra diferitelor dimensiuni ale naturii umane, iar psihiatria trebuie
să o urmărească în toate aceste dimensiuni. Noi nu trebuie să
adunăm, ci să dimensionăm diferitele elemente și diferiții factori.
Dar mai ales ceva nu am avea voie să facem: să le contaminăm,
încurcând diferitele dimensiuni în parte. Asta ar avea însă loc prin
confuzii, care urmează a fi discutate în continuare.

1.2 Efect și cauză

Ceea ce desemnăm drept „raționalizare secundară" ne este un

fenomen bine cunoscut nouă, psihiatrilor. îl întâlnim, de pildă,
când un pacient parafren interpretează într-o anume direcție ha­
lucinațiile unei senzații fizice de care suferă — fie că el, așa ca în

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

76 trecut, se considera posedat, de pildă de diavol, fie că, așa ca în
ultimele decenii, vorbea de hipnoză, sub a cărei influență credea
că se află, fie că, așa cum se întâmplă atât de des în ultimii ani,
includea radarul în sistemul delirului său de explicații. Dar cât
de des ni se întâmplă și să vedem că rudele pacienților noștri ra­
ționalizează secundar? Auzim de pildă că o logodnă destrămată
este vinovată pentru o îmbolnăvire schizofrenică a unei fiice ori
o masturbare mai mult sau mai puțin excesivă a unui fiu, pentru
psihoza lui. In toate aceste cazuri se face o confuzie între post și
propter hoc, trecându-se de fiecare dată cu vederea că respectivul
hoc a fost el însuși la rândul său effectus. Pentru a zăbovi numai
la ultimul exemplu: onania excesivă nu a fost cauza, ci constituie
deja efectul îmbolnăvirii. Cu alte cuvinte, nu este vorba despre
un fapt patogen, ci mai degrabă despre unul patognomonic
.
* Dar,
de fapt, psihiatrii nu ar avea voie să arunce pietre în acest sens,
căci nici noi nu putem să ne dezbărăm întotdeauna complet de
tendința de raționalizare secundară; cât de des nu ni se întâmplă
și nouă ca necesitatea noastră cauzală să ne joace un renghi? Este
vorba mai cu seamă despre traume psihice, complexe și conflic­
te, incriminate în sens patogen și mult citate, care adesea tocmai
că nu trebuie evaluate patogen, ci numai patognomic. Ține deja
de domeniul simptomatologiei, dar nu de al etiologiei respecti­
vei psihoze că traumele psihice și complexele chiar pot să apară
sau că cineva nu poate face față conflictelor sale.
Să luăm ca exemplu depresia endogenă! Așa cum am încer­
cat să dovedim altundeva, în cadrul ei tensiunea atât de specifi­
că omului dintre a fi și a trebui este trăită și experimentată într-o
măsură excesivă. Ceea ce-i rămâne pacientul dator lui „a trebui"

* Semn sau simptom care este caracteristic sau unic pentru o boală specifică. (/V. t.)

VIKTOR E. FRANKL
în ființa sa el va pune sub lupa care mărește și deformează a de- 71
presiei lui endogene. Distanța lui a fi de a trebui este trăită și ex­
perimentată ca și cum ar fi o prăpastie. Dar, în sine, tensiunea
dintre a fi și a trebui — tensiunea existențială, cum o mai nu­
mim — este de neînlăturat și indispensabilă: atât timp cât omul
este conștient, a fi rămâne ceva dator lui a trebui. Nu este nici­
decum de parcă această tensiune existențială mărită, această dis­
tanță a lui a trebui adâncită într-o prăpastie ar face să se nască
depresia endogenă (în sensul patogenezei); mai degrabă, depre­
sia endogenă face să apară prăpastia (în sensul patognomiei). Nu
distanța existențială îl îmbolnăvește pe om; ci boala depresie en­
dogenă îl face pe bolnav să conștientizeze în mod distorsionat și
amplificat această tensiune.
Și ce este această depresie endogenă în sine? Ea rămâne to­
tuși ceva somatogen, o „somatoză". Și anume, se poate caracte­
riza eventual cel mai potrivit ca scădere vitală. Am putea vorbi
însă și despre un reflux al „biotonusului" (Ewald).
Dar cum este dacă în timpul refluxului devine vizibil un re­
cif? Totuși nimeni nu va cuteza să afirme că reciful ar fi... cauza
refluxului; invers: abia prin reflux el este scos la iveală. Este oare
altfel cu prăpastia dintre a fi și a trebui? Nu devine și ea vizibi­
lă, nu este scoasă și ea la iveală abia prin depresia endogenă —
prin acest reflux vital? Așa că sunt valabile următoarele: pe cât de
puțin este cauzat refluxul de un recif care apare în timpul lui, pe atât
de puțin este cauzată o psihoză de o traumă psihică, de un complex sau
un conflict.
Pentru a rămâne la comparația cu refluxul: dacă refluxul
crește, reciful câștigă în extindere. Ceva analog se vede în ca­
zul refluxului vital, numit depresie endogenă. Cunoaștem o pa­
cientă endogenă care devenise provizoriu, în timpul Primului

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

78 Război Mondial, funcționară la poștă, înlocuind colegi plecați
pe front, și care, câteva decenii mai târziu, cu ocazia unei faze
endogen-depresive, a menționat anamnezic că furase atunci un
sac poștal întreg. Se știe că rareori se întâmplă ca o culpă reală
să apară în autoreproșurile delirante ale pacienților endo-
gen-depresivi. Într-adevăr, fiind interogată mai amănunțit, a re­
zultat că furtul se referea la un sac poștal vechi, gol — fără co­
respondență în el! Faptul că acestei paciente chiar îi trece prin
minte acest delict minim este efectul depresiei endogene, nu
însă cauza ei. Nici vina mare subiectivă, nici cea mică obiecti­
vă nu au fost în acest caz patogene; ele au fost doar patogno-
monice.

1.3 Cauzare și declanșare

Si făcând abstracție de inversarea tocmai discutată a relației

f f f

dintre efect și cauză, psihiatria nu cade rareori pradă greșelii de

a neglija diferența dintre cauză psihică autentică, pe de o parte,
și simplă declanșare psihică, pe de alta. Bolile care sunt declan­
șate (deci nu cauzate propriu-zis) dinspre factorul psihic nu me­
rită denumirea de psihogene, ci mai degrabă este vorba despre
o pseudopsihogeneză.
Este o platitudine să arătăm că bolile psihice, și deci și psiho­
zele, pot fi declanșate, de pildă, de emoții. Doar că aici e de luat
în considerare și că astfel de emoții nu trebuie să fie numai de
natură anxioasă: nu doar surescitările anxioase, ci și cele de bu­
curie pot declanșa o boală psihică. în orice caz, de fiecare dată
este vorba despre un fel de efect psihic de stres. Pe de altă par­
te, nu trebuie însă trecut cu vederea că un factor patogen poate
să joace și el un rol nu numai prin astfel de împovărări extreme,

VIKTOR E. FRANKL
ci și printr-o despovărare, mai cu seamă printr-o descătușare 79
bruscă, iar acest factor trebuie văzut în sensul declanșării din di­
recție psihică. Menționez în acest context numai situațiile carac­
teristice ale eliberării din lagărele de concentrare sau din prizo­
nieratul de război.9
Ține însă de natura bolilor psihotice că uneori nici nu au ne­
voie de o declanșare. Și pentru că veni vorba despre detenția în
lagărele de concentrare: Cunoaștem un pacient care s-a îmbol­
năvit în lagărul Dachau de o manie, dar, după eliberarea lui, în
ciuda surprizei îmbucurătoare datorate unei șanse de emigrare
extrem de favorabile, a făcut o depresie severă în sensul unei faze
melancolice. Toate acestea pledează doar pentru categorica in­
dependență de destin a psihozelor autentice sau, dacă vrem: pen­
tru fatalitatea proceselor psihotice însele. în acest sens, cercetă­
rile statistice ale lui J. Hirschmann au clarificat în suficientă
măsură relativa „stabilitate față de mediu" a psihozelor, ba chiar
a unor nevroze. (Nota 9 de la p. 299.)
în definitiv, capacitatea de declanșare a bolilor psihotice —
fără să fie vorba despre cauzalitate! — este un fapt bine-cunos-
cut și recunoscut în domeniul somatic: amintim de declanșabili-
tatea tipică a tablourilor de stări psihotice prin afecțiuni intercu­
rente somatice, cum ar fi typhus abdominalis10 sau commotio
cerebri11. Dar nu doar atât: nu numai astfel de procese patologi­
ce, ci și unele fiziologice intră în discuție ca factori declanșatori
din domeniul somatic. Așa că vom menționa numai că puberta-
9 Cf. V.E. Frankl, Ärztliche Seelsorge, ediția I, Viena, 1946, p. 81: „Eliberarea bruscă, des­
povărarea de presiunea psihică, înseamnă... un pericol. Ceea ce amenință aici în privin­
ță caracterologică nu constituie altceva decât replica psihică la boala Caisson."
10 Din experimentele de la p. 112 ale lui Hoff și Heilig reiese că și tifosul poate fi declanșat
din direcție psihică.
11 V.E. Frankl, „Manisch-depressive Phasen nach Schädeltrauma", Monatsschrift für Psy­
chiatrie und Neurologie 119, 307,1950.

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

80 tea reprezintă totuși un moment predilect tipic pentru izbucni­
rea puseurilor schizofrenice (în orice caz atât de tipic, încât boa­
la datorează acestui fapt vechiul ei nume de dementia praecox), în
timp ce pentru fazele endogen-depresive momentul favorabil cel
mai tipic este, desigur, climacteriul. Ambele — pubertatea și cli-
macteriul — înseamnă o declanșare din direcție endocrină, și to­
tuși nu-i va trece nimănui prin minte să considere depresia en­
dogenă pur și simplu o boală endocrină.
Este de la sine înțeles că tocmai în cazul unor stări de depre­
sie endogenă declanșate climacteric este vorba și de o declanșa­
re simultană din direcție psihică. Ne gândim la panica ultimei cli­
pe și la bilanțul existențial — bilanțul a ceea ce a rămas viața datoare
unui om si a ceea ce a rămas acel om dator vieții; dacă acest bilanț
existențial iese negativ chiar și numai aparent sau subiectiv, atunci
se semnalează, desigur, mai puțin declanșarea psihică a unei psi­
hoze endogen-depresive, cât mai degrabă o combinație între o
depresie endogenă, psihotică și una psihogenă, nevrotică.
Dacă ne întrebăm în ce constă propriu-zis deosebirea dintre
cauză și declanșare, atunci și declanșarea este într-un sens o ca­
uză, chiar dacă nu cauza principală, ci mai curând o cauză se­
cundară, să-i zicem. O cauză secundară în acest sens nu este însă
numai declanșarea, ci și ceea ce numim în genere condiție. A con­
diționa ceva doar nu înseamnă încă a produce și a cauza ceva.
Există însă, din câte se știe, așa-numite condiții necesare și sufi­
ciente, și putem spune: în timp ce cauza principală se poate con­
cepe ca o condiție suficientă, declanșarea — în măsura în care se
poate subsuma și ea drept condiție — nu numai că nu este în ca­
litatea ei de cauză secundară o condiție suficientă, ci nici măcar
o condiție necesară; pentru ea ar trebui să formulăm mai degra­
bă un termen nou: condiție (doar) posibilăl

VIKTOR E. FRANKL
 1.4 Patogeneza psihică și patoplastica psihică 81

1. 4. 1 Patoplastica tematică
Psihogene în sensul cel mai larg al cuvântului sunt conținu­
turile — de pildă conținuturile ideilor delirante: un fapt care este
recunoscut deja de mult, respectiv asupra căruia se insistă de
mult. în orice caz, în tematica ideilor delirante intră material psi­
hogen într-un atare sens larg.
Este meritul psihanalizei că cercetează analitic factorii care intră
astfel în tematica succesiunilor de idei delirante, nu fără intenția
de a le urmări înapoi până la infantil. Pe drept; căci se înțelege de
la sine că individul, ca făptură temporală cum este, se desfășoa­
ră literalmente și se înfășoară și rulează în viața care se derulea­
ză, așa încât abia o privire de ansamblu asupra vieții scurse ofe­
ră o privire de detaliu în individual, în individ ca atare.
Patoplastica individuală. Dar asta nu este valabil, de pildă, doar
despre patologic: încă în normalitate sunt preponderente, în func­
ție de individualitate, unele conținuturi ale conștiinței sau altele.
Iar în cazul unei îmbolnăviri ulterioare, obișnuim ca despre aceste
conținuturi ale conștiinței care au prevalat încă dintotdeauna să
vorbim în totalitatea lor ca despre personalitatea premorbidă. în
jurul ei se tot rotește ca temă gândirea pacienților, „ca acul care se
împotmolește în șanțul unei plăci de gramofon", după cum se ex­
prima atât de plastic una dintre pacientele noastre. Așa se face că
cutare pacient nu se poate desprinde de culpa sa, în timp ce pen­
tru un alt pacient, culpa sa, vina sa morală, datoria sa morală pot
să-1 fi afectat mai puțin decât datoriile sale: datoriile financiare. In
primul caz, avem de-a face cu un delir de vinovăție, în cel din
urmă, cu angoasa de sărăcire. Dacă în prim-plan ajung idei deli­
rante ipohondrice, asta duce din nou la angoasa de îmbolnăvire.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

82 Patoplastica colectivă. Este firesc că alegerea delirului, cum am
dori s-o numim, nu depinde în ultimul rând de bagajul colectiv
de idei, uneori de gândirea colectivistă a epocii noastre. Este sen­
sul în care se poate vorbi în mod adecvat despre o sociogeneză în
cadrul etiologiei psihozelor. Asta s-ar întâmpla într-un sens pa-
raclinic, deci într-unul în care avem dreptul să vorbim și despre
nevrozele colective. Astfel am avea și dreptul să vorbim de psi­
hoze colective: în măsura în care nu înțelegem prin ele altceva
decât totalitatea elementelor și factorilor sociogeni și colectivi,
așa cum tot găsesc în mod vizibil acces în psihoza individuală,
în psihoza în sens clinic.
Depistarea lor ar fi obiectul unei patologii a spiritului epocii. Psi­
hozele înseși ar fi însă deja expresia și oglindirea unei astfel de
patologii; căci după timp — după spiritul timpului — după boa­
la spiritului epocii se orientează întotdeauna ideile predominan­
te — după timp se orientează ele de fiecare dată, și cu timpul se
transformă ele mereu. într-un cuvânt: se ajunge de fiecare dată
la o schimbare de dominanță a ideilor predominante.
Astfel, știm că depresia endogenă larvată tipică era de obi­
cei mascată în anii '20 sub tabloul reprezentărilor obsedante
scrupuloase, în timp ce astăzi se asociază preponderent cu re­
prezentările ipohondrice de angoasă, se desfășoară sub un ta­
blou fobie și se încadrează de aceea etichetei diagnostice de de­
presie vegetativă. Cine se mai miră că într-o astfel de epocă
gândirea endogen-depresivă se rotește mai rar în jurul temei
vinovăției omului, ci mai degrabă în jurul conținuturilor din
prim-plan ale sănătății trupești și ale capacității profesionale
de muncă?!12'13

12 H. Kranz, Fortschritte der Neurologie, Psychiatrie usw. 23, 58,1955.

13 A. von Orelli: Schweizer Archiv für Neurologiei, 217,1954.

VIKTOR E. FRANKL
 1. 4. 2 Patoplastica stilistică 83
Patoplastica personală. Patoplastica psihică — și în acest sens
(dar numai în acest sens) „psihogeneza" — se remarcă și se im­
pune nu numai în privința (tematică) a respectivei teme deliran­
te, ci și în privință stilistică, în sensul întregului „stil de viață"
(A. Adler), și ceea ce ne interesează în primul rând: acest stil exis­
tențial al personalității morbide se poate urmări și el până la ca­
ricaturizarea psihotică.
în această privință, datorăm mult nu numai psihologiei indi­
viduale a lui A. Adler, ci și contribuției aduse de Daseinsanalyse
a lui L. Binswanger la analiza de stil a psihozelor, trebuie apre­
ciată la fel de mult. Nu fără să-1 frapeze pe cunoscător cât de
mult se aseamănă ea cu o ontologizare a teoriei psihologiei indi­
viduale despre „apercepția tendențioasă".
Patoplastica spirituală. Dincolo de tot ce este individual și per­
sonal, se poate arăta acum că psihoza este mai mult decât un
simplu tip de boală: ea este întotdeauna și o modalitate și o po­
sibilitate a naturii umane. în privința depresiei endogene, din
analiza ei existențială specială14 a rezultat, după cum s-a indicat
deja, că depresia endogenă în sine, ca morb, nu prezintă nici mai
mult, nici mai puțin decât o scădere vitală; însă omul care o are:
ce este el — drept ce l-a dat tocmai analiza existențială, analiza
existențială generală? Drept entitate care este răspunzătoare pen­
tru ființa sa în fața trebuinței sale. Mai înainte am aflat că aceas­
tă tensiune existențială este trăită și experimentată amplificat, în­
tr-un mod specific de către omul endogen-depresiv. Ei bine,
scăderea vitală în sine nu ar produce nici mai mult, nici mai pu­
țin, decât un sentiment de vagă insuficiență; dar faptul că res­
pectivul om afectat de această boală nu se ascunde doar ca un
animal sălbatic rănit de vânător, ci că-și trăiește insuficiența ca

14 V. E. Frankl, Ärztliche Seelsorge, ediția I, Viena, 1946.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

84 vină, față de conștiința lui morală sau față de dumnezeul său —
toate astea nu mai depind de morbul depresie endogenă, ci sunt
mai degrabă contribuția omului la boală; ele corespund unei con­
fruntări dintre omenescul din bolnav și patologicul din om și re­
zultă din ea. Merg cu mult dincolo de simpla scădere vitală, din­
colo de o psihosomatoză; cu ceea ce avem noi de-a face este mai
curând un adaos al persoanei, ceva personal și, ca atare, ceva
transmorbid; căci persoana este una mentală și, ca atare, dincolo
de dimensiunile sănătos și bolnav.

2. Analiza existențială a psihozelor

A indica elementul personal din psihoze și a-1 face să trans­

pară este intenția analizei existențiale. Ea încearcă să facă trans­
parent cazul în direcția omului, să transceandă tabloul bolii în­
spre un tablou al omului. Căci tabloul bolii este doar o imagine
denaturată și de umbră a omului propriu-zis, simpla sa proiec­
ție în planul clinic, și anume ieșind dintr-o dimensiune a naturii
umane, care este situată mult dincolo de nevroză și psihoză, iar
în acest spațiu metaclinic analiza existențială merge și pe urme­
le fenomenelor și simptomelor bolilor nevrotice și psihotice.
In acest spațiu, ea descoperă acum ceva și trezește ceva. Ceea
ce descoperă este o umanitate neștirbită și de neștirbit; analiza
existențială vrea să ne învețe să o sesizăm chiar și îndărătul ori­
cărei zdruncinări nevrotice și dislocări psihotice.15
Ca și alte conținuturi care fuseseră inconștiente, așa pot și cele
în sensul religiozității inconștiente să fie evidențiate tocmai în
psihoză și să ajungă prin ea în conștiință. Astfel poate să devină
manifest în psihoză și ceea ce este autentic și primordial, în timp

15 H. Baruk are meritul durabil de a fi făcut prima încercare temerară în acest tărâm.

VIKTOR E. FRANKL
ce în normalitate rămânea latent, fiind acoperit și ascuns de me- 85
diocritate și cotidian.
în general rămâne însă desigur permanent valabil: un orga­
nism psihofizic care funcționează bine este condiția pentru ca
spiritualitatea omenească să se dezvolte. Numai că nu trebuie
uitat că psihofizicul, oricât ar condiționa el atare spiritualitate,
nu poate să producă totuși nimic, nu poată să plăsmuiască o ast­
fel de spiritualitate. Nu trebuie nici trecut cu vederea că organis­
mul psihofizic este singurul afectat aici, cum ar fi în sensul îm­
bolnăvirii psihotice. Oricum, o dereglare funcțională psihofizică
poate face ca persoana mentală care se află îndărătul organismu­
lui psihofizic și, după cum vom mai afla, oarecum și peste el, să
nu se poată exprima, să nu se poată înstrăina: asta este — nici
mai mult, nici mai puțin decât acest fapt — ceea ce înseamnă psi­
hoza pentru persoană. La R. Allers citim: „Boala împiedică per­
soana să se alieneze de sine", iar autorul nu omite să atragă în
acest context în mod expres atenția că lucrul este valabil și „pen­
tru unele stări deficitare grave, ca de pildă la idioția avansată,
bazată pe o dezvoltare deficitară a creierului, sau la demența
foarte înaintată, ca urmare a distrugerii creierului".
Spiritul omenesc depinde de serviabilitatea trupului său; ba mai
mult decât atât: acest trup își poate și retrage serviciile — am vor­
bit într-un context analog ca și în legătură cu potentia oboedientialis
despre o „impotentia oboedientialis" („Dimensionen des Men-
schseins", Jahrbuchfiir Psychologie und Psychotherapie 1,186,1953).16
16 Cine vede numai condiționările biologice, psihologice și sociologice ale omului și nu și for­
ța înciudată de opoziție a spiritului față de ele se aseamănă unui om care ar vedea la mo­
torul unei mașini numai schimbătorul de viteze, dar nu și ambreiajul: omul poate să se și
distanțeze de „angrenajul" instinctelor, eredității și mediului — acestortrei „viteze" — și,
grație forței de opoziție a spiritului omenesc, să și „decupleze" influențele vitale și socia­
le. Ține de o altă temă că această forță înciudată de opoziție nu este întotdeauna necesa­
ră; din fericire, omul nu trebuie să facă nicidecum uz de ea neîncetat; căci cel puțin la fel
de des ca în ciuda eredității sale, în ciuda mediului său și în ciuda instinctelor sale se afir­
mă omul și datorită eredității sale, datorită mediului său și în virtutea instinctelor sale.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

86 De îndată ce și atât timp cât nu pot percepe persoana menta­
lă, tocmai pentru că psihoza o baricadează și o sustrage priviri­
lor mele, nu o pot aborda desigur nici terapeutic, și un apel va
eșua. De aici rezultă că un procedeu logoterapeutic intră în dis­
cuție numai în cazuri de psihoză clinic ușoare până la medii.

2.1 Interpretarea sensului și urmărirea sensului

După cum se știe, distingem între găsirea sensului și acor­

darea sensului — interpretarea. încercarea de a interpreta for­
mațiunea delirantă de care a fost vorba mai înainte s-ar putea
înțelege ca o găsire de sens. Doar că nu trebuie să uităm că la
interpretarea unei formațiuni delirante este vorba despre o in­
terpretare de sens pentru mine ca medic, și ar trebui să între­
băm dacă există și un sens pe care psihoza îl ascunde în ea, nu
pentru mine ca medic, ci chiar pentru pacient. în opinia noas­
tră, psihoza are Într-adevăr un sens și pentru pacient, însă acest
sens nu este dat, ci el se conferă, se conferă psihozei de către
însuși pacientul: bolnavul este cel care trebuie să dea bolii lui
sensul. Mai întâi trebuie să-1 caute, să meargă pe urmele lui.
Să ne amintim că analiza existențială nu tinde doar să desco­
pere ceva, ci și să trezească ceva. Ce descoperă este umanitatea
nevătămată și de nevătămat. Sunt doar trei existențiali care (nu
numai caracterizează, ci și) constituie existența umană ca atare,
ca omenească: spiritualitatea, libertatea și responsabilitatea. Iar
când analiza existențială încearcă să descopere spiritualitate încă
și în existența psihotică, ea se străduiește să mai trezească în ea
și libertate și responsabilitate.
Într-adevăr, și existenței psihotice îi mai aparțin un grad de
libertate: libertate față de înfrângerea prin psihoză — și un ultim

VIKTOR E. FRANKL
rest de responsabilitate: responsabilitate pentru înfrângerea psi- 87
hozei, pentru modelarea destinului numit psihoză; căci acest des­
tin este încă modelabil și urmează abia a fi modelat.

2.2 A *ecforia și a apela

Analiza existențială ecforiază o spiritualitate nevătămată și de
nevătămat, care se mai găsește încă și în spatele psihozei, și ape­
lează la o libertate, care se mai găsește încă și deasupra psihozei:
libertatea de a se confrunta cu psihoza într-un fel sau altul: fie
apărându-se de ea, fie împăcându-se cu ea. Cu alte cuvinte: ana­
liza existențială, în măsura în care este psihoterapie, respectiv de
îndată ce devine logoterapie, ecforiază nu numai mentalul, ci și
apelează la acest mental, apelează la o forță mentală de opoziție
îndârjită. Nouă ne este clar cât de oripilantă poate fi expresia „a
apela“ în ochii psihiatriei contemporane. Dar nu a spus W. von
Baeyer* 17: „Pedagogia medicală a nebunilor apelează la libertate
și responsabilitate"? Nu a spus J. Segers că „este sigur nevoie de
curaj moral pentru a apela la o libertate responsabilă", dar că „tre­
buie să atingem acest nivel în spital"? Nu a atras atenția E. Men-
ninger-Lerchenthal că „uneori melancolia nu pătrunde până la
nucleul personalității, în care este ancorată atitudinea ei de bază"?
După părerea noastră, și un om care mai suferă în sensul unei de­
presii endogene poate cpia persoană mentală să reziste acestei
afecțiuni a organismului psihofizic și să se țină astfel în afara

* Ecphory— Noțiune propusă inițial de Semon (1904) și reluată mai recent de psiholo­
gul E. Tulving pentru a desemna combinația dintre engramă (urmă lăsată de un exci­
tant asupra sistemului nervos) și indiciile de recuperare permițându-i subiectului o ex­
periență conștientă a unei amintiri. Termenul vine din greacă și înseamnă a fi făcut
cunoscut. (N. t.)
17 W. von Baeyer: „Referat zum Vortrag der 1. Tagung der Deutschen Gesellschaft fur Psy-
chiatrie und Neurologie in Bad Nauheim am 1. und 2. April 1955."

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

88 evenimentului organismic al bolii. Într-adevăr, la depresia endo­
genă avem de-a face cu o afecțiune psihofizică; întrucât cele psi­
hice și cele fizice simt la ea legate în paralel. Mână în mână cu de­
presia psihofizică merg anomaliile somatice ale menstruației, ale
secreției sucului gastric sau altele asemenea. Omul este endo-
gen-depresiv cu stomacul, cu pielea și cu părul, cu trupul și cu
sufletul, dar tocmai că nu și cu spiritul său. Mai degrabă, ceea ce
este afectat e numai organismul psihofizic, nu însă persoana men­
tală, care ca atare, ca mentală, nici nu poate să fie afectată. Dacă
ceteris paribus un om se distanțează de depresia lui endogenă, în
timp ce un altul se lasă să cadă în această depresie nu depinde de
depresia endogenă, ci de persoana mentală. Și astfel vedem cum
paralelismului psihofizic i se opune un antagonism psihonoetic.
Acesta trebuie invocat.

2.3 Daseinsanalyse a psihozelor

Daseinsanalyse a lui L. Binswanger are mult mai puțin în vede­

re posibilitatea unei asemenea chemări și a unui asemenea apel.
Doar că asta nu trebuie să cadă în defavoarea ei în balanța unei
aprecieri comparative între Daseinsanalyse și analiza existențială
(Existenzanalyse). Căci scopul pe care-1 are Daseinsanalyse nu este
unul psihoterapeutic; M. Boss afirmă, cel puțin: „Daseinsanalyse
nu are nimic de-a face cu practica psihoterapeutică." în timp ce
analiza existențială încearcă să servească tratamentului nevroze­
lor, meritul pe care-1 are Daseinsanalyse este de a fi contribuit la
înțelegerea psihozelor. In acest sens, nu este contrară analizei exis­
tențiale, ci complementară. De dragul acestei înțelegeri, Dasein­
sanalyse trebuie să sondeze unitarietatea faptului-de-a-fi-în-lume
[acelui „In-der-Welt-Sein" al lui] (M. Heidegger), în timp ce

VIKTOR E. FRANKL
analiza existențială trebuie să accentueze varietatea în această uni­ 89

tate, să divizeze unitarietatea dimensional în varietatea existen­

ței și facticității, persoanei și organismului, mentalului și psiho-
fizicului, pentru ca, așa, chiar să poată apela la persoană și să
poată invoca forța de opoziție a spiritului. Dacă ea ar lăsa, ca și
Daseinsanalyse, persoana mentală să se deschidă într-o existență
noopsihofizică neutră, cui i-ar trebui adresate atunci un astfel de
apel și o astfel de invocare? Adresantul ar fi necunoscut. A cui
forță de opoziție să fie invocată atunci? împotriva forței aparen­
te a cui ar trebui să fie ea folosită? Unde în această imagine a
omului nu s-ar mai putea distinge între persoana mentală și eve­
nimentul organismic al bolii? Omul endogen-depresiv nu s-ar
mai putea distanța de sine însuși. El ar fi unitar endogen-depre­
siv, căci omul psihotic, al cărui a-fi-în-lume-pur-și-simplu-a-
șa-și-nu-altfel se străduiește Daseinsanalyse cu atât succes și atât
de merituos să clarifice, este atât de pătruns și de stăpânit de
acest mod al faptului-de-a-fi-în-lume, el este atât de complet cu­
prins de modul său al faptului-de-a-fi-în-lume, încât ar trebui
vorbit despre o infiltrare, o îmbibare și o difuziune a unei ast­
fel de existențe prin psihoză. Din perspectiva oferită de Dasein­
sanalyse, pentru omul psihotic nu există o ieșire din pielea psi-
hotică a lui a-fi-în-lume-pur-și-simplu-așa-și-nu-altfel.
Dacă am delimitat la început sfera de valabilitate a psihana­
lizei, în ceea ce privește pretenția ei de a contribui la înțelegerea
factorului psihogen din psihoze, acum ne amintim că psihanali­
za se înțelege și se desemnează singură drept psihologie dina­
mică; în schimb, lui Daseinsanalyse i-ar corespunde o psihologie
care s-ar caracteriza drept statică, în timp ce logoterapia, față de
ambele, ar trebui caracterizată drept psihoterapie apelativă. Pen­
tru logoterapie, un fapt biologic ca psihoza nu este totuși încă nici pe

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

90 departe un fapt biografic; căci, în timp ce Daseinsanalyse sondează
unitatea în varietatea „trup—suflet—spirit", logoterapia sondea­
ză, invers, varietatea în unitatea naturii umane precum și în ciu­
da acestei unități, și anume spiritul într-un antagonism faculta­
tiv față de suflet și trup, pe care — spre deosebire de paralelismul
psihofizic (care este unul inevitabil) — l-am desemnat drept an­
tagonism psihonoetic. Teza logoterapiei despre fatalitatea psiho­
zei nu este pentru ea, pentru logoterapie, una fatalistă. Ea nu re­
cunoaște, ce-i drept, în cadrul genezei psihozelor, una autentică,
ci, mai degrabă, doar o pseudopsihogeneză, și anume patoplas-
tica psihică; totuși admite o indicare strictă de psihoterapie și la
psihoze, desigur numai în cadrul somatoterapiei simultane.

3. Logoterapia la psihoze

Să reținem: psihogeneza există în cadrul genezei psihozelor numai

în sensul patoplasticii psihice; apoi am mai aflat că — în acest sens
— există și noogeneza, deci și o patoplastică din direcția menta­
lului. Se înțelege de la sine că, acolo unde există o patoplastică
din direcția mentalului, trebuie să existe, de asemenea, o psiho­
terapie din direcția mentalului — și la psihoze. Prin psihotera­
pie din direcția mentalului se înțelege însă chiar ex definitione
ceea ce numim noi logoterapie. Este locul unde analiza existen­
țială se transformă în logoterapie.
Logoterapia18 trebuie să aibă grijă de două lucruri: așa ca și
psihoterapia nevrozelor, ea trebuie să-1 îndrume și să-1 îndemne

18 Logoterapia la psihoze(’) (căci o logoterapie a psihozelor nu există) este, în esență, te­

rapia a ceea ce a rămas sănătos, de fapt, tratamentul atitudinii a ceea ce a rămas sănă-
tosîn bolnav față de ceea ce s-a îmbolnăvit la om; căci ceea ce a rămas sănătos nu este
apt de îmbolnăvire, iar ceea ce s-a îmbolnăvit nu este apt de tratare (mai degrabă acce­
sibil doar unei somatoterapii) în sensul unei psihoterapii (nu doar al logoterapiei!).

VIKTOR E. FRANKL
pe pacient să obiectiveze evenimentul bolii și să se distanțeze el 91
însuși de acest eveniment al bolii. Pe scurt: pacientul trebuie să
învețe să privească în față lucruri precum angoasa și compulsia...
și să le râdă în față (metoda intenției paradoxale). Căci fapt este
că tocmai prezentarea bolii ca eveniment fatidic și acceptarea bo­
lii în această fatalitate a ei îi dau pacientului cu atât mai mult po­
sibilitatea să lase să devină real antagonismul psihonoetic facul­
tativ, să-1 actualizeze, ce-i drept în așa fel încât evenimentul
primar al bolii va fi din nou dezbărat de toate reacțiile nevroti­
ce psihogene și suprastructurările și suprapunerile secundare și
redus la nucleul său realmente fatidic.
Dar logoterapia la psihoze trebuie să se îngrijească de mai mult
decât atât: ea trebuie nu numai să facă să fie obiectivat, ci și su­
biectivat evenimentul bolii: trebuie să-1 incite pe pacient încât
acesta să-i imprime amprenta și pecetea personalității sale, să per­
sonalizeze psihoza. într-un cuvânt: trebuie să avem grijă să se re­
alizeze confruntarea dintre omenescul din bolnav și patologicul din om.

3.1 Patoplastica implicită

Confruntarea dintre omenescul din bolnav și patologicul din

om poate avea loc însă foarte bine și sub forma unei împăcări.
Ca să menționăm numai un singur exemplu din atâtea care îi
sunt familiare clinicianului: una dintre pacientele noastre schi­
zofrenice zice că aude, e-adevărat, voci; dar tot preferă asta de­
cât să fie tare de ureche. Iată deci: când H. J. Weitbrecht declară
că „noblețea și decăderea par împletite tragic", s-ar putea adău­
ga: nu rareori — și comic.
Așadar, exact pe baza acestui caz concret, în care un om poa­
te să-și modeleze destinul său greu, numit halucinații acustice —

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

92 acest destin despre care am spus că este „încă modelabil și ur­
mează abia a fi modelat" —, se vede acum că o astfel de mode­
lare este și realizabilă, fără ca respectivul om să-și dea câtuși de
puțin conștient seama ce se petrece. Cu alte cuvinte: această re­
alizare nu decurge reflexiv; ea se petrece mai degrabă implicit
— confruntarea (în cazul concret: împăcarea) este una care are
loc absolut tacit. Totul se desfășoară aici în mod neexplicit — fi­
rește; deoarece tocmai asta nu poate persoana psihoticului: să se
exprime, să fie explicită. Doar este perturbată tocmai funcția ex­
presivă (și, dincolo de ea, instrumentală) în slujba persoanei
mentale, care-i revine organismului psihofizic.
Astfel, analiza existențială arată că și în ce măsură destinul
numit psihoză „este încă modelabil", iar logoterapia arată că și
în ce măsură acest destin „urmează abia a fi modelat"; acum re­
alizăm însă că acest destin numit psihoză este modelat dintot-
deauna; căci, dintotdeauna, persoana a acționat aici; dintotdea-
una era și ea în joc; dintotdeauna a participat la modelarea
evenimentului bolii; căci el i se întâmplă unui om: un animal ar
trebui să fie făcut să cadă în afectivitatea bolnăvicioasă, un ani­
mal ar trebui să se lase mânat de impulsivitatea bolnăvicioasă;
doar omul se poate confrunta cu toate astea. Și el s-a confrunat
încă dintotdeauna, a făcut-o în clipa în care se ajunge de fapt la
delirul de sărăcire și la delirul de vinovăție — depinde.
Numai să nu fie confundată o astfel de patoplastică implici­
tă cu afirmația curentă că delirul ar reprezenta reacția psihică la
un proces somatic; căci, în ceea ce ne privește, nu este vorba
despre reacții psihice, ci despre acte spirituale, și anume unele
de poziție și atitudine personală față de psihoză. Cât de mult tre­
buie deosebite aceste acte spirituale de poziție și atitudine per­
sonală de niște reacții psihice pure reiese clar din aceea că res­

VIKTOR E. FRANKL
pectiva poziție și atitudine personală poate, trebuie și este încă 93
adoptată, chiar și față de delir.
Astfel, trebuie distins exact între factorul somatic, cel psihic
și cel spiritual. în anumite cazuri, în parte delirul de gelozie este
Într-adevăr reacția psihică la un proces somatic; dar că un astfel
de bolnav paranoid — ca într-un caz concret cunoscut nouă —
nu se lasă antrenat din delirul său spre o crimă, ci începe să-și
răsfețe și să-și dezmiardă soția îmbolnăvită subit19 — asta este o
schimbare mentală perfect atribuibilă persoanei mentale, în
această privință perfect responsabilă.

3.2 Valoarea vieții si demnitatea umană

/ f

Am vorbit despre sensul psihozei pentru mine ca medic și am

spus că el trebuie găsit, apoi despre sensul psihozei pentru pa­
cient și am spus că acesta trebuie să-1 confere. Acum un al treilea
și ultim pandant: trebuie să vorbim despre valoarea pacientului
pentru noi. A fost prea puțin vorba despre „viața ce nu merită să
fie trăită"? Și se referea la altceva decât — nu în ultimul rând —
la viața pacienților psihotici? Oricât ar fi pierdut bolnavul psiho-
tic cu un prognostic nefericit orice valoare de utilizare, el își păs­
trează demnitatea, căci rangul în lume al lui homo patiens este mai
înalt decât cel al lui homo faber. Omul suferind e mai presus de­
cât omul vrednic. Și dacă lucrurile nu ar sta așa, atunci nu ar me­
rita să fii psihiatru; căci nu pentru un „mecanism psihic" stricat,
nu pentru un „aparat" psihic ruinat și nu pentru o mașină dis­
trusă aș dori să fiu medic psihiatru; ci numai pentru omenescul
din bolnav, care se află îndărătul a tot și deasupra a tot.

19 în această realizare: că din delir nu se trag, ca să zicem așa, nici un fel de consecințe, se
evidențiază nu în ultimul rând forța de opoziție a spiritului; în cazul de față, ea se evi­
dențiază numai și numai în acesta și, desigur, nu, eventual, într-o înțelegere a delirului
ca delir sau a geloziei ca boală, într-o așa-numită înțelegere a bolii.

Teoria și terapia nevrozelor • Schița teoriei nevrozelor

94 ANEXA

Psihoterapia în cazul depresiilor endogene

1. Geneza cripto somatică și terapia somatică simultană

Când se vorbește despre depresii endogene, ideea este că de­

presiile endogene ca atare, ca endogene — spre deosebire de
depresiile exogene, reactive, psihogene — tocmai că nu sunt
psihogene, ci somatogene. Doar că trebuie ținut cont că prin
această somatogeneză înțelegem una primară, și este clar că o
atare somatogeneză doar primară tot mai lasă liber și deschis
un câmp de acțiune suficient pentru acea patoplastică psihică
ce încolăcește patogeneza somatică și, abia așa, completează ta­
bloul clinic al cazului concret. Exact în acest câmp de acțiune,
care rămâne liber față de somatogeneză, trebuie să se insereze
psihoterapia.
Din somatogeneză principială, chiar dacă numai primară a
stărilor endogen-depresive, reiese că psihoterapia lor nu poate
să fie o terapie cauzală. Numai că trebuie să fim conștienți și de
faptul că somatoterapiei, cel puțin până în ziua de azi, nu-i este
mai puțin refuzat să devină terapie cauzală.
Nu doar cauzele respectivei boli, ci și efectele tratamentului
corespunzător sunt, în ceea ce privește mecanismul apariției, de
fapt, nimic mai puțin decât elucidate. Să ne gândim numai la nu­
meroasele presupuneri referitoare la mecanismul de acțiune al
șocurilor electrice.
Așadar, pe cât de puțin are psihoterapia, la fel ca și somato-
terapia, pretenții și perspective să fie terapie cauzală în cazul

VIKTOR E. FRANKL
depresiilor endogene, pe atât de mult avem toate motivele să 95
practicăm cât mai activ terapie, chiar dacă nu una cauzală.
In sensul unei practicări atât de active se recomandă însă o te­
rapie somatopsihică simultană, și din acest motiv am dori să inclu­
dem, pe baza unei contribuții cazuistice, terapia medicamentoa­
să în reflecțiile și aprecierile noastre — în privință terapeutică;
căci în cea diagnostică ia cuvântul depresia endogenă larvată:
Fritz T., 32 de ani. Se află altundeva în tratament, din cauza
„nevrozei de angoasă", și anume carcinofobia. Se teme mai ales
că s-a îmbolnăvit de o tumoare la creier. Fusese din această cau­
ză deja la mai mulți medici, printre ei numărându-se și specia­
liști renumiți, pusese să i se facă mai multe investigații — prin­
tre care și o encefalografie — și se supusese celor mai diverse
tratamente. Din anamneză rezultă că unul dintre unchii săi su­
ferise Într-adevăr de o tumoare cerebrală și se sfârșise în cele din
urmă sinucigându-se. Pacientul însuși suferă de o cefalee croni­
că, vizibil condiționată vasomotor. Cu toate acestea, tabloul nu
ni se impune chiar drept nevroză vasovegetativă; sondăm mai
degrabă în direcția depresiei vegetative, cum obișnuiesc să fie
desemnate acele cazuri de depresie endogenă în al căror
prim-plan simptomatologie stau mai puțin plângerile ipohondri-
ce curente, cât niște afecțiuni vegetative speciale; întrucât, după
cum am spus: în timp ce înainte depresia endogenă larvată se
mascase prin obsesii rigide, în ultimul timp se putuse consem­
na o schimbare accentuată de simptome în măsura în care niște
teme scrupuloase, comparate cu cele ipohondrice, trecuseră în
fundal. Suspiciunea că și în cazul concret exista o depresie vege­
tativă s-a putut verifica în diagnostic prin aceea că am sondat,
după caracteristicile anamnezice ale depresiei endogene, carac­
teristici drept care dorim să le considerăm pe următoarele:

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

96 oscilații diurne ale dispoziției cu exacerbare dimineața, respec­
tiv remisie seara; faze mai timpurii; ereditate corespunzătoare.
In cazul de față, numai primii doi factori au fost ușor de dove­
dit. Cum trebuia el abordat terapeutic? Să ne actualizăm mai în­
tâi structura patogenetică pe baza unei scheme (fig. 7).
-------- ► depresie endogenă vegetativă larvată recidivantă ---------

cephalea vasomotorica disponibilitate anxioasă

1- --------- autoobservare fobie tumorală ◄--------

4____________________I
Fig. 7

Depresia endogenă vegetativă larvată recidivantă aduce cu

sine, ca atare, ca endogenă, o disponibilitate anxioasă tipică;
această disponibilitate anxioasă este în sine lipsită de conținut:
ca orice simplă disponibilitate anxioasă, ea caută de fiecare dată
abia — și îl și găsește mereu — un conținut, și anume, așa încât
se referă, în cazul concret, la durerea de cap a pacientului, pen­
tru a se năpusti parcă apoi pe un detaliu din anamneza familia­
lă, adică pe realitatea tumorii la creier de care suferise un unchi
de-al lui. Tumoarea cerebrală devine atunci obiectul concret al
angoasei, obiectul unei fobii — în care, ca să zicem așa, se con­
centrează angoasa vagă, lipsită de conținut, durerea de cap și
boala unchiului formând întrucâtva nucleul condensării. Teama
că la baza durerii de cap s-ar putea afla o tumoare cerebrală duce
acum, în mod empatic, la o autoobservare forțată în ceea ce pri­
vește durerile de cap, iar această auoobservare în sine nu face
decât să amplifice mai mult afecțiunile — dar tocmai cu asta cer­
cul s-a închis.

VIKTOR E. FRANKL
 Și acum, în legătură cu terapia somatopsihică simultană: ea a 97
trebuit — corespunzător cercului reprezentat mai sus — să trea­
că oarecum la un atac concentric, împotriva cât mai multor „mo­
tive de atac". Mai întâi a trebuit să deschidă asupra substrucției
endogen-depresive a cazului focul unei medicații țintite. Din cele
ce urmează se poate vedea cum trebuie abordat cazul dinspre
aspectul psihic.

2. îngrijirea psihagogică a depresivilor endogeni

2.1 îngrijirea policlinică și tratamentul în staționar

Având în vedere somatogeneza principială, și anume prima­

ră, se înțelege de la sine că pe o psihoterapie se pliază numai ca­
zurile mai ușoare. Ceea ce nu înseamnă că psihoterapia depre­
siilor endogene trebuie să se limiteze la un tratament
ambulatoriu în cadru policlinic. Pe scurt, să nu se procedeze ca
și cum cercul cazurilor care intră în discuție s-ar suprapune cu
cel care se pretează îngrijirii policlinice, respectiv de parcă, pe de
o parte indicațiile de spitalizare și pe de alta indicația de psiho­
terapie s-ar exclude reciproc.
Cunoaștem următoarele astfel de indicații:

a) indicația de spitalizare în scopul tratamentului și

b) indicația de spitalizare chiar din motive de boală.

a) Indicația de spitalizare în scopul tratamentului. Atât tratamen­

tul clasic de șoc, cât și metodele medicamentoase — cele din
urmă atunci când sunt aplicate în doze ridicate — necesită, dacă
e să fie practicate după legile artei, în general, desigur, interna-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

98 re în staționar. Se știe că nici în aceste cazuri nu ar trebui să fie
neglijată încercarea unei psihoterapii paralele.

b) Indicația de spitalizare chiar din motive de boală. în privința bo­

lii înseși există două motive care ne determină să indicăm o in­
ternare:

1. deoarece tocmai stările de depresie endogenă se asociază

cu o tendință de autoreproșuri atât de tipică pentru ele și
2. deoarece ele provoacă o tendință de suicid nu mai puțin ca­
racteristică.

1. Tendința de autoreproșuri. Sensul spitalizării în astfel de ca­

zuri constă în aceea că pe această cale are loc o îndepărtare a pa­
cientului dintr-un mediu care aduce cu sine un lanț de obligații,
fie de natură familială, fie profesională. Este vorba aici de obli­
gații care duc la o confruntare neîncetată a pacientului cu, să-i
zicem, o triadă a nereușitelor; căci sunt trei insuficiențe de care pa­
cientul trebuie să sufere atât de mult:

— incapacitatea lui de muncă,

— incapacitatea lui de a se bucura de ceva — iar în cazuri de
așa-numită melancholia anaesthetica:
— incapacitatea lui de a suferi.

Incapacitatea lui de muncă devine conținut și obiect de repro­

șuri, pe care și le face lui însuși, dar pe care are parte să le audă
și din partea celor din jur, ceea ce nu face decât să dea apă la
moară autoreproșurilor. în mod analog acționează unele observa­
ții, cum ar fi aceea că pacientul ar trebui să se controleze măcar nițel,

VIKTOR E. FRANKL
mână în mână cu autoreproșurile; ele pot temporiza un efect para­ 99

doxal nedorit, insuccesul după o asemenea încercare fiind cotat

de către bolnav ca insuficiență personală și încărcând astfel și
mai mult contul său subiectiv de culpe.

Același lucru este valabil însă și despre recomandarea de bună-cre-

dință de a-și distrage atenția și a se distra, cu care nu se deviază de la
incapacitatea de muncă, ci de la incapacitatea de a se bucura de ceva.

2. Tendința de suicid și indicația de internare. Ținând cont de pe­

riclitarea pacientului prin tendința de suicid, se recomandă nu
numai o spitalizare, ci în cazuri speciale internarea. Având în ve­
dere că trebuie apreciat în ce măsură pericolul amenințător de
sinucidere este de un grad care fie face recomandabilă și indica­
tă plasarea pacientului în îngrijire instituțională închisă, fie însă,
invers, externarea sa din cadrul închis, am formulat chiar noi o
metodă standard, care se tot adeverește (și nu numai nouă); ea
ne face apți să punem diagnosticul pericolului de suicid existent
și persistent, respectiv să diagnosticăm disimularea tendinței de
suicid ca atare.
Mai întâi îi adresăm respectivului bolnav întrebarea dacă (mai) nu­
trește intenții de suicid: în orice caz — atât în cazul în care spune
adevărul, cât și în cel de pură disimulare a intențiilor reale de
suicid — el va răspunde negativ la această primă întrebare a
noastră; după care îi punem o a doua întrebare, chiar dacă ea sună
de-a dreptul brutal: de ce nu (mai) vrea să-și ia viața. Și acum se
dovedește în mod regulat că acela care realmente nu are intenții
sinucigașe vine de îndată cu o serie de motive și de contraargu-
mente care pledează toate împotriva faptului că vrea să-și pună
capăt zilelor: că își consideră boala vindecabilă, că trebuie să țină

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

ioo cont de familia lui ori să se gândească la îndatoririle lui profe­
sionale, că are legături religioase mult prea puternice etc.; în timp
ce acela care doar și-a disimulat intențiile sinucigașe se demască la cea
de-a doua întrebare a noastră prin aceea că ne rămâne dator un răs­
puns la întrebare, reacționând în schimb cu o atitudine încurcată
caracteristică, și anume chiar și pur și simplu din cauză că pe el
efectiv îl încurcă argumentele care pledează împotriva sinucide­
rii, așa că pacientul nu este în stare să indice vreun motiv pen­
tru care vrea (chipurile) să ia pe viitor distanță de la o tentativă
de sinucidere. în cazul în care este vorba despre un pacient deja
internat, acesta începe atunci, în mod tipic, să insiste să fie externat,
respectiv să asigure cu tărie că nici un fel de intenții de suicid nu
ar sta în calea unei astfel de externări.
In acest loc trebuie menționat că în explorarea noastră contea­
ză dovedirea intențiilor sinucigașe (fie ele disimulate, fie mani­
feste), și nu simplul gând sinucigaș; căci, spre deosebire de gân­
durile sinucigașe, intențiile sinucigașe implică deja și respectiva
poziție a pacientului față de gândurile sinucigașe — gândurile
însele, dincolo de orice luare de atitudine față de ele, sunt pro-
priu-zis de neînlăturat: ceea ce trebuie să ne intereseze pe noi
este mai degrabă un răspuns la întrebarea ce consecințe trage pa­
cientul din gândurile sinucigașe care îl zbuciumă, dacă se identi­
fică cu ele sau, din contră, se distanțează de ele. Este un empirism
clinic care, din păcate, riscă să fie prea mult dat uitării că o ast­
fel de distanțare — ca modalitate și posibilitate de atitudine per­
sonală față de evenimentul organismic al bolii — este posibilă,
cel puțin în sensul unui element facultativ, și dincolo de asta poa­
te deveni un fapt, putând fi actualizată terapeutic.
Noi înșine încercăm să tragem zăvorul în fața transpunerii
gândurilor sinucigașe în intenții sinucigașe sau chiar în fața

VIKTOR E. FRANKL
inițierii unor fapte sinucigașe, prin aceea că folosim una dintre 101
cele două tendințe (despre care a fost vorba în legătură cu de­
presiile endogene) împotriva celeilalte: folosim tendința de autore-
proșuri împotriva tendinței de suicid. în niște cazuri constelate co­
respunzător, introducem în discuția noastră cu bolnavul ideea
referitoare la ce risc ne asumăm dacă îl tratăm doar ambulato­
riu: obișnuim să le zugrăvim pacienților noștri cu câte și-ar în­
cărca conștiința dacă s-ar lăsa totuși antrenați la o tentativă de
suicid; le zugrăvim că medicul care îi tratează, respectiv asisten­
tele de serviciu „ar fi băgați la pușcărie" etc., iar astfel se chea­
mă că pătrundem deja în domeniul psihoterapie! în cazul depre­
siilor endogene.

2.2 Psihoterapia în cazul depresiilor endogene

2.2.1 Profilaxia depresiilor-altoi

Metoda noastră proprie nu pretinde, după cum am spus, câ­
tuși de puțin că ar fi terapie cauzală, ceea ce nu înseamnă însă că
metoda aceasta nu implică o terapie specifică și țintită. Ea poate
să fie specifică și țintită în măsura în care se adresează persoanei
mentale a pacientului. Într-adevăr, psihoterapia la depresiile en­
dogene trebuie să se centreze pe atitudinea personală a bolnavu­
lui față de evenimentul organismic al bolii; căci nu boala în sine
și ca atare este cea care ar trebui influențată psihoterapeutic; ceea
ce trebuie să ne intereseze este atitudinea bolnavului tocmai fată /
de starea lui de a fi bolnav, respectiv o schimbare a acestei atitu­
dini, într-un cuvânt: o transformare a bolnavului. De fapt însă,
această transformare nu servește decât unei profilaxii, și anume
profilaxiei unei depresii secundare, ulterioare, suplimentare, care
abia se altoiește pe depresia primară, inițială, originară.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

102 Doar vedem de multe ori că bolnavii în sine nici măcar nu ar
fi atât de disperați, adică nici nu ar avea atât de suferit din mo­
tive endogene, dacă nu ar dispera acum din nou, din cauza rea­
lității unei anume dispoziții disperate (așa cum este ea somato-
genă): sunt deprimați (psihogen) de depresia (endogenă). Ba
cunoaștem cazuri în care bolnavii plâng pentru că sunt atât de
plângăcioși; asta însă nu în sensul unui nex cauzal, deci în sens
de cauză și efect, ci în esență în sensul unei relații motivaționa-
le, deci în sens de motiv și urmare. Astfel de oameni — ca de alt­
fel și cazuri izolate de plâns compulsiv sau de incontinență emo­
țională
f la arteriosclerosis cerebri — realizează cât sunt de
plângăcioși și sunt atât de deznădăjduiți din această cauză, în­
cât reacționează la acest fapt de-abia acum cu plâns (de astă dată
unul psihogen), în loc de a-1 lua doar la cunoștință și a-1 lua ușor.
Dar în timp ce caracterul plângăcios primar corespundea unui
eveniment organic necesar, plânsul secundar izvorăște dintr-o
tristețe inutilă, de lux.
O profilaxie a depresiilor-altoi secundar psihogene în cazurile
primar endogene este astăzi mai mult decât oricând indicată din-
tr-un motiv pe care l-a subliniat Edith Weisskopf-Joelson de la
University of Georgia. A atras atenția într-un articol apărut în The
Journal of Abnormul and Social Psychology în noiembrie 1955 („Some
Comments on a Viennese School of Psychiatry") că acea viziune
asupra lumii care a stat încă dintotdeauna la baza oricărei psiho-
igiene plasează în prim-plan concepția de viață că omul se află
pe pământ pentru a fi fericit, iar orice disperare este un simptom
al lipsei de adaptabilitate. O astfel de apreciere însă, continuă
Edith Weisskopf-Joelson, poate fi făcută uneori responsabilă pen­
tru faptul că disperarea din cauza stării de a fi disperat nu face
decât să amplifice greutatea și povara unei nefericiri inevitabile.

VIKTOR E. FRANKL
 2.2.2 Psihoterapia țintită în cazul depresiilor endogene 103
Atât despre latura propriu-zis psihoigienică a tuturor acțiu­
nilor și strădaniilor legate de pacienții endogen-depresivi. Și
acum să trecem la problema propriu-zis psihoterapeutică: în pri­
mul rând, trebuie multă grijă ca psihoterapia probată să nu de­
vină ea însăși o noxă iatrogenă, cum se întâmplă atât de ușor în
astfel de cazuri. Mai cu seamă orice încercare a unui apel la pacient
de a se controla este total greșită.
Și o încercare de terapie după modelul psihologiei individu­
ale poate fi contraindicată, căci respectiva insinuare — conform
interpretării ubicue din unghiul psihologiei individuale a depre­
siei endogene: pacientul ar vrea să-și tiranizeze rudele cu depre­
sia lui — poate să provoace ușor o tentativă de sinucidere; și asta
nu foarte diferit de o greșeală psihoterapeutică analoagă din ce­
lălalt perimetru de forme al bolilor psihotice, schizofrenia, la care,
dacă este diagnosticată greșit ca nevroză și este tratată cu hipno­
ză, pot fi induse idei delirante floride de influențare și hipnoză.
Direcția în care trebuie să se miște o psihoterapie țintită a de­
presiilor endogene este mai degrabă aceasta: trebuie să determi­
năm pacientul nu să încerce „să se controleze", ci, din contră: să-și
suporte depresia, să o ia deci ca endogenă, într-un cuvânt, să o
obiectiveze și să se distanțeze de ea atât pe cât este posibil — iar
în cazuri ușoare până la medii este posibil.
Mai întâi trebuie să-i atragem tot mereu atenția bolnavului că
el chiar este bolnav, realmente bolnav. Astfel acționăm deja îm­
potriva tendinței lui de autoreproșuri, și anume în măsura în care
el doar tinde de la sine să nu-și înțeleagă starea ca stare de boa­
lă, ci mai degrabă s-o ia ca pe una pur isterică sau, condamnân-
du-se singur moral, chiar sa susțină că „se lasă doar dus de val".
Și acum cerem de la bolnav în primul rând ca el (și desigur și cei

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

104 din jur) să nu ceară nimic de la el: ca bolnav autentic trebuie sä
fie scutit de toate îndatoririle; și se recomandă, pentru a se da gre­
utate acestei concepții, ca bolnavul să fie internat uneori deja pe
baza acestei indicații sau ca măcar să fie dus într-un mediu spi­
talicesc (chiar dacă deschis), căci astfel vom demonstra desigur
cel mai bine că îl considerăm un bolnav adevărat.
Firește, așa îi spunem în continuare, nu este bolnav mintal în
sensul mai restrâns al cuvântului, ci bolnav sufletește — prin care
luăm deja apa de la moară unor eventuale temeri psihotofobe
[de îmbolnăvire psihică, N. t].
Boala lui sufletească, așa adăugăm, ocupă o poziție de excep­
ție, și anume admițând o prognoză excepțional de favorabilă;
căci, așa îi explicăm, în timp ce nici măcar în legătură cu o boa­
lă atât de banală ca o angină simplă nu putem prevedea cu o cer­
titudine de sută la sută că se va vindeca sigur de tot, fără nici
cele mai mici complicații sau stări reziduale și sechele (în defi­
nitiv, ar fi posibil ca respectivul să rămână cu ceva de genul unei
poliartrite sau al unei endocardite), în legătură cu boala lui, și
doar cu a lui, așa îi spunem, se poate prevedea cu absolută cer­
titudine o vindecare, și încă spontană. Și nici el nu o să răstoar­
ne această legitate care este cunoscută și recunoscută de când
există psihopatologia. Asta-i adevărul, iar noi nu am putea să fa­
cem nimic ca acesta să fie „întâmplător" liniștitor pentru el, de
aceea nu ar trebui să-1 tăinuim și să i-1 ascundem.
Obișnuim să-i spunem pacientului textual: Vă putem asigura
că veți ieși din boala dumneavoastră, cel puțin din respectiva
fază, veți fi din nou exact omul care erați în vremurile sănătoa­
se. Până în ziua acestei însănătoșiri, tratamentul nu are nimic alt­
ceva de făcut decât să atenueze starea, să aline și să calmeze di­
ferite afecțiuni deosebit de chinuitoare. De altfel, faza respectivă

VIKTOR E. FRANKL
se va potoli și se va vindeca și — o subliniem în mod expres — în 105

principiu și fără tratament, deci de la sine, căci nu noi suntem cei

care-l facem sănătos, ci el se va însănătoși efectiv și de la sine, cel pu­
țin va fi din nou atât de sănătos pe cât fusese înainte: nici mai
bine, nici mai rău de-atât. Asta echivalează cu a spune însă că
uneori va fi și la fel de lent sau de nervos cum fusese înainte.
Iar în final, nu vom uita să-i băgăm în cap că se va face bine și,
în ciuda scepticismului său (atât de simptomatic), în orice caz și
dacă nu crede și nu contribuie el însuși cu nimic, ba chiar și în si­
tuația când „s-ar pune de-a curmezișul". Căci de la bun început
pacientul endogen-depresiv nu va crede prognoza noastră atât de
favorabilă, nu va putea s-o creadă, o dată ce printre simptomele
depresiei endogene se numără acest scepticism, ca și pesimismul
lui. Va găsi mereu „nod în papură" și se va defăima înverșunat
mereu pe sine, și la fel va face și cu alții. Tot timpul își va reproșa
sieși că nu colaborează suficient; dar fie că nu se consideră nicide­
cum că ar fi bolnav cu adevărat, ci corespunzător autoreproșuri-
lor lui bolnăvicioase doar ca repudiabil, fie că se consideră bolnav,
dar pur și simplu incurabil, până la urmă tot se va agăța de vor­
bele medicului său și de speranța care răzbate din ele.
Noi trebuie însă să ne străduim să stabilim psihoterapeutic
dincolo de sentimentul viu de boală care merge concomitent cu
depresia endogenă, și un grad cât mai mare de insight al bolii.
Nici legat de sine însuși, nici de alții, de lume, nu este depresi­
vul endogen capabil să perceapă valori sau un sens. Cu atât mai
mult trebuie să-i tot arătăm că și orbirea sa față de valori, inca­
pacitatea sa de a-și găsi o valoare lui și un sens vieții țin de boa­
la lui sufletească, ba mai mult: faptul că se îndoiește demonstrea­
ză numai că suferă de o depresie endogenă și că prognoza
favorabilă este justificată.

Teoria și terapia nevrozelor - Schița teoriei nevrozelor

106 Pacientul trebuie să fie stimulat să renunțe a emite mai depar­
te, izvorând din tristețea lui, din teama lui și din sila lui față de
viață, judecăți despre valoarea sau lipsa de valoare, sensul sau
lipsa de sens a existenței sale; căci astfel de judecăți sunt dictate
oricum de viața afectivă bolnavă, iar ideile (catatime
)
* ce derivă
de aici nu au cum să fie corecte.
Mai sus s-a spus că ar trebui să-i indicăm pacientului insistent
și categoric că este și în ce sens este bolnav, realmente bolnav; asta
are acum, dincolo de toate încercările de a amplifica psihoterape-
utic sentimentul de boală patognomonic simplu, în direcția unui
insight autentic al bolii, sensul propriu-zis de a trezi și de a ține
trează conștiința cât de liber este el și de eliberat de orice îndato­
riri. Din acest motiv pledăm de obicei și în cazurile mai ușor en-
dogen-depresive pentru limitarea activității profesionale la o jumă­
tate de zi de muncă, dar nu pentru întreruperea ei: această măsură
este îndreptățită deoarece, după cum se vede tot mereu, munca
profesională constituie adesea singura posibilitate de a-1 abate pe
pacient de la rumegările sale. Din motive lesne de înțeles, propu­
nem mai degrabă o muncă de după-amiază și sfătuim pacientul ca
dimineața nu numai să nu desfășoare o muncă regulată, dar să stea
pe cât posibil în pat; având în vedere remisia spontană de seară,
respectiv exacerbarea de dimineață a agitației anxioase, atât de ca­
racteristice cazurilor de depresie endogenă, pacientul tot ar mai re­
acționa la orice muncă dinainte de prânz cu sentimente aprofun­
date de insuficiență, în timp ce la amiază este cel mai înclinat să
vadă în ea ceea ce trebuie să fie: o „temă de rezolvat silitor", care,
cel puțin în caz de reușită, este menită mai degrabă să-i domolea-
ască sentimentele de insuficiență pe plan profesional.

* Catatimie = tulburarea a afectivității prin îngustarea sferei de interese și intensificarea

trăirii. (A/, t.)

VIKTOR E. FRANKL
 Numai de două îndatoriri nu-1 dezlegăm, ci din contră, tre- 107
buie să cerem două lucruri de la pacient, și anume: încredere în
medic și răbdare cu sine însuși.
încredere — adică încredere față de prognoza sută la sută fa­
vorabilă pe care medicul său i-o poate da. El trebuie, după cum
îi explicăm noi, să nu piardă cumva din vedere că este probabil
singurul caz de acest fel pe care-1 cunoaște, în vreme ce noi, me­
dicii, cunoaștem mii și mii de astfel de cazuri și le-am putut ur­
mări în desfășurarea lor... pe cine să creadă deci mai curând: pe
sine însuși — așa îl întrebăm — sau pe specialist? Și în caz că,
sprijinindu-se pe diagnosticul și prognoza noastră — așa conti­
nuăm să-i spunem — prinde speranță, noi, specialiștii, ne putem
permite nu doar să sperăm, ci și să fim convinși de prognoza
noastră atât de favorabilă pentru el.
Iar în ceea ce privește răbdarea — tocmai având în vedere
prognoza favorabilă a bolii lui: răbdare în așteptarea vindecării
spontane, răbdare așteptând ca norul care îi întunecă orizontul
de valori să treacă, pentru a-i elibera apoi din nou priveliștea
spre ceea ce este în ființă valoros și încărcat de sens. Și astfel i se
va da în cele din urmă posibilitatea să lase ca depresia lui endoge­
nă să treacă aidoma unui nor, care poate, ce-i drept, să întunece soare­
le, dar nu te lasă să uiți că există totuși soarele. Exact așa va trebui
să se agațe și pacientul endogen-depresiv de faptul că boala sa
sufletească este, ce-i drept, în stare să întunece sensul și valorile
existenței, așa încât el să nu găsească nici în lume, nici în sine în­
suși ceva ce ar putea face ca viața să mai fie încă demnă de
trăit — dar și de faptul că această orbire a sa față de valori trece
și că el află și în sine un ecou a ceea ce Richard Dehmel a înveș­
mântat odată în frumoasele cuvinte: „Iată: cu durerea timpului
joacă fericirea veșnică."

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

108 Să însemne toate astea că pe această cale psihoterapeutică vin­
decăm chiar și un singur caz de depresie endogenă? Nicidecum.
Suntem mai modești chiar și în privința obiectivului nostru: ne
mulțumim să-i ușurăm bolnavului soarta, și nici asta pe termen
lung, ci, în funcție de gravitatea bolii, pentru câteva ore sau zile;
căci ceea ce este nevoie la urma-urmei e ca bolnavul să fie ținut
pe timpul bolii lui pur și simplu „pe deasupra apei" — să fie pi­
lotat prin faza unei depresii în sensul unei psihoterapii „supor-
tive" (după cum am spus, ce-i drept nu cauzale, dar de aceea nu
mai puțin activă — da, una țintită).
Și totuși: în mare, la o astfel de psihoterapie este vorba despre
unul dintre tratamentele psihice cele mai satisfăcătoare care-i
apar unui psihiatru în munca lui, iar la acești bolnavi, despre bol­
navii cei mai recunoscători pe care-i întâlnim în munca noastră.
Suntem și rămânem conștienți câtă banalitate — ca să mă ex­
prim necosmetizat — rezidă în majoritatea sfaturilor și în toate
indicațiile pe care suntem în stare să le dăm pacienților noștri
endogen-depresivi în drumul lor, și totuși: cine nu adună curaj
pentru o astfel de banalitate acela se privează în multe privințe
pe sine și-i privează pe bolnavi de reușită.

VIKTOR E. FRANKL
2. BOLILE PSIHOSOMATICE 109

Remarci critice asupra medicinei psihosomatice

a) Partea generală

Psihosomatica este astăzi un cuvânt mult folosit, o lozincă și

o modă. Cât de la modă este și, ca orice cuvânt la modă, cât de
greșit se folosește poate să reiasă din povestea relatată de un psi-
hoigienist american proeminent: după un discurs ținut la radio
despre psihosomatică, a primit o scrisoare din partea unui ascul­
tător în care acesta îl ruga să-i comunice în ce farmacie ar putea
să cumpere o sticluță cu medicament psihosomatic.
Pe de altă parte, cât de puțin reprezintă psihosomatica, oricât
ar fi ea de la modă, din acest motiv chiar o noutate reală reiese
în clipa în care definim o boală psihosomatică drept una declanșa­
tă dinspre psihic, spre deosebire de o boală psihogenă, pe care o de­
finim drept una condiționată și determinată psihic. Dacă ne între­
băm, de pildă, în cazul unui astm bronșic, în măsura în care îl
concepem tocmai ca boală psihosomatică, ce este aici „declanșat
dinspre psihic", atunci la această întrebare se poate răspunde:
criza ca atare. Dar faptul că un bolnav de astm bronșic sau cine­
va care suferă de crize pectanginoase are crizele de fiecare dată
abia atunci când se agită ori se emoționează sau numai atunci
când se agită ori se emoționează este o banalitate și nu reprezin­
tă nicidecum o cunoaștere nouă. De altfel, ea încă nu indică fap­
tul că asthma bronchiale respectiv angina pectoris ca atare, per to­
tal, deci nu criza disparată în sine, ci suferința de bază, ar fi
psihosomatică sau chiar psihogenă.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

no R. Bilz a publicat în 1936 o carte sub titlul Die psychogene An­
gina. Nu înțelegea prin ea o angină pectorală, ci angina în sen­
sul banal al cuvântului, angina lacunaris seu tonsillaris. Dar nici
despre ea nu este valabil că poate fi psihogenă, ci doar că une­
ori poate fi psihosomatică în sensul definit mai sus. Căci se știe
că agentul ei este ubicuu, că rămâne în general saprofit și devi­
ne numai ocazional patogen. Dacă devine, asta nu depinde în
nici un caz doar de virulența sa, ci de starea de imunitate a res­
pectivului organism; această stare imunitară este însă la rândul
ei numai expresia „biotonusului" (Ewald) general. Dacă acesta
din urmă, dacă elanul vital (Bergson) cedează, atunci se ajunge
— aș varia aici noțiunea lui Janet: „abaissement mental" — la un
abaissement vital, la o scădere [baisse] vitală, și astfel concomitent
la o diminuare a forței de apărare și de rezistență a organismu­
lui față de un virus. Ei bine, toate acestea pot, pentru a rămâne
la exemplul banalei angina tonsillaris, să apară de pildă dintr-o
așa-numită răceală. Dar uneori pot fi declanșate și de o agitație,
o excitație, deci din direcție psihică. într-un cuvânt, starea imuni­
tară depinde, printre altele, de starea afectivă. Deja cu decenii în urmă
au putut dovedi Hoff și Heilig experimental că subiecții pe care
îi transpuseseră în hipnoză și cărora le sugeraseră afecte de bu­
curie sau de teamă prezentau, în funcție de acestea, un titru de
aglutinare mai mare, respectiv mai mic al serului lor față de ba-
cilii tifosului. Niște decenii mai târziu a existat un alt experiment,
și anume experimentul de masă al lagărelor de concentrare. în
perioada dintre Crăciunul 1944 și Anul Nou 1945 s-a înregistrat
în toate lagărele un deces în masă, care nu a putut fi nicidecum
explicat prin condiții de muncă sau de viață schimbate, înrăută­
țite sau prin apariția și adăugarea altor boli infecțioase, cât mai
curând prin aceea că prizonierii se agățaseră în mod stereotipic

VIKTOR E. FRANKL
mereu de speranța „de Crăciun suntem acasă"; ei bine, Crăciu- m
nul a venit, dar ei nu erau acasă, ci trebuiau mai degrabă să re­
nunțe la orice speranță de a ajunge acasă într-un timp previzi­
bil. Asta a fost suficient pentru a duce la o scădere vitală, care
pentru câte unii a însemnat chiar moartea. Atunci se adeverise,
așadar, vorba biblică (din Pilde) că sufletul care speră în zadar
se îmbolnăvește.
Și mai drastic și dramatic se văd acestea în următorul caz in­
dividual. La începutul lui martie 1945, un tovarăș de lagăr mi-a
povestit că avusese, pe 2 februarie 1945, un vis ciudat: o voce
care s-a dat drept profetică i-a zis să o întrebe ceva... ea îi putea
spune tot. Iar el a întrebat-o când se va sfârși pentru el războiul;
răspunsul a fost: la 30 martie 1945. Ei bine, acest 30 martie se
apropia, dar nu părea deloc că „vocea" ar fi avut dreptate. La 29
martie camaradul meu a devenit febril și delirant. Pe 30 martie
și-a pierdut cunoștința. Pe 31 martie a murit: tifosul exantema-
tic îl răpusese. Într-adevăr, pe 30 martie — în acea zi în care își
pierduse cunoștința — „pentru el" se terminase războiul. Nu gre­
șim, probabil, dacă presupunem că prin dezamăgirea pe care i-o
produsese desfășurarea reală a lucrurilor, biotonusul, starea imu-
nitară, forța de apărare și de rezistență a organismului scăzuse-
ră atât de mult, încât boala infecțioasă ce mocnea deja în el a avut
acum doar o treabă ușoară.
în concluzie, se poate spune că constituția psihică și fizică a
celui închis în lagăr depindea de atitudinea sa mentală. Cunoaș­
terea unor experiențe analoage, și anume a unora din domeniul
așa-numitei distrofii, așa cum a apărut în lagărele cu prizonieri
de război, i-o datorăm lui Meusert. Iar psihiatrul militar ameri­
can Nardini a fost cel care a relatat despre experiențele sale cu
soldați americani în prizonierat japonez de război și care a avut

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

112 și aici prilejul să constate cât de mult depindea șansa de a supra­
viețui detenției de concepția de viață a omului, deci de atitudi­
nea sa mentală față de situația concretă. în fine, Stollreiter-Butzon
a putut că arate cu câțiva ani în urmă, într-o scriere, cât de mult
depindea desfășurarea bolii la leziunile transversale, mai cu sea­
mă cu privire la apariția complicațiilor și a bolilor intercurente,
de poziția și atitudinea omului față de faptul că era bolnav.
Tot mereu se constată că mult citatele complexe, conflicte
etc. nu-s nicidecum cele care sunt aici patogene în sine. Nu de
complex și de conflict depinde dacă devine patogen, ci de struc­
tura psihică generală a pacientului. Căci toate complexele și
conflictele incriminate sunt de-a dreptul ubicue și chiar și de
aceea nu pot fi patogene în sine. Dar medicina psihosomatică
susține mai mult: ea nu susține numai patogenitatea comple­
xelor și conflictelor, ci și specificitatea unei astfel de patogeni-
tăți. Adică, susține nici mai mult nici mai puțin decât că anu­
mitor boli li se pot asocia anumite complexe și conflicte într-un
mod mai mult sau mai puțin general și clar. în această privin­
ță, socoteala de-acasă nu se potrivește însă cu cea din târg, în
măsura în care din nou ea nu ține seamă aici de structura so­
matică de ansamblu a pacientului. Așa că se poate spune: me­
dicina psihosomatică nici nu abordează pentru început întrebarea de
ce un anumit complex sau conflict a devenit patogen tocmai la acest
pacient; pe de altă parte, trece pe lângă întrebarea de ce pacientul res­
pectiv s-a îmbolnăvit după aceea tocmai de această boală. Wolfgang
Kretschmer junior scrie, pe drept cuvânt: „Nu se reușește să se
deducă psihologic specificitatea pentru care un conflict a putut
duce, de exemplu, numai la o cașexie."
După cum se vede, problematica propriu-zisă a relațiilor psi­
hosomatice demarează, de fapt, abia acolo unde psihosomatica

VIKTOR E. FRANKL
„încetează“, în măsura în care începe să ne rămână datoare cu 113
răspunsurile ei la întrebările noastre. Căci cunoscătorului îi este
clar că acum ne aflăm în fața vechii probleme a alegerii de organ
(căreia îi este supraordonată problema alegerii de simptom ca fi­
ind mai generală). Freud s-a văzut constrâns să recurgă aici la
somatic, introducând termenul de „disponibilitate somatică“ (so­
matisches Entgegenkommen); în timp ce Adler nu a recunoscut mai
puțin substrucția somatică a oricărei alegeri de organ cu studiul
său despre inferioritatea organelor.
în acest context, Adler vorbea despre „dialectul organelor“ în
care se exprimă nevroza. Am putea spune că și poporul vorbește
în dialectul organelor; nu trebuie decât să ne gândim la expresii
precum „a pune ceva la inimă“, „a nu avea pe cineva la stomac“,
„a da ceva pe gât“, „a înghiți ceva cu greu“.
Tocmai în legătură cu ultima există în literatura de specialita­
te o contribuție experimentală extraordinar de instructivă a unui
autor italian: a transpus o serie de subiecți în hipnoză și le-a su­
gerat că în cazul lor este vorba despre angajați mărunți, care au
de suferit din cauza unui șef tiranic, fără să se poată revolta, tre­
buind mai degrabă „să înghită“ toate relele care li se fac. După
aceea și-a pus subiecții, aflați încă sub hipnoză, în spatele unui
ecran al aparatului Roentgen și le-a făcut o radioscopie a regiu­
nii abdominale, iar toți se transformaseră în aerofagi: prezentau
fără excepție o acumulare crescută de aer în stomac. Deci nu în-
ghițiseră numai la figurat ceva, nu: chiar înghițiseră, dăduseră
pe gât concret ceva, și anume aer. Și nu trebuie să mire pe nimeni
dacă niște salariați cu adevărat mărunți, care au de suferit din
cauza unor șefi cu adevărat tirani, vin uneori la medicii lor și se
plâng, de pildă, de presiune în regiunea inimii (provocată de o
poziție ridicată a diafragmei) sau alte afecțiuni similare.

Teoria și terapia nevrozelor • Schița teoriei nevrozelor

114 în astfel de cazuri, în care organul respectiv — în cazul con­
cret stomacul — prezintă „disponibilitate" în sensul descris
față de expresia simbolică a unui eveniment nevrotic, putem
vorbi și (așa cum am făcut în cartea mea Psychotherapie in der
Praxis, Viena, 1947) despre o „disponibilitate simbolică" a respec­
tivului organ.
In afară de disponibilitatea somatică în general și de disponi­
bilitatea simbolică în sensul special discutat mai înainte, există
însă și o disponibilitate „socială". Mă refer aici mai ales la „dispo­
nibilitatea" care se acordă pacientului facultativ din partea asi­
gurării sociale. Căci nu rareori, perspectiva acelei pensii ce i se
va da cuiva este mai întâi cea care fie cultivă o nevroză, fie o fi­
xează cel puțin. Și dacă Freud a vorbit despre „motivul secun­
dar al bolii", respectiv despre „beneficiul bolii", atunci am pu­
tea vorbi, în legătură cu ceea ce tocmai am numit disponibilitate
socială, despre un beneficiu literal, și anume unul financiar al bo­
lii, care joacă un rol la fel de mare în etiologia nevrozelor — în
general: în psihogeneză.

b) Partea specială

1. Critica psihosomaticii americane

Sunt mai cu seamă trei factori care trebuie să ne facă să avem

o atitudine îndoită și critică față de psihosomatica americană:

1. se bazează prea mult pe statistică

2. se bazează în mare măsură pe rezultate de teste
3. se limitează prea mult la un mod psihanalitic de interpre­
tare.

VIKTOR E. FRANKL
 Aleg ca ilustrare a acestei direcții de cercetare o lucrare a lui 115
Grace și Graham, al cărei titlu este, în mod demn de remarcat:
„The specifity (!) of the relation between attitudes and disea­
ses." în această scriere, autorii relatează despre 127 de pacienți
cu 12 boli diferite, pe care i-au intervievat și al căror interviu
l-au evaluat. Au ajuns, astfel, la concluzia că anumitor boli le
sunt corelate anumite poziții și atitudini, și anume, așa cum in­
dică titlul lucrării, într-o atribuibilitate specifică. A rezultat, de
pildă, că numitorul comun la care fuseseră aduse pozițiile și ati­
tudinile psihice ale tuturor pacienților cu, să zicem, rhinitis va­
somotoria, diaree etc. era, într-un caz: „Pacienții nu voiau să aibă
nimic de-a face cu problemele lor", iar în altul: „Pacienții do­
reau să fie eliberați de problemele lor", și așa mai departe. Dacă
citim acum de la stânga la dreapta, adică mai întâi respectiva
„disease", iar apoi „attitude" coordonată de fiecare dată, nu ne
frapează ceea ce ne-ar frapa imediat dacă nu am parcurge lista
de la stânga la dreapta, ci de sus în jos, pentru a remarca apoi
că lista de boli cuprinde, ce-i drept, cele mai diverse boli, dar
lista de atitudini psihice prezintă nu rareori elemente practic
identice, așa cum s-a arătat prin exemplul de mai sus; căci este
clar că „a nu voi să aibă nimic de-a face cu problemele sale", pe
de o parte, și „a dori să fie eliberat de ele", pe de alta, înseam­
nă practic același lucru. Așadar, ceea ce importă în aprecierea
rezultatelor statistic-psihosomatice de cercetare nu este, în ulti­
mul rând, felul de a citi.
în rest, pentru a vorbi numai despre ulcerul considerat par ex­
cellence o boală psihosomatică, afirmația că între ulcer și structu­
ra de caracter există legături a fost contestată categoric de Klein-
sorge. Faptul că putem combate confuzia creată de cercetarea
psihosomatică orientată unilateral statistic și cu propriile ei arme,

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

116 și anume cu ajutorul metodelor statistice, poate reieși dintr-o lu­
crare a autorului englez Kellock, care a comparat trăirile din co­
pilărie — despre a căror influență traumatizantă planează o con­
vingere atât de generală — a 250 de pacienți bolnavi de ulcer cu
cele ale 164 de persoane rămase sănătoase, neputându-se consta­
ta nici cele mai mici diferențe. (Nota 10 de la p. 300.')
In ce privește acum acea direcție psihosomatică de cercetare
care se bazează prea mult pe rezultatele testelor, să facem trimi­
tere, de pildă, la o lucrare din Department of Oral Pathology al
unui colegiu din Boston, al cărei rezultat arată că între tendințe­
le nevrotice, pe de o parte, și cariile dentare, pe de alta, există co­
relații izbitoare. Acest rezultat a reieșit din testarea a 49 de per­
soane în total.
Cu această ocazie pare potrivit să ne întrebăm în ce măsură
chiar te poți baza pe diversele metode de test. Manfred Bleuler
atenționează deja în fața supraaprecierii testelor în activitatea
psihiatrico-clinică. în ceea ce privește mai cu seamă diagnosticul
psihiatrico-clinic, Richard Kraemer este de părere că o explora­
re iscusită realizează în general același lucru ca și munca cu teste.
Numai că nu trebuie să ne imaginăm că o astfel de explorare ar
dura Dumnezeu știe cât și ar putea fi făcută eventual numai în
staționar. Langen a putut să aducă dovada, pe baza unor inves­
tigații statistice exacte, că diagnosticul final după o perioadă de
observație mai lungă corespundea în 80% dintre cazurile psiho-
tice cu prima impresie pe care și-o făcuse investigatorul despre
pacient, iar în cazurile de nevroză practic chiar în proporție de
sută la sută.
Dar există și o limită de principiu a testării. Ea se ivește aco­
lo unde se încearcă de pildă — așa cum s-a întâmplat cu adevă­
rat — să se constate cu ajutorul testelor cât de puternice sunt

VIKTOR E. FRANKL
tendințele de suicid la diferiții pacienți în parte. Asta nu-i este 117
nici teoretic, nici practic de ajutor psihiatrului. Căci propriu-zis
relevant nu este deloc cât de puternică e tendința de sinucidere
în cazul dat, ci contează mai degrabă ce consecințe trage respec­
tivul pacient din tendința de suicid dată, din dorința sa de a se
sinucide sau din impulsul său compulsiv sinucigaș, cu alte
cuvinte, ce atitudine ia el qua persoană mentală față de tendin­
ța de sinucidere qua fapt psihologico-organismic, cum se com­
portă el față de acest fapt. Iar a trece pe lângă asta cu teste în­
seamnă că socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg.
Căci nu tendința de sinucidere în sine ucide, ci omul însuși se
„ucide pe sine". Desigur, la urma urmei există un fel de test,
ceea ce vrea să zică un drum, pentru a dobândi și o înțelegere a
poziției și atitudinii persoanei mentale față de evenimentul psi-
hofizic al bolii. Mă gândesc la metoda indicată de mine pentru
a dezvălui disimularea tendințelor sinucigașe (v. pp. 101—103).
Într-adevăr, se reușește tot mereu să se distingă cu ajutorul aces­
tei metode de diagnostic diferențial între simpla disimulare a
tendințelor de suicid și eliberarea reală de ele. Nici unui clini­
cian psihiatric nu trebuie să-i spui cât de important poate fi un
astfel de diagnostic diferențial în problema dacă într-un caz con­
cret un pacient trebuie să fie deja internat sau încă nu, respec­
tiv, în cazul în care este deja internat, dacă poate deja să fie ex­
ternat sau încă nu.
Al treilea factor pe care l-am scos critic în evidență, referi­
tor la orientarea psihosomatică americană, a vizat faptul că ea
obișnuiește să se limiteze la interpretări psihanalitice. Ca exem­
ple, aș dori să aleg numai următoarele două: N. Fodor afirmă
că hemoroizii trombotici pot fi prețul pe care adulții îl plătesc
pentru fantasmele lor anale de naștere. Sau: Byschowski expli-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

118 că cum obezitatea ar putea reprezenta o apărare a Eului, la fel
cum ar fi uneori o protecție față de niște dorințe exhibiționis­
te și față de niște atacuri masculine. (Nota 11 de la p. 300.)
Remarcă intermediară. Să ne îndreptăm din nou spre critica
psihosomaticii în principiu și să ne gândim la următoarele: 1.
Factorul psihic și fizic, respectiv somatic formează în om o
strânsă unitate; dar asta nu înseamnă încă nicidecum că uni­
tatea este același lucru cu identitatea, deci că factorul psihic și
cel somatic sunt același lucru. 2. Nici măcar o unitate psihoso­
matică oricât de strânsă în om nu alcătuiește încă totalitatea
sa; de cea din urmă ține mai degrabă noeticul, mentalul, în mă­
sura în care omul constituie — ce-i drept nu numai, însă în
esență — o ființă mentală; cu alte cuvinte, dimensiunea spiri­
tuală este pentru el constitutivă dacă ea reprezintă (e-adevă-
rat nu singura, dar în schimb) dimensiunea propriu-zisă a exis­
tenței sale.
Dacă psihologismul înseamnă acel procedeu științific care ig­
noră spiritualul ca dimensiune proprie, psihosomatica america­
nă nu a atins încă nici măcar acest psihologism, darămite să-1 fi
depășit; ea a rămas mai degrabă tributară unui somatopsihologism,
care se mișcă încă dincoace și nicidecum dincolo de psihologism;
căci el nu susține numai unitatea, ci și identitatea factorului psi­
hic și a celui somatic, această orientare, mai cu seamă F. Alexan-
der, considerând „fenomenele psihice și somatice drept două as­
pecte ale aceluiași proces".
Se vede deci că psihosomatica americană nu a depășit nicide­
cum psihologismul; în schimb, psihosomatica germană îl între­
ce — așa cum se grupează în esență în jurul marii figuri spiritu­
ale a unui Viktor von Weizsăcker — respectiv derivă din ea; căci
despre această direcție psihosomatică s-ar putea spune că — în

VIKTOR E. FRANKL
sensul separării de mai sus dintre somatic, mental și noetic, res- 119
pectiv dintre unitate, identitate și totalitate — ea nu a depășit
mentalul, ci a pășit peste el. Așa încât am putea formula rezu­
mând — și anticipând cele ce urmează: psihosomatica germană
este, ca să zicem așa, de fapt o noosomatică.

2. Critica psihosomaticii germane

Conform psihosomaticii germane, istoricul bolii trebuie înțe­

les numai din perspectiva istoricului vieții, și anume fiecare de­
taliu din istoricul bolii este determinat de istoricul vieții, așa în­
cât s-ar putea vorbi, pe drept cuvânt, despre un determinism
biografic. Pe scurt: se îmbolnăvește numai cel ce se mâhnește.
O mâhnire, o supărare chiar pot produce o boală. Astfel,
Kleinsorge și Klumbies au putut dovedi că îngrijorarea, deci su­
părarea, se comportă în electrocardiogramă ca o otravă de spasm
coronarian, în timp ce bucuria se răsfrânge electrocardiografie
ca un nitrit.
Numai că nu există doar oameni agitați temător și oameni dis­
puși bucuros, ci și unii agitați bucuros. îi datorăm de pildă lui
Fervers informația că și după o bucurie puternică apar crize de
angină pectorală; el menționează în acest context „întoarcerea
neașteptată a unui fiu din prizonieratul rusesc de război".
Un alt exemplu, unul tragicomic, pentru efectul patogen al
unei exitații produse de bucurie: în secția noastră se afla un pa­
cient care fusese cu decenii în urmă un star slăvit al fotbalului,
în timpul șederii sale în clinică s-a nimerit să fie transmis la ra­
dio campionatul mondial de fotbal, iar fotbalistul nostru veteran
nu s-a abținut, desigur, să asculte transmisiile diferitelor meciuri,
în acest timp se agita mai mult sau mai puțin, cel mai mult însă

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

120 atunci când echipa austriacă, adică echipa sa natală, câștiga un
joc, așa încât după un joc al Austriei colaba cardial.
Este deci de înțeles că cel care se mâhnește se îmbolnăvește;
greșită ar fi doar afirmația că „numai" el se îmbolnăvește. Căci
tocmai s-a văzut: se îmbolnăvește și cel care se bucură... și ce sens
ar avea asta privind din perspectiva biografiei lui? Un atare sens
s-ar putea doar construi.
Cum ar putea fi perfect determinabilă simptomatolgia din­
spre biografie nu se poate stabili de altfel mai ales atunci când
este vorba despre malformații congenitale și consecințele lor și
despre afecțiuni ereditare (Weitbrecht).
Similar este cu accidentele: Este desigur doar trasă de păr
ideea că fiecare caz de accident în parte are un sens biografic.20
*,
Există, bineînțeles, ceva de genul unui accident proneness așa
cum a fost ea evidențiată deja cu decenii în urmă de Alexandra
Adler; dar asta nu arată și că fiecare accident provine dintr-o pre­
dispoziție.
Dacă otrăvirile ar fi de interpretat numai dinspre istoricul vie­
ții unui om, atunci fiecare intoxicație ar fi o autointoxicație în
acel sens umoristic involuntar, în care un medic a trimis odată o
pacientă care încercase să-și ia viața inspirând gaz de iluminat
în îngrijire instituționalizată închisă, cu diagnosticul „autointo­
xicație cu gaz de iluminat".
Firește că multe au în existența omenească o valoare pozițio­
nală biografică și, dacă au o valoare pozițională, atunci au și o va­
loare personală de exprimare; căci biografia nu este, la urma-ur-
mei nimic altceva decât expunerea temporală a persoanei: în viața

20 Cf. Müller-Eckhard: „Nu există accidente accidentale." Sau v. Weizsäcker. „0 rănire nu

este întâmplătoare."
* Predispoziție spre accidente. (N. t.)

VIKTOR E. FRANKL
care se desfășoară aici, în existența care se derulează aici, persoana se 121
expune pe sine, se dezvoltă, se derulează ca un covor care abia atunci
își dezvăluie modelul inconfundabil. Așa și persoana: se dezvăluie în
biografia ei, se deschide pe ea, felul ei de a fi așa și nu altfel, fiin­
ța ei inconfundabilă numai unei expuneri biografice, în timp ce
se închide în fața unei analize directe.
In acest sens, fiecărei date biografice, ba chiar fiecărui detaliu
din istoricul vieții, le revin, bineînțeles, o valoare pozițională bio­
grafică și, astfel, și o valoare personală de exprimare — însă doar
până la un anumit grad și doar în cadrul anumitor limite. Căci
această limitare corespunde condiționării omului, care este nu­
mai facultativ unul necondiționat, în timp ce, faptic, rămâne unul
condiționat; pentru că, oricât de mult o/z/zind el în esență o/zin-
ță spirituală, tot o/zință/znită rămâne. De aici rezultă deja că per­
soana mentală nu poate să răzbească necondiționat... să răzbeas­
că prin straturile psihofizice. Persoana mentală nici nu este
întotdeauna vizibilă prin straturile psihofizice, nici nu este întot­
deauna eficientă. E-adevărat că organismul psihofizic este an­
samblul organelor, instrumentelor, deci al mijloacelor în vederea
scopului, iar acest scop este unul dublu, conform ambelor func­
ții ale organismului față de persoana mentală: funcția sa expre­
sivă și cea instrumentală; organismul este un mijloc în acest du­
blu scop în slujba persoanei; dar acest mijloc, acest mediu, este
— qoad funcția sa expresivă — foarte tulbure și — qoad funcția
sa instrumentală — foarte inert. Tocmai corespunzător tulbură­
rii, persoana mentală nu este întotdeauna vizibilă prin mediul
organismului psihofizic — iar corespunzător inerției, nu întot­
deauna eficientă. într-un cuvânt: acestui mijloc în serviciul per­
soanei nu îi aparțin o serviabilitate, o supunere desăvârșite, „po-
tentia oboedientialis" este cumva frântă, a cunoscut un oarecare

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

122 „Knick" (pentru a mă folosi de expresia omului meu de încre­
*
dere în ale teologiei, acum răposatul dr. Leopold Soukup). Așa
că s-ar putea vorbi, la nevoie, și despre o impotentia oboedientia-
lis. în orice caz, nu poate fi vorba ca organismul psihofizic, res­
pectiv orice eveniment al lui de boală să fie reprezentativ pen­
tru persoana mentală care se află îndărăt și se folosește în cutare
sau cutare fel de el; căci ea nu poate asta nicidecum în orice con­
diție și în orice împrejurare. Persoana mentală nefiind astfel în
toate împrejurările eficientă prin organismul psihofizic, nu este
nici vizibilă în toate împrejurările prin organismul psihofizic.21
Tocmai pentru că acest mediu este inert el este și tulbure. în mă­
sura în care organismul — nu în ultimul rând în evenimentul bo­
lii — este o oglindă în care se reflectă persoana, această oglindă
nu este fără pete. Cu alte cuvinte: nu orice pată de pe ea îi este
atribuibilă persoanei care se oglindește în ea.
Astfel, la medicina psihosomatică socoteala de-acasă nu se
potrivește cu cea din târg — căci ea se face fără organismul psi­
hofizic. Numai un trup transfigurat ar fi reprezentativ pentru
persoana mentală; trupul omului „căzut" reprezintă însă o oglin­
dă spartă și de aceea deformantă.
Nu numai un spirit sănătos, nu, și unul bolnav poate sălășlui în­
tr-un trup sănătos, pot confirma asta ca psihiatru clinic, tot așa cum
sunt în stare ca neurolog clinic să depun mărturie că și invers, într-un
trup bolnav (de pildă unul paralizat) poate sălășlui un spirit sănătos.
în nici un caz nu poate fi atribuită orice insanitas corporis deja și
unei mens insana, respectiv să fie derivată dintr-o insanitas men-
tis. Nu orice boală este noogenă. Cine o susține este spiritualist,
respectiv — în ceea ce privește boala trupească — noosomati-

* Frângere, ruptură, spărtură etc. (N. t.)

21 în definitiv, nici nu ne trece prin minte să ne bazăm pe cuvintele unui afazic.

VIKTOR E. FRANKL
cian. Atât timp cât rămânem conștienți de faptul că omul nu poa­ 123

te să-și impună în sine însuși qua organism psihofizic tot ceea ce

vrea qua persoană mentală, ne vom feri — vizavi de o atare im­
potentia oboedientialis — să punem orice boală a trupului în sea­
ma unei ratări a spiritului. Oricum, facem abstracție aici de ex­
tremele noosomaticii, cum ar fi afirmația că îmbolnăvirea de un
carcinom nu ar reprezenta numai o sinucidere inconștientă, ci și
o pedeapsă cu moartea executată inconștient asupra ta însuți din
cauza unui oarecare complex de vinovăție.22
Desigur: totul, și orice boală, are un sens; dar acest sens nu zace
acolo unde îl caută cercetarea psihosomatică: bolnavul este cel care
dă sens bolii sale, și anume în confruntarea cu ea ca destin, în con­
fruntarea lui însuși qua persoană mentală cu boala qua afecțiune a
organismului psihofizic. în confruntarea cu destinul bolii, în atitu­
dinea față de acest destin al său, omul bolnav, homo patiens, își îm­
plinește un sens — ba nu: cel mai profund sens. Nu în ce-ul, ci în
cum-ul suferinței rezidă sensul suferinței. (Nota 12 de la p. 300.)
Considerații finale. La început am vorbit, printre altele, despre
angina psihogenă (Bilz) pe care am abordat-o ca pe o boală psi­
hosomatică. Ne este cunoscut un caz dublu, instructiv și ilustra­
tiv al unei angine psihosomatice, și anume privind un clinician
și pe asistentul său: dacă chiar fac o criză de angină, apoi ambii
o capătă într-o joi. Asistentul o face într-o joi atunci când trebuie
să țină în vinerea ce urmează o prelegere științifică, ceea ce în­
seamnă la el o oarecare emoție și agitație. Clinicianul capătă însă
angina sa — dacă chiar o capătă — tot joi, pentru simplul fapt
că miercuri trebuie să-și țină de fiecare dată cursurile. In ziua

22 La nevoie, îmi pot imagina și că durerea de cap este „identică" cu grija; ceea ce însă
nu-mi pot imagina este că aspirina, care face ca durerile de cap să înceteze, este iden­
tică cu bucuria.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

124 respectivă este încă an-anginos. Avem, ce-i drept, toate motive­
le să presupunem că în acea zi afecțiunea mocnește deja; dar ea
nu izbucnește. Colegul pur și simplu nu-și poate permite să se
îmbolnăvească în ziua când are de ținut cursul, și izbucnirea bo­
lii, care este deja scadentă, este amânată.
Dar în locul istoricului bolii putem aduce în discuție și isto­
ria literaturii: Goethe a lucrat șapte ani la manuscrisul lui Faust
II; în ianuarie 1832 a încheiat acest manuscris, l-a legat și și-a pus
sigiliul pe el... iar în martie 1832 a murit. Nu greșim desigur dacă
presupunem că Goethe a trăit mare parte din acești șapte ani,
dacă pot spune așa, peste condițiile sale biologice. Aici nu a fost
o suferință, ci chiar moartea scadentă, ba chiar cu scadenta de-
pășită, care s-a amânat până ce opera vieții sale a fost încheiată.
Aș spune deci: medicina psihosomatică ne face mult mai puțin
să înțelegem de ce se îmbolnăvește cineva, cât mai degrabă de ce
rămâne cineva sănătos.23 Cel puțin în cazurile expuse la urmă s-ar
putea vorbi cu mai multă corectitudine despre o sănătate psihoso­
matică decât despre o îmbolnăvire psihosomatică. In această direc­
ție medicina psihosomatică ne poate da indicii cu adevărat prețioa­
se. Dar tocmai astfel ea și trece din sfera unui tratament necesar al
bolii în sfera unei posibile profilaxii a bolii. Căci este clar că acolo
unde există o declanșare din direcție psihică trebuie să există și o
prevenție tot dintr-acolo. Astfel însă, medicina psihosomatică de­
vine o problemă de psihoigienă. (Nota 14 de la p. 302.)

23 Cf. cazul unui coleg care a fost solicitat, pe când se afla într-o stare gravă de epuizare și
de surmenaj, să se alăture unei expediții salvamontiste, care dura câteva ore; imediat
după ce și-a îndeplinit obligațiile medicale, a colabat și doar cu efort a putut ajunge în
siguranță în zona stâncoasă; faptul că s-a ajuns la un colaps este cât se poate de ușor
deînțeles, și anume și fără o medicină psihosomatică; dar că nu a intratîn această sta­
re cu o secundă mai devreme ca el să-și fi îndeplinit sarcina... asta poate fi explicat nu­
mai psihosomatic. {Nota 13 de la p. 301.}

VIKTOR E. FRANKL
3. BOLILE FUNCȚIONALE 125

Pseudonevrozele somatogene

Am pornit de la faptul că nevroza se poate defini ca boală psi­

hogenă. Atunci nevroza organică reprezintă efectul unei cauze psi­
hice în sferă somatică. Există însă și situația inversă: efectul facto­
rului somatic asupra celui psihic. De fapt, psihozele sunt cele care
ar trebui calificate ex definitione ca somatogene și fenopsihice în
acest sens. Dar acum va fi vorba despre tablourile de boală simila­
re unei nevroze. Simptomatologia lor este așadar, ca să zicem așa,
una micropsihică. In orice caz, o agorafobie nu prea se poate pune
în același rând cu o melancolie anxioasă. Dar și etiologia ei este oa­
recum una microsomatică, și anume în sensul că, în cazurile cores­
punzătoare, nu se semnalează modificări structurale ale organelor
sau sistemelor de organe, ci mai degrabă simple dereglări funcțio­
nale, motiv pentru care putem denumi aceste boli și funcționale.
Sistemele de organe despre care este vorba acum preponde­
rent sunt sistemul vegetativ și cel endocrin. Iar tulburările lor
funcționale pot decurge, ceea ce este esențial, și monosimptoma-
tic, respectivul monosimptom putând fi și unul psihic. De aici
rezultă că tulburările funcționale vegetative și endocrine24 sunt,
în măsura în care intră în tabloul clinic al nevrozelor, larvate. Prin
urmare, față de nevrozele autentice, nevrozele în sensul mai re­
strâns al cuvântului, care, după cum am spus, pot fi definite ca
boli psihogene, acum avem de-a face cu boli somatogene, care
trebuie desemnate, de aceea, drept pseudonevroze.

24 V. E. Frankl, „Die Leib-Seele-Geist-Problematikvegetativer und endokriner Funktion­

sstörungen", în: Die Vorträge der 2. Lindauer Psychotherapiewoche 1951, ed. de E. Speer,
p. 32, Stuttgart, 1952.

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

126 Bineînțeles că cele mai multe astfel de psihonevroze sunt su­
prastructura te și suprapuse din direcție psihică. Cu alte cuvin­
te, la somatogeneza lor semnalăm numai o somatogeneză pri­
mară. Terapeutic este extrem de relevant ceea ce a existat mai
întâi: psihogeneza sau somatogeneza.
Dacă ne lăsăm ghidați acum de puncte de vedere practice, pu­
tem distinge drept cele mai importante grupe de pseudonevro-
ze somatogene următoarele:

Constatare
Monosimptom psihic Terapia alegerii
obiectivabilă
grupa basedowoidă
agorafobie MB > dihidroergotamină
(hipertireoză larvată)

grupa addisonoidă depersonalizare,

(hipocorticoză larvată) sindrom psih-adinamic RR< dezoxicorticosteron

calciu,
claustrofobie,
chvostek + dihidrotahisterol,
grupa tetanoidă globus „hystericus“,
K: Ca > 2 o-metoxifenil-
afecțiuni respiratorii
glicerineter

Având în vedere ceea ce am numit noi etiologia microsoma-

tică a unor astfel de tipuri de boli, este de înțeles că abia trebuie
sondat după cauza somatică. într-un cuvânt, respectiva tulbura­
re funcțională de tip vegetativ și endocrin se poate dovedi une­
ori numai în laborator. Nici nu este valabil în toate cazurile că
realmente constatarea este obiectivabilă. Se știe, de exemplu, cât
de puțin te poți baza pe constatări ca semnul chvostek sau chiar
câtul kaliu—calciu. Dar făcând abstracție de aceste constatări
care se referă la grupa tetanoidă: nici la grupa basedowoidă nu
trebuie nicidecum să apară mereu o creștere a MB [a metabolis-

VIKTOR E. FRANKL
mului bazai], la fel ca în cazul grupei addisonoide o scădere a 127

tensiunii arteriale; totuși, se vede tot mereu și în astfel de cazuri

sărăcăcioase diagnostic în ce mod semnificativ reacționează la
terapia alegerii evidențiată de noi.

a) Pseiidonevrozele basedowoide

Mai întâi un exemplu cazuistic:

Pacienta respectivă suferă de cinci ani de o agorafobie foarte
severă. O jumătate de an se află în tratament la o psihanalistă,
care nu este medic. La urmă a lipsit de la ședințe, pur și simplu
din cauză că a lipsit și orice reușită terapeutică; ba, dimpotrivă,
depresiile chiar se înrăutățiseră. Obiectiv, pacienta manifestă tre-
morul degetelor și zbaterea pleoapelor; glanda tiroidă este mă­
rită difuz, iar MB este + 44%. Pacientei i se administrează acum
dihidroergotamină parenteral, și deja a doua zi relatează că in­
jecția „a făcut minuni". „Nu mi-aș fi imaginat niciodată", spune
ea, „că ajung atât de repede atât de departe." După alte câteva
injecții este permanent lipsită de anxietate și observă, printre al­
tele, că visele de groază de care suferise înainte „se termină acum
cu bine". — „Psihanalista interpretase visele, ce-i drept, dar ele
rămăseseră tot de groază", zice ironic.
Sigur că în fața unor astfel de reușite terapeutice trebuie să fii
pregătit că este vorba despre niște efecte de sugestie. Cu toate că
o influență sugestivă nu este defăimătoare, totuși induce în eroa­
re, mai ales pe clinician. Căci pentru practician nu este nici nece­
sar, nici posibil să elimine un efect sugestiv fie de la bun început,
în tratament, fie să-1 excludă după aceea, în momentul aprecierii
rezultatelor terapeutice. Dar clinicianul trebuie să fie precaut în
această privință, și este firesc ca acele cazuri, pe a căror bază am

Teoria și terapia nevrozelor « Schița teoriei nevrozelor

128 făcut prezentarea practic celor mai importante pseudonevroze so-
matogene, să fi fost luate în considerare numai dacă fie fuseseră
pretratate inițial și cu alte medicamente și reacționaseră terapeu­
tic abia la medicația țintită, fie, invers, dacă fuseseră tratate ulte­
rior și cu alte medicamente și reacționaseră favorabil numai la
medicația țintită. La fel de firesc este că respectivul pacient, în ciu­
da tuturor celor de mai sus, nu știa ce anume i se administrase
de fiecare dată sau chiar credea că primește un alt medicament
decât se întâmplase în realitate. îl lăsăm în mod intenționat pe
pacient să creadă că primește acel medicament care, după datele
și spusele sale, i-a făcut atât de bine. Dar se poate ivi și situația
contrară, și anume dacă pacientul — cu sau fără dreptate — se
teme de anumite urmări ale injecțiilor și capătă o pronunțată an­
xietate anticipatorie în fața consecințelor și efectelor secundare
ale medicației; dacă există o astfel de antisugestie, atunci efectu­
lui terapeutic favorabil (dar la care pacientul nu se aștepta) al me­
dicației țintite îi revine cu atât mai multă forță probatorie.
In cele ce urmează vor fi menționate două cazuri atipice, care,
în ciuda acestui caracter atipic, țin încă de domeniul pseudone-
vrozelor basedowoide; primul caz poate fi numit atipic în mă­
sura în care simptomatica sa a fost una mixtă, compunându-se
din sindromul 1 (grupa basedowoidă) și sindromul 2 (grupa ad-
disonoidă); ca urmare, terapia a trebuit să fie una combinată și
să atace concentric factorii patogeni. Se înțelege de la sine că
printre acești factori s-a numărat și reacția psihică a pacientei,
respectiv nevroza ei reactivă, la fel ca și faptul că, în aceste con­
diții, terapia adecvată, multicauzală putea consta numai dintr-o
terapie somatopsihică simultană.
Judith K. (Policlinica de Neurologie, amb. 376/1955, resp. staț.
1779/1955), o pacientă de 37 de ani, care suferă de 13 ani de o

VIKTOR E. FRANKL
agorafobie severă; a fost extrem de anxioasă în copilărie: anxie- 129
tate față de foc și cutremure; de 13 ani, nu a ieșit singură pe stradă
de teamă de leșin și amețeală; evită însă și mulțimile, ceea ce, la
fel ca și indicația „senzație de sugrumare în gât", poate fi inter­
pretat, după cele spuse, de fapt mai puțin în direcție agorafobă și
mai degrabă în direcție claustrofobă; de patru ani, pacienta nu
mai era în stare să rămână singură în locuință. Se plânge altmin­
teri de apăsare în regiunea inimii, de diaree, de o nevoie frecven­
tă de a urina și frisoane, este sensibilă la schimbarea vremii și la
vânt. A fost deja la colegi de specialitate proeminenți, a fost hip­
notizată o dată, altă dată supusă unei narcoanalize, iar în spital,
mai multor șocuri electrice; dar toate aceste măsuri au rămas fără
rezultat. în ultimul timp, pierdere în greutate de nici mai mult
nici mai puțin decât 22 de kilograme; are momentan 47 de
kilograme. Metabolismul bazai a fost o dată + 50%. EKG-ul indi­
că o deteriorare de grad scăzut a miocardului. Din punct de ve­
dere terapeutic s-a pus problema de a combina, în sensul terapiei
somatopsihice simultane, încă de la început ghidarea psihotera-
peutică a pacientei cu o medicație țintită. Căci cea din urmă tre­
buia să pregătească pentru psihoterapie terenul pe care aceasta
abia se poate desfășura. Așadar, după cum am menționat deja,
cazul de față nu prezenta numai trăsături agorafobe, ci și claus-
trofobe; pe acestea din urmă le atribuim în general grupei teta-
noide de boli pseudonevrotice, exact așa cum am afirmat mai sus,
despre stările agorafobe, că adesea25 ascund, respectiv trădează
— pentru cunoscător — , ca psihocorelat monosimptomatic al
său, o stare basedowoidă. Tocmai din acest motiv, așadar, că res­
pectivul caz trimitea astfel și în direcție tetanoidă, ne-am văzut

25 Bineînțeles că peste tot aici nu ar trebui procedat ca și cum orice agorafobie ar și con­
stitui în acest sens al nostru o pseudonevroză somatogenă.

Teoria și terapia nevrozelor • Schița teoriei nevrozelor

130 siliți să administrăm, pe lângă dihidroergotamină și myoscain E,
după ce noi înșine26 am putut arăta că acest o-metoxifenil-glice-
rineter este apt să tempereze angoasa (pseudo)nervoasă a cazu­
rilor dereglate (în sensul nostru) „funcțional". Efectul acestui tra­
tament medicamentos pe linie dublă, completat și cu psihoterapie
(după metoda intenției paradoxale), a fost următorul: în ziua a
13-a a tratamentului staționar, pacienta — care timp de 13 ani nu
fusese în stare sa plece singură de acasă — a putut să meargă din
Hernals (unde locuiește) la policlinică, neînsoțită; în ziua a 17-a se
duce pentru prima dată în 20 de ani singură la cinematograf; în ziua a
18-a este pentru prima dată în viața ei singură într-o cafenea (declară
că a simțit numai o „anxietate de anxietate"; dar aceasta a dispă­
rut curând): în săptămâna a 4-a a șederii ei în spital merge pe lo­
cul din spate al unui scuter cu soțul ei prin oraș; merge singură
și cu un tramvai supraaglomerat (a cărui supraaglomerație ar fi
trebuit s-o înfioare deja, din motive claustrofobe). Când este ex­
ternată, după o durată de tratament staționar de patru săptămâni,
se simte „ca riou-născută". Fără să trebuiască să mai ia vreun me­
dicament, pacienta nu mai înregistrează probleme de sănătate nici
în intervalul de timp al controalelor repetate periodic; cu această
ocazie mai rezultă doar că — după o carență de patru ani — a re­
luat și relația sexuală cu soțul ei. Menționăm acest lucru numai
pentru că vrem să arătăm astfel cât de greșit ar fi să construim
etiologia unei atare nevroze pe baza abstinenței sexuale, când în
realitate este valabil exact contrariul: și anume, că această caren­
ță sexuală (nu este cauza, ci mai degrabă) constituie un simplu
efect al (pseudo)nevrozei, nu altfel decât este reabilitarea sexua­
lă a pacientei un efect (secundar) al terapiei noastre.

26 V. E. Frankl, „ZurBehandlungder Angst", Wiener medizinische Wochenschrift1O2, 535,

1952.

VIKTOR E. FRANKL
 Acum, un al doilea caz, tot atipic, dar în măsura în care sin­ 131
dromul 3 (grupa tetanoidă) exista, în schimb efectul terapeutic
se datora terapiei indicate în general, în cazuri tipice, la pseudo-
nevrozele basedowoide, și anume dihidroergotamina:
Margarete Sch. (Policlinica de Neurologie, amb. 3641/1953,
resp. staț. 677/1953), o pacientă de 39 de ani, care semnalează că
suferă de mulți ani deja de o anxietate ce se tot amplifică, iar
aceasta o cuprinde mai cu seamă în spatii închise; nu suportă
nici un fel de haine strâmte pe ea. Cu patru săptămâni în urmă
i s-a făcut la dentist o injecție, după care a fost copleșită brusc de
o agitație anxioasă extrem de violentă; a început să aibă palpita­
ții puternice care au persistat și nu au dispărut nici cu ceea ce i-a
prescris medicul, cum ar fi chinină, digitalis și luminai. In fine,
pacienta se plânge și de senzații anxioase de strângeri de inimă
și de sugrumare. în timp ce aceasta din urmă este atât de des in­
terpretată greșit conform rutinei în sens isteric, noi suntem de
părere că poate fi evaluată diagnostic în direcție tetanoidă la fel
ca și sentimentul de apăsare și de strângere de inimă; paciente­
le noastre vorbesc de obicei despre neputința de a respira ca lu­
mea. în ceea ce privește acum cazul de față, a rezultat Într-ade­
văr un cât kaliu—calciu de 20,7:8,8, suspect în direcție tetanoidă,
în timp ce metabolismul bazai a fost numai + 4%. Am avut deci
tot dreptul să presupunem în cazul concret o afecțiune care poa­
te fi încadrată în grupa tetanoidă de dereglări funcționale vege­
tative și endocrine larvate și am prescris în mod corespunzător
o medicație pe bază de calciu, dar am administrat și myoscain
E; însă, în ciuda acestor măsuri de tratament, orice efect terape­
utic s-a lăsat așteptat. Se vede în schimb că aportul de DHE 45
are un efect „foarte bun". Este de remarcat că pacienta era „în­
grozitor de obosită" timp de jumătate de oră imediat după

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

132 fiecare injecție și că acuza de fiecare dată amețeală și greață: dacă
ar fi fost vorba doar de un efect de sugestie, atunci desigur de o
antisugestie, adică pacienta ar fi trebuit cel mult să aștepte o altă
înrăutățire. Ei bine, nu numai că nu putea fi vorba de așa ceva,
ci și starea obiectivă s-a îmbunătățit curând, cum ar fi tahicardia,
în plus, bolnava este supusă unui tratament logoterapeutic,
care — tot în sensul intenției paradoxale — este orientat mai ales
împotriva anxietății anticipatorii. Când venise la noi, pacienta se
aflase într-o stare de agitație anxioasă extremă; căci îi era teamă
să nu înnebunească. La diferitele indispoziții, pe care le-am in­
terpretat în sensul unei (în terminologia noastră) boli funcționa­
le, pacienta a reacționat deci cu psihofobie. Acum nu mai putem
vorbi de o boală pur funcțională, ci trebuie mai curând să carac­
terizăm tabloul în ansamblul său ca nevroză reactivă. Așadar:
pacienta nu mai are nici un fel de simptome după puținele săp­
tămâni ale șederii ei în spital și rămâne așa în toți anii care s-au
scurs de la tratamentul ei staționar de la noi încoace.
Am ales intenționat două cazuri atipice, pentru a avertiza să
nu se tragă pe baza schemei teoretice concluzia unei practici
schematice.
Demn de menționat este, în final, că empirismul clinic pledea­
ză pentru faptul că agorafobia și claustrofobia pseudonevrotică
pot fi atribuite atât de specific pseudonevrozei basedowoide, res­
pectiv tetanoide, încât am reușit să emitem, cu ajutorul unei în­
trebări de test, și în acele cazuri în care nu s-a ajuns nici la una,
nici la alta dintre fobiile manifeste, diagnosticul diferențial și deci
indicația uneia sau alteia dintre terapiile țintite: am sondat, ca să
zicem așa, după o agorafobie, respectiv claustrofobie latentă, pu-
nându-i pacientului întrebarea — ce l-ar oripila mai mult: să tre­
buiască să stea singur în mijlocul unui spațiu liber sau să trebu­

VIKTOR E. FRANKL
iască să șadă într-un cinematograf supraaglomerat în mijlocul 133
unui rând. Chiar și simpla disponibilitate claustrofobă, respec­
tiv agorafobă astfel testabilă este atât de semnificativă pentru
pseudonevroza coordonabilă, încât putem deja stabili, pe baza
respectivului rezultat al testului, terapia corespunzătoare a ale­
gerii.

b) Pseudonevrozele addisonoide

Mai întâi, din nou o contribuție cazuistică:

Dr. Sch., medic, se plânge de indispoziții stomacale, are diaree
și este nevoit să țină de aceea deja de mai mult timp regim, tre­
buind să elimine din alimentația sa pâinea neagră, legumele și
fructele. După cum se știe, asta nu duce rareori la un deficit de
vitamina B complex, și anume atât în sensul unei dereglări de re­
sorbție, cât și în cel al unei oferte reduse. In mod caracteristic
avem indiciul anamnezic că soarele și căldura sunt suportate
prost; în cele din urmă, pacientul admite că are adesea — tot în
mod caracteristic — poftă de mâncăruri sărate. Iar acum ajungem
la zugrăvirea sindromului de depersonalizare: pacientul se plân­
ge că nimic nu-i apare ca real; nu are senzația nici că el însuși
„este aici", ci se percepe mai degrabă ca și cum ar fi „lipsit de
esență" — „de parcă mi-ar fi sărit o coardă", se exprimă el. „Am
senzația că aș fi ca în vis... conștiența mea este prea redusă... con­
știința Eului a dispărut total... nu pot reveni la Eul meu pro-
priu-zis... trebuie să-mi pun întrebarea: De ce sunt eu eu și nu ace­
la la care tocmai mă uit? Totul îmi pare a fi departe, iar pe mine
însumi mă percep ca străin; vocea mea sună atât de străină; este
de parcă membrele mele nu mi-ar aparține mie, de parcă aș sta
pe deasupra corpului meu sau chiar nu aș avea corp deloc, ci aș

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

134 fi mai curând un spirit pur." La toate cele de mai sus se adaugă
noxe iatrogene: mai întâi se prescriu, ca atât de frecvent în sensul
unei medicații de rutină, barbiturice, despre care știm că în ma­
joritatea cazurilor (în cazul de față RR este de numai 95 mm Hg)
scad și mai mult tensiunea arterială, oricum scăzută; dar nu nu­
mai hipotonia arterială este adâncită, ci și ceea ce a numit J. Ber­
ze „hipotonia conștiinței", în care încadrăm și depersonalizarea,
în afară de aceasta, colegul care a tratat inițial vorbea cu ușurin­
ță, ca să nu spun necugetat, despre „clivaj", drept care pacientul
începe să dezvolte o psihofobie reactivă. Terapia noastră constă
în administrarea zilnică de percorten. Deja după câteva zile pa­
cientului îi merge „minunat": „Totul este normal, totul este din
nou atât de aproape, de luminos și de clar ca în vremurile nor­
male." (Un caz analog, un student englez, spune referitor la efec­
tul terapeutic subiectiv al dezoxicorticosteronului: „It cleared my
brain; my thinking capacity is better.") „Conștiința și memoria
sunt și ele mai ascuțite." In lunile următoare nu mai are nici un
fel de simptome, și așa rămâne și când renunță la percorten.
In alte cazuri administrăm DOC și parenteral. De pildă, în ca­
zul unei farmaciste tinere care, din cauza trăirii ei de gravă de­
personalizare, primește la distanță de o săptămână în total de
trei ori 5 mg cortiron administrat intragluteal. După cum afirmă,
efectul primelor două injecții durează de fiecare dată cinci zile
și constă în aceea că „totul este semnificativ mai direct și mai fi­
resc". Dar tocmai la o astfel de medicație parenterală trebuie gân­
dit să stimulăm funcția capsulei glandei suprarenalei, fără să răs­
fățăm capsula suprarenală ca atare. Asta înseamnă practic că nu
este lipsit de risc ca, în cazurile pe care le avem în vedere, să în­
trebuințăm imediat preparate depot; căci aceste forme de pre­
zentare se aseamănă unor săgeți care, o dată ce au fost lansate,

VIKTOR E. FRANKL
se sustrag controlului nostru ulterior. în ce condiții continuă să 135

opereze așadar, de îndată ce a fost stimulată, funcția capsulei su­

prarenale în limite aproximativ normale? în condițiile existente
în cazurile noastre, numai ușor dereglate, și anume doar func­
ționale, ajunge în general ca această întărire spontană să fie in­
dusă sub forma unei schimbări generale de dispoziție, care pre­
supune în mod optim antrenamentul sportiv. Ad hoc următorul
caz, a cărui comunicare i-o datorăm colegului J.M. David (Bue­
nos Aires):
Este vorba despre un ofițer argentinian de 30 de ani, care su­
feră timp de șase ani nu numai de cea mai gravă depersonaliza­
re, ci și de sindromul psih-adinamic complet: slăbirea puterii de
concentare și a memoriei.27 A fost deja la cinci medici în trata­
ment; a făcut timp de doi ani psihanaliză; șocuri cu acetilcolină
și șocuri electrice. Acum i se administrează percorten, combinat
cu vitamina B, parenteral, și este supus unui tratament logotera-
peutic de scurtă durată. După trei injecții cu hormon de capsu­
lă suprarenală se înregistrează un succes uimitor în ceea ce pri­
vește depersonalizarea: pacientul se simte excelent, pleacă la țară,
dar uită să-și ia cu el preparatul de capsulă suprarenală prescris
perorai și are prompt o recidivă severă. în cursul săptămânilor
ce urmează începe să facă însă sistematic sport și curând se
descurcă fără nici un fel de medicament.
Și următorul caz ni se pare a fi instructiv în multe privințe:
Este vorba despre o pacientă tânără din străinătate, tratată
acolo timp de șase ani câte șase ore pe săptămână de către o psih-
analistă, dar care a trebuit să întrerupă apoi tratamentul din

27V. E. Frankl, „Psychadynamie und Hypokortikose", Wiener klinische Wochenschrift 61,

735,1949; idem:" Ein über Psych-adynamisches Syndrom und seine Beziehungen zu
Funktionsstörungen der Nebennierenrinde, Schweizerische medizinische Wochenschrift
79,1057,1949.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

136 motive exterioare; după ce a anunțat-o pe psihanalista de între­
rupere, aceasta a declarat că nici nu putea fi vorba de așa ceva,
căci analiza de fapt nici nu începuse încă propriu-zis, ea mai de­
grabă eșuând din cauza rezistenței pacientei. Noi am diagnosti­
cat în acest caz o hipocorticoză cu depersonalizare în prim-plan
și, pe baza medicației cu dezoxicorticosteron, pacientei i-a fost,
după cum arată raportul medicului de familie curant, „curând
mai bine, nu numai sub aspectul depersonalizării, ci și fizic (pa­
cienta zăcea la pat când a început tratamentul cu noi); mai de­
parte se spune: „a luat în greutate, nu mai are crize, a reușit să
termine o disertație și nu a mai avut nevoie de tratament".
Se vede din nou: pentru a putea diagnostica o nevroză trebuie
să excludem mai întâi o pseudonevroză somatogenă — acest lu­
cru este necesar28; posibil este însă numai pentru un medic cu
formație clinică completă. Pe cât de mult ar reprezenta însă ex­
cluderea unei pseudonevroze somatogene condiția necesară pen­
tru diagnosticul unei nevroze (psihogene) autentice, pe atât de
puțin este această condiție necesară deja și una suficientă; căci
doar pe baza faptului că o pseudonevroză somatogenă poate fi
exclusă nu se poate diagnostica încă nici pe departe o nevroză
(psihogenă). Cu alte cuvinte: este inadmisibil de pus diagnosti­
cul de nevroză per exclusionem.
Următorul caz ar putea ilustra acest avertisment:
Cäcilie D. pendulează de cinci ani deja de la o clinică neuro-
psihiatrică la alta și este supusă tuturor procedurilor posibile,
atât diagnostice, cât și terapeutice: de la puncție lombară până
la encefalografie, de la narcoanaliză până la șocuri electrice. In

28 Cf. T. Riechertși R. Hemmer, Neurochir. Univ.-Klin. Freiburg i.Br., München med. Wschr.
98, 543,1956: Din 584 de tumori cerebrale adeverite prin operație, 33 au fost tratate sub
diagnosticul unei nevroze.

VIKTOR E. FRANKL
cele din urmă se spune textual: „Este exclus ceva de natură or- 137
ganică; este vorba despre o isterie de conversie." Pacienta este
transferată în secția noastră cu această etichetă diagnostică; dar
deja când auzim anamneza ni se impune ideea că totul pledea­
ză pentru un focar talamic. Din cercetarea radiologică rezultă o
creștere endocraniană cronică de presiune, iar constatarea oftal-
moscopică indică o chorioiditis centralis peracta. Pe această cale
ocolită ajungem de la diagnosticul local (prespusus) de focar al
talamusului la diagnosticul specific de toxoplasmoză. Într-ade­
văr, testul Sabin Feldmann iese pozitiv; reacția toxoplasmică este
și ea pozitivă.

c) Pseudonevrozele tetanoide29

Și de astă dată ne vor introduce niște exemple concrete în feno­

menologia acestei a treia grupe a pseudonevrozelor somatogene.
Stud. med. K. este trimis de către cineva cu autoritate să ur­
meze psihoterapie în secția noastră. De patru ani suferă de „spas­
me nervoase": stări similare unor spasme, care durează până la
o oră, asociate cu parestezii sub formă de mâncărimi și senzație
de tensionare, temporar însă și cu rigiditatea extremităților, la
descrierea cărora pacientul demonstrează o „poziție de lăbuță"
a mâinilor, chiar dacă abia perceptibilă, totuși tipică. Mai depar­
te reiese că în timpul crizelor „respiră ciudat", și avem toate mo­
tivele să bănuim că hiperventilează de fiecare dată. Niște indis­
poziții stomacale vagi completează tabloul. Obiectiv, chvostek-ul
este pozitiv, câtul kaliu—calciu se ridică la 22,4:9,8 și este deci
considerabil mai mult decât 2. Deja în urma unei injecții de pro-

29 K. Nowotny și P. Polak au merite deosebite pe tărâm vienezîn elucidarea lor și în deli­

mitarea lor față de nevrozele autentice.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

138 bă cu calciu, pacientul semnalează „un efect excelent"; de înda­
tă ce primește myoscain E, nu mai are crize și va rămâne așa.
După cum am menționat mai sus, în cazurile de pseudone-
vroze tetanoide este indicat și dihidrotahisterolul, și anume și în
cazurile asociate cu anxietatea. Următorul exemplu va servi ca
dovadă cazuistică.
Irene Z., 32 de ani, acuză stări anxioase: nu poate merge sin­
gură cu tramvaiul (reacție tipic claustrofobă); se plânge și de o
senzație de sugrumare în gât și de insuficiență respiratorie; în bra­
țe i se pun cârcei. Obiectiv, chvostek-ul este pozitiv, în timp ce câ-
tul kaliu—calciu este 2,9. Deja după myoscain E are o senzație vi­
zibilă de ușurare în ceea ce privește starea ei anxioasă: pacienta
vine pentru prima dată neînsoțită. Primește apoi calcamin, desi­
gur sub controlul nivelului de calciu, și după câteva săptămâni,
nu mai are indispoziții. Dar recidivează câteva luni după aceea:
pacienta a neglijat să ia regulat calcamin. Ulterior renunță la cal­
camin și totuși nu mai are simptome de boală... timp de doi ani;
după acești doi ani, a doua recidivă; pacienta se adresează secției
noastre, pentru că are de câteva săptămâni din nou senzații de
apăsare și de sugrumare și nu poate respira ca lumea. Ameliora­
re promptă după myoscain E, dar pacienta reacționează deja la o
injecție de probă cu calciu. Acum nu mai are de ani de zile simp­
tomele de boală, se simte bine, poate să meargă singură într-un
tramvai aglomerat, fără a fi câtuși de puțin anxioasă.

d) Sindroamele vegetative

G. v. Bergmann a formulat denumirea de „stigmatizare vege­

tativă", iar Siebeck expresia „labilitate vegetativă"; astăzi se vor­
bește de o distonie vegetativă, termen introdus în 1934 de

VIKTOR E. FRANKL
Wichmann. Simptomele vegetative stau și la stările psihotice, și 139

anume endogene de depresie, atât de mult în prim-planul tablo­

ului, încât se vorbește pe drept cuvânt de o depresie vegetativă:
spre deosebire de larvarea scrupuloasă a depresiei endogene lar­
vate după generația anterioară, astăzi ne lovim, în cadrul aces­
tui tablou de boală, mai cu seamă de afecțiuni vegetative și de
plângeri reactiv ipohondrice.
Dacă avem de-a face cu stări nevrotice, respectiv pseudone-
vrotice, am prefera chiar noi să vorbim într-un mod neangajant
despre sindroame vegetative și nu despre o distonie vegetativă.
Din punct de vedere terapeutic este însă necesar să diferențiem
sindroamele vegetative. In acest sens este foarte corect când, de
pildă, W. Birkmayer distinge sindroamele simpaticotone de cele
vagotone. Se știe că și F. Hoff susține justificarea unei astfel de
separări și distincții, iar F. Curtius spune în mod expres: „Tipu­
rile de vagotonie și simpaticotonie s-au adeverit clinic extraor­
dinar, în ciuda unor îngrădiri." Este firesc că în diferitele cazuri
în parte dăm tot mereu doar de o intersectare a celor două peri­
metre de forme vegetative și asta nu schimbă nimic din posibi­
litatea diagnostică și necesitatea terapeutică a stabilirii a ceea ce
predomină de fiecare dată: simpaticotonia sau vagotonia.
Ni se pare că acolo cea mai importantă este cunoașterea stă­
rilor simpaticotone, respectiv vagotone, unde avem de-a face cu
un eveniment vegetativ de criză, și anume mai ales cu crize de
inimă vegetative. în această direcție datorăm extrem de mult cer­
cetării lui K. Polzer și W. Schober, care au realizări merituoase în
elaborarea formelor de crize simpaticovasculare, respectiv vago-
vasculare. Nu ezităm să lansăm afirmația că zi de zi și ședință
de ședință li se face cel mai mare rău pacienților care sunt stig­
matizați și etichetați ca nevrotici sau chiar isterici, iar în realitate

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

140 sunt numai greșit diagnosticați, fiind de fapt niște bolnavi pre-
dispuși la crize vegetative.
După cum s-a subliniat mai sus, ne-am lăsat conduși de punc­
te de vedere clinic practice atunci când am evidențiat cele trei gru­
pe de pseudonevroze basedowoide, addisonoide și tetanoide.
Este firesc însă ca nu numai dereglări funcționale ale sistemului
endocrin și ale celui neurovegetativ să poată intra în tabloul ne­
vrozelor, ci și leziuni organice și afecțiuni ale sistemului nervos
central. Exemplul cel mai clasic îl reprezintă, desigur, stadiul pro­
dromal al paraliziei progresive denumit „pseudoneurastenic".
însă clinicianului îi este cunoscut și familiar faptul că și alte sis­
teme de organe, nu numai sistemul nervos, se pot îmbolnăvi în
sensul unor tulburări funcționale larvate pseudonevrotic.

VIKTOR E. FRANKL
4. NEVROZELE REACTIVE 141

La început am văzut că nevrozele se pot defini ca boli psiho­

gene. Apoi s-a constatat că de ele trebuie delimitate pseudone-
vrozele, care se derulează, ce-i drept, sub tabloul clinic al nevro­
zelor, dar trebuie denumite somatogene. Lor le putem opune
acum nevrozele care sunt psihogene numai într-un sens mai larg
al cuvântului, doar nevroze în sensul mai larg al cuvântului.
Dacă la pseudonevrozele somatogene este vorba de efectele
psihice ale cauzelor somatice, se vede tot mereu că pe baza lor se
ajunge la efecte retroactive psihice, și anume la reacții nevrotice, pe
care le putem numi însă și nevroze reactive; căci respectivele re­
acții sunt psihice, și astfel respectivele boli sunt psihogene.
Printre reacțiile nevrotice care intră în discuție există și unele
tipice. Numitorul comun al acestor modele de reacție este însă
anxietatea anticipatorie.
După cum îi este cunoscut clinicianului fără idei preconcepu­
te, anxietatea anticipatorie nu este rareori elementul propriu-zis
patogen din cadrul etiologiei nevrozelor, așa încât ea fixează un
simptom în sine trecător și în această măsură inofensiv, focalizând aten­
ția pacientului asupra acestui simptom.
Așa-numitul mecanism al anxietății anticipatorii îi este fami­
liar practicianului: simptomul produce o fobie corespunzătoare,
respectiva fobie consolidează simptomul, iar simptomul astfel
consolidat nu face decât să-i întărească pacientului și mai mult
temerea că simptomul i-ar putea reveni (fig. 8).
în cercul vicios care se închide aici, pacientul se include; se
învelește în el... ca într-un cocon.
Un caz concret ar putea elucida cele de mai sus: un tânăr co­
leg ni se adresează; suferă de o hidrofobie gravă. Din familie este

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

142 > produce
-> întărește

simptomul fobia

consolidează <

Fig. 8

labil vegetativ. într-o zi îi întinde șefului său mâna și observă că

începe să transpire abundent. Data următoare când se află într-o
situație analoagă se așteaptă deja să nădușească, iar anxietatea
anticipatorie îi și mână sudoarea de angoasă în pori, iar astfel
circulas vitiosus este închis în sine: hiperhidroza provoacă hidro-
fobia, iar hidrofobia fixează hiperhidroza (fig. 9).
> provoacă

hiperhidroza hidrofobia

fixează <
Fig. 9

Dacă nevrozele pot ieși dintr-un eveniment circular, atunci te­

rapia lor trebuie să corespundă unei mișcări de încercuire (ca în­
tr-un clește). Trebuie să pornim la atacul concentric atât împotri­
va simptomului, cât și împotriva fobiei, ca puncte atacabile. Cu
alte cuvinte: în sensul unei terapii somatopsihice simultane tre­
buie pusă una dintre „fălcile" cleștelui terapeutic — care poate
străpunge și spulbera circuitul nevrotic — la labilitatea vegeta­
tivă ca reprezentând polul somatic, iar cealaltă „falcă" a clește­
lui terapeutic trebuie plasată la anxietatea anticipatorie reactivă
ca reprezentând polul psihic (fig. 10).

VIKTOR E. FRANKL
 143

Din exemplul anxietății anticipatorii reiese că teama înfăp­

tuiește cele de care se teme. într-un cuvânt: dacă dorința este tatăl
proverbial al gândului, atunci anxietatea este mama evenimentului, și
anume a evenimentului bolii. Cel puțin așa este în ceea ce pri­
vește anxietatea anticipatorie. Adesea ceasul nevrozei bate abia
atunci când anxietatea anticipatorie pune stăpânire pe evenimen­
tul bolii.

a) Modele de reacție în nevroza de angoasă

Ce este așteptat, așadar, cu cea mai mare anxietate în sensul

unei astfel de anxietăți anticipatorii? Mai întâi, ar trebui spus că
pacienții noștri nevrotici țin aparent cu F.D. Roosevelt, care se
pare că a afirmat în cadrul uneia dintre renumitele lui Chatteries
at the Fireplace: „The only thing we have to fear is fear itself."
*
Într-adevăr, printre lucrurile de care pacienții obișnuiesc să se
teamă cel mai mult este chiar anxietatea. în acest caz special de
anxietate anticipatorie, putem vorbi și despre o anticipare, o

* Singurul lucru de care trebuie să ne temem este însăși teama.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

144 așteptare anxioasă. Pacienții înșiși vorbesc însă în mod obișnuit
despre o anxietate de anxietate.30 Este așteptarea anxioasă a reve­
nirii unei crize de angoasă pe care au avut-o odată.
Anxietatea de anxietate reprezintă un fenomen de potențare,
așa cum îl întâlnim în mod analog la depresiile endogene care im­
plică, în ciuda caracterului lor endogen, un factor reactiv, și anu­
me nu în sensul unei componente exogene cumva, ci în cel al unei
reacții la depresie ca endogenă. Tristețea nemotivată a respectivi­
lor pacienți le dă motiv pentru o tristețe suplimentară.31
în fond, nu de anxietatea în sine se tem totuși pacienții noștri;
căci, dacă mergem până la temelia, până la baza anxietății lor, și
anume literal, adică dacă sondăm până la bază după temeiul
pentru care pacienții se tem de anxietate, se vede tot mereu că
se tem mai cu seamă ca agitația și emoția anxioasă să nu aibă
„urmări" vătămătoare asupra sănătății lor. Sunt în primul rând
trei lucruri la care se referă această anxietate a lor: ar putea, de
atâta emoție, să se prăbușească pe stradă, ar putea să sufere un
atac de inimă sau o apoplexie cerebrală. Cu alte cuvinte, în spa­
tele anxietății de anxietate stă, de la caz la caz, o fobie de co­
laps — o fobie de infarct — sau o fobie de atac.
Așteptare anxioasă
1. fobie de colaps
2. fobie de infarct
3. fobie de atac.

30 Există nu numai o anxietate de anxietate, ci și o rușine de anxietate. într-un caz cunos­

cut nouă, unui pacient îi era rușine de anxietatea lui pentru că nu putea înțelege cum
de el, care era „atât de credincios", se putea teme totuși. în realitate însă, anxietatea lui
nu pleda împotriva credinței sale, ci pentru o suprafuncție a tiroidei lui.
31 Dăm de niște fenomene similare de potențare și în afara domeniului clinic. Cine nu s-o
fi necăjitîncă din cauza necazului său? Lui Hans Weigel îi datorăm însă cea mai recen­
tă descoperire pe acest tărâm, și anume cea a „mustrării de conștiință pentru faptul că
nu am avut mustrări de conștiință" (Unvollendete Symphonie, roman, Innsbruck, 1951).

VIKTOR E. FRANKL
 Toate acestea le dau pacienților temei pentru anxietatea lor de 145

anxietate; care este acum urmarea acestei anxietăți? Ei bine, din

teama de anxietatea lor, pacienții recurg la fuga de anxietatea lor; în­
tr-un cuvânt, ei fug de anxietate... în mod paradoxal, rămânând aca­
să; căci avem de-a face aici cu primul dintre modelele de reacție
ce urmează a fi discutat, și anume modelul agorafob de reacție.
Un exemplu cazuistic: Mărie B. (Policlinica de Neurologie,
394/1955, resp. 6264/1955). Pacienta a fost tratată și istoricul bo­
lii ei a fost întocmit de dr. Kocourek. Mama pacientei a suferit
de compulsie la spălat. Ea însăși este de 11 ani în tratament din
cauza unei distonii vegetative; totuși, a devenit cu timpul tot mai
nervoasă. în prim-planul tabloului bolii se află palpitații sub for­
mă de crize; ele sunt însoțite de o stare de angoasă și „o senza­
ție ca de colaps". După primele crize de inimă și de angoasă s-a
instalat teama că toate astea s-ar putea repeta... și imediat pe pa­
cientă o și apucau palpitațiile. Se temea mai cu seamă să nu cadă
jos pe stradă sau să nu sufere un atac cerebral. Anxietății antici­
patorii i se alătură o compulsie la observare, adică pacienta se
observă, se urmărește mereu în ceea ce privește afecțiunile de
care suferă; de exemplu, își ia tot mereu pulsul. Viața de familie
a pacientei este numită una bună. Obiectiv, tiroida ei este mări­
tă; se semnalează tremor și zbaterea pleoapelor. Ca terapie i se
administrează de trei ori pe zi două tablete de myoscain E și este
îndrumată de dr. Kocourek să-și spună: „Să-mi bată inima și mai
tare. Voi încerca să mă prăbușesc pe stradă." Pacienta este sfătuită să
caute, ca exercițiu, toate situațiile care îi sunt neplăcute și nu să le evi­
te. Asanarea focarului sub protecția penicilinei. La două săptă­
mâni după internare pacienta relatează: „Mă simt foarte bine și
nu prea mai am palpitații. Palpitațiile nu mă mai sperie, căci nu
mi se poate întâmpla nimic. Stările de angoasă au dispărut total.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

146 Sunt aproape complet sănătoasă/7 La 17 zile după ce a fost ex­
ternată, pacienta a comunicat: „Dacă am palpitații din când în
când, îmi spun: «Să-mi bată inima și mai tare.» Atunci palpitați­
ile se opresc, în timp ce înainte deveneau tot mai puternice, în­
trucât mă gândeam: Doamne, mi se întâmplă ceva. Am crezut
mereu că mă lovește damblaua. Doar nu știam ce am. Pe stradă
mi-era frică să nu cad jos. De fapt, nu-mi mai e frică/'
Astfel ar fi dovedit că anxietatea de anxietate, căreia am în­
cercat să-i ajungem până la bază, chiar are o bază, și anume la
„baza" ei se află fobia de colaps, fobia de infarct sau fobia de
atac. Numai că trebuie să avem în vedere că anxietatea de anxie­
tate reprezintă o anxietate secundară în măsura în care se rapor­
tează la o anxietate primară, pe care pacientul o avusese inițial,
în timp ce anxietatea de anxietate a căpătat-o ulterior. Spre deo­
sebire de anxietatea secundară însă, anxietatea primară nu are
un motiv, ci mai degrabă o cauză.
Diferența dintre motiv și cauză se poate ilustra pe baza fobiei
înălțimilor. Ea se poate explica prin faptul că respectivului i se
face frică din cauza pregătirii lui defectuoase sau a echipamen­
tului său defectuos. Fobia înălțimilor poate proveni însă și din
lipsa de oxigen. într-un caz avem o lașitate de înălțime, în celă­
lalt caz o boală de înălțime. Prima are un motiv, iar cea din urmă
o cauză. Acela este ceva psihic, aceasta este ceva somatic. Dife­
rența dintre motiv psihic și cauză somatică se clarifică însă și cu
ajutorul altui exemplu: o ceapă nu este un motiv de plâns; dar ea poa­
te fi cauza unei secreții lacrimale. Invers: gâdilatul nu este un mo­
tiv de râs (glumitul ar fi), ci mai degrabă cauza ce poate declan­
șa un reflex de râs.
Ce cauză somatică are deci angoasa primară a pacienților
noștri? Ei bine, am putut să dovedim că la baza agorafobiei stă

VIKTOR E. FRANKL
nu rareori o hipertireoză. Asta nu înseamnă însă că hipertiroi- 147
dia în sine poate să producă deja o nevroză de angoasă comple­
tă — de pildă în sensul unei pseudonevroze somatogene; căci
la urma-urmei, o simplă disponibilitate anxioasă se dovedește
a fi consecința somatogenă și efectul secundar somatogen ale
unei boli de hipertiroidie, iar în disponibilitatea anxioasă vegetati­
vă abia trebuie să se înclicheteze o anxietate anticipatorie reactivă: abia
atunci se instalează nevroza completă de angoasă — de-acum
în sensul unei nevroze reactive.
De fapt am ajuns să vorbim astfel despre baza neuropată a ne­
vrozelor, a căror substrucție psihopată va mai veni în discuție.
Suntem de aceeași părere cu W. Villinger că „există motive serioa­
se care se opun unei extinderi exagerate a termenului de nevro­
ză" și, aidoma lui, regretăm și că „deflației pe tărâmul psihopatiei
și neuropatiei i se opune o inflație izbitoare pe cel al nevrozei";
căci nu ne deosebim în opinie de H. Kranz, atunci când conside­
răm că psihopatia este o „noțiune ce merită să fie menținută", în
ciuda vechimii ei — a fost formulată în 1891 de Koch —, iar cu ne-
uropatia situația este similară. Expresia unei neuropatii poate să
fie deci simpaticotonia, respectiv vagotonia, de legitimitatea aces­
tor concepte nu trebuie să ne îndoim (F. Curtius; F. Hoff; W. Vil­
linger). Corelarea dintre simpaticotonie și hipertiroidie este cunos­
cută: ele se intersectează.
Un caz ad hoc: doamna W. are 30 de ani. Vine la noi din cau­
za unor stări fobice. îndărătul lor se conturează o psihopatie
.
*
anancastică Dincolo de predispoziția psihopată se manifestă
însă și una neuropată, și anume sub forma unei simpaticotonii,

* Anancastic = obsesiv, obsesional. Psihopatia anancastică = psihopatie caracterizată prin

slăbirea simțului realului, tendința spre anxietate, ipohondrie, nehotărâre și impresio-
nabilitate. (A/, t.)

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

148 respectiv unei hipertiroidii: glanda tiroidă mărită — exoftal-
mie — tremur — tahicardie (frecvența pulsului 140) — slăbit (5
kg) — metabolismul bazai + 72%. Predispoziția psihopată și cea
neuropată reprezintă baza constituțională a nevrozei, căreia i se
asociază o bază dispozițională: cu doi ani în urmă, pacienta a
fost supusă unei strumectomii, ceea ce a adus după sine o dere­
glare vegetativă. în cele din urmă s-a ajuns — iar în acest fapt
vedem baza condițională — la o dezechilibrare vegetativă, după
ce pacienta a băut cu două luni înainte, contrar obiceiului ei, o
mocca tare, în urma căreia a avut un atac vegetativ de panică.
Acum dăm de o remarcabilă indicație anamnezică: „După pri­
mul atac de panică mi se făcea din nou teamă, la simplul gând."
De aici vedem că o anxietate anticipatorie reactivă pusese stăpâ­
nire pe angoasa vegetativă. O analiză existențială a cazului ec-
foriază acum, dincolo de predispoziția psihopată și de cea neu­
ropată și de baza constituțională, de cea dispozițională și de cea
condițională, fundalul existențial al nevrozei — pacienta îl ver­
balizează în felul următor: „E ca un mers mental în gol; atârn în aer,
totul mi se pare lipsit de sens; cel mai mult m-a ajutat întotdeauna dacă
trebuia să am grijă de cineva, dar acum sunt singură; vreau ca viața
mea să aibă din nou un sens." La aceste cuvinte nu mai este nici
pe departe vorba de comunicarea anamnezică a unei paciente.
Ce auzim dincolo de cuvinte este mai degrabă strigătul de dis­
perare al unui om. în contexte similare vorbim de o frustrare exis­
tențială. Astfel numim frustrarea voinței de sens, această cerință atât
de caracteristică omului a unei existențe cât se poate de pline de
sens. Frustrarea existențială nu este patologică, ci numai patoge­
nă, și nici măcar asta nu este obligatoriu, ci doar facultativ. Dar
oricând frustrarea existențială devine patogenă faptic, oricând
zadarnica pretenție de sens față de viață îmbolnăvește un om,

VIKTOR E. FRANKL
numim astfel de boli nevroze noogene... în cazul de mai sus ne- 149
vroza nu este însă una noogenă, ci una reactivă. Se vede totuși
cum toate formațiunile circulare despre care a fost vorba în tot
acest timp pot prolifera abia în ceea ce numim noi vacuum exis­
tențial, și nu-i altceva decât un vacuum existențial ceea ce încer­
ca pacienta să descrie în cuvintele citate mai sus. Dacă proliferă­
rile psihice „vacat" trebuie să fie anihilate, atunci vacuumul
existențial trebuie umplut. Abia când acest lucru este efectuat și
el chiar se desfășoară, terapia este realizabilă, iar nevroza este
perfect aptă de a fi depășită. Ceea ce trebuie îndrăznit și execu­
tat este pătrunderea în dimensiunea spirituală, implicarea spiri­
tualului în teoria și terapia nevrozelor. Și astfel e posibil ca și în
acest caz ceea ce importă, în sensul unei logoterapii — așa cum
numim o psihoterapie din direcția mentalului — să fie să lămu­
rim pacienta că nici destinul ei nu duce lipsa unui sens concret
și personal.
Să implice oare recursul nostru la dispoziția neuropată că de­
punem armele terapeutice și cădem pradă unui nihilism terape­
utic sau unui fatalism? într-un factum precum cel al unei simpa-
ticotonii, respectiv vagotonii nu vedem încă nici pe departe un
fatum. Oricât de agitat ar fi un simpaticoton, un alt simpaticoton
este, ieșind dintr-o predispoziție neuropată identică, nu agitat,
ci ager; el este, să-i zicem, treaz, ager... până în câmpul vizual pe­
riferic; aici se face aluzie la o lucrare ieșită din Policlinica de
Neurologie, de E. Bachstez și W. Schober, care „găsiseră izbitor
de des la acei țipi de pacienți cu reacții de amplificare puterni­
ce, extrem de ageri, de lucizi, veșnic în stare de alarmă, sensibili
și ușor excitabili, un câmp vizual deosebit de larg". In mod ana­
log, un vagoton este crispat și reținut — până la reținerea scau­
nului, în sensul unei constipații spastice —, în timp ce un alt va-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

150 goton poate fi reținut numai în sensul că stă calm și inactiv. Se
adeverește ceea ce spune Goethe în Anii de drumeție ai lui Wilhelm
Meister: „De la natură nu avem nici un defect care nu s-ar putea
transforma în virtute, nici o virtute care nu s-ar putea transfor­
ma în defect." Căci ceea ce face cineva din simpaticotonia, res­
pectiv vagotonia lui, cum o înglobează în viața lui, ce fel de via­
ță clădește pe ea, toate depind de persoana mentală și nu de
natura simpaticotonă, respectiv vagotonă a organismului său psi-
hofizic. în special, o constituție neuropată, respectiv psihopată
nu trebuie să devină manifestă clinic. Atât timp cât nici nu a de­
venit, nu avem de fapt dreptul să vorbim despre mai mult decât
o simplă labilitate constituțională nevrotică, respectiv psihică.
Dacă ne îndreptăm din nou atenția spre angoasa secundară,
ar mai fi de spus că ea nu este doar o angoasă reactivă, și anu­
me prima formă a angoasei reactive, ale cărei forme ulterioare le
vom mai cunoaște: sub forma anxietății de anxietate, angoasa re­
activă este una reflexivă, adică se poate delimita față de o angoa­
să tranzitivă, cum am dori să denumim angoasa fobică, fiind an­
goasa de ceva anume. Oricum ar sta lucrurile: cu timpul angoasa
caută mereu — și le și găsește de fiecare dată — un conținut și
un obiect concret; ea se concretizează, se condensează în jurul
conținutului și al obiectului ca un nucleu de condensare.
Dar conținutul și obiectul pot să și alterneze:
Gisela R., o pacientă în preclimacteriu, ni se adresează din ca­
uza unei astrafobii: se teme de fulgere. Într-adevăr, casa ei arse­
se în urma unui trăsnet care o lovise. La întrebarea de ce se teme
iarna, când nu fulgeră, pacienta răspunde: „Atunci nu sufăr de
teama de fulgere, ci de teama de cancer." Cu câțiva ani în urmă,
mama pacientei murise de cancer. Cancerul și trăsnetul deveni­
seră nucleele de condensare ale unei fobii alternante.

VIKTOR E. FRANKL
 Așa cum se poate întâmpla și invers, angoasa reflexivă poate 151
trece într-una tranzitivă: un pacient se teme de șef — atunci îi este
teamă să vorbească în fața șefului — atunci simte în genere anxie­
tate să vorbească — atunci are anxietate de anxietate. Un caz si­
milar: o pacientă suferă de cea mai severă eritrofobie
.
* Anamne­
ză sună astfel: mai întâi, pacienta roșește când mama ei vorbește
despre un anumit tânăr; apoi roșește și dacă vine vorba despre alți
tineri; mai târziu roșește și din alte motive; în cele din urmă nu
mai roșește doar în fața mamei ei, ci oricând se teme că va roși.
Pseudonevrozele somatogene nu le întâlnim numai în legă­
tură cu hipertiroidia, ci și cu hipocorticoza, la care nu se sem­
nalează o suprafuncție a glandei tiroide, ci o subfuncție a cap­
sulei suprarenale; urmarea este sindromul numit de noi
psih-adinamic, în prim-planul căruia stă depersonalizarea. Și
ea duce la ceva ce trece dincolo de pseudonevrozele somatoge­
ne, și anume la nevroza reactivă.32 Iarăși se întâmplă ca pacien­
tul să reacționeze cu anxietate față de lucrul ciudat care se pe­
trece cu el, față de acest element neliniștitor de care are parte:
față de depersonalizare; dar el nu reacționează la toate astea ca
pacientul hipertiroidic cu anxietate față de anumite efecte ale
stărilor sale, ci mai degrabă cu anxietate față de cauzele care ar
putea să zacă în spatele acestor stări. Și anume, cei mai mulți
pacienți se tem că ar putea fi vorba despre indiciile premergă­
toare sau chiar semnele unei boli mintale, despre prodromuri-
le sau chiar simptomele unei psihoze. Numim asta psihotofo-
bie, fobie de îmbolnăvire psihică. Astfel de pacienți se și văd
aterizând în paturi cu gratii și sfârșind în cămăși de forță.

* Eritrofobie sau ereutofobie = fenomen patologic care se manifestă prin roșirea feței. (A/, t.)
32 Cf. H. Kranz, Deutsche Zahnärztliche Zeitschrift!!, resp. Prothetik und Werkstoffkunde
5,105,1056: „Trăirile deînstrăinare și depersonalizare sunt întotdeauna extrem de ne­
liniștitoare"; „un factor perturbator constant al conștiinței noastre a Eului poate deveni
sursa unor considerabile reacții anormale de trăire interioară".

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

152 Iarăși se întâmplă să întâlnim un fenomen de potențare; căci de
la respectiva publicație a lui Haug se știe că depersonalizarea poa­
te fi provocată de o autoobservare forțată, și anume și la oamenii
normali. Vedem că așa cum anxietatea se potențează prin circuitul
anxietății anticipatorii reactive în anxietatea de anxietate, tot așa se
potențează și depersonalizarea, de îndată ce este smulsă în vârte­
jul autoobservării forțate și al psihotofobiei reactive.
Dar nu numai depersonalizarea ar putea deveni punctul de
cristalizare al unei psihotofobii. In următorul caz se vede că psi-
hotofobia se poate centra și pe altfel de situații.
Domnul Matthew N., 40 de ani, ni se adresează într-o stare
de agitație extremă, care persistă de săptămâni. Fusese două săp­
tămâni în detenție preventivă în legătură cu o problemă de co­
merț clandestin (istoricul bolii s-a derulat în epoca postbelică
imediată). S-a sărbătorit eliberarea din detenție, iar pacientul a
consumat, contrar obiceiului său, băuturi alcoolice în cantitate
mare. în consecință a avut o criză aparent vegetativă, asociată cu
o senzație anxioasă. Pacientul a încercat să-și stăpânească aceas­
tă senzație anxioasă, începând, tot contrar obiceiului său, să fu­
meze, drept care senzația anxioasă nu a făcut decât să se ampli­
fice și el a alunecat într-o stare vegetativă de excepție. Am auzit
mai devreme că angoasa caută și găsește un conținut și un obiect,
și nu ne va mira dacă vom auzi acum că pacientului îi trece de­
odată prin minte că un unchi de-al lui era bolnav mintal și un
altul a sfârșit sinucigându-se și că el însuși a fost într-o noapte
martorul unei scene în care cineva, evident bolnav psihic, a aler­
gat pe stradă în pijama și apoi s-a sinucis. Acum pacientul s-a te­
mut că agitația lui anxioasă inexplicabilă ar putea fi indiciul pre­
mergător, ba chiar semnul unei boli mintale și că și el ar putea,
în această stare de agitație, să încerce să se sinucidă. Pe scurt:

VIKTOR E. FRANKL
 153
—> criză veg. de angoasă —

circ. vit. somaticus

---------------- nicotină <-----------

-------- stare veg. de excepție <-

circ. vit. psychicus

> psihotofobie și fobie de suicid

Hg. 11

pacientul a dezvoltat o psihotofobie și o fobie de suicid, și la cer­

cul vicios somatic discutat mai înainte „angoasă — nicotină —
angoasă" se adaugă un circulus vitiosus psihic: disponibilitate an­
xioasă vegetativă — psihotofobie și fobie de suicid reactive —
agitație anxioasă (fig. 11).
în acest caz nu funcționează deci numai boala mintală, ci și
suicidul drept nucleu fobie de condensare.
Urmează un alt caz:
Doamna B. este în perioadă de lactație și are într-o zi o criză
vegetativă. Subiectiv, în prim-plan se află parestezii. Pacienta
vorbește despre „senzația de picioare ca de plumb". Acest indi­
ciu anamnezic este și cel care ne duce pe urma „endocrină"33, și
anume ne face să sondăm în direcție tetanoidă. Într-adevăr, se
înregistrează un chvostek ridicat pozitiv. Nu este necunoscut fap­
tul că pseudonevrozele se asociază cu o disponibilitate anxioasă
vegetativă; doar am indicat corelația cu claustrofobia a stărilor
ce intră în discuție. în cazul concret, disponibilitatea anxioasă

33 Cf. Beichl, Endokrinologische Spurenkunde.

Teoria și terapia nevrozelor • Schița teoriei nevrozelor

154 vegetativă nu duce la așa ceva; mai degrabă este evident că sen­
zația ciudată, neliniștitoare care o copleșise pe pacientă a deter­
minat-o să se teamă că stările ei ar putea degenera, că ea însăși
ar putea să-și piardă mințile (psihotofobie), că ar putea face vreo
prostie, vreun rău — vorbim în cazuri similare de o criminofo-
bie —, fie că își face ei ceva (în sensul fobiei de suicid), fie celui
literalmente cel mai apropiat: copilul (vorbim de o fobie de ho-
micid). Din toate astea se naște la pacientă anxietatea de a fi sin­
gură cu copilul, deci tot o claustrofobie, dar nu pe cale directă,
ci indirectă. Și în acest caz întâlnim, pe lângă circuitul psihic (dis­
ponibilitate anxioasă — anxietate anticipatorie — disponibilita­
te anxioasă), un circuit somatic; căci una dintre informațiile
anamnezice este următoarea: „De atâta anxietate am început să
respir ciudat." Nu greșim, desigur, dacă presupunem că pacien­
ta a început să hiperventileze și că hiperventilația i-a mărit și am­
plificat disponibilitatea anxioasă; căci până și cel mai sănătos om
poate fi condus într-o situație metabolică tetanoidă, de îndată ce
este stimulat să hiperventileze (fig. 12).

|
disponbilitate anxioasă anxietate anticipatorie

t I
I
hiperventilație disponibilitate anxioasă

Fig. 12

VIKTOR E. FRANKL
 în astfel de cazuri nu mai avem de-a face cu anxietatea de an- 155
xietate, ci mai degrabă facem cunoștință cu ceva nou: o anxieta­
te a pacientului față de sine însuși.

Anxietatea față de sine

Anxietatea pacientului că:
1. stările sale ar putea degenera
ar putea fi indiciul premergător
sau chiar semnul unei boli mintale... 1. psihotofobie

2. el însuși ar putea face vreo prostie,

vreun rău, și anume
a) lui însuși... a) fobie de suicid
sau 2. criminofobie
b) altora... b) fobie de homicid

b) Modele de reacție în nevroza obsesională

Fobiile menționate nu trebuie nicidecum să pornească numai

din domeniul somatic, ci pot porni și din cel psihic. Cu alte cu­
vinte: în sensul bazelor constitutive se poate dovedi nu doar o
predispoziție neuropată, ci și una psihopată, și anume psihopa­
tia anancastică este cea pe care, de la caz la caz, se altoiește una
sau alta dintre configurările anxietății pacientului față de sine în­
suși. Atunci se ajunge la idei apărute compulsiv în mintea pa­
cientului, iar reacția lui constă în temerea că ar putea transpune
în fapt ideile compulsive spontane care îi par absurde, că ar pu­
tea săvârși ceva din cauza lor:
Domnul G. (Policlinica de Neurologie, 19/1950) se teme că ar
putea suferi un atac cerebral, că ar putea face cancer, că și-ar

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

156 putea arunca copilul pe fereastră, că s-ar putea arunca în fața tre­
nului etc., etc.
Reacția pacientului constă acum în aceea că luptă contra idei­
lor compulsive care-i trec prin minte, că fuge înspre ele, dă nă­
vală peste ele, le asaltează, spre deosebire de cel care suferă de ne­
vroză de angoasă, care fuge în fața crizelor anxioase, fuge de ele; pe
scurt — acum dăm de modelul de reacție în nevroza de angoa­
să: în timp ce bolnavul de nevroză de angoasă o ia la fugă în fața an­
goasei, bolnavul de nevroză obsesională pornește lupta contra com­
pulsiei.

Criză anxioasă —> teamă în fața anxietății —> fuga de anxie­

tate —> nevroză de angoasă reactivă.

Idee spontană compulsivă —> anxietate în fața compulsiei —>

luptă împotriva compulsiei —> nevroză obsesională reactivă.

Dar presiunea produce contrapresiune, iar contrapresiunea întăreș­

te presiunea. Și, astfel este valabil și despre presiunea interioară
sub care se află pacientul, că prin contrapresiunea pe care o exer­
cită pacientul, ea este potențată într-o tensiune interioară foarte
înaltă, într-un mod nu diferit de cum se potențează anxietatea în
anxietate de anxietate.
Așa cum la constituția neuropată se adună reacția în nevroza
de angoasă, așa se adaugă la constituția psihopată reacția în ne­
vroza obsesională, dar nevroza obsesională reactivă se poate și
scădea din psihopatia anancastică. într-un cuvânt: reacția în ne­
vroza obsesională la psihopatia anancastică este reversibilă, se
poate anula. în locul luptei contra ideilor spontane compulsive
și năvalei peste ele, în locul activității proaste trebuie doar să

VIKTOR E. FRANKL
treacă pasivitatea corectă a pacientului, și ea poate să meargă atât 157

de departe, încât ideile compulsive cad pradă unui fel de atrofie

de inactivitate.34
Ceea ce importă de fiecare dată este ca pacientul să învețe să
mânuiască crizele anxioase sau ideile compulsive — la urma ur­
mei pe sine însuși — în modul corect. Cu cât pacientul se schim­
bă mai mult în acest sens, cu atât mai mult sistează lupta și nă­
vala propriu-zis patogenă peste ideile compulsive, și în cele din
urmă are loc o reducere a simptomelor compulsive la un minim
suportabil, la nucleul fatidic, iar nucleul este fatidic; doar este cu­
noscut faptul că electroencefalograma se dovedise a fi anorma­
lă la nevrozele compulsive, după Silvermann în 48,4, după Leo-
nardo în 53, după Hill și Waterson în 75% din cazuri, iar la
psihopatiile anancastice după Rockwell și Simons în 100% din
cazuri. în afară de asta, v. Dytfurth, pentru a lua în considerare
numai literatura recentă, a cercetat relațiile dintre nevroza obse-
sională și trunchiul cerebral, nu fără să se fi adeverit supozițiile
în acest sens ale altor autori. Dincolo de asta, Peter Hays („De-
termination of the Obsessional Personality"; American Journal of
Psychiatry 129, 217,1972) este de părere că aici e în joc și un fac­
tor ereditar: „Genetic predisposition is almost a sine qua non."
Noi nu suntem însă nici fataliști ereditari, nici mitologi ai cre­
ierului, și într-un factum precum cel al psihopatiei nu vedem încă
nici pe departe un fatum. La fel de puțin suntem niște nihiliști te­
rapeutici. Mai degrabă considerăm, și în domeniul psihopatiei,
că o psihoterapie țintită este foarte posibilă și necesară. Ne

34 Proasta activitate a nevroticului constă în lupta pentru plăcere a celui care suferă de ne­
vroză sexuală, respectiv în lupta celui care suferă de nevroză obsesională, în năvala lui
peste compulsie, iar proasta pasivitate în teama celui care suferă de nevroză de angoa­
să, în fuga lui din fața angoasei.

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

158 gândim aici la un fel de ortopedie psihică. Ceea ce trebuie elimi­
nat este că pacientul luptă împotriva ideilor compulsive care-i
vin. Numai că trebuie să avem în vedere că lupta împotriva com-
pulsiei are un motiv. Iar motivul rezidă în anxietatea de compul-
sie. Anxietatea poate fi lăsată fără obiect, prin aceea că le indi­
căm pacienților relativa imunitate față de psihoze pe care o are
tipul de caracter obsesional și că le mai atragem atenția că, prac­
tic, nu intră în discuție că nevroza trece într-o psihoză. Pe scurt:
psihotofobul obsesional se teme de ceva de care tocmai el ca bol­
nav psihotofob de nevroză obsesională nu are motiv să se tea­
mă. Asta nu-i valabil, firește, numai despre temerile psihotofo-
be, ci și despre cele criminofobe ale pacienților noștri.
Pentru a o ilustra pe baza unui exemplu concret, ne îndrep­
tăm din nou spre cazul instructiv al domnului Matthew N.:
Având în vedere psihotofobia lui și fobia lui de suicid, procede­
ul nostru se configurează ca atare: îi spunem pacientului fără
ocolișuri că a fost dintotdeauna pedant și scrupulos și îl între­
băm dacă nu a avut mereu obiceiul să controleze în mod repetat
dacă robinetul de gaz și ușa de la intrare sunt sută la sută închi­
se bine și, de îndată ce pacientul mirat ne răspunde afirmativ, îi
explicăm: „Vedeți, orice om se poate îmbolnăvi psihic, și unul
netarat ereditar; o singură categorie de oameni este, ce-i drept,
exceptată, ăștia sunt imuni la bolile psihice, și anume acei oa­
meni care au un caracter marcat de nevroza obsesională, care în­
clină deci spre diverse temeri compulsive sau chiar suferă de ele,
iar ceea ce ați indicat dumneavoastră mai devreme — numim
asta compulsie la repetiție și compulsie la control — sunt temeri
compulsive tipice. Așa că trebuie să vă distrug și să vă răpesc
iluziile: Nu puteți nicidecum să vă îmbolnăviți psihic... tocmai
dumneavoastră nu puteți!" Dacă vorbim așa cu pacientul, ni se

VIKTOR E. FRANKL
pare că auzim cum se rostogolesc pietrele care îi cad de pe ini- 159
mă. Ei bine, în 48 de ore starea lui se calmează, și după ani de
zile relatează, cu ocazia unei întâlniri întâmplătoare, că a rămas
de atunci complet fără simptome de boală.
Un actor se teme că l-ar putea lovi damblaua, că ar putea să
sufere de o tumoare cerebrală, că ar putea să înceapă se țipe pe
scenă etc., etc.; cu doi ani în urmă s-a rănit, după ce a ajuns pe
scenă, iar trei săptămâni mai încolo a trebuit să apară în același
rol și a avut o criză de amețeală; întrebat fiind, admite acum că
a avut o anxietate anticipatorie. Obiectiv, tensiunea arterială este
scăzută, ceea ce luăm imediat terapeutic în folosul nostru, atră-
gându-i atenția pacientului că, în ceea ce privește pericolul unui
atac cerebral, nu trebuie să-și facă griji. Dar mai mult decât atât:
i se arată că amețeala se explică prin hipotonie. Acum îl între­
băm pe pacient dacă a fost dintotdeauna pedant și scrupulos.
Răspunde afirmativ la această întrebare și este lămurit în mod
corespunzător (vezi mai sus). Dincolo de asta este sfătuit să-și
spună chiar înainte de următoarea apariție pe scenă: ieri am în­
ceput să urlu de două ori pe scenă, iar alaltăieri de trei ori; ei bine, as­
tăzi o să răcnesc de patru ori, și acum mă și duc s-o fac.
In cazul următor, medicul curant s-a putut limita psihotera-
peutic metodic la intenția paradoxală:
Domnul Wilhelm K. (Policlinica de Neurologie, 89/1956), 40
de ani. Cu 17 ani în urmă a fost copleșit deodată de teama de a
înnebuni. L-a invadat o teamă nemotivată, un sentiment până
atunci necunoscut, și la acest sentiment nou pentru el și-a spus:
asta-i probabil senzația când un om înnebunește. După ce l-a co­
pleșit această anxietate a chemat de la serviciu o ambulanță —
pacientul este inspector de poliție pe raion —, anunțând că cine­
va avusese o cădere nervoasă și trebuia să fie luat cu salvarea.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

160 Medicul i-a dat picături de valeriană și l-a dus acasă. „Din aceas­
tă zi am tot așteptat să înnebunesc. Și anume, mă aștept să fac
ceva ce face un nebun: aș putea sparge un geam sau vitrina unui
magazin. Când sunt singur cu copilul mă aștept să omor copilul
— cine te retine acum, mă întreb, dacă înnebunești acum și omori
copilul? Mi-e frică de poduri și de ferestre deschise; căci mă tem
că aș putea sări de acolo. Mi-e frică să nu mă arunc în fața unei
mașini care vine spre mine sau a unui tren de metrou. în fine,
mi-e frică să nu mă împușc. Pe stradă mă tem că aș putea face in­
farct sau congestie cerebrală sau mai știu eu ce. Adică mi-e tea­
mă să nu mă agit atât de tare, încât să mă lovească damblaua. Mă
aștept la toate astea deja de 17 ani. Mă observ tot timpul, nu pot
să uit de mine." în plus, se remarcă scrupulozitate, compulsie la
meditație excesivă, compulsia de a număra și un ceremonial com­
plicat pentru citit. „Mă descurc cu toate, serviciul merge lin, fără
asperități, dificultăți sau eforturi, căsnicia este foarte bună, viața
conjugală excelentă, copiii nu-mi produc griji și nu-mi este ruși­
ne cu ei." Pacientul a fost deja de două ori în tratament staționar
în spitale de boli mintale. De un an și jumătate este tratat psiho-
terapeutic de către un medic de specialitate orientat spre psiho­
logia individuală, ședințele având loc de trei ori pe săptămână.
„A detectat un complex de inferioritate în legătură cu părul meu
roșu și un instinct de autoafirmare." Pacientul este îndrumat te­
rapeutic să privească anxietatea în față, ba chiar să-i râdă în față.
Cu ajutorul intenției paradoxale pacientul este adus la nivelul de
a fi apt să-i ia anxietății sale apa de la moară.
Se dovedește35 că acea compulsie la repetiție atât de tipică ne­
vrozei obsesionale poate fi explicată printr-o insuficiență a sen­
35 V. E. Frankl, Ärztliche Seelsorge, ediția I, p. 158, Viena, 1946.

VIKTOR E. FRANKL
timentului de evidență36, iar compulsia la control printr-o insu­ 161

ficiență a siguranței instinctuale. E. Straus a arătat pe bună drep­

tate că pe bolnavul obsesional îl caracterizează o repulsie față de
orice provizorat. Nu mai puțin caracteristică este, în opinia noas­
tră, o intoleranță față de orice incidentalitate. Nimic nu are voie
să fie la întâmplare, acolo unde este vorba de cunoaștere și ni­
mic nu trebuie să fie provizoriu, când este vorba despre o deci­
zie. Totul trebuie să fie definit și să rămână definitiv. Bolnavul
obsesional ar prefera să dovedească totul, și ceea ce rațional nu
este absolut deloc dovedibil, de pildă propria existență sau chiar
realitatea lumii exterioare. Numai că lumea exterioară este pe cât
de indubitabilă, pe atât de nedovedibilă.
El încearcă să compenseze insuficiența cognitivă printr-o con-
știență excesivă, iar insuficiența decizională printr-o conștiincio­
zitate excesivă. în sfera cognitivă se ajunge la o hiperreflecție, la o
compulsie la observare, în timp ce în sfera decizională se ajunge
la o hiperacuzie a conștiinței morale. E suficient să-și dreagă conști­
ința morală glasul, ca pacientul să și perceapă un adevărat vuiet.
Bolnavul obsesional este animat de o dorință faustică, de o
voință de siguranță și perfecțiune sută la sută, de o luptă pentru
o cunoaștere sută la sută sigură și o decizie sută la sută corectă.
Asemeni lui Faust, el eșuează, căci simte că pentru om nimic nu
e perfect.
El încă nu renunță la lupta pentru o cunoaștere și o decizie
sută la sută; căci, așa cum la nevrozele de angoasă anxietatea se

36 Cf. Franciska S. (Policlinica de Neurologie, 550/1956), o pacientă căreia îi tăcuserăm lo-

botomie: „... am crezut întotdeauna că nu sunt eu aceea care stă în pat; trebuia să mă
urc atât de desîn pat, până ce am fost realmente eu; am crezut întotdeauna că nu sunt
eu cea care se bagă în pat, ci un vecin de cameră sau altcineva, și de aceea coboram iar
din pat, adesea timp de ore întregi... înainte puteam să încetez să mă spăl abia atunci
când reușeam să-mi bag bine în cap că eu sunt cea care este spălată..."

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

162 concretizează și se condensează în jurul conținutului și obiectu­
lui ca un nucleu de condensare, așa se retrage la nevrozele ob-
sesionale absolutismul la un pars pro toto (R. Bilz). El se limitea­
ză la un pseudoabsolut. Elevul cuminte se mulțumește cu niște
mâini absolut curate, vrednica gospodină cu o locuință absolut
curată, iar lucrătorul intelectual se arată satisfăcut cu ordinea37
absolută a mesei sale de lucru.
Ceea ce este important terapeutic este a-i construi bolnavului
o punte de aur care duce în cele din urmă la autosuspendarea
raționalismului. îi dăm pacientului să aibă cu el pe acest drum
lozinca: cel mai înțelept este să nu vrei să fii prea înțelept.
Ceea ce este important profilactic este o recomandare care
merge în direcția unei înfrângeri a voinței de perfecțiune, unei
renunțări la pretenția de cunoaștere sută la sută înțeleaptă și de
decizie sută la sută justă. Recomandarea a fost anticipată încă de
mult: „Nu fi peste măsură de drept și nici peste măsură de înțe­
lept, ca să nu-ți ieși din fire" (Ecclesiastul 7,16). Respectivul nu-și
iese chiar din fire, nu devine chiar nebun, bolnav mintal; dar cine
i-ar lua oare în nume de rău Bibliei dacă nu punea încă diagnos­
ticul diferențial între nevroză și psihoză?

c) Modele de reacție în nevroza sexuală

Am spus mai devreme că așa cum dorința este tatăl prover­

bial al gândului, tot așa este anxietatea mama evenimentului, în
speță a evenimentului bolii; acest lucru este cel puțin valabil pen­
tru așa-numita anxietate anticipatorie: un simptom în sine ino-

37 Unul dintre pacienții noștri s-a exprimat astfel: „«Locul meu sacru»... camera pe care nu­
mai eu însumi am curățat-o și în care numai eu pășesc. Totul se rotește în jurul ordinii
și curățeniei materiei atribuite mie, care nu mă slujește, ci căreia îi slujesc."

VIKTOR E. FRANKL
fensiv, trecător, produce o fobie corespunzătoare, respectiva fo- 163
bie consolidează simptomul, iar simptomul astfel consolidat nu
face decât să-i întărească pacientului și mai mult fobia. Cercul
vicios este închis. Dar nu există numai o anxietate anticipatorie
în acest sens general, ci și una într-un sens special. în acest sens
special deosebim: 1. anxietatea de anxietate, așa cum o întâlnim
în primul rând la nevrozele de angoasă și 2. anxietatea față de
sine însuși, așa cum iese la iveală mai cu seamă la nevrozele ob-
sesionale.
Și la nevrozele sexuale dăm de anxietatea anticipatorie, și anu­
me atât sub formă generală, cât și sub formă specială. în ceea ce
o privește pe prima, vedem tot mereu cum pacienții noștri de
sex masculin devin nesiguri pe performanța lor sexuală din ca­
uza unui singur, ca să nu zicem întâmplător, eșec sexual; odată
deveniți nesiguri, pune stăpânire pe ei anxietatea anticipatorie
în fața unei repetări a dereglării potenței. Nu rareori însă abia
atunci bate ceasul nașterii propriu-zise a nevrozei lor sexuale, și
anume așa încât abia anxietatea anticipatorie fixează de fapt deregla­
rea potenței sau, cu alte cuvinte: fixează acel unic eșec într-un
prim eșec.
Dacă ne întrebăm prin ce este la rândul ei produsă anxietatea
anticipatorie generală care fixează o dereglare a potenței, atunci
ar fi de spus: prin anxietatea anticipatorie specială a celui cu po­
tența dereglată, care constă în aceea că el se așteaptă să se aștep­
te ceva de la el... să se ceară ceva de la el. Iar de ceea ce se teme el
atât de mult este că se cere de la el o performanță — coitul —, și
tocmai acest caracter de provocare este cel care se răsfrânge atât de
patogen.
Provocarea inerentă coitului pentru cel care suferă de nevro­
ză sexuală obișnuiește să pornească de la trei instanțe:

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

164 1. de la partenera cu care urmează să aibă loc coabitarea,
2. de la situația în care urmează să aibă loc coabitarea și
3. de la însuși pacientul care intenționează coabitarea — nu
în ultimul rând din cauză că își pune în gând, își propune prea
mult coabitarea intenționată.
Ad. 1. Față de o parteneră pretențioasă, „plină de tempera­
ment", cel care suferă de nevroză sexuală se teme că nu va fi pe
măsura pretențiilor ei sexuale. într-un mod nu mai puțin tipic se
ajunge la această teamă dacă pacientul este mult mai în vârstă
decât partenera, și atunci se simte, în ceea ce privește performan­
ța lui sexuală, suprasolicitat, sau dacă ea este mai în vârstă decât
el, și atunci se simte inferior; căci presupune că ea are experien­
ță sexuală și se teme că ar compara randamentul lui sexual cu
cel al predecesorului său.
Ad. 2. Respectivul nu suportă să ajungă în situații care impli­
că o cerință în privință sexuală, deci, dacă pot spune așa, care
arată ca un „hic rhodus hic salta"; așa se întâmplă că un bărbat
care suferă de nevroză sexuală dă chix în mod tipic oricând se
duce la un hotel sau o cameră cu ora sau dă curs chiar numai
unei invitații care presupune cerința unei performanțe sexuale,
în timp ce același pacient, de îndată ce are ocazia să improvize­
ze coitul, nu este câtuși de puțin dereglat funcțional.
Ad. 3. Nu numai acel hic: „hic et hune" joacă un rol, după
cum s-a indicat deja când a fost vorba despre faptul că pentru
pacienții noștri cu potența dereglată este atât de caracteristic că-și
pun în gând, își propun coitul, pe scurt, că el este, ca să zicem
așa, programat. Dacă luăm, de exemplu, în considerare situația
în hotelul cu ora: acolo este valabilă deviza „cârpe — nu diem,
ci — horam". Pentru tipul nevrotic pe care-1 avem în vedere, tim­
pul înseamnă bani; acești bani trebuie să devină însă plăcere.

VIKTOR E. FRANKL
Ceea ce a investit acest tip nevrotic — de pildă în chiria într-un 165
cartier rău famat — , ceea ce a băgat, vrea să aducă un câștig,
vrea să renteze; numai că el uită că este în esență nerentabil; so­
coteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg; căci, cu cât ci­
neva este mai axat pe plăcere, cu atât îi trece ea mai repede, iar până la
urmă îi pier orice pofte.
în continuare vom dovedi și ilustra cazuistic cele de mai sus.
Ad. 1. Domnul W., revenit din prizonierat de război, va con­
stata că soția lui l-a înșelat; reacționează la acest incident cu slă­
birea potenței, ceea ce are ca urmare că soția îl părăsește, drept
care potența continuă să-i scadă; se căsătorește a doua oară; dar
și cea de-a doua soție îl înșală, tocmai din cauza potenței lui tot
mai scăzute; ea îi cere totuși să aibă raport sexual cu ea, îl ame­
nință că-1 va înșela mai departe dacă el continuă să rateze și pune
în aplicare în repetate rânduri această amenințare. Avem deci
de-a face, dacă vrem să-i zicem așa, cu o dereglare ginogenă de po­
tentă, care s-ar putea compara cu dereglările sexuale feminine
androgine, așa cum le-am denumit și descris în altă parte (să ne
gândim numai la cazurile frecvente de frigiditate la eiaculatio
praecox). O dereglare în mare parte ginogenă de potență există și
în cazul următor.
Ad. 2. Josef K. (Policlinica de Neurologie, 795/1953), 44 de ani,
a consultat deja zece medici de specialitate, fără rezultat. Antece­
dentele anamnezice: după un concediu de trei săptămâni venise
acasă, iar soția lui, contrar obiceiului ei, îl chemase în dormitorul
ei, ceea ce a fost suficient pentru a declanșa o (primă) dereglare
de potență, care a fost ulterior fixată, și anume prin lipsa de di­
băcie a soției: după ce a neglijat, o dată, să lase spontaneitatea și
inițiativa in sexualibus pacientului — a căror lipsă provocase de­
reglarea potenței — , a început acum să-i reproșeze dereglarea

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

166 potentei, greșeală din partea soției care a dus apoi la fixarea de­
reglării. Dereglarea ginogenă a potentei a fost inevitabilă.
Ad. 3. Georg S. (Policlinica de Neurologie, 632/1952), pacient
în vârstă de 43 de ani, care auzise ceva de genul unui climacte-
rium virile. Soția lui este gravidă, raportul sexual devine de aceea
neregulat, iar după naștere se ajunge în general numai la un coi-
tus interruptus. în vieneză există aici un cuvânt propriu: „achtge-
ben" [a fi atent, a băga de seamă]. Ei bine, cine trebuie să fie
atent, să bage de seamă, să se bage în seamă nu se poate dărui
cu adevărat, devine incapabil de a se dărui, și nu trebuie să ne
mire dacă asta are în caz concret consecința unei slăbiri a erec­
ției, care duce la rândul ei la o dispareunie
* a soției. După ce so­
ția a făcut greșeala să-i comunice pacientului incapacitatea ei de
a simți plăcere, acest circulus vitiosus ă deux a fost închis în sine.
Scăderea potenței masculine duce la o diminuare a orgasmului
feminin, iar această diminuare duce la o scădere mai mare a po­
tenței masculine (fig. 13).

I
(^potența < $ orgasm <

t________________ I circulus vitiosus ă deux

Fig. 13

în toate cazurile menționate de potență dereglată a fost vor­

ba despre nevroze sexuale reactive, deci despre un tip special de
dereglări psihogene ale potenței. Cum va arăta terapia? Mai în­
tâi trebuie să avem grijă ca pacientul să învețe să vadă în reacți-

Dureri violente în timpul contactului sexual, la femei. (N. t.)

VIKTOR E. FRANKL
ile la nevroza sexuală ceva ce este omenește38 de înțeles. Dinco- 167
lo de asta se pune problema de a despuia coitul de caracterul său
de provocare: în ceea ce privește situația, ea trebuie astfel configu­
rată, încât să rămână deschisă o retragere acoperită; în ceea ce
privește provocarea care pornește chiar de la pacient, el trebuie
determinat să nu-și propună programatic coabitarea, ci să se limite­
ze la tandrețuri rămase fragmentare, cum ar fi un preludiu se­
xual reciproc. Atunci coitul vine de la sine; atunci pacientul se
pune singur în fața acestui fait accompli. în fine, în ceea ce priveș­
te partenera și pretenția care pornește de la ea, ne vine în ajutor
un truc: îl convingem pe pacient să-i explice partenerei că i-am
fi pus deocamdată o interdicție strictă de coit; în realitate nu este
vorba despre o interdicție serioasă a acestei relații, ci ca pacien­
tul să nu se mai preocupe de fapt de asta pe termen scurt sau
lung și — eliberat acum de presiunea cerințelor sexuale așa cum
le simțise până atunci, până la emiterea aparentei interdicții de
coit, că-i veniseră dinspre parteneră — să vizeze o apropiere cres­
cândă de scopul pulsional, cu riscul să fie respins de parteneră,
tocmai din cauza aparentei interdicții a coifului. Cu cât este refu­
zat mai categoric, cu atât reușește mai mult.39
Eiaculatio praecox reprezintă un capitol în sine. Este cunoscu­
tă tendința de ejaculare precoce existentă deja fiziologic, așa cum
poate fi constatată și la bărbații normali, ca urmare a unui raport

38 Konrad Lorenz a determinat o femelă de pește luptător să nu se îndepărteze cochetă înot de

mascul la împerechere, ci să înoate energic spre el. Masculul a reacționat omenește: apara­
tul de împerechere i s-a închis pe cale reflexă [v. capitolul „Ce este logoterapia?", N. f.J.
39 0 singură dată ne-am lovit de greutăți: partenera pacientului insistase asupra actului sexu­
al, văzând în el singura dovadă de dragoste. în această situație ne-am gândit să-l sfătuim
pe pacient să-și învețe partenera că există un tip de madonă și un tip de târfa (S. Freud), iar
bărbații respectivi reacționează față de tipul de madonă—, tocmai pentru că nu-l doresc, ci
îl iubesc—, cu impotență. De atunciîncolo, soția pacientului a văzutîn dereglarea potenței
lui o dovadă a iubirii lui; iar potența ca atare și-a revenit în aceeași clipă.

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

168 sexual neregulat. Ea le dă de obicei de furcă abia atunci când i
se adaugă anxietatea anticipatorie reactivă. Din punct de vede­
re terapeutic, în aceste cazuri se recomandă să fie forțat coitus re-
petitus, chiar și cu prețul unui doping medicamentos corespun­
zător. (De aici rezultă cât ar fi de greșit să se administreze în
astfel de cazuri sedative.) De îndată ce se instalează la coitus re-
petitus o ejaculare cel puțin relativ întârziată, fie și numai din ca­
uza unei sugestii larvate medicamentos sau verbale ce vizează
asta, evenimentul reflex care fusese accelerat este din nou blo­
cat, iar anxietatea anticipatorie rămâne lipsită de obiect.
Ceea ce importă de fapt la pacientul care suferă de o ejacula­
re precoce este să se debaraseze de spermă și să descarce tensiu­
nea. într-un cuvânt, este vorba despre eliberarea de neplăcere, de­
spre plăcerea negativă a unei astfel de sloboziri. Asta vrea să zică
însă că este interesat în mod substanțial de restabilirea unei stări
psihice, adică pacientul care suferă de ejaculare precoce este orien­
tat spre stare, și nu spre obiect: obiectul a ceva precum iubirea nu
este văzut, de pildă. Și ce este obiectul iubirii? Persoana partene­
rului; căci a iubi înseamnă a putea să-i spui Tu (adică să observi
persoana) și, dincolo de asta, a putea să-i spui Da. în schimb, se­
xualitatea pacientului care suferă de ejaculare precoce este o se­
xualitate „care nu ține seamă de persoana" partenerului.
în timp ce eiaculatio praecox face abstracție de persoană, deci
de obiectul pulsional, pentru a o exprima psihanalitic, masturba­
rea face abstracție și de scopul pulsional: masturbare înseamnă,
ca să ne folosim de expresiile lui A. Moli, o renunțare la contrec-
tație — masturbantul mai este interesat doar de detumescență.
*

* Contrectatio = lat. atingere cu mâna; contrectation = engl., p.a: atingerea organelor se­
xuale ale sexului opus; detumescență = micșorare treptată a unei leziuni inflamatorii,
a unui organ erectil. (N. t.)

VIKTOR E. FRANKL
 Astfel, sexualitatea este lipsită de orice intenționalitate. Iar iu- 169
birea este intenționalitate pur și simplu. Se ajunge la dispariția
oricărei relații de la persoană la persoană, de la Eu la Tu. Astfel
se poate înțelege antropologic mahmureala post masturbationem.
Mai înainte s-a spus că pacientul care suferă de ejaculare pre­
coce este interesat de eliberarea neplăcerii, de plăcerea negativă,
în schimb, cel care are potența dereglată este interesat de plăce­
rea pozitivă. Am mai spus că tocmai deoarece este atât de axat pe
plăcere, îi și piere această plăcere. Pe scurt, principiul celui cu po­
tența dereglată este un principiu al plăcerii. Acesta eșuează din
cauza lui însuși, își stă singur în drum. Plăcerea face parte dintre lu­
crurile care trebuie să rămână un efect și nu pot fi plănuite; de ele ține
și somnul, despre care Dubois spune că este un porumbel care,
când fugi după el să-1 prinzi, își ia zborul. Și plăcerea este un efect,
care nu se lasă „prins". In mod analog spunea Kierkegaard că ușa
spre fericire se deschide în afară; ea ni se închide cu atât mai mult,
cu cât încercăm să dăm năvală peste fericire. Putem spune: goa­
na după fericire o sperie, lupta pentru plăcere o alungă. Mai ales
pacientul care suferă de nevroză sexuală este cel care gonește în
urma fericirii, care fuge după plăcere. Lupta pentru plăcere este ca­
racteristica modelului de reacție în nevroza sexuală. Avem de-a face
aici cu o intenție forțată a plăcerii sexuale și a orgasmului.
în nevrozele sexuale, intenției forțate i se asociază o reflecție
forțată, ambele fiind patogene: un exces atât de intenție, cât și de
atenție. Pacientul se observă pe sine, nu ține cont de parteneră,
nu-i dă nici o atenție, nu i se dă pe sine, iar toate astea prejudi­
ciază potența și orgasmul. Se ajunge la o hiperreflecție, după cum
am numit-o.
Un caz concret: Domnișoara S. (Policlinica de Neurologie) ni
se adresează din cauza frigidității. în copilărie pacienta a fost

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

170 abuzată sexual de propriul tată. Euristic procedăm însă de parcă
nu ar exista o traumă psihosexuală; întrebăm mai degrabă pacien­
ta dacă s-a așteptat cumva să fi fost vătămată prin incest, iar ea ne
confirmă supoziția, și anume că a stat în acest sens sub influența
unei lecturi considerate populare, care avea drept conținut o psih­
analiză interpretată vulgar. „Asta trebuie să se răzbune" — era
convingerea pacientei. Pe scurt, se stabilise o anxietate anticipato-
rie bibliogenă. Sub influența acestei anxietăți anticipatorii pacien­
ta era însă, oricând ajungea la intimitate cu partenerul ei, „la pân­
dă"; dar tocmai de aceea, atenția ei era împărțită între partener și
ea însăși. Asta îi zădărnicea însă deja orgasmul; căci în aceeași mă­
sură în care ne concentrăm asupra actului sexual suntem și inca­
pabili să ne dăruim, altfel spus: în locul obiectului iubirii, în cen­
trul atenției ajunge actul sexual. în cazul pacientei noastre s-a
provocat astfel sub influența anxietății anticipatorii bibliogene nu
numai o reflecție forțată a actului sexual — ci mai mult: și o inten­
ție forțată de plăceri sexuale —, intenția forțată a orgasmului; căci
pacienta voia, în fine, să se adeverească și să se confirme odată în
feminitatea ei. Se vorbește despre un tratament biblioterapeutic;
în cazul nostru încercarea unei autobiblioterapii dusese doar la o
nevroză bibliogenă. Terapia a luat în schimb la țintă intenția for-
tață și reflecția forțată. în acest sens am lămurit pacienta, pornind
de la comparația lui Dubois citată mai sus, că ceea ce este valabil
despre culcat este valabil și despre culcatul împreună. „Nu altfel
decât somnul", așa i-am explicat, „și fericirea în dragoste, pe care
o sondați într-un mod atât de încrâncenat și de forțat, se aseamă­
nă unei păsări care își ia zborul de îndată ce mâna dumneavoas­
tră se întinde s-o apuce. Nu vă gândiți la orgasm, și cu cât vă sin­
chisiți mai puțin de el, cu atât mai repede și mai devreme se va ivi
de la sine." Abstinendo obținere, așa sună maxima călăuzitoare a

VIKTOR E. FRANKL
unui ordin de călugări și, dacă nu ar suna blasfemie, am fi tentați 171
să le recomandăm pacienților noștri să respecte acest cuvânt înțe­
lept și acolo unde e în joc fericirea modestă a unei iubiri pămân­
tești. Am convins-o apoi pe pacienta noastră că nu aveam timp să
preiau tratamentul ei în acel moment și am chemat-o să revină
peste două luni. Până atunci să nu se preocupe însă de capacita­
tea, respectiv incapacitatea ei de a avea orgasm — chestiunea se
va discuta pe larg în cadrul tratamentului —, ci să-și îndrepte în
schimb cu atât mai mult atenția către partener în timpul raportu­
lui sexual. Iar desfășurarea ulterioară a lucrurilor mi-a dat drep­
tate. Ceea ce așteptasem s-a și întâmplat. Pacienta nu a revenit abia
după două luni, ci deja după două zile... vindecată. Simpla des­
prindere a atenției de la sine însăși, de la propria capacitate, res­
pectiv incapacitate de a avea orgasm — pe scurt: o dereflecție — și
dăruirea cu atât mai degajată față de partener fuseseră suficiente
ca să producă pentru prima dată orgasmul.
Două pandante masculine la cazul de mai sus.
Unul dintre pacienții noștri, care ne căutase din cauza unei
dereglări a potenței, ne-a comunicat un detaliu anamnezic: fuse­
se la Paris și căutase cu niște colegi de studii un local de noap­
te; în timp ce priveau ca vrăjiți pe scenă — unde se dansa în pie­
lea goală —, a fost foarte tulburat constatând că nu avea erecție.
Conform așteptărilor noastre s-a dovedit că pacientul nu privi­
se la scenă, ci fusese doar atent dacă are sau nu erecție.
Dr. Hermann N., 24 de ani, este căsătorit de trei săptămâni și
impotent. înainte de căsătorie nu a avut raport sexual cu soția.
Dintotdeauna i-au reușit doar actele sexuale improvizate. Primul
coit avut în viața lui nu reușise absolut deloc. „Mă urmăresc ex­
trem de atent cum e cu erecția... e ca lumea sau nu? Atunci ori­
ce excitare se duce, pentru că mă tot observ pe mine."

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

172 Patogeneza nevrozelor sexuale reactive constă nu în ultimul
rând în aceea că sexualitatea este transformată într-un simplu
mijloc pentru obținerea scopului. Asta aruncă o lumină nu doar
asupra necesităților terapeutice, ci și a posibilităților profilacti­
ce. Ceea ce înseamnă că este problematic ori de câte ori din via­
ța sexuală se face o tehnică sexuală.
Cel care suferă de nevroză sexuală denaturează și degradea­
ză sexualitatea la un simplu mijloc de plăcere, în timp ce în rea­
litate ea este un mijloc de exprimare, și anume mijlocul de expri­
mare al unei tendințe de iubire; însă în măsura în care el scoate
afară viața sexuală din entitatea vieții amoroase, în măsura în
care dezintegrează și izolează viața sexuală, în aceeași măsură
pierde acea ne-„mijloc"-ire, acea spontaneitate și degajare care
sunt condiția și premisa funcționării sexuale normale și de care
tocmai el ar avea atâta nevoie.
Sexualitatea omenească este întotdeauna mai mult decât sim­
plă sexualitate, în măsura în care este expresia unei aspirații de
iubire. Dacă nu-i așa, nici nu se ajunge la o voluptate sexuală de­
săvârșită. Maslow a remarcat odată: „The people who can't Iove
don't get the same kind of thrill out of sex as the people who can
Iove."
* Chiar dacă nu ar exista alte motive în acest sens, ar tre­
bui să pledăm deja și în interesul unei plăceri cât se poate de mari
pentru epuizarea potențialului omenesc care este inerent sexua­
lității, adică posibilitatea de a încarna iubirea, relația cea mai in­
timă și mai personală dintre oameni.
Cât de multă dreptate are Maslow reiese din concluziile a
20 000 de răspunsuri la 101 întrebări puse de revista Psychology
Today. A rezultat că dintre factorii care contribuie la o creștere

* Oamenii care nu pot iubi nu obțin aceiași fiori din sex ca oamenii care pot iubi.

VIKTOR E. FRANKL
maximă a potentei și a orgasmului, cel mai important a fost „ro- 173
manticism" (care înseamnă de la a fi îndrăgostit la a iubi).
Sexualitatea nu poate să fie, desigur, de la bun început ome­
nească. Ea este ceva ce împărtășește omul cu alte ființe. S-ar pu­
tea spune mai degrabă că sexualitatea omenească a devenit de fie­
care dată mai mult sau mai puțin omenească, s-a umanizat de
fiecare dată mai mult sau mai puțin. Într-adevăr, dezvoltarea și
maturizarea sexuală înaintează de-a lungul unei serii gradate,
din care se cristalizează trei stadii.
Este cunoscut faptul că Freud a introdus distincția dintre scop
pulsional și obiect al pulsiunii. De pe treapta nematură a sexua­
lității omenești se urmărește din pulsiune de fapt numai scopul,
și acesta este descărcarea excitației și tensiunii indiferent de ca­
lea pe care ajunge la ea. Și masturbarea o face. Dacă raportul se­
xual devine scopul pulsional, fiind astfel deja inclus și obiectul
pulsiunii, atunci s-a atins treapta matură.
Considerăm, în schimb, că omul care folosește un semen real­
mente numai în scopul descărcării de excitație și tensiune, de fapt
transformă funcțional într-un act onanist raportul sexual. Pacienții
noștri obișnuiesc să vorbească aici despre o „onanie asupra fe­
meii". Iar în opinia noastră, treapta matură este atinsă abia atunci
când unul nu se mai raportează la celălalt ca la un mijloc pentru
atingerea scopului, ca la un obiect, ci mai degrabă ca la un su­
biect. Pe treapta matură, relația este înălțată la nivel omenesc, din
relație devine o întâlnire, în cadrul căreia un partener este perce­
put de celălalt în umanitatea lui. Dacă însă nu este înțeles și trăit
de el numai în umanitatea lui, ci și în unicitatea și irepetabilita-
tea lui, atunci întâlnirea se transformă într-o relație de iubire.
Cine nu atinge treapta matură a sexualității omenești, ci ră­
mâne fixat pe treapta imatură, este incapabil să vadă în partener

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

174 un subiect unic și irepetabil, într-un cuvânt, o persoană. Dar nu
numai în privința persoanei partenerului ar fi de dorit, din per­
spectiva unei profilaxii a nevrozelor sexuale, cea mai bună „per-
sonare" posibilă a sexualității, ci și în privința propriei persoa­
ne. Dezvoltarea și maturizarea sexuală normală a omului duc la
o integrare accentuată a sexualității în angrenajul general al pro­
priei persoane. De aici rezultă că, invers, orice izolare a sexuali­
tății este contrară tuturor tendințelor de integrare, favorizând
astfel și tendințele nevrozante. Dezintegrarea sexualității — ie­
șirea ei tumultuoasă din contextul transsexual personal și inter­
personal — înseamnă, într-un cuvânt, o regresie.

VIKTOR E. FRANKL
5. NEVROZELE IATROGENE 175

Nevrozele iatrogene alcătuiesc, ca să zicem așa, o subgrupă a

nevrozelor reactive. Numim nevroze iatrogene acele stări pato­
logice (predominant nevrotice), la care se dovedește ulterior că
medicul — iarpo<; — a constituit factorul patogen. Această pato-
geneză care pornește de la medic se bazează acum, în esență, pe
anxietatea anticipatorie; cel puțin acesta este cazul, dacă abia an­
xietatea anticipatorie fixează respectivul simptom. Mai sus am
citat niște cuvinte pe care le-a rostit F.D. Roosevelt, chiar dacă în­
tr-un cu totul alt context, și care sunt valabile și în acesta: de ni­
mic nu trebuie să ne temem atât de mult ca de însăși teama. Din­
colo de asta însă, nu sunt multe mai de temut decât acei medici
care au ajuns, în cultivarea nevrozelor iatrogene, din cauza afir­
mațiilor lor nechibzuite sau necontrolate față de pacienții lor, la
o asemenea măiestrie, încât am putea vorbi de ei, pe drept cu­
vânt, ca de niște iatrogenii.
Dacă ne îndreptăm acum spre problema profilaxiei posibile a
nevrozelor iatrogene, se poate spune că aceasta trebuie să înceapă
deja cu anamneza. Aici este indicat mai cu seamă să lași pacientul
să vorbească și să-l faci astfel părtaș la lucrul bun pe care îl repre­
zintă deja simpla exprimare ca atare: ea-1 face pe pacient să-și obiec­
tiveze simptomul și totodată să se distanțeze chiar el de simptom.
La fel de temeinic ca anamneza, respectiv exprimarea ei, tre­
buie configurată starea pacientului: cercetarea trebuie să fie una
ostentativ temeinică — exactitatea ei ar trebui predemonstrată
pacientului. Nu avem în nici un caz voie să îi bagatelizăm afec­
țiunile și să le considerăm numai nevrotice sau chiar închipuite,
autosugestionate. Nu ne putem feri de impresia că astfel de afir­
mații pline de nemulțumire ar fi doar urmarea furiei pe

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

176 cercetarea anevoioasă care s-a soldat cu un rezultat negativ: me­
dicul își revarsă acum această furie asupra bolnavului, care este
etichetat pe cât posibil ca isteric. Isteria este identificată însă de
către fiecare pacient cu simularea și resimțită drept categoric jig­
nitoare. La plângerile care nu au la bază o cauză organică dove-
dibilă, vom încerca să îl lămurim pe pacient, de pildă, în felul ur­
mător: „Dumneavoastră nu vă imaginați absolut nimic... ceea ce
simțiți simțiți cu adevărat... nici nu vreau să vă scot asta din cap;
dar din fericire nu aveți o boală organică, așa că, deși starea dum­
neavoastră este neplăcută, ea este lipsită de pericol, ceea ce este
oricum mai bine decât situația inversă/' în timp ce prin orice fel
de bagatelizare nu facem decât să-i inducem o atitudine de pro­
test pacientului, în acest mod reușim mai curând să-i desprin­
dem atenția de la simptomul subiectiv. Dar adesea posibila vin­
decare zace mult mai puțin într-o dizolvare a simptomului, cât
mai degrabă tocmai în această desprindere a atenției, a cărei
acordare — tot iatrogenă — era realmente patogenă.
Important nu este de fiecare dată numai să facem pacientul
să vorbească, ci să-1 facem să vorbească și să tot vorbească. Iar
aici importă să-1 facem să vorbească germană, respectiv să ger­
manizeze termenii de specialitate străini. Astfel, cunosc cazul
unei paciente care asigura cu tărie că știe exact cât este de bol­
navă: suferă de un „corpulmo", o citise pe o adeverință, dar nu
remarcase observația „o.B." [„ohne Befund", fără boală consta-
tabilă, fără diagnostic, N. f.].
în fine, nu trebuie numai vorbit, ci în unele situații și tăcut.
Deși meșteșugul psihoterapeutic a fost numit odată de cineva
supărat „limbuție", psihoterapeutul și medicul generalist trebuie
să poată și să-și țină gura. Nu este nicidecum justificat că „ceea
ce nu putem să diagnosticăm considerăm nevroză". Pe lângă

VIKTOR E. FRANKL
cerința: nu se pune un diagnostic de nevroză per exclusionem, W7
apare și o a doua: nu se pune un diagnostic ex iuvantibus. Cunosc
printre alte cazuri asemănătoare pe cel al unei paciente care se
plângea de dureri, afecțiunile ei dovedind o amprentă marcat is­
terică; o injecție cu ser fiziologic (din sare de bucătărie) — l-aș
denumi în acest caz mai curând „ser psihologic" — a și avut un
rezultat prompt. Cu toate acestea s-a cerut un control radiologie
și din el a reieșit o metastază Ca.
Niciodată nu ar trebui pus un diagnostic ă tout prix, căci toc­
mai astfel de diagnostice de derută se răsfrâng adesea nevrozant.
Să ne amintim de remarca adecvată a lui Karl Kraus, care spu­
nea în acest context: una dintre bolile cele mai răspândite este
diagnosticul.
La fel de dăunătoare ca vorbăria excesivă poate fi uneori și
tăcerea; anume atunci când medicul face prea tare pe misterio­
sul și, chiar dacă este bine intenționat, trece total sub tăcere o
constatare medicală negativă. Bolnavul nu știe atunci prea bine
ce se întâmplă cu el și tinde să presupună mai degrabă ceva rău.
De aceea se recomandă ca și rezultatul negativ al unei investiga­
ții să-i fie dezvăluit ca atare în mod expres pacientului.
Acest lucru nu numai că-1 interesează cât de cât pe psihiatru,
dar îl interesează chiar în primul rând. Gândiți-vă doar că printre
fobiile iatrogene se numără și psihotofobia și că ea este mai larg
răspândită decât o cred unii. Iar pe deasupra tocmai tipurile de ca­
racter care suferă de nevroză obsesională sunt cele care reacționea­
ză la trăirile lor bolnăvicioase cu psihotofobie; medicului curant
nu-i este însă îngăduit să o mai și alimenteze, din contră, ar trebui
să întâmpine psihotofobia cu măsuri corespunzătoare, și printre
acestea se află observația făcută pacientului că tocmai nevroza ob­
sesională conferă o anume imunitate în fața bolii psihotice.

Teoria și terapia nevrozelor« Schița teoriei nevrozelor

178 Gertrude H. (Policlinica de Neurologie, prot. amb. nr. 694 ex
1951), 25 de ani. Medicinistă și soție de medic. Pseudonevroză
suprapusă iatrogen cu trăsături agorafobe, ulterior psihotofobe
și criminofobe. Agorafobie foarte gravă și tremurat. Pierdere în
greutate de 15 kg în ultima jumătate de an. MB + 31%. Povesteș­
te că de când s-a dus la psihiatru s-au declanșat toate celelalte
fobii: „Sabia lui Damocles a nebuniei incipiente stătea peste via­
ța mea. Am încercat să mă obișnuiesc cu ea, și anume cu schizo­
frenia. L-am întrebat pe soțul meu în treacăt: Ce se întâmplă de
fapt cu oamenii schizofrenici, trebuie să trăiască mereu în ospi­
cii? — Numai dacă devin primejdioși pentru societate, a fost răs­
punsul lui. înlăuntrul meu s-a pornit atunci o adevărată frică in­
fernală de mine însămi, frica să nu devin un pericol pentru
societate. Mi-era teamă să privesc orice cuțit și orice ciocan, în­
grijorată fiind să nu devin deodată o criminală, dacă tocmai mi
se declanșa nebunia. Mă și vedeam închisă într-o celulă pe via­
ță, despărțită de cei doi băieței ai mei, care poartă și ei eventual
acest final cumplit în ei."
Știm de la Haug că autoobservarea forțată este menită deja ea
însăși să ducă la fenomene anormale, cum ar fi cele de deperso­
nalizare, pe care pune apoi imediat stăpânire psihotofobia. Ten­
dința la o autoobservare exagerată nu trebuie să fie însă patolo­
gică în sine; mai degrabă există, de pildă, în pubertate în mod
fiziologic, dar apare eventual și condiționată profesional, și anu­
me la studenții la psihologie și psihiatrie: vorbăria derutantă de­
spre clivajul conștiinței, nebunia de clivaj40, clivajul personalită-

40 Termenul acesta își datorează apariția vechii psihologii asociative, sub a cărei influen­
ță s-a gândit Eugen Bleulerîn cazul schizofreniei la o autonomizare, deci o scindare a
complexelor asociative. Nu este însă nicidecum adevărat că această boală mintală este
asociată cu o scindare reală a personalității sau că esența ei ar trebui văzută în asta.

VIKTOR E. FRANKL
ții etc. îi face să vadă curând „strigoi", de pildă în sensul piesei 179

cu același nume de Ibsen. Astfel, o studentă la psihologie m-a în­

trebat odată dacă nu este posibil ca baza îmbolnăvirii ulterioare
a fratelui ei, care suferea Într-adevăr de schizofrenie, să o fi pus
o traumă craniană din copilărie: în timpul unei bătăi, un coleg
de școală îl lovise în cap cu o planșetă de desen, poate că îi scin­
dase atunci personalitatea.
Și despre terapie este valabil: nu se face terapie ă tont yrix. Nu
se face terapie ut aliquid fieri videatur. Un tratament fizic sau lo­
cal inutil în acest sens contribuie doar la fixarea simptomelor care
sunt de mult timp numai nevrotice. Cunosc cazul unei paciente
elvețiene care era psihic complet normală și se tratase ani de zile
la o psihanalistă numai pentru că cea din urmă o amenințase că
Se-ul, inconștientul, se va răzbuna altminteri pe ea, îi va invada,
ataca prin surprindere și înfrânge într-o zi conștiința. De ce se
supusese de fapt analizei? Pur și simplu pentru că prietena ei —
foarte bogată — îi spusese odată că merge la analiză, că îi face
foarte bine și că și ea ar trebui să se ducă neapărat la analiză.
Hans H., 35 de ani. Cu doi ani în urmă, după o boală în care
avusese febră, a apărut prima dată o dereglare în mersul lui. A
fost internat de două ori într-o secție de neurologie, unde a fost
considerat prima dată suspect de scleroză multiplă, a doua oară
însă, datorită efectului terapeutic favorabil al razelor de înaltă
frecvență, s-a presupus un tablou funcțional de stare. Un specia­
list neurolog care-1 trata și el a prescris injecții cu hormoni. To­
tul fără efect. Acum pacientul s-a dus să-1 trateze un vraci. Pa­
cientul manifestă o dereglare a mersului, care amintește oarecum
de cea a unui caz grav de distrofie musculară Erb; nu poate să
meargă decât cu ajutorul a două cârje. Dar constatarea neurolo­
gică obiectivă iese mereu negativă. Pacientul apare acum într-un

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

180 curs al meu ca să fac o demonstrație pe el și i se promite că i se
va injecta „un ser" care, după cum ar putea confirma auditoriul,
ar fi avut deja un efect excelent în alte cazuri. I se injectează în­
cet 5 ccm de pentotal de sodiu (dozare mai slabă) pacientului și
este întrebat continuu în legătură cu senzațiile subiective. Ne
spune că simte un gol în cap, ceea ce luăm imediat în folosul nos­
tru, explicându-i că golul în cap provine din faptul că acum toa­
tă „forța nervoasă" coboară de la creier în picioare, iar curând
va simți cum „forța de viață" i se „concentrează" în picioare; oare
nu simte deja? „Ba da, însă deocamdată numai în coapse." După
câteva minute — pe care le umplu cu sugestii verbale „larvate"
corespunzătoare, dar numai indirecte — pacientul indică în sfâr­
șit că „forța nervoasă" a atins porțiunile distale ale extremități­
lor inferioare. Este ridicat în capul oaselor, i se trasează să se ri­
dice în picioare și să meargă de colo colo prin sala de curs; este
asigurat că va reuși fără probleme... și reușește: fără cârje și, după
ceva ezitări, respectiv încurajări sugestive, chiar și fără sprijin,
merge foarte normal și se aruncă radiind de bucurie în brațele
soției lui care ne însoțise. Iși ia rămas-bun de la noi și îi mulțu­
mește pentru „vindecarea miraculoasă" acelui coleg care îi făcu­
se injecția.
Un ultim cuvânt despre terapia nevrozelor iatrogene: ea tre­
buie să pornească de la faptul că îl face pe pacient să înțeleagă
ceea ce s-a accentuat mai sus: ce rol joacă anxietatea anticipato-
rie în apariția bolii și ce importanță îi revine autoobservației for­
țate, care poate să perturbe ca atare toate funcțiile reglate auto­
mat. Simpla cârmire a atenției, deci autoobservarea forțată, este
deja în sine capabilă să conștientizeze senzațiile subliminale.
Orice lămurire în această direcție se va răsfrânge total în sens
terapeutic, dacă nu omitem aici ceva: să-i dăm de înțeles pacien­

VIKTOR E. FRANKL
tului că, la urma-urmei, mecanismul propriu-zis patogen al an- 181
xietății anticipatorii care se află la baza afecțiunilor lui iatro-
gen-nevrotice este un lucru pe care-1 putem concepe drept per­
fect omenesc și pe care încă nici nu trebuie să-1 considerăm ca
fiind patologic în sine. Atunci nici nu va mai continua să se sim­
tă stigmatizat, iar tuturor temerilor iatrogene le va fi retrasă baza.

Teoria și terapia nevrozelor • Schița teoriei nevrozelor

182 6. NEVROZELE PSIHOGENE

Psihogeneza nevrozelor autentice nu înseamnă nicidecum,

așa cum se crede adesea, că respectiva nevroză este condiționa­
tă de o traumă psihică sau de un conflict psihic. Acestea nu sunt
aproape niciodată cauza ultimă și propriu-zisă a îmbolnăvirii
respective. Dacă o traumă psihică, adică o trăire grea, se răsfrân­
ge asupra unui om lezându-1, deci cu efect vătămător pe termen
lung, depinde în fiecare caz de acel om, de întreaga lui structu­
ră de caracter, așadar nu de trăirea în sine de care a avut parte.
Deja întemeietorul psihologiei individuale, Alfred Adler, obiș­
nuia să spună: experiențele le face omul — înțelegând prin aceas­
ta că de om depinde dacă și cum se lasă influențat în genere de
mediu.
Nu orice conflict trebuie să și fie patogen și să ducă la o îm­
bolnăvire psihică, ci este necesar să se dovedească și că acel con­
flict eventual detectat este patogen, căci numai atunci respecti­
va boală este psihogenă.
Astfel, în secția noastră a fost repartizat un caz care fusese in­
vestigat prin narcoanaliză și tratat altundeva timp de luni de zile,
cu rezultatul că ar fi vorba despre o boală psihogenă pe baza unui
conflict conjugal, despre care s-a mai și afirmat că este de neînlă­
turat. In realitate nu era vorba, după cum a reieșit curând la noi,
despre o boală psihogenă, ci una doar funcțională, deci despre ceea
ce noi înșine numim pseudonevroză; Într-adevăr, pacienta nu a mai
prezentat nici un fel de simptome de boală după câteva injecții cu
dihidroergotamină, așa că în cele din urmă a putut face față, după
restabilirea sănătății ei, și conflictului conjugal în toate aspectele
lui. Acest conflict era deci prezent incontestabil, ce-i drept, dar toc­
mai că nu patogen, și de aceea boala pacientei noastre nu era psi­

VIKTOR E. FRANKL
hogenă. Dacă orice conflict conjugal ar fi deja patogen în sine, 183
atunci poate că 90% din persoanele căsătorite ar fi nevrotice.
împotriva patogenezei majorității conflictelor pledează deja ubi­
cuitatea lor. In ceea ce privește însă traumele psihice, Kloos crede
că „se pot dovedi, cu ceva dibăcie și artă interpretativă, în fiecare
viață omenească". Eu cred că nu ar fi nevoie aici nici măcar de di­
băcie. Pentru a verifica această afirmație a mea chiar față de mine
însumi am făcut un sondaj în acest sens și i-am dat colaboratoarei
mele Lotte Bodendorfer sarcina să observe 10 cazuri din activita­
tea noastră psihoterapeutică ambulatorie în privința chestiunii:
pentru ce conflicte, probleme și traume psihice s-a putut elimina
anamnezicul. Rezultatul numeric a fost: 20. Aceste 20 de conflicte,
probleme și traume psihice etc. au fost rânduite acum pe catego­
rii, după care un șir tot neselecționat de 10 cazuri din stația noastră
de neurologie care nu frapau psihic deloc, au fost examinate atent,
respectiv explorate în același sens, adică la acești bolnavi somatic
s-a sondat după aceleași probleme etc. Rezultatul lor numeric s-a
soldat cu 51. Aceste persoane neîmbolnăvite nevrotic avuseseră
deci de trăit chiar mai multe traume psihice etc. și, pentru a mă fo­
losi de o expresie a lui Speer, le putuseră „prelucra". Nici o mira­
re că boala lor somatică a avut ca urmare în mod necesar o abun­
dență de probleme. Niște trăiri similare și tot atât de severe îi
dăunaseră deci psihic uneia dintre grupe pe când celeilalte nu; așa­
dar, situația nu putea să fi depins de trăirea ca atare, de mediu, ci
de omul în parte și de atitudinea lui față de cele trăite de el.
Nu ar avea deci absolut nici un rost să facem profilaxia nevro­
zelor, așadar să vrem să ferim oamenii de această boală psihică scu-
tindu-i de orice conflict și înlăturându-le toate greutățile din drum.
Din contră, ar fi mai degrabă util și indicat să întărim la timp, ca să
zicem așa, oamenii psihic. Ar fi eronat mai ales să suprapreciem în

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

184 importanța ei patogenă încărcătura psihică prin probleme; căci este
o realitate experimentală veche că situațiile de nevoie și criză exte­
rioară se asociază în general cu o diminuare a bolilor nevrotice, și
chiar și în viața individului se vede frecvent că o încărcare în sen­
sul de solicitare se răsfrânge psihic mai degrabă pozitiv asupra să­
nătății. Obișnuiesc să compar mereu această situație cu cea a unei
clădiri șubrede care poate fi sprijinită și consolidată prin faptul că
este încărcată. Și invers, se vede adesea și că tocmai situațiile de des­
povărare, adică, să zicem, de eliberare dintr-o presiune psihică lun­
gă și grea, sunt periculoase din punctul de vedere al igienei psihi­
ce. Să ne gândim numai la situații precum eliberarea din captivitate.
Nu sunt puțini cei care abia atunci, deci abia după eliberarea lor, au
trăit adevărata criză psihică, pe când în timpul captivității au fost
forțați tocmai de această presiune exterioară și interioară și au fost
și în stare să dea din ei ce-i mai bun și să realizeze tot posibilul, atât
fizic, cât și moral. De îndată ce presiunea scade, mai cu seamă dacă
acest lucru se produce dintr-odată, eliberarea bruscă de presiune
pune omul în pericol, iar aceste raporturi amintesc într-un anume
sens de boala Caisson, la care un scufundător care este adus prea
repede sus din adâncime se poate îmbolnăvi grav din cauza scăde­
rii bruște a presiunii atmosferice produse concomitent.
Noi înșine41 și mai târziu Walter Schulte42, Manfred Pflanz
și Thure v. Uexküll43 am putut arăta că brusca despovărare

41 Vezi Ärztliche Seelsorge, p. 81, ediția I, Viena, 1946. „Despovărarea de presiunea psihi­
că înseamnă o primejdie."
42 Vezi Der Nervenarzt22,140,1951, și Acta Neuroveg. 4, 503,1952: „Perioada descărcării
după o supraîncărcare anterioară pare să fie pentru apariția și manifestarea tulburări­
lor vegetative, și nu numai ale acestora, ca un punct de vijelie care abundă uneori în eve­
nimente mai mult decât însăși perioada de încărcare."
43 Vezi Klinische Wochenschrift 30, 414,1952: „Nu numai așa-ziseleîncărcări, ci și exact
opusul lor, și anume brusca încetare a unor situații apăsătoare psihic și obositoare fizic
pot să ducă la tulburări, care se manifestă și pe plan somatic.

VIKTOR E. FRANKL
poate fi cel puțin la fel de patogenă ca și încărcarea, deci stre- 185
sul.44
Și mai mult decât încărcătura psihică este, în ceea ce privește
etiologia bolilor nevrotice, importantă o încărcătură ereditară, iar
școala Kretschmer nu pregetă să atragă atenția, îndreptățit, că și
complexele își pot dezvolta patogenitatea abia pe un teren con­
stituțional corespunzător. Ernst Kretschmer indică pe drept cu­
vânt cum constituția este cea care decide dacă un complex devi­
ne sau nu patogen, ba chiar cum constituția își creează, nu rareori,
„conflictele ea singură" — nu în ultimul rând, așa cum a putut
arăta Wolfgang Kretschmer, prin „influența potențatoare a inter­
acțiunilor constituționale din cadrul familiei". După Kurt Schnei­
der, nevrozele se dezvoltă întotdeauna pe terenul unor persona­
lități psihopate. Pe scurt: se dovedește că nici măcar nevrozele
autentice, adică psihogene, nu sunt total psihogene.
Toate aceste elemente ar trebui să ne rețină și în ceea ce pri­
vește această categorie a unor boli (nici psihosomatice, nici func­
ționale, nici reactive, ci) în sensul mai restrâns al cuvântului, ne­
vrotice, și anume psihogene, să luăm această psihogeneză prea
literal. Această rezervă în privință etiologică trebuie cu atât mai
puțin să fie o supărare și să producă nemulțumire, cu cât nu sun­
tem nicidecum gata să tragem din ea cine știe ce concluzii fata­
liste. Considerăm, în schimb, că un fel de ortopedie psihică este
foarte posibilă. Căci nici acolo unde tindem să stipulăm o bază

Uneori, dispariția încărcărilor poate fi la fel de importantă ca și o încărcare excesivă. Prezen­

ța unui scop care ține forțele și dorințele omului sub tensiune are efect antipatogen. Anti-
patogen acționează și cultivarea unui scop, abordarea unei sarcini. Un mod energetic de
contemplare nu ajunge. Mai adecvat pentru legăturile create este conceptul de lipsă de sens."
44 Cf. cazul unui coleg care a fost solicitat, pe când se afla într-o stare gravă de epuizare și
de surmenaj, să se alăture unei expediții salvamontiste, care dura câteva ore; imediat
după ce și-a îndeplinit obligațiile medicale, a colabat și doar cu efort a putut ajunge în
siguranță în zona stâncoasă (vezi p. 125).

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

186 psihopato-constituțională chiar și în ceea ce privește bolile „psi­
hogene" — și în acest sens și în ceea ce privește nevrozele — ,
asta nu înseamnă încă nici pe departe că nu mai există destulă
libertate de acțiune pentru intervenția noastră psihoterapeutică.
Ba mai mult decât atât: exact atunci când prezentăm și admi­
tem sâmburele fatalist al unei constituții psihopate, de pildă al
psihopatiei anancastice, ca atare, deci ca fatalist, și față de pa­
cient, exact atunci vom putea corecta acea atitudine eronată față
de acest destin și vom putea obține deja astfel o reușită terape­
utică optimă, în măsura în care reducem suferința la un minim
inevitabil. Doar știm, de pildă, despre simptomele nevrozei ob-
sesionale — cât de mult contribuie lupta zadarnică a pacientu­
lui împotriva simptomului — ca acesta să fie cu atât mai chinui­
tor, dacă nu cumva abia ea îl fixează.
Baza psihopat-constituțională a nevrozelor este, așadar, pe de­
plin compensabilă (pedagogic și terapeutic); după cum nevroza
în genere nu este poate nimic altceva decât un „fenomen de de­
compensam", decompensarea unei „constituții insuficiente"
(Ernst Kretschmer). Uneori poate fi vorba de a-i mijloci prin lo-
goterapie bolnavului acel sprijin mental deosebit de ferm, de care
omul sănătos obișnuit are mai puțină nevoie, dar care îi este în
mod stringent necesar omului nesigur psihic, tocmai pentru a-i
compensa nesiguranța. O dată în viață stă orice psihopat la răs­
crucea acestei decizii dintre predispoziția pură, pe de o parte, și
cristalizarea ei în psihopatie propriu-zisă, pe de alta. înaintea
acestei decizii el încă nici nu ar trebui numit de fapt psihopat:
am putea desemna, în opoziție cu psihopatia, drept „psiholabi-

Vezi Hermann Buhl: „Nu rareori alpiniștii salvați morîn timpul transportului pe targa,
pur și simplu din cauză că forțele lor de apărare încordate împotriva primejdiei cedea­
ză prea repede."

VIKTOR E. FRANKL
litate" acel „ce" din care psihopatia lui abia se dezvoltă, se poa- 187
te dezvolta, dar nu trebuie să se dezvolte.
După această rezervă în sens etiologic, această reseroatio menta-
lis în privința psihogenezei nevrozelor psihogene, deci a acelora în
sensul mai restrâns al cuvântului, să ne îndreptăm spre cazuistică:
Maria... suferă de un tic care este legat de situație: Oricând tre­
buie să fie fotografiată, ea fiind actriță de film, își aruncă invo­
luntar capul spre spate; ea se mișca deci totuși — se împotriveș­
te mișcându-se; Într-adevăr, ticul ei reprezintă — în sensul
„reprezentanței simbolice" (E. Straus) — un gest de împotrivire;
față de ce se revoltă? O narcoanaliză rămâne fără efect. Dar a
doua zi, la consultație, pacienta își amintește — fără narcoanali­
ză — că ticul a apărut pentru prima dată când a fost de față la fo­
tografiere un coleg cu care-și înșelase în noaptea din ajun soțul;
în cele din urmă îi trece prin minte că efectiv, pentru prima oară,
ticul a apărut când, în timpul unei fotografieri, mama ei s-a așe­
zat în fața ei. Din continuarea anamnezei reies următoarele: „Tata
a spus: «Maria, vino la mine pe genunchi.» Mama a spus: «Stai
acolo jos. Rămâi unde ești.» Tata a spus: Ridică-te și dă-mi un pu-
pic.» Mama a spus: «Nu, rămâne acolo.» Rămâi acolo și vino în­
coace, din ambele părți, așa a fost dintotdeauna viața mea. Deja
copil fiind am făcut așa, la școală și acasă, sau am bătut din pi­
cior." Am putea presupune că, dacă pacienta nu ar fi devenit ac­
triță de film, ci manechin, și dacă ar fi trebuit să pozeze ca atare
în ciorapi de nylon, ar fi căpătat ticul de a bate din picior. In con­
cluzie, din analiză reies următoarele: fotograful lângă care apă­
ruse mama reprezintă mama în sensul imagoului matern, pe când
actorul de film care stătuse în timpul sesiunii foto lângă pacien­
tă reprezintă, în această opoziție față de mamă respectiv de ima-
goul matern, tatăl, fiind deci un imago patern. Într-adevăr, pa-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

188 cienta afirmă spontan că acel coleg i-a amintit de tatăl ei. Faptul
că fotograful reprezintă mama sau cel puțin acea instanță care in­
terzice să se sară tatălui și viitoarelor imagouri paterne pe ge­
nunchi, ne face să înțelegem deopotrivă că tocmai față de func­
ția tatălui se reacționează prin tic și că asta se întâmplă pentru
prima dată tocmai în clipa în care lângă pacientă se află un atare
imago patern, deci se constelează câmpul polar de forțe dintre imago-
ul matern și cel patern. Această constelație este patogenă, întrucât
actuala substanță conflictuală coincide cu una infantilă. La întrebarea
referitoare la soțul ei, pacienta declară că acesta o tiranizează
peste măsură. Așadar, jugul de care ticul pare să se scuture este
cel al căsniciei. însă și în acest caz este în joc și anxietatea antici-
patorie, căci pacienta admite că după prima apariție a ticului, nu
numai că se așteptase tot mai mult ca el să se repete, dar se și te­
muse de repetarea lui. Terapia a încercat să facă să apară, în lo­
cul unei descărcări de mânie, resentiment etc. sub forma ticului,
o deconectare, o combinație terapeutică nu foarte diferită de cea
dintre gândirea în pelicula de film și logoterapie, așa cum a pro-
pus-o Betz, numind-o „logoterapie în simboluri". în acest sens,
pacientei i s-a recomandat, în cadrul unor exerciții de relaxare,
să-și substituie protestul inconștient printr-o decizie conștientă,
ce urma a fi luată pe baza răspunderii ei pentru copil și în fața
copilului, care era pentru ea „mai presus de orice". Desigur că
exercițiile de relaxare au fost aplicate și în sensul care este indi­
cat nu în ultimul rând pentru tratamentul ticurilor în Psychothe­
rapie in der Praxis^ (în: „Operație pe schema corpului").
Facem uz și de interpretarea clasică a viselor pe baza acelei
metode de asociații libere pe care a introdus-o Freud în știință;

45 Vezi V.E. Frankl, Die Psychotherapie in der Praxis. Eine kasuistische Einführung für Ärzte,
p. 144, ediția I, Viena, 1947.

VIKTOR E. FRANKL
noi, desigur, pentru a ridica cu ajutorul ei nu numai instinctua- 189
litatea inconștientă, ci și spiritualitatea inconștientă la nivelul
conștientei — și al responsabilității. în vise, aceste autentice pro­
ducții ale inconștientului, nu intră numai elementele inconștien­
tului pulsional, ci și cele ale inconștientului spiritual. Dacă ne fo­
losim însă pentru a le înțelege de aceeași metodă cu care a mers
Freud doar pe urmele inconștientului pulsional, atunci noi, care
o luăm pe acest drum în urmărirea altui scop, și anume desco­
perirea inconștientului spiritual, putem spune vizavi de psihana­
liză: noi mărșăluim uniți, dar țintim separat. Tot așa, și în ceea
ce privește stările de fapt empirice ale inconștientului spiritual
vrem să ne lăsăm ghidați de marea virtute a psihanalizei: obiec­
tivitatea; dar noi nu cerem o asemenea obiectivitate numai din
partea analizandului, ci și a analistului: pretindem nu doar de la
obiectul de investigat o onestitate necondiționată (cum ar fi în
privința ideilor spontane pe care le produce), ci și de la subiec­
tul investigator, acea nepărtinire necondiționată, care nu-1 lasă
să închidă ochii nici când e vorba de starea de fapt a spirituali­
tății inconștiente.
Psihanaliza a văzut corect că pot exista conflicte între diferi­
tele tendințe din om în parte. Cât de des pot să iasă la iveală în
cadrul a ceea ce a numit Freud „Psihopatologia vieții cotidiene"
conflicte în ceea ce privește tendințele a arătat teoria inaugura­
tă de psihanaliză despre interpretabilitatea așa-numitelor acte
ratate.

Cazuistică:
1. Un coleg care vorbește despre casele de nebuni care au fost
menționate de rău în legătură cu eutanasia, spune: „Acolo pa-
cienții sunt țintuiți... ținuți mai omenește decât la spital..."

Teoria și terapia nevrozelor« Schița teoriei nevrozelor

190 2. Un coleg pledează pentru protecția natalității și tot repe­
tă aceeași greșeală de vorbire, insistând asupra protecției fata­
lității.
3. Un coleg pledează pentru un plebiscit împotriva întreru­
perii sarcinii și face o greșeală de vorbire, spunând: „Dacă nici
asta nu îi va determina pe deputății Consiliului Național la o mo­
dificare a poziției lor, vom iniția un plodoscit." (Comunicare per­
sonală a dr. Konrad Schima, docent universitar în criminologie.)

Cazul Maria... a fost interpretat psihanalitic în măsura în care

a fost apreciat cauzal; în cazurile ce urmează se poate proceda la
interpretare în mod combinat cauzal și final, ele pot fi deci apre­
ciate și conform psihologiei individuale:
Leo H. (Policlinica de Neurologie, amb.) afirmă că este homo­
sexual, dar este în realitate bisexual. Cauzalitate: La vârsta de
7 ani, un servitor l-a sedus homosexual; la 17 ani se îndrăgosteș­
te de o fată și este excitat sexual de ea, se comportă deci în aceas­
tă măsură normal, chiar dacă ejacularea lui este precoce. Ulterior
el reacționează, respectiv fantazează homosexual, de pildă cu
ocazia unor vise de poluție. Finalitate: de îndată ce pacientul este
întrebat serios dacă îi e teamă de căsătorie sau este silit s-o facă,
răspunde: „Da: să mă însor cu una care îi convine mamei și e
bună la agricultură și să nu am voie să mă însor cu cea care-mi
convine mie."
Roșa S. (Policlinica de Neurologie, amb. 619/1951): Cu trei
ani în urmă, o pacientă a colabat (în momentul de față RR este
110) și avea palpitații; se plânge de dureri de cap, de parestezii
și de senzația că inima i s-ar opri în loc; până aici tabloul este
cardiovascular și angionevrotic, respectiv vasovegetativ, compo­
nentă vegetativă la care se adaugă una endocrină: de doi ani în­

VIKTOR E. FRANKL
cepe climacteriul; ambele componente produc latura funcționa- 191
lă a nevrozei de angoasă de care suferă pacienta și al cărei aspect
reactiv este dat de anxietatea anticipatorie a pacientei că „o să se
prăbușească din nou", deci de o fobie de colaps, cu care pacien­
ta reacționează la angoasa primară ce se condensează în jurul co­
lapsului ca „nucleu de condensare" într-o angoasă secundară,
care deja nu mai este angoasă, ci de fapt mai degrabă frică. în
urma fobiei, soțul pacientei, cu care avusese până atunci conflic­
te, și-a modificat felul de viață și „a devenit cel mai bun bărbat".
Aici rezidă al treilea aspect, unul psihogen, al cazului, și anume
complet în sensul unui „motiv secundar al bolii" (Freud), care
este secundar în măsura în care el doar fixează un eveniment pri­
mar al bolii, în timp ce un „aranjament" (Adler) ar fi patogen în­
tr-un sens primar.46
Dacă ne imaginăm domeniul unei fenomenologii a nevroze­
lor psihogene ca înconjurat eliptic, atunci angoasa și compulsia re­
prezintă întrucâtva cele două puncte centrale ale acestei elipse.
Căci ele sunt, ca să zicem așa, două fenomene clinice primare. Și
asta nu întâmplător; căci angoasei și compulsiei le corespund
cele două posibilități de bază ale umanității, „angoasa" și „vino­
văția" (sentimentul de vinovăție doar joacă în psihologia nevro­
zei obsesionale un rol important). însă condițiile ontologice pen­
tru aceste două posibilități, deci acele elemente din care izvorăsc
angoasa și vinovăția, sunt libertatea și responsabilitatea omului:
Numai o ființă care este liberă poate să simtă anxietate (Kierke-
gaard: „Anxietatea este amețeala libertății") și numai o ființă care

46 Remarcăm tangențial că un indiciu asupra posibilului caracter de aranjament al unei

agorafobii se găsește în Biblie, și anume printre Proverbele lui Solomon (22,13): „Cel le­
neș zice: «Afară este un leu și aș putea să fîu sfâșiat chiar pe uliță!»" în condițiile bibli­
ce de viață, leneșul care pretextează agorafobie nu se teme desigur de colaps, infarct și
criză, ci de lei, tigri și hiene.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

192 este responsabilă poate deveni vinovată. De aici rezultă că o fi­
ință care este blagoslovită să fie liberă și responsabilă este con­
damnată să fie anxioasă și vinovată.47
Bineînțeles că angoasa și vinovăția joacă un rol și în psihoze.
Dar: în măsura în care — de pildă în cazuri de depresie endoge­
nă — în prezent predomină în comparație cu trecutul sentimen­
tele de angoasă față de cele de vinovăție, se poate spune: vino­
văția avea un sex care nu făcea ce ar fi trebuit; angoasa are un
sex care nu știe ce trebuie.

47 „Afi responsabil" este „esența existenței omenești" (V. E. Frankl, „Philosophie und Psy-
chotherapie, Zur Grundlegung einer Existenzanalyse", Schweiz. med. Wschr. 69, 707,
1939). Dar tot mereu i se impută și reproșează logoterapiei că susține și accentuează
același lucru ca și psihologia individuală, și anume responsabilitatea omului. Asta în­
seamnă însă a confunda două lucruri: 1. responsabilitatea pacientului nevrotic pentru
simptomul său (în sensul aranjamentului după Alfred Adler), 2. acel „a fi responsabil"
al omului ca atare, deci nu al bolnavului, și nu pentru simptomul lui, ci pentru existen­
ța lui în totalitate. Desigur, cel din urmă implică și responsabilitatea omului bolnav, dar
tocmai că nu pentru boala lui, cu atât mai multînsă pentru atitudinea lui față de ea.

VIKTOR E. FRANKL
7. NEVROZELE NOOGENE 193

A fost vorba în repetate rânduri despre o terapie simultană

somatopsihică, deci, dacă vrem să-i zicem așa, despre o terapie
bidimensională, pe baza unei etiologii somatopsihice, bidimen­
sionale; în final am dori să arătăm cum trebuie să urmărim fiin­
ța omenească și deci și pe omul bolnav — dincolo de cele două
dimensiuni ale factorului somatic și psihic — într-o a treia di­
mensiune, în cea a spiritualului; căci, pe lângă somatic și psihic,
spiritualul este o dimensiune proprie — dar nu numai atât, ci el
este chiar dimensiunea propriu-zisă a umanității, ceea ce psiho­
logismul nu vrea să recunoască (în timp ce spiritualismul comi­
te greșeala de a proceda ca și cum această dimensiune spiritua­
lă ar fi singura dimensiune a umanității). Și în această
dimensiune își pot avea rădăcinile nevrozele — vorbim atunci
de nevroze noogene (care au luat naștere din spiritual); căci și
un om care stă în tensiunea unui conflict de conștiință sau sub
presiunea unei probleme spirituale, și omul care se află într-o cri­
ză existențială se poate îmbolnăvi nevrotic.
Există crize existențiale de maturizare, care se desfășoară sub
tabloul clinic al unei nevroze, fără a fi nevroză în sensul mai re­
strâns al cuvântului, și anume în sensul unei boli psihogene. Se
și poate vedea cu ușurință că un om care stă sub presiunea unei
probleme spirituale sau în tensiunea unui conflict de conștiință
se va îmbolnăvi de o sindromatică vegetativă evidentă, la fel ca
orice nevrotic în sensul banal al cuvântului. Este bine să fim pre­
gătiți pentru astfel de incidente și pentru pericolul interpretării
lor eronate și să le indicăm, mai cu seamă într-o epocă în care
psihiatrului i se adresează în măsură tot mai mare pacienți care

Teoria și terapia nevrozelor • Schița teoriei nevrozelor

194 nu vin cu simptome psihice, ci îl abordează mai degrabă cu pro­
bleme omenești.
în timp ce, contrar unei păreri larg răspândite, frecvența bo­
lilor nevrotice nu a crescut, cel puțin în ultimele decenii (Johan-
nes Hirschmann), se poate consemna o creștere a „necesității
unui tratament plin de înțelegere, empatic, din punct de vedere
psihologic" (W. G. Eliasberg). Numai că probabil că nu ne înșe­
lăm dacă presupunem că îndărătul acestei „necesități psihotera-
peutice" stă necesitatea metafizică, adică necesitatea omului de
a da seamă de sensul existenței sale. Într-adevăr, Charlotte
Biihler confirmă că, în cadrul psihoterapie!, „problema sensului
și valorii vieții poate căpăta cea mai mare pondere".
Pe vremuri, astfel de oameni se duceau la preot. Dar trăim în­
tr-un secol secularizat și nu trebuie să ne mire dacă și misiunea
de duhovnic s-a secularizat. însă deja în secolul trecut, Kierke-
gaard a îndrăznit să afirme: „Preoții nu mai sunt duhovnici; dar
medicii au devenit."
Nu că am împărtăși opinia lui Sigmund Freud: că această „în­
depărtare de religie se desfășoară cu rigurozitatea fatidică a unui
proces de evoluție" — dar acea „deplasare a omenirii occidenta­
le de la duhovnic la neurolog", așa cum o numește V. E. Gebsat-
tel, este o stare de fapt pe care duhovnicul nu poate să n-o ac­
cepte și o cerință pe care neurologul nu poate s-o refuze; căci este
un caz de constrângere care îi pretinde să presteze într-o oarecare
măsură asistență medicală duhovnicească.
Medicul religios se poate sustrage cel mai puțin de la o ase­
menea solicitare. Tocmai el se abține să se bucure de necazul al­
tuia în stil fariseic, atunci când pacientul nu găsește calea spre
preot. Ar fi o atitudine fariseică dacă, în fața suferinței unui ne­
credincios, el ar resimți o bucurie răutăcioasă și s-ar gândi: dacă

VIKTOR E. FRANKL
ar fi credincios, atunci ar găsi refugiu la preot. Nici atunci când 195

cineva care nu știe să înoate este în pericol să se înece, nu ne spu­

nem: de-ar fi învățat să înoate...; ci îi sărim în ajutor, chiar dacă
nu suntem profesori de înot. Doctorul care prestează asistență
medicală duhovnicească se află într-o situație de constrângere.
Căci „fie că vrea, fie că nu, să dea sfaturi în afara sferei patolo­
gice în cazurile de ananghie pe care le impune viața este o sar­
cină pe care trebuie adesea să și-o asume astăzi medicul în locul
prectului" și „nu putem schimba faptul că în ziua de azi oame­
nii caută în caz de nevoie să se adreseze nu atât duhovnicului,
cât sfătuitorului plin de experiență de viață întruchipat în per­
soana medicului" (H.J. Weitbrecht). „Pacienții sunt cei care ne
pun în fața sarcinii de a prelua în psihoterapie noi înșine sarci­
na preoților" (Gustav Bally) și „epoca noastră l-a împins pe me­
dic în rolul de a îndeplini în măsură tot mai mare sarcini care
erau înainte problema preotului și a filosofului" (Karl Jaspers).
Și lui Alphons Maeder i „s-a impus această întorsătură chiar prin
natura situației" și „adesea psihoterapia nu are altă cale decât să
se transforme în muncă de duhovnic" (W. Schulte).
în privința „deplasării omenirii occidentale de la duhovnic la
neurolog", acesta din urmă riscă să greșească diagnosticul dife­
rențial între patologicul propriu-zis, ca o nevroză, și omenescul
pur și simplu, ca o criză existențială. Medicul poate să ajungă
atunci la diagnosticul greșit de boală psihică, acolo unde, de fapt,
este vorba de cu totul altceva, și anume de o stare de criză spi­
rituală... pentru a nu spune: acolo unde, în locul psihogenezei, a
trecut deja de mult noogeneza.
Nu este exclus nici ca o psihoterapie care trece pe lângă pro­
blematica specific umană, proiectând-o din spațiul uman în pla­
nul subuman, să fie neajutorată nu numai față de frustrarea

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

196 existențială, ci să și contribuie la refularea ei, dar astfel și la apa­
riția unei nevroze noogene. Zev W. Wanderer de la Center for
Behavior Therapy (Beverly Hills, California) pare să nu fi fost
chinuit de astfel de gânduri când a aplicat într-un caz de „exis­
tential depression" tehnica „thought-shopping" (/. Behav. Ther.
& Exp. Psychiat. 3, III, 1972).
Dar faptul că nu numai un tratament pe baza terapiei com­
portamentale, ci și unul psihanalitic poate să treacă pe lângă pro­
blematica specific umană și că așa ceva i se poate întâmpla nu
doar unui pacient, ci și unui terapeut reiese din următorul ra­
port: „Since the summer of 1973 I have been employed as an as­
sistant psychologist by two psychiatrists in San Diego. During
my supervision sessions I often disagreed with the psychoana­
lytic theory that my employers sought to teach me. Yet, as their
manner was very authoritarian I was fearful of expressing my
contrary opinions. I feared that I might lose my job. I therefore
suppressed my own opinions to a large degree. After several
months of this self-suppression, I began to feel anxiety during
my supervision sessions. I began to accept the therapeutic aid of
some of my friends. However, we succeeded only in making the
anxiety problem worse; for what did we do but approach the
problem in a somewhat psychoanalytic manner. We sought to
uncover the early traumas in me that were causing my transfe­
rence anxiety with my supervisors. We studied my early rela­
tionship to my father, etc., to no avail. Thus, I increasingly found
myself in a state of hyper-reflection, and my condition grew wor­
se. My anxiety rose to such a level at my supervision sessions
that I had to mention it to the psychiatrists in order to explain
my behavior. They recommended that I see a psychoanalytical­
ly oriented psychotherapist for personal therapy in order to get

VIKTOR E. FRANKL
to the hidden meaning of this anxiety. Not being able to afford 197

such professional help, my friends and I increased our efforts to

uncover the deep hidden meaning of my anxiety; and I became
worse. I often had extreme anxiety attacks. My recovery began
with Dr. Frankl's class Man's Search for Meaning on January 8th,
1974. I heard Dr. Frankl speak of the difficulties encountered
when one tries to psychoanalytically unmask an authentic res­
ponse. During that 4 hour class I began to see how the therapy
I had undergone had increased my problem: an iatrogenic neu­
rosis almost. I began to see that it was my own self-suppression
in the supervision sessions that had caused my anxiety. My di­
sagreement with the psychiatrists and my fear of expressing this
disagreement had caused my reaction. I quickly ended the the­
rapy and felt better upon doing so. Yet, the real change came du­
ring my next supervision session. During this session I began to
express my opinions and disagreements with the psychiatrists
when I actually felt such disagreements. I felt no fear of losing
my job, for my peace of mind had become far more important
than my job. As I began to express myself in this session, I im­
mediately felt my anxiety beginning to decrease. In the past two
weeks, my anxiety had decreased by about 90%."*
* Din vara Iui 1973 am fost angajat ca psiholog asistent de către doi psihiatri din San Diego,
în timpul ședințelor mele de supervizare se întâmpla adesea să nu fiu de acord cu teo­
ria psihanalitică pe care patronii mei încercau să mi-o predea. însă, cum felul lor de a fi
era foarte autoritar, mă temeam să-mi exprim opiniile contrare. Mă temeam să nu-mi
pierd slujba. De aceea, mi-am reprimatîn mare măsură opiniile proprii. După câteva
luni de autoreprimare, am început să resimt anxietate în timpul ședințelor mele de su­
pervizare. Am început să accept ajutorul terapeutic al unora dintre prietenii mei. Ori­
cum, nu am reușit decât să înrăutățim problema anxietății; căci ce altceva făceam de­
cât să abordăm problema într-o manieră întru câtva psihanalitică? Am încercat să
descoperim traumele timpurii din mine care produceau angoasa mea de transfer cu su-
pervizorii mei. Am studiat relația mea timpurie cu tatăl meu etc., fără nici un folos. Ast­
fel, m-am trezit tot mai multîntr-ostaredehiperreflecțieși situația mea s-a înrăutățit.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

198 în măsura în care nevrozele noogene ca atare, ca noogene,
sunt nevroze care au apărut „din mental", este de la sine înțeles
că ele cer și o psihoterapie „dinspre mental". Logoterapia însăși
se consideră pe ea ca fiind o astfel de terapie.

Angoasa mea s-a ridicat la un asemenea nivel în ședințele mele de supervizare, încât a
trebuit să le-o menționez psihiatrilor, pentru ca să-mi explic comportamentul. Mi-au
recomandat să consult pentru terapie personală un psihoterapeut cu orientare psihana­
litică, așa încât să ajung la sensul ascuns al acestei anxietăți. Neputându-mi permite un
astfel de ajutor profesionist, prietenii mei și cu mine ne-am intensificat eforturile pen­
tru a dezvălui înțelesul ascuns adânc al anxietății mele; și mi-a fost mai rău. Aveam de­
seori crize extreme de anxietate. însănătoșirea mea a început cu orele ținute de dr. Frankl,
Omul în căutarea sensului, pe 8 ianuarie 1974. L-am auzit pedr. Frankl vorbind despre
dificultățile întâmpinate când cineva încearcă să demaște psihanalitic o reacție auten­
tică. în timpul acelui curs care a durat 4 ore am început să văd cum terapia pe care o fă­
cusem îmi amplificase problema: aproape o nevroză iatrogenă. Am început să realizez
că propria autoreprimare din timpul ședințelor de supervizare îmi provocase anxieta­
tea. Dezacordul meu cu psihiatrii și anxietatea mea de a exprima această lipsă de acord
îmi determinaseră reacția. Am încheiat repede terapia și m-am simțit mai bine proce­
dând așa. Totuși, adevărata schimbare a venitîn timpul următoarei mele ședințe de su­
pervizare. Pe parcursul acestei ședințe am început să-mi exprim opiniile și lipsa mea de
acord cu psihiatrii în momentul în care simțeam efectiv aceste diferențe de păreri. Nu
resimțeam nici o teamă că o să-mi pierd slujba, întrucât liniștea mea sufletească deve­
nise mult mai importantă decât serviciul meu. Ajungând să mă exprim în aceste ședin­
țe, am simțit imediat cum anxietatea mea începe să scadă. în ultimele două săptămâni,
anxietatea mea a scăzut cu circa 90%.

VIKTOR E. FRANKL
8. NEVROZELE COLECTIVE 199

într-o scrisoare către H. Blüher, din anul 1923, Sigmund Freud

vorbește despre „această epocă ce s-a desfăcut din încheieturi".
Dar și astăzi se vorbește încă mult despre o boala a epocii, de­
spre o boală a spiritului epocii, despre o patologie a spiritului
epocii. Oare boala epocii să fie identică cu cea de care se ocupă
orice psihoterapie, și anume nevroza? Să se fi îmbolnăvit epoca
de nervozitate? Există Într-adevăr o carte — al cărei autor se nu­
mește F.C. Weinke — care are titlul: Starea nervoasă, boala lungă a
epocii noastre (Der nervöse Zustand, das Siechthum unserer Zeit). Car­
tea a apărut la Viena, și anume la J.G. Heubner, în anul '53, dar
nu 1953, ci 1853. „Siechtum" încă se mai scria cu h. Vedem deci
că nu e de prea departe cu actualitatea nevrozei.
Johannes Hirschmann a putut dovedi că nevrozele nu au cres­
cut la număr, ci, în ceea ce privește frecvența lor, au rămas dece­
nii de-a rândul pe loc, iar dintre nevroze, cele de angoasă chiar
s-au redus. Numai tabloul clinic al nevrozelor s-a modificat, nu­
mai simptomatologia a devenit o alta și, în măsura în care lucru­
rile stau așa, teama mai degrabă scade și ea.
Dar nu numai teama nevrotică, nici teama ca atare nu a cres­
cut. Freyhan a indicat că timpurile de demult, de pildă epoca
sclavagistă, cea a războaielor religioase, a arderilor vrăjitoarelor,
a migrației popoarelor sau a marilor epidemii — toate aceste
„vremuri bune de altădată" nu erau nici ele mai lipsite de anxie­
tate decât epoca noastră. Ba, probabil că veacurile trecute chiar
aveau mult mai multă anxietate și mult mai multe motive de an­
xietate decât veacul nostru. Se vede că nici cu epoca noastră, ca
„the Age of Anxiety", nu este de prea departe.

Teoria și terapia nevrozelor * Schița teoriei nevrozelor

200 Așadar, nu se poate pune deloc problema ca frecvența bolilor
nevrotice să fi crescut în ziua de azi; singurul lucru care a cres­
cut este mai degrabă un altul: necesitatea psihoterapeutică, adi­
că necesitatea maselor de a se adresa psihiatrului când se află la
ananghie din punct de vedere spiritual.
Se știe că procentajul psihozelor endogene rămâne surprinză­
tor de constant. Doar numărul internărilor în spital este ceea ce
oscilează. Lucrul acesta își are însă motivele sale. Dacă, de exem­
plu, în anul 1931, Wiener Anstalt am Steinhof și-a atins cota ma­
ximă de internări (dintr-o perioadă de mai bine de 40 de ani), în
număr de peste 5000, iar în anul 1942 cu 2000 de internări cota
minimă, acest fapt este foarte ușor de explicat: în anii '30, pe tim­
pul crizei economice mondiale, pacienții erau lăsați de către ru­
dele lor din considerente economice lesne de înțeles cât se poa­
te de mult în spital, ba chiar și pacienții erau deseori bucuroși să
aibă acolo un acoperiș deasupra capului și ceva cald în stomac.
Alta era situația la începutul anilor '40: dintr-o teamă la fel de
ușor de înțeles și de motivată să nu fie eutanasiați, bolnavii erau
luați cât se poate de curând acasă, respectiv externați cât se poa­
te de repede sau, pe cât posibil, nici nu erau lăsați în seama unei
îngrijiri instituționalizate închise.
Nu numai tabloul clinic al nevrozelor s-a schimbat și nu nu­
mai simptomatologia lor a devenit o alta, ci semnalăm ceva ase­
mănător și în cazul psihozelor (Heinrich Kranz). Astfel, s-a con­
statat că oamenii bolnavi endogen-depresiv suferă în ziua de azi
mai puțin pentru că se simt vinovați, în prim-plan aflându-se
mai degrabă grija lor legată de locul de muncă și de capacitatea
de muncă: acestea sunt temele depresiilor endogene actuale (A.v.
Orelli) — probabil însă numai din cauză că ele sunt problema
omului obișnuit din ziua de azi.

VIKTOR E. FRANKL
 In ceea ce privește etiologia bolii epocii se susține că ritmul zi- 201
lelor noastre este cel care îmbolnăvește omul într-o asemenea mă­
sură. Astfel, sociologul Hendrik de Man explică: „Tempoul nu se
poate accelera dincolo de o anumită limită, iar acest lucru să rămâ­
nă nepedepsit/' Ei bine: că omul nu ar suporta o creștere a ritmu­
lui, de exemplu, al mișcării lui mecanice, că nu poate deci să facă
față progresului tehnic — asta nu-i o profeție nouă, în schimb este
una falsă. Când au apărut în secolul trecut primele trenuri, capa­
citățile medicale au considerat imposibil ca omul să reziste accele­
rației legate de o călătorie cu trenul, fără să se îmbolnăvească. Iar
până cu câțiva ai în urmă, se mai manifesta încă îndoiala dacă o fi
posibil, din punctul de vedere al sănătății, să se zboare într-un
avion cu viteză supersonică. Vedem... adică: acum vedem câtă
dreptate avea Dostoievski când definea odată omul ca acea ființă
care se obișnuiește cu orice. Drept cauză a bolii epocii, în general
drept cauză a bolii, nu intră deci nicidecum în discuție ritmul con­
temporan. Aș îndrăzni chiar să afirm: tempoul accelerat al vieții de
azi constituie mai degrabă o încercare de autovindecare, chiar dacă
o încercare nereușită de autovindecare. Într-adevăr, ritmul nebu­
nesc al vieții poate fi înțeles ușor dacă îl concepem ca o încercare
de autoanesteziere, de autoamețire: omul fuge de o deșertăciune
și un gol interior, și în fuga lui se prăbușește tocmai într-o vâltoa-
re. Janet a descris la acei oameni nevrotici pe care i-a desemnat
drept psihasteniei un „sentiment de vide", așa numit de el, deci un
sentiment de lipsă de conținut și de gol. Ei bine, acest seniment de
vid există și într-un sens figurat, și anume, mă refer la sentimentul
vidului existențial, sentimentul lipsei de scop și de conținut a exis­
tenței. Omul de azi trăiește frecvent ceea ce se poate caracteriza
eventual cel mai potrivit variind câteva cuvinte din Egmont de
Goethe: de-abia știe de unde a venit, darămite încotro s-o ia. Și am

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

202 putea adăuga: cu cât știe mai puțin în legătură cu țelul drumului
său, cu atât accelerează mai mult ritmul în care parcurge acest
drum.
Am numit sentimentul vidului existențial, sentimentul lipsei
de scop și de conținut a existenței: frustrare existențială, neîmpli-
nire a voinței de sens. Această voință de sens am opus-o voinței
de putere, cum o accentuează de pildă nu fără dreptate psiholo­
gia individuală a lui Adler sub forma năzuinței de autoafirmare.
Și am opus voința de sens și unei alte voințe, și anume cea de plă­
cere, de a cărei dominație sub forma principiului plăcerii psih­
analiza lui Freud este atât de convinsă. Și vedem cum tocmai
atunci și acolo unde voința de sens rămâne neîmplinită, voința
de plăcere servește la anestezierea neîmplinirii existențiale a omu­
lui, cel puțin pentru conștiința sa. Cu alte cuvinte: voința de plă­
cere intră abia atunci în scenă când omul cu voința sa de sens
ajunge într-un vid. Numai într-un vacuum existențial proliferea­
ză libidoul sexual. O dezamăgire a omului referitoare la lupta sa
pentru un sens al existenței, o astfel de deziluzie existențială se
compensează suplinitor printr-o anesteziere sexuală.
Vacuumul existențial poate atât să devină manifest, cât și să
rămână latent. Trăim într-o epocă a automatizării crescânde, iar
aceasta aduce cu sine și o creștere a timpului liber aferent. Dar
există nu numai un timp liber de ceva, ci și un timp liber pentru
ceva; însă omul frustrat existențial nu cunoaște nimic cu care să-1
poată ocupa, nimic cu care să-și poată umple vacuumul existen-

48 Cf. constatării unui institut social hamburghez, că 58% dintre tinerii interogați „nu știu
ce să facă" în timpul lor liber, iarîn acest procent nici măcar nu intră fanaticii sportului,
care reprezintă cu siguranță alți 30%; restul preferă, de asemenea, manifestările colec­
tive; dintr-un alt sondaj se pare că a rezultat că 43,6% dintre toți cei care frecventează
cinematografele în întreaga lume merg la cinema numai pentru că „nu știu ce să facă
cu timpul lor”.

VIKTOR E. FRANKL
țial.48 Schopenhauer era de părere că omenirea pendulează între 203
nevoie și plictiseală. Ei bine, astăzi ne dă și nouă, nouă neurolo­
gilor, plictiseala mai mult de furcă decât nevoia. Plictisul a de­
venit o cauză psihică patologică de prim rang.
Dacă ne întrebăm în legătură cu formele clinice principale în
care ne confruntăm cu vacuumul existențial, ar fi de menționat,
printre altele, așa-numita nevroză de duminică, adică depresia
care izbucnește de îndată ce se sistează agitația zilnică din tim­
pul săptămânii și omul, din lipsa științei unui sens concret al
existenței sale personale, devine atât de conștient de presupusa
lipsă de sens a vieții lui.
Dar nu numai încetarea zilei de lucru, ci și încetarea anilor de
tinerețe îl pun pe om în fața întrebării cum să-și umple timpul:
și îmbătrânirea excesivă a populației îl confruntă pe omul ade­
sea smuls brusc din munca sa profesională cu vacuumul existen­
țial. în fine, nu numai în ceea ce privește bătrânețea, ci și tinere­
țea, putem vedea adesea cât de tare este frustrată voința de sens;
căci „în țări cu un standard ridicat de viață, mulți tineri își comit
delictele mai cu seamă din plictiseală, care devine o problemă
tot mai mare a vremurilor noastre" (Wolf Middendorf).
însă vacuumul existențial nu trebuie să devină manifest: el
poate rămâne și latent — larvat, mascat, și noi cunoaștem dife­
rite măști în spatele cărora se ascunde vacuumul existențial; să
ne gândim numai la boala managerilor, care se reped din furia
lor de muncă într-o agitație asiduă, iar voința de putere, ca să nu
zicem de fapt cea mai primitivă și mai banală expresie a ei,
„voința de bani", împinge deoparte voința de sens.
H. Pliigge a putut arăta că frustrarea existențială în general și
așa-numita nevroză de duminică în special pot sfârși în suicid,
dovedind pe baza a 50 de tentative de sinucidere că, în ultimă in-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

204 stanță, ele nu puteau fi puse nici în seama bolii, nici a lipsurilor
economice, nici a unor conflicte profesionale sau de altă natură,
ci, în mod surprinzător, în seama unui singur lucru: plictiseala.
Și astfel se poate ca și Karl Bednarik să aibă dreptate când
scrie: „Din problema mizeriei materiale a maselor a ieșit proble­
ma bunăstării, problema răgazului, a timpului liber." în legătură
cu problema nevrozelor în mod special, Paul Polak a atras aten­
ția însă, deja în 1947, că nu trebuie să ne dedăm iluziei că o dată
cu soluționarea problemelor sociale se vor rezolva și bolile nevro­
tice de la sine, ci că opusul este corect: când problemele sociale
se vor fi soluționat, cele existențiale vor izbucni cu atât mai pu­
ternic în conștiința omului — „soluționarea problemei sociale abia
ar elibera problematica spirituală de fapt, abia ea ar mobiliza-o
de fapt; omul abia atunci ar deveni liber să se ia ca lumea pe sine
în mâini și abia atunci ar recunoaște ca lumea problematicul din
sine însuși, propria lui problematică existențială".
Noi am definit nevroza sensu strictiori drept boală psihogenă.
Pe lângă această nevroză în sensul mai restrâns, cunoaștem ne­
vroze în sensul mai larg al cuvântului, de pildă (pseudo)nevro-
ze somatogene, noogene și sociogene. La toate avem de-a face
cu nevroze în sens clinic. Dar există și nevroze într-un sens me-
taclinic și nevroze într-un sens paraclinic. Printre cele din urmă
se numără și nevrozele colective. Ele sunt cvasinevroze, nevro­
ze la figurat. Doar am văzut că nu poate să fie vorba de o înmul­
țire a nevrozelor în sens clinic; adică nevrozele clinice nu au cres­
cut atât de mult ca număr, încât să fi devenit colective. Dar în
măsura în care suntem îndreptățiți să vorbim în sens paraclinic
despre nevroze colective, după experiența noastră, nevroza co­
lectivă a prezentului este caracterizată prin patru simptome:

VIKTOR E. FRANKL
 1. Poziția provizorie față de existență. Omul de astăzi este 205
obișnuit să-și trăiască ziua.
2. Atitudinea fatalistă fată
/ de viată.
/ Dacă cel cu o atitudine
provizorie își spune că nu este nevoie să acționeze și să-și ia des­
tinul în mâini, cel cu o atitudine fatalistă își spune: asta nici nu-i
posibil. Omul de azi este obsedat de o superstiție față de cele mai
diverse forte ale destinului. Oricum, din cercetarea unui institut
Gallup a rezultat că numai 45% dintre femeile austriece nu „cred
într-o legătură astrologică a vieții lor cu poziția astrelor".
3. Gândirea colectivistă. Dacă omul omite, în sensul acestor
două atitudini existențiale, cea provizorie și cea fatalistă, să ia în
mâini situația, atunci se va vedea la următoarele două simpto-
me ale unei patologii a spiritului epocii că de-abia mai poate să
sesizeze persoana, adică pe sine însuși și pe celălalt qua persoa­
nă. Omul de azi ar dori să se dizolve în masă; în realitate se dă
la fund în ea, se abandonează, și anume ca ființă liberă și respon­
sabilă.
4. Fanatism. Dacă omul cu atitudine colectivistă își ignoră pro­
pria personalitate, atunci fanaticul pe cea a celuilalt, a celui care
gândește altfel. Nu-1 lasă să se impună, pentru el contând numai
părerea proprie.
Să ne întrebăm acum cât de răspândite sunt aceste simpto-
me colectiv-nevrotice. Mi-am determinat în acest sens colabora­
torii să facă un sondaj pe niște persoane care nu erau nevrotice
în sens clinic strict, fiindu-le prezentate acestora din urmă niș­
te întrebări test. întrebarea referitoare la simptomul 1, deci la
poziția provizorie față de existență, era: „Sunteți de părere că
de fapt nu are rost să acționăm și să ne luăm destinul în mâini,
când la urma urmei explodează bomba atomică și totul este lip­
sit de sens?" întrebarea referitoare la simptomul 2, deci la atitu-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

206 dinea fatalistă față de viață, era: „Credeți că omul nu este în
fond altceva decât o jucărie a forțelor și puterilor exterioare și
interioare?" întrebarea referitoare la gândirea colectivistă era:
„Credeți că cel mai important este ca nu cumva să sărim în
ochi?" Și, în fine, întrebarea capcană referitoare la fanatism:
„Sunteți de părere că un om care vrea ce-i mai bun este și în­
dreptățit să întrebuințeze orice mijloc care i se pare adecvat?"
Într-adevăr, în opinia noastră, nimic nu este atât de caracteris­
tic pentru fanatic ca tocmai împrejurarea că pentru el totul de­
vine un simplu mijloc pentru atingerea scopului. Opinia lui mer­
ge în direcția scopul sfințește mijloacele. în realitate, situația este
următoarea: există, invers, și mijloace care pot să pângărească scopul
cel mai sfânt. (Nota 15 de la p. 302.)
Colaboratorii mei au putut constata, prin acest test, că dintre
toți cei cercetați, numai unul singur era cu adevărat lipsit de toa­
te cele patru simptome ale nevrozei colective, în timp ce nu mai
puțin decât jumătate din persoanele investigate prezentau mini­
mum 3 din 4 simptome. Acest rezultat al sondajului nostru ara­
tă că niște persoane care nu sunt nevrotice clinic pot fi nevroti­
ce colectiv. Contraverificarea prin exemplul concludent o avem
în rezultatul cercetărilor psihiatrice cărora le-au fost supuși in­
culpați! procesului criminalilor de război, ei dovedindu-se clinic
sănătoși.
Acum știm că nu numai un conflict psihic, ci și unul mental,
de exemplu un conflict de conștiință, poate să ducă la o nevro­
ză. O denumim nevroză noogenă. Este de înțeles acum că un om
va fi imun față de fanatism, ba chiar față de nevroza colectivă,
atât timp cât este în genere capabil de un conflict de conștiință.
Și invers, cineva care suferă de o nevroză colectivă, de pildă un
fanatizat politic, în măsura în care devine din nou capabil să-și

VIKTOR E. FRANKL
asculte glasul conștiinței, ba chiar să sufere din pricina lui — în 207
aceeași măsură va fi în stare și să-și depășească nevroza colecti­
vă.
Cu ani în urmă am vorbit pe această temă la un congres al
medicilor, printre alții în fața unor colegi de specialitate care tră­
iesc într-un regim totalitar. După prelegere, aceștia au venit la
mine și mi-au spus: „Noi cunoaștem foarte bine situația despre
care ați vorbit; la noi, așa să știți, asta se numește boala funcționa­
rilor: un număr de funcționari de partid se prăbușesc cu timpul
nervos, sub împovărarea tot mai mare a conștiinței lor; dar atunci
sunt vindecați de fanatismul lor politic/7 Pe scurt: în timp ce este
posibilă o coexistență a nevrozei colective și a sănătății clinice,
raportul dintre nevroza colectivă și nevroza noogenă este invers
proporțional.
Toate cele patru simptome ale nevrozei colective: poziția pro­
vizorie față de existență și atitudinea fatalistă față de viață, gân­
direa colectivistă și fanatismul se pot explica prin fuga de răs­
pundere și sfiala în fața libertății. Libertatea și responsabilitatea
alcătuiesc însă spiritualitatea omului. Dar omul de azi este sătul
de spirit, este plictisit de el, iar această saturație este tocmai esen­
ța nihilismului contemporan.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Schița teoriei nevrozelor

LOGOTERAPIA SI ANALIZA
EXISTENȚIALĂ '

A) Logoterapia ca terapie specifică

a nevrozelor noogene

Nevrozele noogene cer o terapie care începe acolo unde își are
nevroza rădăcinile: o terapie dinspre mental (așa cum am denu­
mit-o eu ca logoterapie), respectiv o terapie axată pe factorul spi­
ritual în măsura în care ea sondează existența personal spiritu­
ală (am numit-o analiză existențială).
Un exemplu cazuistic concret va fi elocvent: o pacientă ni se adre­
sează din cauză că îi vine mereu să plângă, suferă de nervozitate, tre­
murat, bâlbâială, transpirație, zbaterea pleoapelor și a scăzut în gre­
utate cu 7 kilograme în 4 luni. Tuturor acestor simptome le stă la bază
un conflict de conștiință între căsnicie și credință: să o jertfească pe
una celeilalte sau invers? Ea pune foarte mare preț pe educația reli­
gioasă a copiilor ei, în timp ce soțul, un ateu convins, este complet
împotrivă. Conflictul este în sine omenesc și nu patologic, numai efec­
tul conflictului, nevroza, este boală. Dar ea nu se poate trata, fără să
pătrundem într-o problemă de sens și valoare. Căci chiar pacienta
afirmă că ar putea să aibă viața cea mai frumoasă, liniște și pace (pea-
ce of mind!), dacă s-ar adapta soțului ei, în general mediului ei social.
Dar problema este: trebuie să ne adaptăm... avem voie să ne adaptăm cu
orice preț, și încă acestui bărbat, acestei societăți? Dar: ea nu ar putea să

Teoria și terapia nevrozelor ■ Logoterapia ca terapie specifică a nevrozelor noogene

210 se adapteze, este ea de părere, concepției de viață a soțului ei, căci
asta ar însemna să-și sacrifice „Șinele". Ei bine, dacă pacienta nu ar
fi făcut această remarcă, atunci tratamentul psihoterapeutic — în caz
concret: cel logoterapeutic — al nevrozei (evident noogene, ivită din-
tr-un conflict spiritual și de aceea necesitând tratament dinspre men­
tal) nu ar fi putut întări în nici un caz pacienta într-o direcție sau alta:
fie adaptare la soțul ei, fie autoafirmare a propriei concepții despre
lume; căci logoterapia îl face pe om să conștientizeze faptul că trebuie
să fie responsabil; dar dincolo de asta nu trebuie să-i furnizeze nici
un fel de valori concrete, ci mai degrabă să se limiteze să-1 facă pe pa­
cient să găsească spontan valorile care așteaptă o realizare prin el și
sensul care așteaptă o împlinire prin el. Ceea ce nu intră în schimb în
nici un caz în discuție este a impune pacientului ierarhia valorică și
concepția despre lume ale terapeutului. Pacienta a dat acum clar de
înțeles: să renunțe la convingerea ei religioasă, respectiv la transpu­
nerea acesteia în fapt ar însemna să-și sacrifice Șinele... iar asta ne dă
terapeutic dreptul să o lămurim că boala ei nevrotică nu reprezintă
nimic altceva decât rezultatul violentării spirituale amenințătoare,
respectiv deja produse a Sinelui ei. Mai întâi s-a pus problema de a
bloca efectele psihofizice ale conflictului spiritual prin înăbușirea re­
zonanței afective a organismului pe căi medicamentoase, dar de a
iniția apoi și o terapie cauzală; în acest sens am îndrumat, ce-i drept,
în continuare pacienta să se adapteze soțului ei în problema de prin­
cipiu, adică în privința principiilor ei legate de concepția asupra lu­
mii, recomandându-i însă cu atât mai mult ca, din punct de vedere
tactic, tocmai ținând seamă de convingerile ei religioase, să evite ori­
ce provocare a soțului ei, pentru a-i pregăti și nivela acestuia drumul
către o mai bună înțelegere a convingerilor ei.
Medicul va trebui, așadar, să se ferească de orice impunere a
unei concepții despre lume, de impunerea concepției lui despre

VIKTOR E. FRANKL
lume. Logoterapeutul va trebui să aibă grijă ca pacientul să nu 211
arunce răspunderea asupra lui, măcar și din cauză că logotera-
pia este în esență educare pentru asumarea răspunderii. Pornind
de la această răspundere, bolnavul trebuie să ajungă în mod in­
dependent la sensul concret al existenței lui personale. Eu nu­
mesc deci analiză existențială acea metodă psihoterapeutică de
tratament care-1 poate ajuta să descopere în existența lui elemen­
te cu sens, momente de sens, să detecteze posibilități valorice.
Desigur, o atare analiză existențială presupune o imagine a omu­
lui în cadrul căreia ceva cum ar fi sens și valoare și spirit chiar
își are locul, acel loc care-i revine în realitate. Pe scurt, de fieca­
re dată este presupusă o imagine a omului ca ființă spirituală, li­
beră și responsabilă — responsabilă tocmai pentru realizarea de
valori și pentru împlinirea de sens: imaginea omului orientat
spre sens.
Logoterapia nu vizează desigur să înlocuiască psihoterapia în
înțelesul mai restrâns, tradițional al cuvântului, ci ar dori doar
să o întregească — să-i întregească însă și imaginea ei despre om
într-o imagine a omului „întreg" (un întreg din care, după cum
am auzit, face parte în mod esențial și factorul spiritual). Richard
Kraemer s-a exprimat odată foarte frumos, referindu-se la logo-
terapie: Până acum spiritul a fost considerat oponentul psihicu­
lui; acum însă spiritul a devenit aliatul nostru în lupta pentru să­
nătatea psihicului și de acum încolo acționăm cu trei coloane
militare împotriva bolii: cu somatoterapia, cu psihoterapia și cu
logoterapia.49

49 Cf. Richard Kraemer, Zschr. Psychotherapie 2,125,1952: „Cu teoria lui (Frankl), s-a con­
turat o nouă fază a psi hote răpi ei. Formula magică pentru prima epocă, mai veche, o gă­
sise Klages: «Spiritul ca adversar al psihicului.» Pentru noua fază va trebui să fie sarci­
nă și datorie să facă din el, din acest spirit, combatantul ei fidel."

Teoria și terapia nevrozelor * Logoterapia ca terapie specifică a nevrozelor noogene

212 Dacă denumim o psihoterapie care nu numai că nu ignoră
factorul psihic, ci pornește tocmai de la el, logoterapie, atunci lo­
gos se referă la factorul psihic și dincolo de el la sens, dar nu îl înțele­
ge cumva în sens religios.
Psihanaliza ne-a făcut cunoștință cu voința de plăcere, drept
care putem să concepem principiul plăcerii, iar psihologia indi­
viduală ne-a familiarizat cu voința de putere sub forma năzuin­
ței de autoafirmare; dar mult mai adânc este înrădăcinată în om
ceea ce numim voința de sens50: lupta sa pentru împlinirea cât
mai buna a sensului existentei / sale.
Psihologia individuală a pornit de la complexul de inferiori­
tate. Ei bine, omul de azi nu suferă atât de mult de sentimentul
că are o valoare mai mică decât oricare altul, cât mai degrabă de
sentimentul că ființa sa nu are sens. Acest sentiment al lipsei de
sens i-o ia astăzi înainte complexului de inferioritate, în ceea ce
privește etiologia bolilor nevrotice. Considerăm că neîmplinirea
pretenției omului la o împlinire cât mai mare a sensului existen­
ței lui nu poate să fie mai puțin patogenă decât frustrarea sexu­
ală. Și tot mereu avem ocazia să vedem că și în cazurile în care
frustrarea sexuală se află în prim-plan, în fundal stă o frustrare
existențială: pretenția zadarnică a omului la o existență cât se poa­
te de împlinită ca sens, care abia ea poate să-i facă viața să me­
rite cu adevărat să fie trăită. Abia într-un vacuum existențial proli­
ferează libidoul sexual.
O agorafobie nu trebuie să fie, respectiv nu trebuie să fie nu­
mai expresia unei hipertiroidii și simpaticotonii sau unei fobii de
colaps la hipocorticoză cu hipotonie arterială, ca în cazurile dis­

50 Vezi V.E. Frankl: Der unbedingte Mensch. Metaklinische Vorlesungen, p. 117, Viena, 1949;
Reinhard Lauth vorbește, independent de mine, tot despre o „voință de sens". (Die Fra­
ge nach dem Sinn des Daseins, p. 250, München, 1953.)

VIKTOR E. FRANKL
cutate anterior. Am mai degrabă un caz în minte, în care a rezul- 213
tat că angoasa pacientei era o angoasă existențială: „Infinitul", a
spus ea, „mă apăsa; mă pierd în el; este o asemenea lipsă de sta­
bilitate, de temei... ca și cum m-aș destrăma." Cui nu i-ar trece
aici prin minte ceea ce a spus Pascal despre experiența spațiului
infinit trăită de el sau o afirmație a lui Scheler: „Golul infinit al
spațiului și al timpului este propriul gol al inimii omului." în
măsura în care anxietatea se teme la urma urmei de neant, „go­
lul infinit al spațiului" ia aici locul neantului, acest gol al macro-
cosmosului pare să fie însă o simplă proiecție a unui gol lăun­
tric, a unei goliri existențiale — golul microcosmosului: o
oglindire a lipsei de conținut a propriei existențe. Dar dacă exis­
tența devine lipsită de conținut, respectiv subiectul unei astfel
de existențe „lipsit de obiect", dacă nu are un obiect care l-ar îm­
plini existențial, atunci acest subiect devine propriu-i obiect —
obiectul unei autooglindiri. De la Haug știm că autoobservarea
forțată ajunge pentru a produce fenomene de depersonalizare,
și ce ar fi mai plauzibil decât că anxietatea inițială se referă la
această depersonalizare mai degrabă decât la motivul ei aparent
și produce ceea ce o face pe pacienta noastră să sufere cel mai
mult: teama de boala psihotică (ea considerând depersonaliza­
rea semnul alarmant al acesteia), deci o psihotofobie. La asta se
mai adaugă în cazul concret că pacienta a trebuit să suporte în
repetate rânduri noxe iatrogene, care au înfășurat-o tot mai mult
într-o anxietate anticipatorie psihotofobă ca într-un cocon. In cele
din urmă a mai simțit doar o singură teamă: să nu aterizeze în­
tr-o zi „în patul cu gratii". Corespunzător structurii pluridimen­
sionale a acestui caz, a trebuit procedat și terapeutic: 1. Aspectul
funcțional: angoasa — mai bine: disponibilitatea anxioasă — este
susținută vegetativ, respectiv endocrin. Ca atare, pacientei i se

Teoria și terapia nevrozelor ■ Logoterapia ca terapie specifică a nevrozelor noogene

214 administrează injecții cu dihidroergotamină. Această componen­
tă vegetativă a angoasei nu are un motiv, ci o cauză; motive abia
își creează — motive aparente. 2. Aspectul reactiv, iatrogen: res­
pectivele motive aparente i le dau pacientei afirmațiile necuge­
tate ale medicilor pe care-i consultă — afirmații, din care ea a
conchis că psihotofobia ei este motivată, iar angoasa, prodromul
unei psihoze. Din acest „motiv" pacienta are „anxietate de an­
xietate". Față de această anxietate secundară, potențată și poten-
țatoare, se aduc terapeutic argumente că ceea ce o face pe pacien­
tă să aibă anxietate de anxietate sunt pur și simplu niște motive
aparente, că psihotofobia este de fapt lipsită de temei, iar pacien­
ta îndreptățită să-și ignore starea anxioasă și să acționeze nelu-
ând-o în seamă. 3. Aspectul existențial: Fără să ia în seamă simp­
tomul, poate să acționeze însă doar cineva care face acest lucru
bazându-se pe ceva. Este deci necesar terapeutic ca pacienta să
fie condusă în sensul unei analize existențiale spre posibilitățile
concrete de sens ale existenței ei personale.
Astfel este de înțeles că logoterapia apelează la voința de sens;
din acest punct de vedere ea merită să fie caracterizată drept psi­
hoterapie apelativă. Dar la această voință de sens ea nu apelea­
ză doar: acolo unde ea este inconștientă, ba chiar refulată, tre­
buie realmente mai întâi să o invoce. în ceea ce privește aspectul
obiectului însă, o astfel de logoterapie va trebui să încerce, de
asemenea, tot mereu, în cazurile de nevroză noogenă, în măsu­
ra în care le stă la bază o frustrare tocmai a acestei voințe de sens,
deci frustrarea existențială, să ecforieze posibilități concrete de
împlinire personală de sens — posibilități a căror realizare îi este
pretinsă și dată ca sarcină pacientului în exclusivitate persona­
lă, valori a căror realizare poate să împlinească voința de sens ce
fusese frustrată, satisfăcând astfel cerința de sens a omului fată

VIKTOR E. FRANKL
de destinul său. în acest loc, orice logoterapie dă într-o analiză 215
existențială, așa cum de fapt orice analiză existențială culminea­
ză într-o logoterapie. Dacă Darwin a văzut lupta pentru existen­
ță, iar Kropotkin dincolo de ea ajutorul reciproc, apoi analiza
existențială vede lupta pentru un sens al destinului și se înțele­
ge pe sine ca un sprijin în găsirea sensului.
Nu rareori se constată că medicul, confruntat cu sarcina asis­
tenței medicale duhovnicești, dezertează. Fie o cotește în plan
somatic, fie în plan psihic. Prima situație se întâlnește ori de câte
ori încearcă literalmente să amețească pacientul cu un tranchili­
zant. într-un fel sau altul, el se străduiește „să curme binevoitor
toate așa-numitele chinuri sufletești și mustrări de conștiință"
(Friedrich Nietzsche).
în vreme ce somatologismul ignoră factorul spiritual, noeticul
este proiectat de psihologism în factorul psihic pur și simplu. însă
de acest noetic ține și voința de sens. Medicul o cotește în planul
psihic atunci când îi vine unui pacient, care disperă pentru că se
îndoiește de sensul existenței sale, nu cu contraargumente rațio­
nale care pledează împotriva unei sinucideri, ci mai degrabă cu
cercetarea fundalurilor emoționale ale disperării pe care tinde să
le „demaște". De parcă adevărul unei concepții asupra lumii ar
depinde de sănătatea celui care „privește lumea".51 în realitate,
există adevăr în ciuda bolii, și anume nu doar în ciuda bolii ne­
vrotice, ci și a celei psihotice. 2x2 = 4, chiar dacă asta o spune un

51 Vezi V. E. Frankl, „Psychotherapie und Weltanschauung", Internationale Zeitschrift für

Individualpsychologie, septembrie 1925: „Căci nu este dat de la începuturi în mod na­
tural ca ceea ce nu-i «normal» să fie și fals. Se poate afirma, la fel, că Schopenhauer a
privit lumea prin ochelari cenușii, precum și că a văzut-o probabil corect, dar că ceilalți
oameni, cei normali, au avut lentile roz sau, cu alte cuvinte, nu au fost amăgiți de me­
lancolia lui Schopenhauer, ci voința de viață a oamenilor sănătoși îi face să cadă pradă
iluziei unei valori absolute a vieții."

Teoria și terapia nevrozelor ■ Logoterapia ca terapie specifică a nevrozelor noogene

216 paranoic. Și trebuie știut că problemele și conflictele în sine nu sunt
încă nici pe departe ceva bolnăvicios. Nici chiar conflictele irezol-
vabile nu sunt deja patologice ca atare, ca irezolvabile. Noi nu
„împărtășim opinia credulă că omul sănătos nu cunoaște conflic­
te irezolvabile" (H. J. Weitbrecht). După cum există adevăr în ciuda
bolii, așa există suferință în ciuda sănătății. Primul este uitat de psiho­
logism, pe cea din urmă o trece cu vederea patologismul.
Patologismul nu distinge între omenescul pur și simplu și
ceea ce este cu adevărat patologic. Iar disperarea nu trebuie să
aibă nimic patologic. Unul dintre pacienții mei, un profesor uni­
versitar, care suferea de stări endogene periodice de depresie,
era preocupat și îngrijorat de sensul existenței sale nu în fazele
depresive, ci în intervalele normale.
Astfel, de pildă, disperarea unui om din cauza aparentei lip­
se de sens a unei existențe, acest dubiu legat de sens — care stă,
în definitiv, la baza oricărei disperări — nu este în sine încă nici­
decum ceva patologic. O asemenea disperare este omenească,
dar nu patologică. Un patologism ar fi să afirmăm că un om care
se îndoiește de sensul existenței sale ar trebui prin acest simplu
fapt să și fie deja bolnav. Dimpotrivă, ni se pretinde să diferen-
țiem umanul de morbid.
Nici măcar orice suicid nu este patologic. Și în nici un caz nu
trebuie întotdeauna să fie „suicidul încheierea unei dezvoltări
psihice bolnăvicioase", pentru a cita un titlu de carte. Ceea ce nu
vrea să spună că sinuciderea poate să rezolve o problemă sau un
conflict. S-ar putea arăta că unui sinucigaș îi lipsește curajul, unui
altuia umilința; dar chiar dacă unul nu este un erou, iar celălalt
nu este un sfânt, totuși nici unul nu este nebun. Ei nu suferă de
o boală psihică, ci de un conflict spiritual: un conflict de conști­
ință. Și chiar atunci când conștiința unui sinucigaș greșește,
această greșeală este tot omenească.

VIKTOR E. FRANKL
 Cel mai problematic este patologismul în care nu este confun­ 217

dat numai omenescul cu patologicul, ci și cel mai omenesc lucru

dintre toate: și anume neliniștea legată de împlinirea cea mai
bună posibil a sensului existenței omenești, când acest cel mai
omenesc este considerat ceva numai preaomenesc, o slăbiciune,
un complex. Atât de puțin este cerința de sens a omului față de
existența lui un semn de boală, atât de puțin este această voință
de sens un semn de boală, încât o mobilizăm chiar ca leac, în sen­
sul psihoterapie! reclamate dinspre mental.
Nu trebuie să uităm: nu numai că voința de sens reprezintă fe­
nomenul cel mai omenesc care poate exista, dar nici frustrarea sa
nu înseamnă încă nimic patologic. Nu trebuie să fii bolnav dacă-ți
consideri propria existență drept lipsită de sens, ba nici măcar nu
trebuie să te îmbolnăvești din această cauză. Frustrarea existenția­
lă nu este, prin urmare, nici ceva bolnăvicios, nici ceva ce provoa­
că întotdeauna boli; cu alte cuvinte, ea nu este în sine nimic pato­
logic, ba nici măcar ceva neapărat patogen; căci dacă este
patogenă, este numai facultativ patogenă. Dar oricând devine fap­
tic patogenă (patogen = care provoacă boli), așadar duce Într-ade­
văr la îmbolnăvire nevrotică, desemnăm astfel de nevroze drept
nevroze noogene (noogen = declanșat pe bază spirituală).
Ne întrebăm acum: Când devine patogenă frustrarea existen­
țială? Ei bine, este nevoie să fie însoțită de o afecțiune somatopsi-
hică — ea trebuie abia să se adauge frustrării existențiale. Tre­
buie deci, dacă e să se nască o nevroză noogenă, ca mai întâi să
se insereze o afecțiune somatopsihică în frustrarea existențială.
De fapt, nici nu este imaginabil altfel, și anume tocmai în virtu­
tea logoterapiei; căci tocmai în virtutea ei poate să existe un eve­
niment al bolii de la bun început numai în sfera organismului
psihofizic, nu însă în cea a persoanei mentale: persoana mentală

Teoria și terapia nevrozelor ■ Logoterapia ca terapie specifică a nevrozelor noogene

218 nu se poate îmbolnăvi; omul însă, da. Oricând este așa, trebuie
să fie implicat organismul psihofizic. Căci, dacă e să fie vorba în
general de o nevroză, este necesar tocmai să existe o afecțiune
psihofizică. In acest sens vorbim conștient doar de nevroze no-
ogene, dar nu de nevroze noetice: nevrozele noogene sunt boli
„din spirit", dar ele nu sunt boli „în spirit". Nu există „nooze";
ceva noetic nu poate în sine și ca atare să fie nimic patologic și
deci nici ceva nevrotic. Nevroza nu este o boală noetică, nu este
o boală spirituală, nu este o boală a omului doar în spiritualita­
tea sa; ea este mai degrabă de fiecare dată îmbolnăvirea unui om
în unitatea și totalitatea sa. Din toate cele spuse reiese, de ase­
menea, că denumirea de nevroze noogene este de preferat celei
de nevroze existențiale, căci existențială poate să fie de fapt nu­
mai o frustrare, doar că ea tocmai că nu este o nevroză, ba nici
nu este absolut nimic patologic.
Ajunși în acest punct al reflecțiilor noastre, vedem — pe lân­
gă pericolul discutat al patologismului — o altă primejdie: cea a
unui noologism. Și ar însemna să cădem pradă greșelii neologis­
mului, dacă am vrea să susținem că orice nevroză este noogenă.
Invers ar însemna să cădem în greșeala patologismului, dacă am
vrea să susținem că orice frustrare existențială este patogenă; pe
cât de puțin este orice frustrare existențială deja ceva nevrotic,
pe atât de puțin își are orice nevroză rădăcinile în frustrarea exis­
tențială. H.J. Prill relatează din Clinica Universitară pentru Fe­
mei Wiirzburg că a putut constata, în 21% dintre cazurile de ne­
vroză organică, o patogeneză existențială. Iar colaboratoarea mea
Eva Niebauer, directoarea Ambulanței de Psihoterapie a Policli­
nicii de Neurologie din Viena, a putut califica până la urmă nu­
mai 14% din materialul cazuistic pe care l-a avut la dispoziție ca
nevroze noogene. Un procentaj analog au putut consemna R.

VIKTOR E. FRANKL
Volhard și D. Langen: 12% — nici mai mult, nici mai puțin. Adi- 219
că: nu orice nevroză este noogenă, nu orice nevroză a apărut din-
tr-un conflict de conștiință sau o problemă de valoare.
în vreme ce psihologismul diagnostichează greșit orice nevro­
ză, și deci și pe cea noogenă, drept una psihogenă, neologismul
consideră orice nevroză, și deci și pe cea psihogenă (la fel ca și
pseudonevroza somatogenă), drept una noogenă. Afirmații pre­
cum cele ce urmează sunt paradigmatice pentru atare noologism
flagrant: „Nevroza este întotdeauna o exagerare a valorilor rela­
tive."52 Apoi: „Problema divinității este în oricare analiză pro­
blema conflictuală centrală."53 Dacă unul dintre autori susține
că nevroza este „întotdeauna" (!) o exagerare a valorilor relati­
ve, atunci nu doar că absolutizează el însuși și la rândul său ceva
relativ, ci avem de-a face cu un noologism flagrant; căci nici nu
se poate ca nevroza să fie întotdeauna redusă la o absolutizare a
valorilor relative, nici nu duce această absolutizare valorică în­
totdeauna deja la o nevroză. Să nu fim mai catolici decât Papa.
Și părintele franciscan J.H. Vander Veldt de la Catholic Univer-
sity of America din Washington confirmă concepția noastră în
măsura în care declară în mod expres că nu oricărei nevroze îi
stă la bază un conflict, darămite un conflict moral sau chiar reli­
gios. Iar dacă celălalt autor, contrar avertismentului lui J.H. Van­
der Veldt, nu pune la baza etiologiei nevrozelor conflictul mo­
ral, ci pe cel religios, nu ca pe un conflict, ci mai degrabă ca pe
unicul conflict, „idolatrizându-1" (pentru a-i folosi expresia pre­
ferată) în măsura în care susține că problema divinității ar fi în
„oricare" (!) analiză problema conflictuală centrală, atunci el ne-

52 I. A. Caruso: Die Wiener personalistische Tiefenpsychologie als symbolische Teilerken­

ntnis der menschlichen Person, p. 3,1954.
53 Wilfried Daim: Umwertung der Psychoanalyse, p. 311, Viena, 1951.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Logoterapia ca terapie specifică a nevrozelor noogene

220 socotește o atenționare a lui HJ. Weitbrecht: „Nu stă în compe­
tența noastră să judecăm în ținută preoțească asupra vinovăției,
darămite să îndrăznim să considerăm boala ca formă a unei con­
tradicții cu ordinea divină. Hybris-ul în dorința de a pătrunde,
a înțelege și a demasca trebuie respins ca nemedical."
Pe lângă Scylla psihologismului, ne pândește și Charibda ne­
ologismului. în timp ce psihologistul proiectează spiritualul din
spațiul omenescului, care este constituit abia prin dimensiunea
spiritualului, în planul a ceea ce este pur psihic, noologistul in­
terpretează trupescul unilateral și exclusiv în sensul unei expre­
sii a spiritualului. Într-adevăr, evenimentul trupesc al bolii nu
are nicidecum în întregime acea valoare pozițională în istoricul
vieții și acea valoare de exprimare pentru sufletul spiritului, pe
care i le atribuie atât de mărinimos medicina psihosomatică. Me­
dicina psihosomatică ne învață: se îmbolnăvește numai cel ce se
mâhnește... totuși se dovedește că uneori să îmbolnăvește și cel
ce se bucură. Și dacă vorbele lui luvenal: mens sana in corpore
sano sunt greșit înțelese, de parcă o minte sănătoasă ar fi condi­
ționată de un corp sănătos, atunci eu pot să dovedesc ca psihia­
tru și că există o mens insana in corpore sano, după cum susțin ca
neurolog și că există o mens sana in corpore insano... să zicem: în­
tr-un corp paralizat. Desigur, fiecare boală are „sensul" ei; dar
adevăratul sens al unei boli nu rezidă în că-ul stării de a fi bol­
nav, ci mai degrabă în cum-ul suferinței, și astfel acest sens abia
trebuie acordat de fiecare dată bolii, ceea ce se întâmplă ori de
câte ori omul suferind, homo patiens, împlinește în suferința
dreaptă a destinului autentic sensul posibil al suferinței fatal­
mente necesare. Sarcina asistenței medicale duhovnicești este să
facă să licărească o astfel de posibilitate de sens, este urmărire
de sens în acest sens.

VIKTOR E. FRANKL
 Bolile declanșate psihic, dar care nu sunt provocate psihic, 221
deci cele nepsihogene, le numim boli psihosomatice. Spre deo­
sebire de medicina psihosomatică, nu considerăm însă că este
vorba de fiecare dată despre complexe, conflicte, probleme și tra­
ume specifice care devin aici patogene. Mai degrabă se poate les­
ne dovedi că acele complexe, conflicte, probleme și traume a că­
ror patogeneză aparent atât de specifică este tot mereu
incriminată trebuie privite ca practic ubicue. Iar ori de câte ori
sunt relevate anamnezic, nu ele au determinat boala. A trage
această concluzie ar echivala cu a conchide că un recif care apa­
re în timpul refluxului și devine vizibil abia atunci ar fi cauza re­
fluxului: în realitate, refluxul doar scoate la iveală reciful — și
tot așa, diversele complexe, conflicte, probleme și traume nu sunt
cauza diferitelor boli, ci în anamneze ele apar atât de multiplu
și de variat numai pentru că respectivii pacienți sunt oameni stă­
pâniți de temeri și griji, a căror stare anxioasă constituie deja efec­
tul bolilor nevrotice.
Ceva analog se poate aplica și asupra domeniului (nu al pa-
togenezei în general, ci al) noogenezei (în special): căci și despre
nevrozele noogene este valabil că frustrarea existențială care le
poate sta la bază este atât de ubicuă, încât nu poate să fie pato­
genă în sine și ca atare; deci și la ele o afecțiune somatopsihică
abia trebuie să se înclicheteze, iar organismul psihofizic să fie
implicat.

Etiologia bolilor nevrotice arată, prin urmare, astfel:

I. reacție personală
1. pasivitate proastă: fuga de anxietate — model de reacție în
nevroza de angoasă
2. activitate proastă

Teoria și terapia nevrozelor ■ Logoterapia ca terapie specifică a nevrozelor noogene

222 a) lupta împotriva compulsiei — model de reacție în nevroza
obsesională
b) lupta pentru plăcere — model de reacție în nevroza sexu­
ală.
(în schimb, corectivul terapeutic țintește:
1. la pasivitatea corectă: ignorarea nevrozei — ceea ce poate
fi așteptat, ba chiar cerut numai în măsura în care se ajunge din
partea pacientului la o acționare către ceva:
2. către activitatea corectă.)
II. Rezonanță organismică — la care este vorba de fapt sit ve-
nia verbo de o reacție a organismului psihofizic la reacția persoa­
nei spirituale.
Placa organismică de rezonanță este formată dintr-o
1. predispoziție corespunzătoare și
2. o constituție corespunzătoare.
în privința predispoziției am făcut cunoștință cu rolul pe ca-
re-1 joacă nu doar încărcarea excesivă, ci și descărcarea excesivă:
Manfred Pflanz și Thure von Uexkiill au putut să arate că și în
sensul medicinei interne omul se îmbolnăvește abia atunci și
doar atunci când este fie prea tare, fie prea puțin încărcat; pe
scurt, când nu are o sarcină pe măsura forțelor sale. Dar dacă are
una, atunci ea se dovedește a fi „antipatogenă", adică menținând
sănătatea. Ceea ce importă este corectivul terapeutic al unei so­
licitări adecvate — tocmai din partea unui ceva către care s-ar
pune problema să se acționeze (vezi mai sus).
In privința constituției am făcut în fine cunoștință cu rolul jucat
a) de psihopatie (mai cu seamă de forma ei anancastică),
b) de neuropatie — alegând, de la caz la caz, în special tablo­
uri clinice predominant simpaticotone sau vagotone — și
c) de endocrinopatie, din al cărei cadru am evidențiat

VIKTOR E. FRANKL
 — perimetrul de forme basedowoid (hipertireotic), 223
— perimetrul de forme addisonoid (hipocorticotic) și
— perimetrul de forme tetanoid.
Nu putem să trecem cu vederea nici unul dintre factorii care
confluează spre etiologia bolilor nevrotice, și nici nu putem să
supraapreciem pe vreunul, dacă nu vrem să cădem pradă, de la
caz la caz, unui somatologism, psihologism respectiv noologism
(fig. 14).

boli nevrotice

perimetru de forme basedowoid, addisonoid și tetanoid

Fig- N

Teoria și terapia nevrozelor * Logoterapia ca terapie specifică a nevrozelor noogene

224 B) Logoterapia ca terapie nespecifică

Din cele spuse anterior reiese că la nevrozele noogene logo­

terapia reprezintă o terapie specifică: nevrozele noogene, ca ne­
vroze ieșite din mental, au solicitat logoterapia ca terapie din­
spre mental. La nevrozele noogene, logoterapia este adecvată în
măsura în care aceste nevroze constituie domeniul mai îngust de
indicații al logoterapiei. In cadrul limitelor acestui domeniu, lo­
goterapia este Într-adevăr un substitut al psihoterapiei. Dar exis­
tă și un domeniu mai larg de indicații al logoterapiei, iar nevro­
zele în sens mai restrâns, deci nu nevrozele noogene, ci cele
psihogene, pe el îl reprezintă. Iar în cadrul acestui domeniu, lo­
goterapia nu înseamnă un substitut al psihoterapiei, ci pur și
simplu completarea ei.
Logoterapia nu este însă nicidecum o completare doar a psi­
hoterapiei, ci și a somatoterapiei sau, mai bine zis, a unei terapii
somatopsihice simultane, care-și fixează pârghia și în somatic și
în mental, pentru a ridica nevroza din aceste două „țâțâni". Doar
vedem tot mereu cum se ajunge la un cerc vicios între tulbură­
rile vegetative și endocrine, pe de o parte, și modelele patogene
de reacție la aceste tulburări funcționale, pe de alta, prin faptul
că într-o disponibilitate anxioasă vegetativă se înclichetează o
anxietate anticipatorie (vezi p. 149), prin care abia pacientul ajun­
ge într-o nevroză de angoasă. Circuitului nevrotic astfel apărut
trebuie să-i corespundă un clește terapeutic, ale cărui „fălci" apu­
că atât factorul somatic, cât și pe cel psihic. Acest lucru este ast­
fel realizat, încât, de pildă, în cazurile susținute hipertireotic este
tratată, concomitent cu psihoterapia anxietății anticipatorii reac­
tive, disponibilitatea anxioasă vegetativă, printr-o terapie ținti-

VIKTOR E. FRANKL
tă, cu ajutorul injecțiilor cu dihidroergotamină. însă tocmai în 225

asemenea cazuri s-a văzut că o terapie orientată astfel poate fi

desăvârșită abia, respectiv că nevroza poate fi total depășită abia
printr-o orientare și o ghidare a pacientului spre un sens concret
al existenței personale, care urmează a fi luminat pe calea anali­
zei existențiale.
Circuitele nevrotice pot prolifera numai într-un vacuum existen­
țial, iar terapia se poate desăvârși doar dacă se reușește să se um­
ple vacuumul existențial în sensul logoterapiei. Logoterapia re­
prezintă atunci o completare noetică a terapiei somatopsihice.
Logoterapia nu trece deci nicidecum cu vederea factorul bio­
logic, fiziologic; ea dorește un singur lucru: să nu se uite elemen­
tul noologic, din cauza celui fiziologic și a celui psihologic. Când
se construiește o casă și la urmă se apucă de muncă cel care în­
velește casa și pune țiglele, nu-i va reproșa nimeni că nu se ocu­
pă de pivniță.
în cazurile despre care a fost vorba mai devreme nu se poate
spune că vacuumul existențial, singurul loc în care poate să pro­
lifereze circuitul nevrotic, a fost patogen; totuși, umplerea aces­
tui vacuum se dovedește antipatogenă, pentru a folosi termenul
lui Manfred Pflanz și Thure von Uexkull. Și astfel, și în aseme­
nea cazuri propriu-zis somato-psihogene, care nu s-au născut
nicidecum din mental, este totuși adecvată o terapie dinspre
mental, așa cum se înțelege pe sine logoterapia. Despre aceste
cazuri este valabilă vorba lui Paracelsus: Boala se naște, ce-i
drept, din natură, tămăduirea ei ia ființă însă din spirit. Nevro­
zele nu erau noogene, și cu toate acestea era indicată și în cazul
lor o logoterapie combinată cu terapia somatopsihică simultană,
în astfel de cazuri se poate, așadar, vorbi despre logoterapie ca
o terapie nespecifică.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Logoterapia ca terapie nespecifică

226 Consider extraordinar de adecvate afirmațiile
/ făcute în aceas-
tă privință de Edith Weisskopf-Joelson de la University of Geor­
gia: „Although traditional psychotherapy has insisted that the­
rapeutic practices have to be based on findings on etiology, it is
quite possible that certain factors might cause neuroses during
early childhood and that entirely different factors might relieve
neuroses during adulthood... Helping the patient develop effec­
tive and socially acceptable defenses against anxiety — such as
a supportive system of ethical values — seems a more realistic,
even though perhaps a less ambitious, goal of therapy than «get­
ting to the root» of the disorder."
*
Următoarea contribuție cazuistică poate ilustra cele de mai
sus: Doamna Eleonore W. (Policlinica de Neurologie, amb.
3070/1952) are 30 de ani. Ea vine cu o psihotofobie și o crimino-
fobie, o fobie de homicid și o fobie de suicid extrem de severe.
Psihotofobia se referă la halucinații hipnagoge; se pare că pacien­
ta este eidetică
.
** Făcând abstracție de acest lucru, este în mod
vizibil o anancastă severă, iar anancasmul ei alcătuiește latura
psihopată a bazei constituționale a nevrozei ei, în timp ce latura
neuropată iese la iveală sub forma unei simpaticotonii (de a că­
rei legitimitate nu trebuie să ne îndoim, la fel ca și F. Hoff și
Curtius), respectiv a unei hipertiroidii care se intersectează cu
cea din urmă: tiroidă mărită — exoftalmie — tremor — tahicar-

* Cu toate că psihoterapia tradițională a insistat că practica terapeutică trebuie să fie ba­

zată pe descoperirile în etiologie, este foarte posibil ca anumiți factori să determine ne­
vroza în timpul copilăriei timpurii și ca niște factori complet diferiți să poată alina ne­
vroza la vârsta adultă... A ajuta pacientul să-și formeze niște apărări eficiente și
acceptabile social împotriva anxietății — cum ar fi un sistem suportiv de valori etice —
pare un scop mai realist, chiar dacă eventual mai puțin ambițios al terapiei decât „a se
merge la rădăcinile" tulburării.
** Anomalie întâlnită în special la copii, care constă în reprezentarea foarte vie a obiecte­
lor văzute anterior, ca și cum acestea ar fi prezente. (A/, t.)

VIKTOR E. FRANKL
die (frecvența pulsului 140 p. m.) — slăbit (5 kg) — MB + 72%. 227
La această bază constituțională se adaugă acum un factor dispo-
zițional: dereglarea vegetativă din cauza unei strumectomii la
care a fost supusă cu doi ani în urmă și, în fine, un factor condi­
țional: o dezechilibrare vegetativă; căci, într-o zi, pacienta a băut,
contrar obiceiului ei, o mocca tare, în urma căreia a avut un atac
vegetativ de panică, la care a reacționat cu o anxietate anticipa-
torie: „După primul atac de panică mi se făcea din nou teamă,
la simplul gând." Ulterior, anxietatea anticipatorie se condensea­
ză, după cum am auzit, în jurul ideilor ei compulsive anancasti-
ce. Atât în ceea ce privește factorii constituționali, dispoziționali
și condiționali, respectiv somatogeneza și psihogeneza. Dincolo
de asta reiese totuși în sensul unei noogeneze că pacienta trăieș­
te într-un vacuum existențial: „E ca un mers spiritual în gol;
atârn în aer, totul mi se pare lipsit de sens; cel mai mult m-a aju­
tat întotdeauna dacă trebuia să am grijă de cineva, dar acum sunt
singură; vreau ca viața mea să aibă din nou un sens." Motivul
pacientei care o făcuse să ni se adreseze nu zăcea deci în frustra­
rea ei existențială; efectul terapiei a apărut totuși abia după ce i
s-a indicat drumul pentru umplerea vacuumului ei existențial și
pentru anihilarea tuturor proliferărilor nevrotice „vacat".
Având în vedere acest spectru larg de indicații și combinații
posibile ale logoterapiei pe baza analizei existențiale este de în­
țeles când M.B. Arnold declară strict: „Every therapy must in
some way, no matter how restricted, also be logotherapy."
*

Orice terapie trebuie să fie într-un anumit fel, oricât ar fi el de restrâns, și logoterapie.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Logoterapia ca terapie nespecifică

 C) Intenția paradoxală și dereflecția

I. Intenția paradoxală

I. TEHNICA TERAPEUTICĂ

în Prefața sa la o carte despre logoterapie, Allport numește

logoterapia una dintre orientările subsumate în SUA sub denu­
mirea de „existențial psychiatry". Robert C. Leslie afirmă însă că
logoterapia ocupă tocmai în această privință „o poziție de excep­
ție demnă de luat în seamă", întrucât a fost în stare, spre deose­
bire de celelalte orientări psihiatrice existențiale, să facă să iasă
la iveală din sânul ei o tehnică adevărată. Niște indicații analoa-
ge găsim în scrierile competente ale lui Donald F. Tweedie, Aaron
J. Ungersma, Godfryd Kaczanowski și Crumbaugh. Este vorba
despre intenția paradoxală, așa cum este descrisă deja în lucra­
rea mea publicată în 1939, „Zur medikamentösen Unterstützung
der Psychotherapie bei Neurosen" (Schweizer Archiv für Neurolo­
gie und Psychiatrie 43, 26).
In cele ce urmează nu am dori să introducem însă intenția pa­
radoxală pe calea inducției, adică dinspre terapia nevrozelor, ci
pe calea deducției, deci derivând-o dinspre teoria nevrozelor.
în acest scop ne reîntoarcem la nevroza de angoasă. Se obser­
vă tot mereu că angoasa pacientului care suferă de nevroză de
angoasă se potențează într-o anxietate de anxietate. Și anume,
anxietatea de anxietate se motivează printr-o fobie de colaps, o
fobie de infarct sau o fobie de atac (vezi p. 146), în funcție de tea­
ma pacientului de a se prăbuși când se află afară în aer liber, de

VIKTOR E. FRANKL
a face infarct miocardic, respectiv de a avea un atac cerebral. Ei 229
bine, din anxietatea de anxietate, pacientul recurge la fuga de an­
xietate; într-un cuvânt, el o ia la fugă de anxietate... în mod pa­
radoxal, rămânând acasă; căci avem aici de-a face cu primul din­
tre modelele de reacție discutate, și anume modelul agorafob de
reacție.
Altfel stau lucrurile la nevroza obsesională: pacientul se teme
de compulsie, iar această anxietate este motivată prin temerea
lui că simptomele de care suferă ar putea degenera, ar putea fi
solii sau chiar indiciile unei boli mintale (psihotofobie), că el în­
suși ar putea face ceva rău cuiva (criminofobie), și anume lui în­
suși (fobie de suicid) sau altora (fobie de homicid) — (vezi p.
162). în timp ce pacientul care suferă de nevroză de angoasă o
ia la fugă în fața anxietății, cel care suferă de nevroză obsesiona­
lă pornește la luptă împotriva compulsiei. Reacția pacientului
constă acum în aceea că luptă împotriva ideilor compulsive ca-
re-i trec prin minte, că fuge înspre ele, dă năvală peste ele, le asal­
tează, spre deosebire de cel care suferă de nevroză de angoasă,
care fuge de crizele anxioase. Este vorba aici despre tipul de re­
acție în nevroza obsesională la anancasmul psihopat, modelul de
reacție în nevroza obsesională potențând psihopatia anancastică în­
tr-o nevroză obsesională reactivă.
Alta este situația în nevroza sexuală: lupta pentru plăcere este
caracteristica modelului de reacție în nevroza sexuală (vezi p. 174 -
176). Pacientul cu nevroză sexuală fuge după plăcere și tocmai
de aceea o ratează. El gonește după plăcere; numai că plăcerea
este un efect, care nu se lasă „vânat", ci tocmai că trebuie să ră­
mână efect și nu poate fi plănuit. Vânătoarea după fericire o alun­
gă, lupta pentru plăcere o gonește. La intenționarea forțată a plă­
cerii sexuale se adaugă apoi o reflecție forțată a actului sexual;

Teoria și terapia nevrozelor • Intenția paradoxală și dereflecția

230 dar atenția în exces nu se răsfrânge mai puțin patogen ca inten­
ția în exces.
Din exemplul cu anxietatea anticipatorie rezultă că teama re­
alizează de ceea ce se teme. Dar așa cum teama realizează cele
de care îi e teamă, dorința forțată zădărnicește ceea ce intențio­
nează. Acest lucru este folosit de logoterapie în avantajul ei, în
sensul că încearcă să-1 ghideze pe pacient în așa fel, încât să-și
dorească, respectiv să-și propună în mod paradoxal tocmai de
ceea ce se teme așa de mult.
Atât la teama de anxietate a celui care suferă de nevroză de
angoasă, cât și la teama de compulsie a celui care suferă de ne­
vroză obsesională avem de-a face cu teama de ceva anormal, în
timp ce intenția forțată a potenței bărbatului și a orgasmului fe­
meii, pe care o întâlnim în cazurile de nevroză sexuală, nu repre­
zintă o teamă de ceva anormal, ci dorința forțată de ceva normal.
Ei bine: cum ar fi dacă am lega dorința cu ceva anormal și astfel
am strica socotelile nevrozei (fig. 15)? Cum ar fi dacă am deter­
mina și ghida pacientul fobie să încerce să-și dorească tocmai de ceea
ce se teme (chiar dacă asta s-ar întâmplă numai preț de câteva cli­
pe)? Căci dacă eu, cel cu potența dereglată, „vreau7' în mod pro­
nunțat coitul, deci îl intenționez în mod forțat, și tocmai astfel îl
și zădărnicesc: cum ar fi atunci dacă eu, cel agorafob, aș vrea co-
labarea la fel de „pronunțat"? Dacă pacienții noștri reușesc să in­
tenționeze în mod paradoxal de ceea ce se tem, atunci această me­
todă psihoterapeutică de tratament are o influență uimitor de

Fig. 15: A strica socotelile

VIKTOR E. FRANKL
favorabilă asupra pacientului fobie. Căci în aceeași clipă în care 231
pacientul învață să lase să treacă în locul anxietății intenția (pa­
radoxală), îi ia, ca să zicem așa, temerii sale apa de la moară.
Un caz concret ar putea ilustra cele de mai sus; reluăm aici ca­
zul tânărului coleg care suferă de o hidrofobie severă. Din fami­
lie este labil vegetativ. într-o zi, îi întinde șefului său mâna și ob­
servă că transpiră abundent și că asta este vizibil. Data următoare,
într-o ocazie similară, se așteaptă deja să nădușească tot, iar an­
xietatea anticipatorie îi și mână în pori transpirația provocată de
anxietate. Ne-am sfătuit acum colegul hidrofob ca într-o situație
similară — când se așteaptă anxios să izbucnească în valuri de
sudoare — să-și pună de-a dreptul în gând să asude abundent în
fața celui cu care se întâlnește. „Până acum am transpirat în total
doar 1 litru", așa își tot spunea (după cum ne-a mărturisit ulte­
rior), „acum însă vreau să curgă din mine 10 litri de sudori!" Iar
rezultatul? După ce a suferit timp de patru ani de fobie, s-a pu­
tut elibera de ea complet și definitiv pe această cale indicată de
noi — după o singură ședință —, în decurs de o săptămână.
Astfel de rezultate terapeutice dovedesc, nu în ultimul rând,
că așa-numita terapie scurtă poate să fie scurtă și cuprinzătoare,
și anume și atunci când nu pretinde că este psihologie abisală:
asta nu înseamnă nici pe departe că trebuie să fie o psihologie
superficială. De altfel, opusul psihologiei abisale, a adâncurilor,
nu este deloc o psihologie de suprafață, ci mai degrabă una a
înălțimilor.54 în ceea ce privește afirmația că la toate acestea ar fi
vorba despre o terapie simptomatică, facem trimitere la J.H.

54 Vezi V. E. Frankl, Zentralblatt für Psychotherapie 10, 33,1938: „Unde este acea psiholo­
gie interesată terapeutic, care ar include aceste straturi «mai înalte» ale existenței ome­
nești în schema ei și ar merita în acest sens și în opoziție cu termenul «psihologie a
adâncurilor» [în germană, Tiefenpsychologie, psihologie abisală, a abisurilor, a adân­
curilor, N. t.] numele de psihologie a înălțimilor [Höhenpsychologie]?"

Teoria și terapia nevrozelor * Intenția paradoxală și dereflecția

232 Schulz: „Temerea manifestată de multe ori că, după o înlăturare
a simptomelor, ar trebui să urmeze în astfel de cazuri cu necesi­
tate formarea unui simptom de substitut sau o altă atitudine in­
terioară greșită este, în această generalitate, o afirmație complet
nefondată."
Pacientul trebuie să obiectiveze nevroza și să se distanțeze de
ea. Pacientul trebuie să învețe să privească anxietatea direct în
față, ba chiar să-i râdă în față. Pentru asta e nevoie de un curaj
al ridicolului. Medicul nu trebuie să se jeneze să-i spună, ba chiar
să-i dicteze pacientului ceea ce trebuie să-și spună pacientul. Ni­
mic nu-1 face pe pacient să se distanțeze atât de tare de el însuși
ca umorul. Umorul ar merita să fie numit un existențial. La fel
ca grija (M. Heidegger) și dragostea (L. Binswanger).

VIKTOR E. FRANKL
1. CAZUISTICA CLINICA 233

Cum arată mânuirea intenției paradoxale în practică?

într-o zi ni s-a adresat un chirurg tânăr: de fiecare dată când șe­
ful clinicii intra în sala de operații, îi era teamă să nu tremure în
timp ce opera; ulterior, această temere era suficientă pentru a-1 și
face să tremure cu adevărat; în cele din urmă, și-a mai putut re­
prima această fobie de tremurat, respectiv tremurul declanșat de
ea, numai îmbătându-se înainte de fiecare operație. Ei bine, acest
caz a declanșat o reacție terapeutică în lanț. Căci după ce am ex­
pus istoricul bolii lui și metoda mea de tratament într-una dintre
prelegerile mele clinice, am primit după câteva săptămâni o scri­
soare de la o studentă la medicină care-mi audiase prelegerea și
îmi relata acum următorul fapt: și ea suferise până acum de o fo­
bie de tremurat, care apărea oricând profesorul de anatomie pă­
șea în sala de disecție și, Într-adevăr, tânăra colegă începea de fie­
care dată să tremure. După ce auzise la prelegerea mea despre
cazul chirurgului, încercase să aplice aceeași terapie singură și asu­
pra ei înseși; își propunea de fiecare dată când venea profesorul
ca să asiste la disecție: „Ei, ia să tremur odată cum trebuie în fața
ăstuia... să vadă ăsta cât de bine pot să tremur!" La care șeful cli­
nicii după cum mi-a scris șeful clinicii atât fobia de tremurat, cât
și tremurul ca atare au dispărut prompt.
Un alt caz: Mărie B. (Policlinica de Neurologie, 394/1955 resp.
6264/1955). Pacienta a fost tratată și istoricul ei de boală (redat
pe scurt, vezi p. 147) întocmit de dr. Koucourek. în prim-planul
tabloului bolii se află palpitații sub formă de crize; ele sunt în­
soțite de anxietate și „o senzație ca de colaps". După primele cri­
ze de inimă și de angoasă s-a instalat temerea că toate astea s-ar
putea repeta... și imediat pe pacientă o și apucau palpitațiile. Se

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

234 temea mai cu seamă să nu cadă jos pe stradă sau să nu sufere un
atac cerebral. Dr. Kocourek o îndrumă acum pe pacientă să-și
spună: „Să-mi bată inima și mai tare. Voi încerca să mă prăbușesc pe
stradă." Pacienta este sfătuită să caute, ca exercițiu, toate situațiile care
îi sunt neplăcute și nu să le evite. La două săptămâni după inter­
nare pacienta relatează: „Mă simt foarte bine și nu prea mai am
palpitații. Stările de angoasă au dispărut total." La 17 zile după
ce a fost externată, pacienta a comunicat: „Dacă am palpitații din
când în când, îmi spun: «Să-mi bată inima și mai tare.» Atunci
palpitațiile se opresc."
în cele ce urmează va fi dovedită cazuistic aplicabilitatea in­
tenției paradoxale în situații de nevroză obsesională:
Doamna Hede R. din S. are 52 de ani; mama ei suferise de o ne­
vroză obsesională severă. Cu 14 ani în urmă s-au semnalat prime­
le simptome compulsive și la pacientă, după ce până atunci nu fu­
sese decât foarte pedantă. Și anume, a început să sufere de o
compulsie la numărat. La citit o ia adesea de zece ori de la capăt
sau se oprește mereu la un cuvânt. Trebuie să-și țină dulapurile în
ordinea cea mai strictă și să controleze totul, temându-se să nu fie
deranjată în acest timp. Pentru a se asigura că sertarele sunt Într-a­
devăr închise, trebuie să le ciocănească într-un ritm anume. S-a ră­
nit de multe ori la încheieturi, a rupt chei și a stricat clanțe, din ca­
uza veșnicelor controale dacă ușile chiar sunt închise. Nici pe soțul
ei nu-1 lasă întotdeauna să umble în dulapuri, și o dată ea a trebuit
să-și cumpere în mod special o cămașă, neputând accepta ideea ca
soțul să deschidă unul dintre dulapurile ei. Pacienta este interna­
tă în staționar, e dată în grija doamnei dr. Niebauer pentru psiho­
terapie, iar șeful secției, care o consultă doar tangențial, îi prezin­
tă intenția paradoxală. Chiar în aceeași după-amiază, pacienta face
dezordine în două dintre sertarele ei și este cât se poate de mân­

VIKTOR E. FRANKL
dră de asta. Este de remarcat că abia după acest efect terapeutic re- 235
iese dintr-o discuție cu doamna dr. Niebauer că fratele pacientei,
pe când avea ea 5 ani, i-a stricat păpușa preferată, după care pa­
cienta a început să-și strângă toate jucăriile. Când avea 16 ani, sora
ei se îmbrăca în spatele pacientei cu hainele acesteia, drept care au
fost încuiate și ele. Doamna Niebauer face exerciții cu pacienta în
sensul intenției paradoxale: ceea ce se intenționează este imperfec­
țiunea șeful clinicii totul să fie cât se poate de dezordonat; dulapul să
fie deschis de către pacientă cu dorința de a răscoli totul. La două
zile după începutul tratamentului a făcut progrese într-atât, încât
nu mai trebuie să numere și nici să mai controleze ceva. In cea de-a
patra zi a tratamentului uită să-și încuie dulapul. în ziua a șasea
nu mai trebuie să repete nimic. După două săptămâni de trata­
ment, pacienta poate, așa cum relatează spontan, să-și folosească
din nou normal stiloul, ceea ce nu mai reușise de ani de zile, întru­
cât acest lucru trebuia să se întâmple după un „sistem" anumit.
Declară: „Sunt foarte mândră." Două zile mai târziu, pacienta este
externată, și îi spune textual șefului secției: „Nu-mi mai este frică.
Totul este cât se poate de normal. Mă întorc acasă un alt om." Pa­
cienta suferise 14 ani de nevroză obsesională, iar însănătoșirea se
produsese în decurs de 16 zile. Ea se menține.
Un alt caz: Domnul Karl P. (Policlinica de Neurologie,
901/1956), 44 de ani, muzician. Pacientul a fost tratat și istoricul
bolii lui a fost întocmit de către doamna dr. Niebauer. Pacientul
este foarte pedant încă din copilărie. La 16 ani a avut scarlatină și
a fost internat într-un spital de boli infecțioase; pe-atunci alți pa-
cienți care stăteau cu el în aceeași cameră își strecurau bani afară
și își procurau mâncare pe ascuns. De atunci suferă de o idee ob­
sedantă că fiecare bancnotă ar putea fi o sursă de infecții. îi e frică
de bacterii, de boli infecțioase, de boli de piele și de boli sexuale.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

236 Are un ceremonial propriu; când se întoarce acasă de la lucru, cu­
răță de n ori clanțele și se tot spală pe mâini; prietenii care vin să-l
viziteze știu deja acest lucru și fac la fel, căci altminteri este foarte
agitat. Nu poate merge în nici un magazin în care trebuie să i se
dea înapoi bani. Salariul și-1 primește întotdeauna numai în banc­
note noi de tot, și anume doar în hârtii de 10 șilingi; căci dacă plă­
tește cu ele nu are cum să i se dea ca rest alte bancnote. Monedele
pe care le primește le bagă într-o geantă specială și le spală acasă
de mai multe ori, respectiv le fierbe. Are permanent asupra lui o
sticluță cu apă și săpun. După ce primește o vizită este spălată în­
treaga locuință. Când fiul lui vine acasă, hainele i se perie, caiete­
le de școală și ghiozdanul i se spală. Tot așa, este spălată și mașina
lui. Abia după aceea se liniștește. Are tot felul de halate și paltoa­
ne care-1 feresc de bacterii. Dacă are așa ceva pe el, este „imun" și
atunci poate lua în mână chiar și bancnote murdare. în timpul lu­
crului poartă mereu un astfel de halat alb de protecție; dar la con­
certe trebuie să se prezinte în costum negru. Atunci se simte foar­
te temător și nesigur. Se face întotdeauna ora 2—3.30 până ce se
bagă în pat, căci mai are mereu atât de mult de planificat, de îm­
părțit și abia apoi își poate găsi liniștea, în schimb în timpul lucru­
lui îl ia de fiecare dată somnul. în copilărie nu era niciodată sufi­
cient de curat pentru mama lui, care îl forța tot mereu să se ducă
să se spele. In pubertate auzise de un restaurant în care cineva lua­
se lepră din banane. De atunci evită bananele, crezând că acestea
sunt culese numai de leproși și că sunt un focar de infecție. în 1953
a fost în tratament ambulatoriu, dar psihoterapeutul de acolo și-a
pierdut răbdarea după a cincea ședință și i-a spus că nu putea fi
ajutat. Doamna dr. Niebauer îi recomandă terapeutic pacientului,
în sensul intenției paradoxale, să-și dorească ceea ce se teme că s-ar
putea întâmpla și să-și spună: „Acum mă interesează numai să iau

VIKTOR E. FRANKL
cât mai multe boli infecțioase." Astfel, el trebuie să-și vâre bancno- 237
te peste tot, să le lase să zacă acasă pe unde se nimerește, să pună
mâna de mai multe ori pe clanțele ușilor și să „scormonească în
fiertura cu bacterii". Deja la a treia ședință, pacientul îi declară doc­
toriței care-1 tratează: „Este ca un miracol. De 28 de ani mi-era frică
de bacterii; sunt complet schimbat. Când am plecat sâmbătă de la
dumneavoastră, am și început să duc la îndeplinire propunerea
dumneavoastră. M-am așezat pur și simplu în mașină, nu am mai
șters nimic în ea, am aruncat imediat cei doi săculeți pe care-i țin
mereu în mașină pentru chei și bani de rezervă, iar portofelul l-am
băgat în costum. Garajul nu l-am curățat, iar clanța de la ușa lui nu
am șters-o, ca de obicei, cu hârtie. Acasă nu m-am spălat pe mâini,
nu-i mai perii fiului meu hainele și nici nu-i mai spăl ghiozdanul,
ci îl las să facă ce vrea el. In afară de asta, le-am adus soției și co­
pilului câte o banană și am mâncat și eu una, pe când până acum
nici măcar nu intram în magazinele în care se vindeau banane."
Ședința a patra: Pacientul relatează că și-a menținut cele deja rea­
lizate, că în urmă cu câteva zile încă ar fi crezut că mai degrabă
moare subit decât să reușească să nu facă anumite acțiuni compul-
sive. Ședința a șasea: „Am mers peste tot în același costum... nu
mai am două feluri de paltoane, nu-mi mai trebuie. Nici nu știți
câte lucruri pot deja să fac. Și ce-i aici minunat este că nici familia
mea nu mai trebuie să facă nimic. Dacă eu pot intra în locuință fără
să-mi perii costumul, atunci nu trebuie, desigur, să-și perie nici bă­
iatul și soția hainele." Ședința a șaptea: Continuând discuția rezul­
tă că pacientul se temea uneori de boli încă de când era mic. O ve­
cină care îl îngrijea când era bolnav avea obiceiul să-i spună sute
de povești de groază de prin spitale. Ședința a opta: Ameliorarea
continuă. Pacientul ia chiar diferite cunoștințe în mașina lui, nu-și
mai spală mașina, a ajutat la plata salariilor. Face totuși uneori ac-

Teoria și terapia nevrozelor * Intenția paradoxală și dereflecția

238 țiuni compulsive complet mecanic, fără să ajungă să le conștienti­
zeze. Dacă însă soția lui îi atrage atenția asupra unei acțiuni sau a
alteia, îi vine ușor să înceteze. La trei luni de la începutul tratamen­
tului — ședința a zecea: ameliorarea stării lui durează. Duce „o via­
ță complet normală". Trei săptămâni mai târziu — ședința a 11-a: îi
trec încă și acum prin minte reprezentări obsedante; numai că re­
ușește să le înlăture de fiecare dată. După opt luni (25.06.1957):
„încă nu sunt sută la sută mulțumit: mă mai apucă din când în
când; dar comparativ cu trecutul îmi e foarte bine — 80% din ob­
sesii s-au dus!"
Doamna Anna H. (Policlinica de Neurologie, staț. 3578/1953)
este pedantă încă din copilărie. La 5 ani insista să aibă la dispoziție
un prosop propriu. Nimic nu i se părea suficient de curat. Stătea
trează până la 5 dimineața, pentru a-și pune ordine în lecții. Délire
de toucher la cel mai înalt grad. Afecțiunea s-a tot înrăutățit. în 1950
și 1951, pacienta a fost internată de două ori într-un ospiciu. Când
a fost trimisă de către medicul ei la policlinică, trebuia să se scoale
la 4 dimineața, pentru a putea ajunge la ora 12 la prânz la noi... în-
tr-atât o handicapa compulsia ei la repetiție și la control. Se stabi­
lește în secția noastră o discuție zilnică cu doamna dr. Niebauer, iar
pacienta este îndrumată să-și dorească sa fie totul cât se poate de mur­
dar. I se cere pacientei „să sară cu capul înainte direct în mijlocul
murdăriei", iar ea, care suferise timp de 60 de ani de nevroză obsesiona-
lă, nu se spală în a opta zi de tratament mai mult de o jumătate de
oră pe zi. In ziua a zecea se spală în chiuveta comună a pacienților
din salonul cel mai mare al spitalului, ceea ce nu-i ia mai mult timp
decât mediei celorlalți pacienți. In ziua a 15-a merge timp de două
ore acasă și nu se spală acolo decât o singură dată. în ziua a 21-a are
loc a doua ieșire, pacienta spălându-se tot o singură dată. In ziua a
25-a, cu ocazia celei de-a treia plecări, „pacienta își prepară acasă

VIKTOR E. FRANKL
propria gustare, și anume pentru prima oară după ani de zile; îna- 239
inte să părăsească secția declarase, când i se dăduse această suges­
tie: Exclus... nici nu poate fi vorba de așa ceva." în ziua a 30-a este
externată practic sănătoasă, și anume nu înainte de a fi strâns de
bunăvoie ce era prin salon. După o jumătate de an este chestiona­
tă și relatează că lucrează cu normă întreagă și nu-i trebuie mai mult
de o oră pentru a se spăla și a se îmbrăca.
Un alt caz de compulsie la spălat: Doamna H. (Policlinica de
Neurologie, amb. 3578/1953, respectiv stat. 34/1953) suferă de o
nevroză obsesională severă, pe baza unei psihopatii anancastice.
Primele simptome compulsive au apărut în copilăria timpurie.
Suferă de o senzație permanentă de murdărie și nu atinge decât
strictul necesar. îi este teamă că se va murdări, că va trebui să se
spele și că nu va mai putea conteni cu spălatul. Totul trebuie pus
și rânduit în cea mai mare ordine. Nu stă decât acasă, iar mama
și sora ei suferă de fapt la fel de mult din cauza bolii pacientei ca
și ea însăși. „Nimic nu mă mai bucură", spune pacienta. Viața ei
este lipsită de sens și conținut. Dr. Kocourek, medicul care o tra­
tează, o îndrumă să ignore senzația de a fi murdară — ba mai
mult de atât: s-o ironizeze în așa măsură, încât să-și propună să se
murdărească pe cât se poate de mult. Este instruită tot mai mult spre
dezordine. Când a fost internată avea nevoie, pentru a se spăla și
îmbrăca, de șase ore, iar în a treia zi de tratament își făcea toale­
ta dimineața și seara numai câte zece minute. In ziua a cincea re­
ușește să reducă timpul necesar toaletei la cinci minute. Curând
pacienta are un comportament obișnuit, merge la cinema, stă pa­
tru ore acasă și nu se spală în acest timp decât o dată. La exter­
nare se simte bine și după ce este externată îi merge mai bine de­
cât i-a mers vreodată. Spre deosebire de trecut, călătorește de
pildă cu tramvaiul fără să poarte mănuși.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

240 Firește că psihopatia anancastică necesită o îngrijire psihote-
rapeutică permanentă, dacă nu un tratament staționar repetat,
iar simpla schimbare de mediu îl smulge pe pacient dintr-o am­
bianță care stă în calea unei blocări a ceremonialelor rituale șle­
fuite, specifice nevrozei obsesionale.
Un alt caz de compulsie la spălat: Doamna Emilie B.
(Policlinica de Neurologie, amb. 405/1951, respectiv staț.
64/1953) are 65 de ani. Pacienta suferă de o compulsie severă la spă­
lat, și anume de la vârsta de 4 ani. Când nu avea voie să se spele
pe mâini, și le lingea. Mai târziu a început să se teamă și de bol­
navi, mai cu seamă de cei cu eczeme. Cu 25 de ani în urmă în­
tâlnise un om bolnav de lupus și se temuse să nu se fi atins în
treacăt de el. Iși curăță necontenit hainele. Umbrela și mănușile
și le aruncă întotdeauna. Evită oamenii și nu se așază pe nică­
ieri. Dacă o fi stat acolo un bolnav de lupus! Nu atinge nici o
clanță. Și soțul trebuie să respecte un ceremonial când intră în
cameră: mai întâi trebuie să-și perie haina, apoi să-și șteargă pă­
rul, să-și perie pantofii, să se spele pe mâini, să deschidă și să în­
chidă ușa, după care să se mai spele o dată pe mâini etc. „Dacă
ia sacoșa de cumpărături, care se află în bucătărie într-un loc anu­
me, trebuie să iasă din bucătărie mergând cu spatele, ca să fiu si­
gură că nu se atinge Într-adevăr de nimic etc." Pacienta este de
mult timp incapabilă să muncească și mai stă doar în pat: „Asta
este insula mea salvatoare." Dar și acolo trebuie să șteargă me­
reu cu cârpe, pe care soțul ei le spală și iar le spală. „Ore în șir
se spală hainele și corpul. De peste 30 de ori se șterge patul, iar
cârpele folosite în acest scop sunt mereu spălate." (Istoricul bo­
lii excerptat și citat aici a fost întocmit de către doamna dr. Nie-
bauer.) „De pildă, soțul ei îi aduce dimineața micul dejun pe o
tavă curățată special. După care, ea trebuie să-și curețe în pat un

VIKTOR E. FRANKL
loc pentru micul dejun, ceea ce îi ia o oră, având în vedere că 241
șterge de nenumărate ori același loc." Cârpa nu trebuie să aibă
nici cuta cea mai mică. Pacienta este disperată și spune: „Viața a
devenit pentru mine un iad.” Ținând seamă de un caz analog, că­
ruia îi făcuserăm lobotomie și pe care îl putuserăm vindeca, am
internat pacienta. La momentul internării, avea nevoie de câte șase
ore pentru a se îmbrăca și dezbrăca. Este tratată de doamna dr. Nie-
bauer cu ajutorul intenției paradoxale. După nouă zile de la in­
ternare cârpește șosetele altor pacienți. După 11 zile de la inter­
nare, curăță masa cu instrumente, spală noptiere, curăță seringi,
duce afară găleți murdare cu resturi de bandaje pline de sânge
și puroi. După 13 zile i se dă prima permisiune de ieșire și nu se
spală acasă nici măcar o dată. Relatează triumfător că a mâncat
o chiflă cu mâinile murdare. Două luni mai târziu nu mai are ni­
mic. Acasă îi trebuie pentru îmbrăcat și dezbrăcat doar o jumătate de
oră, „merge la cumpărături, pleacă să-și rezolve treburile, își coa­
se haine la mașina de cusut pe care înainte nu o atingea. Pregă­
tește cafeaua, șterge praful — toate lucruri pe care nu le-ar fi fă­
cut până acum. Ajunge acasă și se așază în camera ei fără să-și
scoată imediat rochia, fără să se perie ori să se șteargă. Face glu­
me despre nevroza ei obsesională". Este internată într-un alt spi­
tal din cauza unei eczeme cronice și repartizată într-un salon cu
bolnavi de erizipel, ceea ce nu o deranjează câtuși de puțin. Dar
recidivează în repetate rânduri. Tot mereu are nevoie de asisten­
ță medicală și de psihoterapie suportivă. Dar tot mereu suferin­
ța ei devine suportabilă, fără să fie nevoie de lobotomie.
Intenția paradoxală nu este mai puțin indicată în cazuri de
criminofobie. Pentru a prezenta un exemplu:
Pacienta (Policlinica de Neurologie, amb., prot. nr. 1015 ex
1957) are 23 de ani și suferă de la vârsta de 17 ani de reprezen-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

242 tarea obsesivă că ar putea să fi omorât în treacăt pe cineva, fără
să știe. Trebuie să o ia atunci de mai multe ori înapoi, pentru a
se asigura dacă pe drum nu zace undeva vreo femeie moartă. O
tratează doamna dr. Niebauer. Pacienta este sfătuită să-și zică:
Ieri am omorât deja 30, azi deja 10, trebuie să merg repede mai
departe, ca să-mi rezolv la timp norma de azi. După șase zile:
„Trebuie să spun că chestia asta cu intenția paradoxală o nime­
rește, nu mai simt nevoia să mă uit în spatele meu. Am termi­
nat-o cu obsesia că aș fi omorât pe cineva." Doamna dr. Nieba­
uer: „Și cum vă comportați acum?" Pacienta: „Foarte simplu,
când apare o astfel de reprezentare obsedantă îmi spun că tre­
buie să merg imediat mai departe, căci doar mai am atâția de
omorât. Iar atunci dispare și compulsia."
Un caz analog: Domnului Karl G. (Policlinica de Neurologie,
19/1950) îi este teamă că ar putea face un accident cerebral, că
s-ar putea îmbolnăvi de cancer, că s-ar putea arunca în fața tre­
nului, că și-ar putea arunca pe geam copilul etc. etc. (vezi p. 157 -
158). Din cauza acestei motivații criminofobe și-a pus gratii la toate
geamurile locuinței. Pacientul este tratat de doamna dr. Niebauer
cu ajutorul intenției paradoxale: „Ieri am omorât pe unul, alal­
tăieri am ucis doi... ei bine, astăzi voi omorî trei, iar ăsta va fi pri­
mul." După trei luni: „Acum mă simt excelent. Nu mai am nici
un fel de idei obsedante. Nici nu-mi pot închipui că am avut ast­
fel de obsesii."
O subgrupă de temeri criminofobe necesită un indiciu spe­
cial: obsesiile blasfemice. Le venim desigur cel mai bine terape­
utic de hac, încercând să-1 abordăm pe pacient dinspre nevroza
sa obsesională, și anume atenționându-1 că, prin faptul că se teme
mereu că va comite blasfemii, el comite o blasfemie; căci a-1 con­
sidera pe Dumnezeu un diagnostician atât de slab, încât să nu

VIKTOR E. FRANKL
aibă capacitatea de a distinge din punct de vedere diagnostic în- 243
tre blasfemie și reprezentare obsedantă, înseamnă o blasfemie,
în realitate, așa trebuie să-l asigurăm pe pacient, Dumnezeu cu
certitudine nu atribuie persoanei pacientului o obsesie blasfemi-
că. Psihopatia anancastică — substratul nevrozei lui obsesiona-
le — nu este de fapt atribuibilă persoanei sale (mentale), ci este
mai degrabă inerentă caracterului său (psihic). în acest sens, pa­
cientul nu este nici liber, nici responsabil — dar este cu atât mai
mult vizavi de atitudinea lui față de obsesie: el luptă permanent
împotriva ideilor lui blasfemice, nefăcând astfel decât să ampli­
fice „puterea" lor și propriul chin. A renunța la lupta împotriva
simptomului — prin eliminarea motivului acestei lupte — este
scopul acestei tehnici.
Hans O. Gerz, director clinic al Connecticut State Hospital din
SUA, dispune de o cazuistică vastă. Pe baza experiențelor sale
clinice îndelungate, dr. Gerz vede în intenția paradoxală o teh­
nică de o eficacitate aproape specifică în cazuri de fobii, de ne­
vroză de angoasă și de nevroză obsesională. El arată că și în ca­
zurile grave de nevroză obsesională, pacientului i se poate oferi
cu această metodă cel puțin o ușurare considerabilă. în cazurile
acute, ea este evident o terapie scurtă. („Zur Behandlung pho-
bischer und zwangsneurotischer Syndrome mit der «paradoxen
Intention» nach Frankl", Z. Psychother. med. Psychol. 12,145,1962.)
La simpozionul de logoterapie, organizat în cadrul celui de-al
6-lea congres de psihoterapie, Gerz a prezentat următoarele două
istorii de boală:
A. V., 45 de ani, căsătorită, mamă a unui fiu de 16 ani, prezin­
tă un istoric al bolii lung de 24 (!) de ani, timp în care suferise de
un sindrom fobie foarte sever, compus din claustrofobie, agora­
fobie, fobie a înălțimilor, teamă de lifturi, de trecerea podurilor și

Teoria și terapia nevrozelor * Intenția paradoxală și dereflecția

244 altele asemenea. Fusese tratată timp de 24 de ani de diferiți psi­
hiatri din cauza tuturor acestor afecțiuni, printre altele în mod re­
petat în sensul unor analize de-a dreptul pe termen lung. In plus,
fusese internată de multe ori, ocazie cu care i se aplicaseră nume­
roase șocuri electrice, iar în cele din urmă se propusese o loboto-
mie. Ultimii patru ani trebuise să-i petreacă într-un spital de boli
mintale. Numai că atât șocurile electrice, cât și tratamentul inten­
siv cu barbiturice, fenotiazine, inhibitori de monoaminooxidază
și preparate cu amfetamină au rămas fără nici un efect. Nu se pu­
tea deplasa dincolo de un anumit perimetru în jurul patului. In
ciuda tuturor tranchilizantelor pe care le-a primit, era permanent
în cea mai mare stare de agitație. Nici tratamentul psihanalitic in­
tensiv efectuat timp de un an și jumătate de către un analist ex­
perimentat nu s-a soldat cu succes. La 1 martie a preluat Gerz tra­
tamentul, și anume pe baza intenției paradoxale. S-a sistat imediat
orice medicament, și totuși s-a reușit pe calea abordată acum să
se elimine un simptom după altul, o fobie după alta. Pacienta a
fost sfătuită mai întâi să-și dorească să colabeze și să-și propună să
devină pe cât de temătoare posibil. A fost nevoie doar de câteva
săptămâni pentru ca pacienta să reușească să facă tot ce nu fuse­
se în stare în trecut: să părăsească secția, să folosească liftul și să
facă și alte acțiuni de acest fel, toate cu intenția fermă de a leșina
și de a-și pierde cunoștința. în lift, de pildă, spunea: „Vedeți, dom­
nule doctor, mă străduiesc atât să mă prăvălesc pe jos și să-mi fie
teamă... totul în zadar: pur și simplu nu mai pot." Și a început
acum, pentru prima dată după mulți ani, să se plimbe pe afară,
în jurul spitalului, cu intenția de a se teme, dar fără a fi în stare
să și simtă cu adevărat anxietate. După cinci luni, pacienta, pen­
tru prima oară în 24 de ani — da, 24! — nu a manifestat nici un
fel de senzație de teamă atunci când s-a dus acasă pentru wee-

VIKTOR E. FRANKL
kend. Sau totuși nu: doar trecerea peste un pod îi dăduse de fur- 245
că, drept care, după întoarcerea ei la spital, a fost pusă încă în
aceeași seară în mașina lui Gerz pentru a se duce la un pod și a
păși pe el. „încercați să vă temeți, să vă fie cât se poate de frică!"
Astea au fost cuvintele lui. „Nu pot... nu-mi e frică... nu merge,
domnule doctor!" Asta i-a fost reacția. Curând după aceea, a fost
externată. De atunci au trecut patru ani și jumătate, în care duce
în sânul familiei ei o viață normală și fericită. De câteva ori pe an
îl caută pe Gerz, dar numai pentru a-și exprima recunoștința.
Și acum, cazul unui pacient obsesional: Mr. M. P. este un avo­
cat în vârstă de 56 de ani, căsătorit, tată al unui student la colegiu,
care are 18 ani. Cu 17 ani în urmă „l-a lovit așa deodată, ca un trăs­
net căzut din cer senin, reprezentarea obsedantă cumplită" că s-ar
putea să fi apreciat impozitul său pe venit cu 300 de dolari mai pu­
țin și astfel să fi înșelat statul, cu toate că își întocmise declarația
fiscală cât putuse de conștiincios și de corect, din câte știa. „Apoi
nu am mai putut scăpa de această idee, oricât m-am străduit", i-a
spus lui Gerz. Se și vedea urmărit de procuratură pentru înșelăto­
rie, închis, vedea ziarele pline cu articole despre el, iar poziția lui
profesională pierdută. S-a dus într-un sanatoriu, unde a fost tratat
mai întâi psihoterapeutic și apoi cu 25 de șocuri electrice — fără
succes. Intre timp, starea i s-a înrăutățit într-atât, încât a trebuit să-și
închidă biroul de avocatură. Trebuia să lupte în nopți fără somn
împotriva unor obsesii care se înmulțeau neîncetat. „Nici nu scă­
păm bine de una, că se și forma o alta", îi spunea lui Gerz. îl chi­
nuia mai cu seamă obsesia că diferitele lui contracte de asigurare
ar fi putut expira, fără ca el s-o fi remarcat. Simțea nevoia să le ve­
rifice tot mereu, pentru ca apoi să le încuie din nou într-un seif spe­
cial din oțel, legând fiecare contract în parte de n ori. în cele din
urmă, a încheiat la Londra, la Lloyds, o asigurare elaborată special

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

246 pentru el, care urma să-1 apere de consecințele vreunei greșeli in­
conștiente și neintenționate, pe care ar fi putut s-o comită în cadrul
muncii lui judiciare. Curând s-a terminat însă și cu această activi­
tate, căci compulsia la repetiție a devenit atât de gravă, încât pa­
cientul a trebuit internat în Clinica de Psihiatrie din Middletown.
Acum a început însă și tratamentul pe baza intenției paradoxale
aplicat de Gerz. Timp de patru luni a urmat cu el logoterapie, și
anume de trei ori pe săptămână. Tot mereu a fost îndrumat să fo­
losească următoarele formulări cu intenție paradoxală: „Mi se rupe
de tot. Să ia naiba perfecționismul. Mi-e egal... din partea mea, n-au
decât să mă închidă. Cu cât mai repede, cu atât mai bine! Să mă
tem eu de urmările unei greșeli care se poate să-mi fi scăpat? N-au
decât să mă bage la zdup... chiar de trei ori pe zi! Măcar așa îmi ca­
păt banii înapoi, banii frumușei cu care am umplut buzunarele
domnilor la Londra..." Și acum a început, în spiritul intenției pa­
radoxale, să-și dorească de-a dreptul să fi comis cât se poate de
multe greșeli și să-și propună să facă și mai multe greșeli, să-și dea
peste cap toată munca și să le demonstreze secretarelor lui că este
„cel mai mare făcător de greșeli de pe lume". Și Gerz nu se îndo­
iește că pacientul era acum în stare nu numai să aibă intenții para­
doxale, ci chiar și să-și formuleze aceste intenții cât se poate de
umoristic, la care Gerz trebuia desigur să contribuie, de pildă sa-
lutându-1 când pacientul intra în cabinetul său cam în felul urmă­
tor: „Ce, pentru numele lui Dumnezeu! încă umblați liber? Cre­
deam că sunteți de mult în spatele gratiilor... și am răsfoit deja
ziarele ca să văd dacă tot nu relatează încă despre marele scandal
pe care l-ați provocat." La care pacientul obișnuia să izbucnească
tare în râs și să adopte, la rândul lui, el însuși tot mai mult aceas­
tă atitudine ironizantă, luându-se peste picior pe el și propria ne­
vroză, de pildă zicând: „Mi-e egal de tot și toate... să mă-nchidă și

VIKTOR E. FRANKL
gata; cel mult dă faliment societatea de asigurări." Acum a trecut 247
peste un an de când s-a încheiat tratamentul. „Această intenție pa­
radoxală a nimerit la mine la fix; tot ce vă pot spune e că a acțio­
nat ca un miracol! In patru luni a reușit să facă din mine un cu to­
tul alt om. Firește, din când în când îmi mai trece prin minte vreo
temere veche de-a mea; dar acum pot să termin pe loc cu ea — căci
acum știu cum s-o abordez!" Și adaugă râzând: „Și, mai cu seamă,
un lucru: nu există nimic mai frumos decât... să fii închis odată ca
lumea, cât se poate de serios..."
Faptul că logoterapia poate fi efectuată în timp relativ scurt re­
iese deja dintr-o relatare a Evei Niebauer-Kozdera despre rezul­
tatele statistice ale ambulanței de psihoterapie conduse de ea
după principii logoterapeutice: ea consemnează 75,7% de vinde­
cări si
/ ameliorări — ameliorări într-o măsură încât orice tratament
ulterior a fost de prisos —, la o medie de 8 ședințe (Wiener klinis­
che Wochenzeitschrift 67,152,1955). Gerz explică: „Numărul de șe­
dințe necesare depinde în mare măsură de lungimea perioadei în
care pacientul a fost deja bolnav. Cazurile acute, care au numai o
vechime de câteva săptămâni până la câteva luni, se pot vinde­
ca, după experiența mea, în 4 până la 12 ședințe" (loc. cit.).55
Gustav Lebzeltern (Angstzustände und ihre Überwindung,
Graz, 1967) neagă foarte hotărât afirmația lui Hans Hoff, H.

55 Cf. Peter R. Hofstätten Der gegenwärtige Stand und die gesellschaftlichen Vorausse­
tzungen von Neurosenlehre und Psychotherapie in Nordamerika. Handbuch der Neu­
rosenlehre und Psychotherapie, tratat editat de V.E.Frankl, V.E. von Gebsattel și J.H.
Schulz: „Eysenck se bazează pe 5 statistici, cu un total de 760 de cazuri de nevroze, care
au fost tratate psihanalitic, și pe 19 statistici, cu un total de 7293 de cazuri, care au fost
tratate după metode electrice. în studiile psihanalitice sunt consemnateîn medie 44%
ca vindecate, considerabil ameliorate și ameliorate; în studiile electrice 64%. Appel și
colaboratorii săi se bazează pe 12 rapoarte ale unui total de 4131 de cazuri de nevroză,
care au fost tratate după cele mai diverse metode timp de cel puțin 3 luni. Reușita me­
die se ridică aici până la 67%."

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

248 Strotzka, A.M. Becker și E. Wiesenhiitter că intenția paradoxa­
lă corespunde „tehnic în mare măsură" vechii persuasiuni, res­
pectiv că persuasiunea, conform lui Dubois, „are parte din nou
de o revenire, sub forma logoterapiei". Gerz (peste șapte ani de
experiențe clinice cu tehnica logoterapeutică a intenției parado­
xale, Zeitschrift fur Psychotherapie und medizinische Psychologie 16,
25, 1966) și Donald F. Tweedie au putut dovedi că mai cu sea­
mă intenția paradoxală nu se poate reduce la niște simple efec­
te sugestive. Benedikt a observat că „majoritatea pacienților sunt
la început foarte sceptici față de metodă și nu cred deloc în suc­
cesul ei. Un pacient chiar a spus o dată: «Ce prostie, cu asta să
te faci bine?» Bolnavii pleacă adesea cu frica-n sân atunci când
li se cere să aibă intenții paradoxale și să facă exercițiile. Ei zic:
«Asta n-are cum s-ajute!»" După aceea vin la medic și spun:
„Nu pot să cred, chiar a avut efect." După cum explică Benedikt
în disertația lui despre intenția paradoxală, pacienții cărora li se
aplicase cu o reușită categorică această tehnică logoterapeutică
s-au dovedit chiar a fi sugestibili sub medie la testele de sugesti-
bilitate. „Cu toate astea, nu putem decât să înțelegem prea bine
că acei psihiatri care au avut nevoie de ani întregi ca să se for­
meze psihanalitic își înving numai foarte rar prejudecățile față
de tehnica lui Frankl, pentru a se convinge prin încercări pro­
prii de eficacitatea metodei logoterapeutice. Dar spiritul acade­
mic ne cere insistent să verificăm fără idei preconcepute orice
s-ar oferi ca posibilități terapeutice." (Hans O. Gerz, „Zur Be-
handlung phobischer und zwansneurotischer Syndrome mit der
«paradoxen Intention» nach Frankl", Z. Psychother. med. Psychol.
12,145,1962.)
Tratamentul prin intenție paradoxală este însă posibil și atunci
când medicul care o aplică nu este orientat, în ceea ce privește

VIKTOR E. FRANKL
convingerile sale teoretice, nimic mai puțin decât logoterapeu- 249
tic. în cadrul Policlinicii Neurologice din Viena, un coleg orien­
tat pur psihanalitic s-a folosit de tehnica logoterapeutică, ea fi­
ind singurul tratament de scurtă durată posibil în acest cadru.
Un membru al Societății Psihanalitice vieneze a încercat să ex­
plice psihodinamic reușitele obținute de el cu această metodă te­
rapeutică. Psihanalista americană Edith Weisskopf-Joelson s-a
manifestat după cum urmează în una dintre lucrările ei despre
logoterapie: „Terapeuții orientați psihanalitic ar putea afirma că
prin metode precum logoterapia nu se poate obține o ameliora­
re reală, căci nu este vizată patologia în straturi «mai adânci», te­
rapeutul ocupându-se mai degrabă de consolidarea mecanisme­
lor de apărare. Astfel de concluzii nu sunt însă lipsite de pericol,
căci s-ar putea să ne abată de la posibilitățile esențiale ale psiho­
terapie!, și anume doar din cauză că întâmplător aceste posibili­
tăți nu se potrivesc în teoria noastră personală a nevrozelor. Ar
trebui mai ales să nu uităm că în cazul mecanismelor de apăra­
re, al «straturilor mai adânci» și al «persistenței nevrozei» în
aceste straturi mai adânci este vorba despre construcții pur teo­
retice și nicidecum despre observații empirice." „S-ar putea în
orice caz spune", explică Gerz, „că fobiile interpretabile ca pro­
dus al unor agresiuni refulate pot fi și înlăturate în consecință,
dacă pacientul — tocmai pe calea intenției paradoxale — este
îndemnat să facă exact acele lucruri de la care anxietatea lui obiș­
nuiește să-1 rețină atât de tare, cu alte cuvinte, să-și trăiască agre­
siunile cel puțin pe plan simbolic."
Glenn G. Golloway de la Clinica psihiatrică din Ypsilanti, Mi-
chigan, SUA, a spus odată: „Paradoxical intention is aimed at ma-
nipulating the defences and not at resolving the underlying con­
flict. This is a perfectly honorable strategy and excellent

Teoria și terapia nevrozelor * Intenția paradoxală și dereflecția

250 psychotherapy. It is no insult to surgery that it does not cure the
diseased gall bladder it removes. The patient is better off. Similar­
ly, the various explanations of why paradoxical intention works do
not detract from paradoxical intention as a successful technique."
*

Intenția paradoxală vizează manipularea apărărilor și nu rezolvarea conflictului subia­

cent. Aceasta este o strategie perfect onorabilă și o psihoterapie excelentă. Nu este un
afront la adresa chirurgiei că nu vindecă vezicula biliară bolnavă pe care o elimină. Pa­
cientului îi este mai bine așa. în mod similar, diferitele explicații pentru care intenția
paradoxală acționează nu diminuează intenția paradoxală ca tehnică de succes."
Psihanaliștii progresiști, mai cu seamă din SUA, dar și din Europa, nu se sfiesc nici să
folosească tehnici logoterapeutice de tratament. Și au multe reușite cu aplicarea aces­
tor tehnici. Nu se poate obiecta desigur nimic la faptul că ei interpretează atunci acest
succes altfel decât ar face-o logoterapeuții, și anume pur psihodinamic. Astfel, ].L. Ha-
arington scrie, de pildă: „Intenția paradoxală a lui Frankl este o încercare de a pune în
scenă conștient atitudinea antifobică, automată, care stabilește mecanismele de apă­
rare, descrisă de Fenichel. în cadrul modelului psihanalitic, intenția paradoxală se poa­
te înțelege drept un tratament simptomatic care mobilizează un mecanism de apărare,
ce solicită o cheltuială mai mică de energie psihică decât simptomul fobie, respectiv ob-
sesional. Oricând intenția paradoxală este aplicată cu succes, Se-ul este satisfăcut, Su-
praeul se unește cu Eul, iar Eul însuși câștigă în tărie și devine mai liber. Drept conse­
cință, anxietatea și producerea simptomelor cedează."

VIKTOR E. FRANKL
II. De reflecți a 251

1. ANXIETATEA ANTICIPATORIE ȘI COMPULSIA LA OBSERVARE

Pura reflecție este boala psihică cea mai periculoasă.

SCHELLING

La nevrozele de angoasă am putut să observăm de fiecare

dată că anxietății anticipatorii, atât de frecventă în cazul lor, i se
asociază o compulsie la observare; da, ea este cel mai diabolic
element în acest cerc vicios. Cine este frământat de așteptarea
anxioasă a unei nopți fără somn va dori, după cum e de la sine
înțeles, să adoarmă; dar exact această dorință nu îi dă pace, nu-1
lasă să-și găsească odihna și deci să adoarmă, căci adormitul nu
ar avea nici o altă premisă mai necesară decât este relaxarea. Dar
tocmai ea nu se poate instala; dimpotrivă, insomniacul se obser­
vă pe sine, se urmărește cu o atenție tensionată dacă adoarme
sau nu, tânjind atât să izbutească; nu numai că insomnia este aș­
teptată cu teamă, dar și adormitul este urmărit cu o asemenea
intensitate, încât este zădărnicit deja prin acest simplu fapt; toc­
mai dorința vie de a dormi este cea care alungă somnul.
în cazul nevrozelor obsesionale bolnavii se comportă altfel,
după cum am spus: în timp ce la ele se ajunge la o hiperacuzie
a conștiinței în domeniul decizional, referitor la luarea hotărâri­
lor, în planul cognitiv, referitor la cunoaștere, se ajunge la o hi-
perreflecție, și anume tocmai la compulsia la observare; căci ceea
ce-1 caracterizează într-atât pe pacientul obsesional sunt

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

252 scrupulozitatea și pedanteria — conștiinciozitatea excesivă și
conștienta excesivă. El caută decizia absolut corectă și cunoaște­
rea absolut sigură. Dar eșuează tocmai în această voință încrân­
cenată și violentă de siguranță sută la sută, în acest absolutism
decizional și cognitiv de care suferă. El experimentează ce spu­
ne Faust: că omul nu are parte de desăvârșire.
La nevrozele sexuale, după cum am văzut, situația este din nou
alta: intenției forțate a plăcerii sexuale i se asociază o reflectare for­
țată asupra actului sexual — ambele sunt patogene: un exces atât
de intenție, cât și de atenție; căci exact ca la culcat se impune și la
culcatul cu cineva, la actul sexual, un exces de intenție într-un mod
la fel de perturbant ca și un exces de atenție. Insă ambele au ini­
țial la bază exact acea anxietate anticipatorie, acea așteptare an­
xioasă a unei tulburări care face să apară, pe de o parte, tocmai
dorința forțată a unei desfășurări funcționale neperturbate și, pe
de alta, inițiază autoobservarea la fel de forțată a tulburării temu­
te. Vedem deci cum orice intenționare ca și orice observare sunt
adecvate pentru a tulbura cursul normal al unei funcții și devine
de pe acum de înțeles că psihoterapia va fi nu rareori mult mai
preocupată să abată atenția de la un anumit simptom pe care era
concentrată această atenție decât să anihileze simptomul ca atare.
Ii putem aminti aici pacientului de cunoscuta povestire despre acel
miriapod care a pierit de îndată ce a început să încerce zadarnic
să își pună conștient în mișcare „cele o mie de picioare" ale lui, ur-
mărindu-se cu atenție el pe el: nu mai știa cu ce picior să înceapă
mersul, respectiv în ce ordine să-și inerveze picioarele.56 Căci re­
flecția perturbă efectuarea acelor acțiuni care în mod normal se
56 Cu atât mai mult este valabil acest lucru referitor la activitatea psihică, deci nu numai
la acele cazuri în care ne „gândim la ceva", așadar vrem să facem ceva conștient, ci mai
degrabă și la gândirea ca atare. Chiar Goethe a spus o dată cu umor: „Cum ai ajuns așa
departe?... Niciodată nu m-am gândit la gândire" (ZahmeXenien7).

VIKTOR E. FRANKL
J

desfășoară inconștient și automat. Este clar că, așa cum trebuie să 253
alegem față de anxietatea anticipatorie metoda terapeutică a in­
tenției paradoxale, și compulsia la observare face necesară, în mod
analog, o dereflecție drept corectiv. în timp ce intenția paradoxală îl
aduce pe pacient în măsură să ironizeze nevroza, cu ajutorul dereflecției
el este în stare să ignore simptomele.
Dereflecția înseamnă deci, în cele din urmă: a se ignora pe
sine. în jurnalul intim al unui preot sătesc din Bernanos se gă­
sește frumoasa frază: Să te urăști este mai ușor decât crezi; ha­
rul constă în a te uita. Ei bine, putem varia această afirmație și
spune ceea ce un om nevrotic ar trebui să rețină cât mai des: Mult
mai important decât să te disprețuiești (exces de conștiinciozita­
te) sau să ții cont de tine (exces de conștiență) ar fi să te uiți în
fine cu desăvârșire pe tine. Numai că pacienții noștri nu ar avea
voie să facă atunci precum Kant, care a trebuit să-și dea odată
afară servitorul hoț, dar nu și-a putut depăși durerea provocată
de această faptă și, pentru a se forța s-o facă, a agățat pe perete­
le camerei o tăbliță cu inscripția: „Servitorul meu trebuie uitat."
Astfel, i-a mers ca acelui bărbat căruia i se promisese că ar pu­
tea face din cupru aur, dar numai cu condiția ca în timpul res­
pectivei proceduri alchimice să nu se gândească timp de zece mi­
nute la nici un cameleon; drept care nici nu s-a mai putut gândi
la nimic altceva decât la acel animal ciudat, la care nu se gândi­
se până atunci niciodată în viață.
Așa nu merge; ci să ignor ceva — deci să realizez dereflec­
ția cerută — pot numai purtându-mi pașii acțiunilor pe lângă
acest ceva, concentrându-mi existența asupra a altceva. Iar aici
psihoterapia se transformă în logoterapie, în analiză existenția­
lă, a cărei esență doar constă într-o anumită măsură în aceea că
omul este direcționat și îndreptat spre sensul concret (ce trebuie

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

254 de fiecare dată mai întâi luminat analitic) al existenței sale per­
sonale.
Omul nu se află pe lume pentru a se autoobserva și a se auto-
oglindi, ci pentru a se pune la dispoziție, a se abandona, a se dă­
rui cunoscând și iubind. Dar, la urma-urmei, orice cunoaștere și
iubire converg spre același punct, sunt același lucru, și cât de ade­
vărată este această afirmație reiese din faptul că vechea limbă
ebraică a găsit un singur cuvânt pentru ambele.
Nu este sarcina spiritului să se autoobserve și să se autooglin-
dească. De esența ființei umane țin direcționarea, orientarea, fie
asupra a ceva, fie asupra cuiva, fie asupra unei opere sau a unui
om, a unei idei sau a unei persoane. Numai în măsura în care
suntem în acest fel intenționali, suntem existențiali; numai în mă­
sura în care omul este din punct de vedere mental cu ceva sau
cu cineva, numai în măsura unei asemenea prezențe și partici­
pări este omul alături și de sine însuși.
Această stare de fapt, această lege fundamentală a existenței
omenești, trebuie să o fructificăm însă acum și terapeutic. Iar aici
tocmai bolnavul de nevroză de angoasă este cel care poate fi
smuls din cercul vicios al gândurilor sale ce se rotesc în jurul an­
goasei sale de fapt numai atunci și abia atunci și numai în mă­
sura în care nu doar că învață să-și abată atenția de la simptom,
ci și înțelege că trebuie să se îndrepte singur spre o cauză. Cu cât
bolnavul pune mai mult în prim-planul conștiinței sale o cauză
care ar putea face ca viața lui să capete un sens și să merite să fie
trăită, cu atât mai mult se mută propria persoană în planul din
fund al trăirilor, trecând astfel acolo și propriile necazuri. Așa­
dar, adesea este mult mai important, în loc de a sonda după com­
plexe și conflicte și a dizolva în așa fel pe cât posibil simptomul,
dacă omul face orice efort pentru a desprinde mai întâi atenția

VIKTOR E. FRANKL
de Ia simptom, adică dăruindu-se lăuntric unei sarcini concrete, 255
a cărei îndeplinire îi este pretinsă și rezervată personal acelui om.
Căci nu prin autocontemplare sau chiar prin autooglindire, nu
lăsând gândirea să se rotească în jurul anxietății noastre ne eli­
berăm de această anxietate, ci punându-ne pe noi înșine la dis­
poziția, predându-ne și dăruindu-ne unei cauze demne de aceas­
tă dăruire. Este secretul oricărei automodelări, și nimeni nu a
exprimat-o desigur mai sugestiv decât Karl Jaspers, când spune
despre om că „el devine om mereu prin aceea că se dăruiește ce­
luilalt'' și când scrie în concluzie: „Ceea ce este omul este prin
cauza pe care și-o însușește."57

Am cunoscut astfel patru tipuri esențiale de atitudine:

1. pasivitatea proastă: fuga celui bolnav de nevroză de angoa­
să, de crizele sale anxioase;
2. activitatea proastă: a) lupta celui bolnav de nevroză obse-
sională împotriva ideilor sale obsesive; b) intenționarea [la cel
bolnav de nevroză sexuală, N. t.] forțată a plăcerii sexuale, la
care c) se adaugă reflecția forțată a actului sexual (una nu este
mai puțin patogenă decât cealaltă);
3. pasivitatea bună: ignorarea (dereflecția!) — da, ironizarea
(intenția paradoxală!) a simptomului;
4. activitatea bună: acționarea pe lângă simptom, concentra­
rea existenței pe ceva, spre un anumit scop. Căci simptomatica
atâtor și atâtor nevroze se dovedește în definitiv a fi proliferarea
„vacat" înăuntru într-un vacuum spiritual — ieșind din teoria
despre sens a unei existențe concrete.

57 Cf. Max Scheier, Philosophische Weltanschauung, Berna, 1954, p. 33;.... numai cine vrea
să se piardă... față de o cauză... acela... va dobândi Șinele său autentic..."

Teoria și terapia nevrozelor • Intenția paradoxală și dereflecția

256 2. CLINICA HIPERREFLECȚIEI ȘI TEHNICA DEREFLECȚIEI

Domnișoara B (Policlinica de Neurologie) se urmărește obse­

siv în legătură cu actul înghițitului; simțindu-se nesigură, pa­
cienta se așteaptă cu teamă să se înece, ba chiar să se sufoce; com-
pulsia la observare și anxietatea anticipatorie o deranjează atât
de tare când mănâncă, încât cu timpul slăbește. Pacienta este de-
reflectată terapeutic; formula i se dă cu ea pe drum: „Nu trebuie
să urmăresc înghițitul, și anume deja din cauza faptului că nici
nu trebuie să înghit; căci nu eu sunt cea care înghite de fiecare
dată... ci «se» înghite."
Un caz analog: Irmgard B. are 21 de ani; cu ani în urmă, pa­
cienta a înghițit odată o ață de fasole verde; altă dată a fost invi­
tată la niște cunoștințe la cină, s-a emoționat de ceva și a simțit
în gât de parcă ar sugruma-o ceva; când s-a trecut la masă, i s-a
făcut rău, iar a doua zi a cuprins-o anxietatea anticipatorie în fața
unei eventuale repetări a senzației de greață și de vărsătură; din
cauza anxietății ei anticipatorii a început apoi să-și observe ac­
tul înghițitului care se desfășura reflectoric și a încercat să reflec­
teze forțat, „să înghită conștient", așa cum se exprimă ea. Dere-
flecție terapeutică cu inițierea și ajutorul antrenamentului
autogen (J.H. Schulz). Capătă din nou încredere în procesul ga­
rantat inconștient al actului înghițitului; relatează că data urmă­
toare a fost din nou în stare să mănânce fără nici un fel de difi­
cultăți.
August B. are 21 de ani. Pacientul a fost tratat și istoricul bolii
lui întocmit de dr. Niebauer. A fost întotdeauna elev preferat, frun­
tea clasei. Năzuință maximă de autoafirmare. Voia să fie cât se
poate de desăvârșit. A devenit contabil după examenul de matu­

VIKTOR E. FRANKL
ritate, și-a dat însă curând seama că scrisul lui era foarte neciteț; 257
a fost atenționat în repetate rânduri de către șeful său că nu scrie
destul de citeț. A încercat atunci să-și îndrepte scrisul. Iși sacrifica
tot timpul liber pentru „a învăța să scrie caligrafic". A căutat să
preia litere din scrisul de mână al prietenului său în propriul lui
scris de mână. N-a mai știut într-un final ce litere să folosească
acum, în ce fel să scrie de fapt cu adevărat. Se tot poticnea în timp
ce scria: „Să scriu litera așa sau așa?" Cu timpul, nu a mai putut
să scrie în fața unor persoane care îl observau. Anxietate de a fi
observat. Anxietate de anxietate. A renunțat acum complet la me­
seria lui, nemaiputând să scrie dacă era privit, nu s-a mai concen­
trat decât asupra propriului scris. Intenție paradoxală: „Mâzgă­
lesc ceva în fața ăstuia, scriu numai pentru a zmângăli ceva, numai
pentru a mă poticni de 30 de ori." Aprofundarea intenției parado­
xale prin conceperea unor formule de intenții cu ajutorul antrena­
mentului autogen. După o ședere de trei săptămâni în clinică, pa­
cientul era complet vindecat, putea chiar să scrie în timpul vizitei
medicale în fața tuturor asistenților și a medicilor.
După cum vedem: Bolnavul obsesional vrea să „facă" totul,
cu știință și voință, drept care totul arată prea „făcut" și „voit",
și nu susținut și continuu, nu curgător. Dar de la Schelling încoa­
ce știm că „cea mai nobilă activitate a omului este cea care nu se
cunoaște pe sine" — sau, cum mai putem spune, o acțiune care
nu știe de ea însăși, care nu are o conștiință a ei înseși, iar de la
Nietzsche încoace știm că „orice faptă desăvârșită tocmai că este
inconștientă și nu mai este voită".
Știm și recunoaștem nu numai un inconștient instinctual, ci și
un inconștient spiritual, iar în acest strat originează și sufletul
omului, firea omului. Sentimentul poate fi de un grad de finețe mult
mai mare decât poate fi vreodată gradul de agerime al rațiunii.

Teoria și terapia nevrozelor«Intenția paradoxală și dereflecția

258 Din toate acestea reiese cât de necesară ar fi, în cazurile de ne­
vroză obsesională, o instruire legată de încrederea în incon­
știent — o încredere în spiritualitatea inconștientă, în superiorita­
tea cognitivă și decizională a elementului sufletesc și afectiv din
om față de elementul rațional și rezonabil, într-un cuvânt: ceea
ce trebuie să-l învățăm pe bolnavul obsesional, ceea ce trebuie
să-i redăm, ceea ce trebuie să-1 facem să găsească din nou este
încrederea lui față de spiritualitatea nereflectată.
Cunoaștem un caz în care pacientul obișnuia atât de mult
să-și autoobserve vorbirea și gândirea, încât i s-a făcut teamă că
această compulsie la observare ar putea avea drept urmare pier­
derea firului vorbirii. S-a dezvoltat o anxietate anticipatorie care
se tot amplifica, ajungând un real handicap în cariera lui. Pa­
cientul a putut fi vindecat în câteva ședințe în așa măsură, în­
cât a fost de pildă în stare să țină un discurs liber în fața unui
trimis din străinătate. La baza compulsiei lui la observare stă­
tea angoasa că-și va pierde autocontrolul, că nu va mai fi stă­
pân pe el și că se va lăsa să cadă, că se va lăsa în seama incon­
știentului său.
Există o înțelepciune a limbii, iar în ea trebuie să vedem de­
sigur spiritul înmagazinat, îmbogățit al omenirii. Limba spune
în această înțelepciune a ei că omul „cade", „plonjează" în somn;
deci și lipsa de conștiență care se asociază somnului este ceva în
care pur și simplu trebuie să ne lăsăm să cădem, să plonjăm.58

52 în această imagine pe care ne-o facem despre conexiunile dintre spiritualitate, noncon-
știență și înțelepciune se potrivește afirmația lui Charles Péguy, care consideră insom­
nia drept un vot de neîncredere al omului față de Dumnezeu: „Mi se spune că există oa­
meni care... nu dorm. Ce lipsă de încredere în mine." (Vorbitorul este însuși Dumnezeu.)
„îi compătimesc... Sunt supărat pe ei... Puțin. Nu-mi acordă încredere.” Despre insom-
niac Dumnezeu spune în cele din urmă că nu vrea să-i „încredințeze dirijarea vieții lui.
în timp ce doarme. Nătărăul."

VIKTOR E. FRANKL
 Insomnii 259

Ce poate, așadar, să facă medicul, de fapt însă chiar pacientul,

împotriva așteptării anxioase care alungă somnul că va trebui să
petreacă noaptea ce vine fără să doarmă? O angoasă care se poa­
te amplifica până la așa-numita angoasă de pat: toată ziua cel cu
tulburări de somn este obosit; dar cum vine timpul să se bage în
pat îl cuprinde teama față de următoarea noapte fără somn, de­
vine neliniștit și agitat, iar această agitație chiar că nu-1 mai lasă
să adoarmă. Acum face cea mai mare greșeală imaginabilă: pân­
dește dacă adoarme. Urmărește crispat, cu o atenție tensionată,
ce se petrece în el; dar cu cât își încordează mai mult atenția, cu
atât e mai puțin capabil să se relaxeze, atât încât să poată adormi.
Căci somnul nu înseamnă nimic altceva decât relaxare totală. Și
râvnește conștient la somn. Dar somnul nu înseamnă nimic alt­
ceva decât cufundare în nonconștiență. Și a te gândi la somn și
a-ți dori somnul nu fac decât să nu te lase să adormi.
Este așa cum a spus odată Dubois: somnul se aseamănă cu un
porumbel care ți se așază pe mână, dacă ții mâna liniștită, dar își
ia imediat zborul, de îndată ce fugi după el să-1 prinzi. Și som­
nul este gonit prin faptul că se tânjește la el, și cu cât acest lucru
se face într-un mod mai crispat, cu atât fuge somnul mai tare.
Cine așteaptă nerăbdător să adoarmă și se tot urmărește cu tea­
mă nu face decât să-1 alunge.
Putem să venim terapeutic de hac anxietății anticipatorii față
de o noapte fără somn numai dacă îl convingem pe pacient că
organismul își ia oricum cantitatea minimă de somn de care are
neapărat nevoie. Asta trebuie să știe și, înarmat cu această știin­
ță, trebuie să capete încredere în propriul organism.
Desigur: acest minim de somn este pentru fiecare om unul
anume și pentru fiecare individ în parte unul diferit. Dar nu du-

Teoria și terapia nevrozelor * Intenția paradoxală și dereflecția

260 rata somnului contează aici, ci așa-numita cantitate de somn, iar
această cantitate de somn este produsul duratei somnului și pro­
funzimii somnului, adică există oameni care nu trebuie să doar­
mă mult timp, și anume pentru că, deși dorm puțin, o fac adânc.
Și la același om se modifică profunzimea somnului în cursul unei
nopți, și aici există tipuri diferite, în funcție de curba lor de somn:
unii dorm cel mai profund înainte de miezul nopții, ceilalți își
ating maximul de profunzime a somnului abia spre dimineață.
Dacă un astfel de tip de om este privat de câteva dintre orele som­
nului său de dimineață, este desigur privat astfel de o cantitate
mai mare de somn decât tipul cu somnul adânc de la miezul nop­
ții, a cărui curbă de somn scade spre dimineață încet-încet.
Dacă se întâmplă însă așa cum am afirmat la început: că râv-
nirea crispată după somn și dorința conștientă de a adormi și de
fapt orice dorință conștientă alungă deja somnul... cum ar fi
atunci dacă cineva se culcă și nu tânjește la somn, ba nu tânjeș­
te chiar la nimic, sau poate tocmai la contrariu sau cel puțin la
altceva decât la venirea somnului? Ei bine, efectul ar fi că ar
adormi. Pe scurt: în locul anxietății de insomnie trebuie să trea­
că pur și simplu intenția de a petrece o noapte fără somn, deci
renunțarea conștientă la somn. Urmează numai să ne propunem:
la noapte nu doresc să dorm deloc, la noapte vreau doar să mă
relaxez și să mă gândesc la una și la alta; la ultimul meu conce­
diu sau la cel ce urmează etc. Deci dacă, așa cum am văzut, do­
rința de somn face somnul imposibil, atunci dorința de a nu
dormi va aduce după sine, în mod paradoxal, somnul. Căci
atunci măcar nu ne vom mai teme de insomnie, și tocmai astfel
vom fi deja pe drumul cel bun spre a aluneca în somn.
In cadrul inconștientului spiritual există, pe lângă inconștien­
tul etic, conștiința morală, și un inconștient să-i zicem estetic —

VIKTOR E. FRANKL
conștiința artistică. In ceea ce privește producția artistică, precum 261
și reproducerea artistică artistul depinde în acest sens și de spiri­
tualitatea inconștientă. Intuiției în sine iraționale și de aceea nu
în întregime raționalizabile a conștiinței morale îi corespunde la
artist inspirația, care își are și ea rădăcinile într-o sferă a spiritu­
alității inconștiente. Artistul creează pornind de la ea, și astfel iz­
voarele din care se adapă el sunt și rămân într-un întuneric ce nu
poate fi niciodată perfect iluminat din perspectiva conștiinței.
Chiar se vede tot mereu că cel puțin conștiența excesivă este în
stare să interfereze cu o atare producție „pornind din inconștient";
nu rareori autoobservarea forțată, voința de a „face" în mod con­
știent ceea ce ar trebui să se realizeze ca de la sine într-o profun­
zime inconștientă, devine un handicap al artistului creator. Ori­
ce reflecție care nu este necesară nu poate decât dăuna.
Cunoaștem, de pildă, un caz în care un violonist tot încerca
să cânte cât se poate de conștient: începând de la acordarea vio­
rii și până la detaliul cel mai mic al tehnicii interpretative, voia
să „facă" totul conștient, să realizeze totul prin autoreflecție. Asta
a putut duce doar la un eșec artistic total. Terapia a trebuit să eli­
mine însă pentru început această înclinație spre o reflecție și
autooglindire exagerată; a trebuit să fie concepută pe o dereflec-
ție. Tratamentul psihoterapeutic trebuia să-i redea acestui pacient
încrederea în inconștient, cerându-i să aibă mereu prezent în min­
te cu cât este inconștientul său mai „muzical" decât conștiința
sa. Într-adevăr, o terapie astfel concepută a dus oarecum la o dez-
inhibare a „forțelor artistic creatoare" ale inconștientului, prin
aceea că procesul de (re)producție esențialmente inconștient a
fost eliberat de influența inhibatoare a conștienței superflue.
Compulsia la observare poate să fie și iatrogenă. Cunoaștem
cazul unui actor tânăr al cărui șarm ștrengăresc, de băietan, îl fă-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

262 cuse celebru și care era în pericol să cadă pradă hiperreflecției.
S-a dovedit că pacientul mersese în mod regulat în Elveția, unde
o psihanalistă încerca să-i elimine, prin analiză, aerul și felul lui
de a fi juvenil, ca fiind un semn de infantilism, drept care acto­
rul a trecut pe interpretarea de roluri grave. în rolurile serioase
nu a fost luat în serios nici de public, nici de critici, iar cariera îi
era în pericol.
Din cazurile tocmai discutate reiese însă acum și un factor
esențial al oricărui obiectiv psihoterapeutic, deoarece astăzi nu
trebuie să insistăm pe punctul de vedere că în psihoterapie ceea
ce importă este conștientizarea cu orice preț; căci psihoterapeu-
tul trebuie să conștientizeze ceva numai în mod pasager. El tre­
buie să conștientizeze ceea ce este inconștient — și deci și ceea
ce este spiritualicește inconștient — numai pentru a-1 face să de­
vină în cele din urmă din nou inconștient; el trebuie să treacă o po-
tentia inconștientă într-un actus conștient, însă nu cu un alt scop de­
cât acela de a instaura în final un habitus din nou inconștient:
psihoterapeutul trebuie să restabilească în cele din urmă firescul pro­
ceselor inconștiente. O dezinteresare în privința celor de mai sus
este denumită de Hans Urs von Balthasar „una dintre lipsurile
de neiertat ale psihanalizei"; „numai dacă rădăcinile plantei sunt
ascunse în pământ", spune el, „coroana se poate dezvolta sănă­
tos. Ține de adevărul ființei libere și spirituale ca o parte din ea
să trebuiască lăsată în voia uitării."
Astfel, se întâmplă adesea în psihanaliză, — ceva să fie lăsat
să rămână inconștient sau să redevină inconștient. Dar sesizăm
și că a redeveni inconștient — adică uitarea — reprezintă un me­
canism esențial de apărare și înțelegem adevărul profund care
grăiește dintr-o legendă a Talmudului conform căreia fiecare co­
pil nou-născut, de îndată ce vine pe lume, primește imediat o

VIKTOR E. FRANKL
lovitură peste gură din partea unui înger, drept care uită pe loc 263
ce a învățat și a văzut înainte de naștere. Din perspectiva faptu­
lui că trebuie să considerăm această „amnezie" platoniciană
drept un mecanism de apărare, putem numi îngerul talmudic un
înger păzitor.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Intenția paradoxală și dereflecția

264 D) Asistența medicală duhovnicească

în final, ar fi de menționat un domeniu foarte amplu de indi­

cații al logoterapiei. Dacă logoterapia era specifică în domeniul
ei mai îngust de indicații, dacă era nespecifică în domeniul ei
mai larg de indicații, fiind totuși terapie, acum ea nu este pro-
priu-zis o terapie, ci în acest domeniu foarte amplu de indicații,
cel mai larg al ei, ea se transformă mai degrabă în ceea ce numim
asistență medicală spirituală sau asistență medicală duhovni­
cească. Ea nu este pentru început nicidecum vreun fel de asis­
tență spirituală dată de un medic specialist: de ea are nevoie chi­
rurgul cel puțin la fel de mult ca și neurologul și psihiatrul —
chirurgul care are de-a face cu cazuri inoperabile sau cu altele
pe care, ce-i drept, le poate opera, ba chiar trebuie să le opereze,
de pildă cu situații în care trebuie să facă amputări. Cu proble­
matica asistenței medicale duhovnicești este confruntat, de ase­
menea, și ortopedul, care nu are de-a face cu oameni mutilați
prin operație, ci cu infirmi originar, cu handicapați fizic și psi­
hic, apoi dermatologul, care are de-a face cu desfigurați, gineco­
logul, care are de-a face cu femei sterile, internistul, care trebuie
să trateze bolnavi incurabil și geriatrul, care are în grijă oameni
suferinzi și slăbiți de puteri. într-un cuvânt: nu numai medicii
specialiști, ci toți medicii trebuie să presteze asistență medicală
duhovnicească, oricând au în fața lor un pacient care se confrun­
tă cu o suferință fatidic necesară. Comparativ, neurogolul este
pus cel mai puțin în fața acestei sarcini; gândiți-vă numai că acea
îmbolnăvire a sistemului nervos central, care alcătuiește contin­
gentul principal al cazuisticii neurologice severe, scleroza mul­
tiplă, euforizează pacienții care suferă de ea în 63,8% din cazuri.

VIKTORE. FRANKL
 Necesitatea și posibilitatea asistenței medicale spirituale vor 265
fi ilustrate acum printr-un caz chirurgical: o asistentă medicală
din clinica mea este operată, iar tumoarea se dovedește drept
inoperabilă la laparotomia
* pentru prelevarea probei. în dispe­
rarea ei, asistenta medicală mă cheamă la ea. în cursul discuției
reiese că nici măcar nu este atât de disperată din cauza bolii, cât
mai degrabă din cauza incapacității ei de muncă: își iubește me­
seria mai mult ca orice, iar acum nu o mai poate exercita. Ce aș
fi putut spune în fața unei astfel de disperări? Situația acestei
asistente era chiar fără speranță. (După o săptămână a murit.)
Am încercat totuși să o lămuresc asupra unui lucru: că munceș­
te opt sau Dumnezeu știe câte ore pe zi încă nu este mare artă,
în asta o poate imita curând și altcineva; dar să fie atât de dor­
nică de muncă și atât de incapabilă de muncă deopotrivă, cum
este ea, și totuși să nu dispere, asta ar fi o realizare, i-am spus, în
care nu o poate imita atât de curând cineva. Și, am continuat cu
o întrebare, oare nu comiteți o nedreptate față de toate miile de
bolnavi cărora le-ați dedicat viața dumneavoastră ca asistentă
medicală: nu comiteți o nedreptate față de ei considerând că via­
ța unui bolnav sau suferind, deci a unui om incapabil de mun­
că, ar fi lipsită de sens? De îndată ce disperați în situația dum­
neavoastră, i-am spus, procedați de parcă sensul unei vieți
omenești ar consta în aceea că un om poate munci atâtea sau atâ­
tea ore; astfel le contestați însă tuturor bolnavilor și suferinzilor
orice drept la viață și toată justificarea existenței lor. în realitate,
aveți tocmai acum o șansă unică: în timp ce până acum nu le pu­
teați acorda tuturor oamenilor care vă erau încredințați nimic alt­
ceva decât un ajutor profesional, acum aveți șansa de a fi mai
mult decât atât: pildă omenească.

* Laparotomie = operație chirurgicală care constă în deschiderea peretelui abdominal. (A/, t.)

Teoria și terapia nevrozelor ■ Asistența medicală duhovnicească

266 Aceste puține cuvinte îndrumătoare trebuie să ajungă pentru
a arăta că și în astfel de cazuri de disperare perfect de înțeles, ba
chiar aparent îndreptățită, depresia încă poate fi urnită din loc;
trebuie numai să știm că în cele din urmă orice disperare este un
singur lucru: idolatrizarea, absolutizarea unei singure valori (în
cazul de mai sus: idolatrizarea valorii capacității de muncă).59
Psihoterapia nu trebuie numită nici măcar în asemenea cazuri —
asta sperăm cel puțin să fi arătat — nici lipsită de perspective,
nici ingrată. Ne-am putea întreba cel mult dacă aici mai este vor­
ba despre un act medical. înțelegem prin aceasta: cu caracter me­
dical în cel mai adevărat sens al cuvântului. Și nici un altul de­
cât Klaesi a fost cel care s-a exprimat în cuvântarea sa de rector
despre medicul care se vede confruntat cu incurabilul: „Acțiu­
nea și capacitatea sa încep acolo unde încetează posibilitatea de
vindecare a bolnavului."
Vedem că asistența medicală spirituală este menită să-1 facă
pe om apt de suferință în confruntarea cu o suferință fatidic ne­
cesară. Ea nu vizează restabilirea capacității de muncă și a capa­
cității de a se bucura, de a simți plăcere (ambele aptitudini s-au
pierdut inevitabil și irevocabil în respectivul caz), ci o interesea­
ză stabilirea capacității de suferință.
însă capacitatea de suferință nu este, în cele din urmă, nimic
altceva decât capacitatea de a realiza ceea ce numim valori atitu-

59 Vezi V. E. Frankl, Homo patiens, Viena, 1950, pp. 87, 88 și 90: „Dorim să îndrăznim să
facem afirmația că cineva care este disperat trădează deja prin asta că a idolatrizat ceva.
Că trădează astfel că absolutizează ceva care este numai în mod condiționat valoros,
care are numai o valoare relativă, dându-i o valoare absolută... Vedem deci că orice ido­
latrizare nu numai că se trădează prin disperare, ci se și răzbună." Zicând acestea nu
vrem desigur să afirmăm nici pe departe că orice absolutizare a unei valori relative ar
duce la o nevroză sau că orice nevroză ar putea fi dedusă din absolutizarea unei valori
relative și ar fi, eventual, „o cădere din ierarhia valorică". Nu orice disperare este pato­
genă și nu orice nevroză este „noogenă".

VIKTOR E. FRANKL
dinale. Căci nu numai creația (corespunzătoare capacității de 267
muncă) poate da sens existenței — vorbim atunci despre înfăp­
tuirea valorilor creatoare — și nu numai trăirea, întâlnirea și iu­
birea (corespunzătoare capacității de a simți plăcere) pot face ca
viața să aibă sens — vorbim atunci despre valori experiențiale —
ci și suferința; ba aici nu este vorba doar de vreo posibilitate oa­
recare, ci de posibilitatea de a realiza valoarea supremă, de prile­
jul de a împlini sensul cel mai profund. Putem da sens vieții noas­
tre făcând o faptă sau realizând o operă. Dar putem da sens vieții
noastre și receptând în noi frumosul, binele, adevărul sau cunos­
când doar un singur om în intimitatea ființei lui, în unicitatea și
irepetabilitatea lui, iar a face experiența unui om ca unic și irepe-
tabil, deci ca Tu, înseamnă: a-1 iubi. Dar și omul care se află într-o
situație compulsivă, în care nici nu poate să realizeze prin acțiuni
valori, nici să dea vieții sale sens prin trăiri, și acest om poate încă
să dea sens vieții sale, și anume tocmai prin felul atitudinii pe
care o adoptă față de acest destin al său, față de această situație
compulsivă a sa, prin felul cum ia asupra lui suferința-i fatidic
necesară: tocmai aici îi este oferită o ultimă posibilitate valorică,
întrucât în suferința dreaptă, în suferința dârză dată de destinul
autentic i se deschide omului o ultimă șansă, ba chiar cea mai
mare șansă a lui de împlinire a sensului și a Sinelui.
Astfel, viața are sens până la ultima suflare, își menține sen­
sul până la ultima suflare, căci posibilitatea de a realiza valori
tocmai prin atitudinea pe care o adoptăm față de o suferință fa­
tidic necesară, această posibilitate există mereu. Și acum înțele­
gem înțelepciunea vorbelor lui Goethe, care a spus odată: Nu
există nici o situație care să nu se poată înnobila, fie printr-o re­
alizare, fie printr-o îndurare. Numai că, de fapt, ar trebui să
adăugăm că îndurarea adevărată, adică suferința dreaptă, și anu-

Teoria și terapia nevrozelor • Asistența medicală duhovnicească

268 me dârză, dată de destinul autentic, este ea însăși o realizare, ba
chiar performanța cea mai mare care-i poate fi permisă omului.
Așadar, și acolo unde omul trebuie să renunțe la înfăptuirea unor
valori creatoare și experiențiale, și acolo poate să „realizeze"
ceva, și nu degeaba vorbește limba germană despre faptul că se
„realizează" [„leisten"] o renunțare
.
*
Bineînțeles că realizarea valorilor atitudinale, deci conferirea
de sens vieții prin suferință intră abia atunci și numai acolo în
discuție unde suferința, după cum am spus, este destin. Deci nici
un om nu se poate sustrage operației unei tumori operabile, du-
cându-se și declarând: îmi iau suferința cu curaj și smerenie asu­
pra mea — căci o astfel de „luare asupra sa" a suferinței este lip­
sită de sens, întrucât o atare suferință nu e dată de destin, fiind
inutilă. Abia acela care se vede confruntat cu o tumoare inope-
rabilă poate să realizeze, prin modul în care își ia asupra sa des­
tinul, valori atitudinale și să mai dea astfel și suferinței sale sens.
Să încercăm să răspundem la întrebarea de ce sensul pe care
i-1 oferă omului suferința este cel mai înalt posibil. Ei bine, valo­
rile atitudinale se dovedesc a fi remarcabile față de cele creatoa­
re și de cele experiențiale, în măsura în care sensul suferinței este
dimensional superior sensului muncii și sensului iubirii. Și de ce
este așa? Să pornim de la faptul că homo sapiens se clasifică în ho­
mo faber, care își împlinește sensul existenței creând, homo amans,
care își îmbogățește cu sens viața, trăind experiențe, întâlnind și
iubind, și homo patiens care, solicitat la capacitatea lui de suferin­
ță, mai luptă pentru a smulge suferinței un sens.
Homo faber este cam ceea ce se numește un om de succes; el cu­
noaște doar două categorii, și numai în ele gândește: succes și in­
succes. Viața lui se deplasează între aceste două extreme pe linia

* Verzicht auf etwas leisten — a renunța la ceva. (N. t.)

VIKTOR E. FRANKL
unei etici a succesului. Altfel este la homo patiens: categoriile lui nu 269
se mai numesc de mult succes și insucces, ci mai degrabă împli­
nire și disperare. Cu această pereche de categorii el se situează însă
vertical (vezi figura 16) pe linia oricărei etici a succesului; căci îm­
plinirea și disperarea aparțin unei alte dimensiuni; căci homo pa­
tiens se mai poate împlini încă și în insuccesul extrem, în eșec.

împlinire

succes------------------------------------------------------ insucces

disperare

Fig. 16

Astfel se va fi arătat deci că împlinirea este compatibilă cu in­

succesul, la fel ca și succesul cu disperarea. Dar acest lucru tre­
buie înțeles numai dinspre diferența dimensională a celor două
perechi de categorii. Firește: dacă am proiecta înăuntru, în linia
eticii succesului, triumful lui homo patiens, împlinirea sa de sens
și de sine prin suferință, atunci el ar trebui să se reprezinte pe
baza diferenței dimensionale punctual, adică să arată ca un ni­
mic, să impună ca absurditate. Cu alte cuvinte: în ochii lui homo
faber, triumful lui homo patiens trebuie să fie nerozie și necaz.
Cum pare dacă cineva încearcă să ne explice că destinul îi pre­
tinde mai întâi să se retragă de la posibilitatea de a realiza opere
în mod creator, apoi de la posibilitatea de a împlini sens prin trăi­
re, întâlnire și iubire, așa încât îi mai rămâne doar posibilitatea de
a se supune acestui destin, de a lua o atitudine corectă față de el.
Se va arăta pe baza unui caz concret cum se configurează cotitura

Teoria și terapia nevrozelor ■ Asistența medicală duhovnicească

270 pe care o are de înfăptuit pacientul respectiv: îndepărtarea de la
posibilitatea, situată în prim-planul conștiinței cotidiene a exis­
tenței medii, de a da prin creație sens vieții lui, și îndreptarea spre
necesitatea de a conferi prin suferință sens destinului.
Aș dori să ilustrez cele de mai sus printr-un caz concret: Un pa­
cient care suferă de o tumoare la măduva spinării nu-și mai poa­
te exercita în continuare meseria; el lucra ca desenator de reclame.
Posibilitățile valorice creatoare îi pier deci; în spital citește cu zel,
mai mult decât avusese vreodată în trecut ocazia s-o facă; reali­
zează, așadar, valori experiențiale, adică dă acum vieții lui sens
acumulând în sine valori culturale. Dar în cele din urmă paralizia
sa progresează într-atât, încât nu mai este în stare să țină o carte
în mâini și nu mai suportă nici căștile în urechi; așadar, nici valo­
rile experiențiale nu mai sunt realizabile și știe și el că i se apro­
pie sfârșitul. Dar ce atitudine adoptă față de acest destin? îl roagă
de fiecare dată pe medicul care e de gardă noaptea să nu cumva
să se deranjeze din cauza lui în timpul nopții: singura lui grijă este
pentru acești medici, și tocmai prin faptul că în ultimele lui ore nu
se mai preocupă de el, ci de alți oameni din jur — prin acest act
tăcut de eroism a realizat o performanță care este cu certitudine
mai mare decât orice desen de reclamă pe care îl realizase înain­
te, când încă era capabil de muncă: acum a făcut reclamă pentru
ceea ce este încă în stare omul, chiar și într-o astfel de situație.
Se va ilustra acum, pe baza unui alt exemplu, cum nu numai
renunțarea la muncă și la posibilitatea de sens care se întemeia­
ză pe ea, ci și renunțarea la dragoste îl poate sili pe om să percea­
pă prilejul pentru împlinirea sensului care rezidă tocmai în fap­
tul că suferă această sărăcire a posibilităților de sens ce-i este dată.
Un medic practician bătrân ni se adresează. Cu un an în urmă
i-a murit soția pe care o iubea mai mult ca pe orice și nu poate de­

VIKT0R E. FRANKL
păși această pierdere. îl întrebăm pe pacientul extrem de depri- 271
mat dacă s-a gândit ce s-ar fi întâmplat dacă el însuși ar fi murit
înaintea soției. „Este de neconceput", răspunde, „soția mea ar fi
fost disperată." Acum a trebuit doar să-i atragem atenția asupra
unui lucru: „Vedeți, soția dumneavoastră a fost scutită de asta, iar
dumneavoastră i-ați scutit această suferință, desigur cu prețul că
acum dumneavoastră sunteți cel care trebuie să sufere după ea."
In aceeași clipă, chinul lui căpătase un sens: sensul unui sacrificiu.
E corect ceea ce se pare că a spus Paul Dubois: Medicul poa­
te s-o scoată la capăt și fără toate acestea, trebuie doar să fie con­
știent că atunci nu se mai deosebește de veterinar decât printr-un
lucru: prin clientela diferită.
Homo patiens îl solicită pe medicus humanus, omul suferind pe
medicul uman. Medicul care nu este și uman, ci numai științific,
ar putea să amputeze un picior cu ajutorul științei; dar numai cu
ajutorul științei nu s-ar putea preîntâmpina ca acela care a sufe­
rit o amputare sau care urmează a suferi o amputare să nu se si­
nucidă înainte, respectiv după amputare. Nu e desigur necesar
să subliniem că o astfel de sinucidere nu ar avea o justificare; căci
ce fel de viață ar fi oare aceea al cărei sens constă în a putea mer­
ge sau sta pe două picioare? Un medic primar chirurg, care ar
vrea să renunțe la orice asistență medicală spirituală, nu ar tre­
bui să se mire dacă nu-și găsește un pacient înainte de operație
pe masa de operație, ci după suicid pe masa de disecție, la „ul-
timarius", medicul care are ultimul de-a face cu pacienții.
Nu în mod întâmplător, fondatorul Spitalului General din Vie-
na, împăratul Joseph al II-lea, a pus să se monteze deasupra por­
ții o placă cu inscripția: „Saluți et solatio aegrorum", dedicată nu
numai vindecării, ci și consolării bolnavilor. Că și aceasta din
urmă cade în sarcina medicului reiese nu în ultimul rând din

Teoria și terapia nevrozelor * Asistența medicală duhovnicească

272 recomandarea făcută de American Medical Association: „Medi­
cul trebuie să consoleze și sufletul. Aceasta nu este în nici un caz
numai sarcina psihiatrului. Este pur și simplu sarcina oricărui
medic practician."
Așa că medicul rămâne încă și în exercitarea asistenței medi­
cale duhovnicești medic; însă relația lui cu pacientul devine în­
tâlnire de la om la om. Din medic numai științific el se transfor­
mă astfel în medic și uman. Asistența medicală duhovnicească
nu este nimic altceva decât încercarea unei tehnici a acestei uma­
nități a medicului. Și este posibil ca tehnica umanității să fie cea care
ne poate feri de lipsa de omenie a tehnicii, așa cum se afirmă ea și în
sfera unei medicine tehnicizate, ducând la experimente asupra
prizonierilor și deținuților.
Dacă logoterapia nu este în toate domeniile de indicații un
substitut legitim al psihoterapie!, ci mai degrabă simpla ei com­
pletare, cu atât mai puțin este asistența medicală duhovniceas­
că un substitut pentru asistența duhovnicească prestată chiar de
către un preot. Ce raport există între asistența duhovnicească me­
dicală și cea preoțească? Să pornim de la obiectivele lor: Scopul
pe care și-1 propune asistența medicală duhovnicească, în gene­
ral scopul psihoterapie!, este vindecarea sufletească. In schimb,
scopul asistenței duhovnicești din partea unui preot, în general
scopul religiei, este mântuirea sufletului. Acum însă: religia nu
are, ce-i drept, un motiv psihoterapeutic, dar are un efect psiho-
igienic. Căci ea îi înlesnește omului o senzație de siguranță și o
ancorare spirituală fără egal, contribuind astfel imens la menți­
nerea echilibrului său sufletesc. Pe de altă parte, vedem cum psi­
hoterapia — fără să vrea — îl face pe pacient în cazuri izolate să
regăsească drumul spre izvoarele astupate ale evlaviei origina­
re: nu per intentionem, ci per effectum (figura 17).

VIKTOR E. FRANKL
 273

După cum se vede, restabilirea capacității de a crede a pacien­

tului nu este, pe lângă cele trei sarcini ale refacerii capacității sale
de muncă, de a simți plăcere și de a suferi, o a patra sarcină a
medicului, ci numai efectul posibil al psihoterapiei. Nu susținem
nici că „analistul trebuie să fie tămăduitor și mântuitor"60, nici
că „procesul psihanalitic este un proces de mântuire"61 sau even­
tual că „psihologia abisală se oferă să ajute la trezirea înțelegerii
procesului de mântuire a lumii, înțelegere care oricum lipsește
în general la intelectuali"62. Psihoterapia stă la fel de puțin în
slujba religiei, pe cât este religia un mijloc în scopul psihotera­
piei. J.H. Schulz a spus odată cu dreptate că „la fel de puțin ca o
nevroză obsesională creștină sau budistă poate să existe o psiho­
terapie științifică determinată cumva confesional."

60 I. A. Caruso, Psychoanalyse und Synthese der Existenz, Viena, 1952, p. 187.

61 Wilfried Daim, Tiefenpsychologie und Erlösung, Viena, München, 1954, p. 219.
62 Loc.cit., p. 301.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Asistența medicală duhovnicească

274 E) Analiza existențială ca antropologie
psihoterapeutică

Charlotte Bühler a arătat că majoritatea pacienților cu proble­

me de sens și valoare i se adresaseră ei; mai cu seamă „proble­
ma sensului și valorii vieții poate căpăta o foarte mare ponde­
re". Dacă se tergiversează o soluționare a acestei probleme,
atunci avem de-a face cu frustrarea discutată mai înainte și de­
numită de noi frustrare existențială. Chiar dacă frustrarea exis­
tențială îl poată îmbolnăvi pe om, ea nu trebuie totuși s-o facă:
în caz că este patogenă, este numai facultativ patogenă. De în­
dată ce devine însă faptic patogenă, din ea rezultă o nevroză no-
ogenă.
Dacă nu putem numi totuși frustrarea existențială ca fiind ine­
vitabil patogenă, ci doar facultativ patogenă, cu atât mai puțin
o putem da drept patologică. Frustrarea existențială nedevenită
patogenă, ci semnalând o evoluție blândă, lină nu are însă mai
puțin decât nevroza noogenă nevoie de analiza existențială. Nu­
mai că atunci analiza existențială nu este o terapie a nevrozelor
și deci nici un teritoriu rezervat medicului. Ci ea îl privește la fel
de mult pe filosof și pe teolog, pe pedagog și pe psiholog; căci,
la fel ca și pe medici, și pe ei trebuie să-i preocupe îndoiala lega­
tă de sensul existenței. Reies deci următoarele: dacă logoterapia
este terapie specifică, precum și nespecifică, și dacă asistența me­
dicală duhovnicească este totuși încă medicală, analiza existen­
țială trece dincolo de aceste caracteristici în măsura în care pro­
blematica ei nu-i de fapt numai una medicală. în acest sens este
în opinia noastră legitim dacă Asociacion Argentina de Logote­
rapia Existencial găzduiește și o secție proprie pentru nemedici.

VIKTOR E. FRANKL
Psihoterapia este și rămâne, în sensul unei terapii a nevrozelor, 275
de competența medicului; dar psihoigiena, profilaxia bolilor ne­
vrotice, inclusiv a nevrozelor noogene63, nu trebuie să fie din
această cauză nicidecum rezervată medicului.
Faptul că frustrarea voinței de sens, frustrarea existențială în
sine și ca atare, deci ca evoluând blând, lin, nu este o boală, nu
înseamnă încă nici pe departe că nu ar putea pune totuși viața
în pericol, o dată ce ea poate duce la sinucidere, la un suicid care
tocmai că nu este nevrotic. De aici rezultă că analiza existenția­
lă, chiar dacă în astfel de cazuri ea presupune atât de puțin un
tratament medical al bolii în sensul propriu-zis al cuvântului,
poate să constituie totuși o măsură ce salvează viața. Acest lu­
cru se vede ori de câte ori — în cazul grav al așa-numitelor si-
tuații-limită (prizonierat de război, lagăr de concentrare sau ceva
de acest gen) — trebuie apelat la voința de viață, de continuare
a vieții, de supraviețuire tocmai acestei situații. Se reușește, după
cum arată experiența, numai atunci când acest apel poate fi adre­
sat și voinței de sens, cu alte cuvinte, când dorința de supravie­
țuire reprezintă o trebuință de supraviețuire și este și concepută
și trăită ca atare, pe scurt: când continuarea vieții are un sens. In
această privință există experiențe care au fost acumulate în lagă­
rele de prizonieri; ele confirmă cât de corect și de important este
ceea ce a spus Friedrich Nietzsche: „Numai cine are de trăit un
«de ce» suportă aproape orice «cum»." In aceste cuvinte văd o
lozincă pentru psihoterapie.
In acest sens, analiza existențială, este urmărire de sens. Iar
sensul pe care caută să-1 prindă este unul concret, iar această con­
cretețe a lui se referă atât la unicitatea oricărei persoane, cât și la

63 Având în vedere că nevroza noogenă nu are, ce-i drept, cauze somatice, dar are uneori
efecte somatice, tratarea ei este rezervată medicului.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Analiza existențială ca antropologie psihoterapeutică

276 irepetabilitatea oricărei situații. Respectivul sens este unul ad per-
sonam et ad situationem. Se urmărește întotdeauna sensul a cărui
împlinire îi este cerută și rezervată fiecărui individ în parte.
Analiza existențială își extinde analiza asupra totalității omu­
lui, care nu este numai una psihofizic-organismică, ci și una spi-
ritual-personală. Iar acestui factor spiritual îi urmează analiza
existențială în profunzimea lui inconștientă.6465 în această privin­
ță merită și ea denumirea de psihologie abisală, a adâncurilor.
Dacă nu cumva am concepe factorul spiritual din om, spre deo­
sebire de cel psihofizic din om, drept dimensiunea de înălțime a
omului. Atunci am admite că analiza existențială este opusul
așa-numitei, așa-autonumitei, psihologii abisale. Numai că psi­
hologia abisală, a adâncurilor, uită atunci că opusul ei nu este o
psihologie de suprafață, ci o psihologie a înălțimilor ar fi psiho­
logia propriu-zisă a adâncurilor.60 „Numai înălțimea omului este
omul" (Paracelsus).
Ținând seamă de toate acestea, analiza existențială nu este de
fapt o analiză a existenței; căci o analiză a existenței există la fel
de puțin ca și o sinteză a existenței. Analiza existențială este mai
degrabă explicația existenței. Numai să nu trecem cu vederea
că existența, persoana, se explică și pe sine însăși: se explică, se
expune, se desfășoară, se derulează, și anume în viața care
decurge. Așa cum un covor derulat își dezvăluie modelul incon-
fundabil, așa citim esența persoanei din derularea vieții ei, din
devenirea ei.

64 Prin inconștient se înțelege în acest context: nereflectat; spiritualității inconștiente îi lip­

sește conștiința reflexivă de sine, în timp ce înțelegerea implicită de sine se păstrează.
65 Vezi V.E. Frankl, Zentralblatt für PsychotherapielO, 33,1938: „Unde este acea psihologie
interesată terapeutic, care ar include aceste straturi «mai înalte» ale existenței ome­
nești în schema ei și ar merita în acest sens și în opoziție cu termenul «psihologie a
adâncurilor» [Tiefenpsychologie, N. t.] numele de psihologie a înălțimilor [Höhenpsy-
chologie]?"

VIKTOR E. FRANKL
 O dovadă cazuistică: Domnul Ștefan V., 58 de ani, vine din 277
străinătate, numai de dragul prietenilor săi, cărora le-a dat cu­
vântul că nu-și va lua viața fără să fi venit la Viena pentru a
vorbi cu mine. Soția lui a murit cu opt luni în urmă de cancer.
După aceea a încercat să-și ia viața, a fost internat luni de zile
și, la întrebarea mea de ce nu a repetat tentativa de sinucidere,
răspunde: „Numai din cauză că mai aveam ceva de rezolvat."
Și anume, trebuia să se ocupe de mormântul soției. întreb: „Și
în afară de asta nu mai aveți alte sarcini de rezolvat?" La care
el răspunde: „Totul mi se pare fără sens, egal cu zero." Eu: „Are
vreo importanță cum vi se pare: egal cu zero sau nu? Este de
neimaginat ca sentimentul dumneavoastră de inutilitate să vă
înșele? Aveți dreptul să nutriți sentimentul că nimeni și nimic
nu vă poate înlocui soția; dar aveți datoria să vă dați șansa de
a simți odată altfel și de a trăi efectiv perioada de timp în care
o veți face." El: „Nu mai pot gusta viața." îi atrag doar atenția,
căci a o cere de la el înseamnă a-i cere prea mult, iar întrebarea
este dacă are îndatorirea ca, în ciuda celor întâmplate, să tră­
iască mai departe. La care el: „Datorie...? Astea-s vorbe. Totul
este inutil." Iar eu: „Nu merg lucruri ca prietenie și cuvânt de
onoare, ca punerea pietrelor de mormânt — pentru morți, adi­
că pentru ființe care nu mai există real — dincolo de orice uti­
litate și necesitate imediată? Dacă vă simțiți dator să puneți o
piatră funerară de dragul morților, nu vă simțiți mai dator să
continuați să trăiți de dragul lor?" Într-adevăr, recunoscuse în
mod inconștient și neexpres ideea de a fi dator dincolo de con­
siderente utilitariste. Nu fusese suficient să iau pacientul pe și
după cuvânt, așa cum făcuseră prietenii lui: el trebuia luat pe
și după faptă, iar a face așa ceva ține de esența analizei existen­
țiale. Faptic trebuia să se comporte așa ca unul care crede în

Teoria și terapia nevrozelor ■ Analiza existențială ca antropologie psihoterapeutică

278 ideea de a fi dator, mai mult decât atât: care crede într-un sens
mai înalt al existenței: în ceva ce-i dă sens în orice moment, și deci
încă și după ultima suflare a acelui pe care-l iubește, ba până în ul­
tima clipă a existenței lui proprii.
Dar analiză existențială nu înseamnă numai explicarea exis­
tenței ontice, ci și explicarea ontologică a ceea ce este existența.
In acest sens, analiza existențială este încercarea unei antropolo­
gii psihoterapeutice, a unei antropologii care precede orice psi­
hoterapie, nu numai logoterapia. Într-adevăr, fiecare psihotera­
pie se derulează cu un orizont aprioric. Ea are întotdeauna deja
o concepție antropologică la bază, chiar dacă aceasta îi este
aproape necunoscută psihoterapie! înseși. Nu ezit să afirm că, de
pildă, psihanalistul, în clipa în care îi cere pacientului să se în­
tindă pe sofa (și nu să-l întâlnească de la chip la chip), în aceeași
clipă psihanalistul poate deja documenta ce imagine de om îi
este proprie.
Nu există psihoterapie fără o imagine a omului și o concep­
ție despre lume. Chiar și Paul Schilder admite: „Psychoanalysis
is a philosophy as well as a psychology. We have always a Wel-
tanschauung, only some time we do not know it or do not want
to know it."
* Niște explicații similare publică psihanaliștii ame­
ricani G.W. Ginsburg și J.L. Herma, Joseph Wilder, Hugh Mul-
lan, Jan Ehrenwald, L.W. Wolberg, M.W. Friedemann, Werner
Wolff, Kurt Goldstein, G.N. Raines și J.H. Rohrer, Erich Fromm,
H. Johnson, Ulrich Sonnemann și John R. Reid.
Așa cum a existat odinioară o psihologie fără suflet, tot așa exis­
tă o psihologie fără spirit încă și acum. însă tocmai psihoterapia
trebuie să se ferească de acest scotom, căci altminteri renunță la

* Psihanaliza este o filosofîe, precum și o psihologie. Avem întotdeauna o Weltanschau-

ung, numai că uneori nu o știm sau nu vrem să o știm.

VIKTOR E. FRANKL
una dintre armele ei principale în lupta pentru sănătatea psihică, 279
respectiv însănătoșirea pacientului. Căci cine ignoră factorul psi­
hic, fiind astfel constrâns să ignore și voința de sens, acela renun­
ță la unul dintre cele mai valoroase mijloace din mâinile terapeu­
tului. Dar omul de azi este sătul de spirit, este plictisit de el, iar
această saturație este tocmai esența nihilismului contemporan.
Acestei saturații ar trebui să i se opună o psihoterapie colec­
tivă. E drept că Freud a spus odată că omenirea a știut că are spi­
rit, iar el a trebuit să-i arate că are pulsiuni. Dar eu mă gândesc
că omenirea a dovedit suficient în ultimele decenii că are pul­
siuni. Iar astăzi pare din nou să conteze mai degrabă să i se amin­
tească omului că are spirit. Iar psihoterapia, mai cu seamă în pri­
vința nevrozei colective, trebuie să și-o amintească ea însăși.
Astfel, este de competența analizei existențiale să conștienti­
zeze imaginea inconștientă, implicită despre om a psihoterapie!,
s-o explice, s-o desfășoare, s-o dezvolte, nu diferit de cum este
developat un clișeu, imaginea fotografică fiind abia astfel scoa­
să din latență. Căci imaginea despre om a psihoterapeutului poa­
te fi uneori de așa natură, încât să cânte de-a dreptul în strună
nevrozei pacientului: ea însăși poate fi una realmente nihilistă.
Nihilismul de astăzi este reducționismul. în timp ce nihilismul
de ieri se trăda prin sporovăială despre nimic, despre neant, ni­
hilismul de azi o face prin expresia „nimic altceva decât". Omul
este luat drept nimic altceva decât „o maimuță goală", pentru a
folosi acest titlu de best seller
,
* sau un computer. în The Modes
and Morals of Psychotherapy ni se oferă următoarea definiție:
„Omul nu este nimic altceva decât un mecanism biochimic com­
plicat, a cărui energie este furnizată de un sistem de ardere care

* Referire la DernackteAffede Desmond Morris, carte apărută în 1968 și devenită un best

seller internațional. (A/, t.)

Teoria și terapia nevrozelor - Analiza existențială ca antropologie psihoterapeutică

280 alimentează cu energie computere, care sunt extrem de bogate în
memorii pentru păstrarea informațiilor codate." Ei bine, ca neu­
rolog susțin că este perfect legitim să considerăm computerul
drept un model pentru anumite activități ale sistemului nervos
central. Omul este un computer, dar el este totodată infinit mai
mult, e dimensional mai mult decât un computer. Un cub care se
construiește peste ian pătrat doar este și el oarecum acest pătrat,
care-i servește ca temelie și bază. Pătratul e doar supraînălțat, ră­
mâne însă inclus în cub. Și în acest caz greșeala rezidă deci abia
acolo unde cutezam să afirmăm că un cub nu ar fi nimic altceva
decât un pătrat. Căci atunci am fi „redus" cubul la un pătrat, pro-
iectându-1 în jos, dintr-o dimensiune superioară, a treia, dimen­
siunea spațiului, într-una mai de jos, a doua dimensiune, în plan,
în care am construit schița cubului. Astfel, reducționismul se do­
vedește a fi un proiecționism. Dimensiunea umană, „spațiul"
umanului, este eliminată a priori, iar fenomenele omenești sunt
proiectate în jos într-un „plan" subuman.
In clipa în care se întâmplă așa, știința trece însă deja în ide­
ologie. în ceea ce privește mai cu seamă științele umaniste, în
această clipă biologia se transformă în biologism, psihologia în
psihologism, iar sociologia în sociologism. După cum vedem, pe­
ricolul nici nu constă în aceea că cercetătorii se specializează, ci
în aceea că specialiștii generalizează. Cu toții îi cunoaștem pe
așa-numiții „terribles simplificateurs". Li s-ar putea alătura acum
acei „terribles généralisateurs", cum aș dori eu să-i numesc. „Ter­
ribles simplificateurs" simplifică totul; ei fac totul după același
calapod. „Terribles généralisateurs" nici nu rămân însă la „cala­
podul" lor, ci își generalizează rezultatele cercetărilor.
O definiție reducționistă a valorilor spune că nu este vorba
despre nimic altceva decât formațiuni reacționale și mecanisme

VIKTORE. FRANKL
de apărare. Eu însumi am „reacționat" odată la această interpre- 281
tare, spunând că nu aș fi niciodată dispus să trăiesc pentru for­
mațiunile mele reacționale sau eventual să mor pentru mecanis­
mele mele de apărare. Să ne gândim doar în ce măsură tind astfel
de ipoteze să submineze entuziasmul pentru sens și valori. Cu­
nosc cazul unui cuplu american tânăr, care tocmai revenise din
Africa, unde ambii soți lucraseră în Peace Corps. Reîntorși aca­
să, erau dezamăgiți și înăcriți. S-a dovedit că trebuiseră să par­
ticipe luni la rând la ședințele unui grup care fusese organizat
de către un psiholog. Se pare că inițial avusese loc un fel de in­
chiziție. Psihologul: „De ce v-ați alăturat Peace Corps?" Cuplul:
„Voiam să ajutăm oameni care o duc mai puțin bine decât noi."
El: „Asta înseamnă că trebuie să le fiți superiori." Ei: „Oarecum."
El: „Și asta înseamnă că este nevoie să vă dovediți superiorita­
tea. Adevăratul dumneavoastră motiv este deci necesitatea in­
conștientă de a vă demonstra dumneavoastră și celorlalți cât le
sunteți de superiori." Ei: „Nu am privit niciodată din această per­
spectivă, dar dumneavoastră sunteți psiholog, așa că trebuie s-o
știți mai bine." Și în acest mod s-au desfășurat în continuare șe­
dințele de grup. Membrii grupului s-au deprins să-și înțeleagă
entuziasmul pentru Peace Corps, dăruirea lor plină de abnega­
ție față de o misiune, dăruire plătită cu renunțări și lipsuri, drept
un complex și să îl interpreteze ca simplu „hangup". Lucrul cel
mai rău a fost însă, după cum ne-a asigurat omul nostru de în­
credere, că tinerii care erau supuși și expuși unei astfel de îndoc­
trinări au învățat să-și reproșeze și reciproc „adevăratele" moti­
ve, pentru a nu spune, să și le arunce în cap. A debutat un joc
reciproc de-a psihanaliza. Doresc să spun că avem aici de-a face
cu un caz tipic de „hiperinterpretare". Motivele nu sunt luate în
serios din capul locului, nimic nu e considerat autentic, totul se

Teoria și terapia nevrozelor ■ Analiza existențială ca antropologie psihoterapeutică

282 interpretează ca rezultat și expresie ale unei psihodinamici in­
conștiente. Așa-numita psihologie abisală este denumită adesea
și psihologie dezvăluitoare, demascatoare. Iar demascarea este
cât se poate de legitimă. Dar ea trebuie să se oprească acolo unde
„psihologul demascator" dă de ceva autentic, de omenescul ge­
nuin din om, care pur și simplu nu se mai poate demasca. Dacă
nu se oprește nici acolo, atunci el mai dezvăluie un singur lucru,
și anume propriul motiv inconștient, necesitatea ce-i este lui în­
suși necunoscută de a discredita și devaloriza omenescul din om.
Unul dintre psihanaliștii cei mai proeminenți este autorul unei
lucrări în două volume despre Goethe și aș dori să citez urmă­
toarele, dintr-o dezbatere pe marginea acestei cărți: „Pe cele 1538
de pagini, autorul ne face portretul unui geniu cu trăsăturile tul­
burării maniaco-depresive, paranoide și epileptoide, ale homo­
sexualității, incestului, voyeurismului, exhibiționismului, fetișis­
mului, impotenței, narcisismului, nevrozei obsesionale, isteriei,
delirului de grandoare etc. Autorul pare să se limiteze aproape
în exclusivitate la dinamica instinctuală ce stă la baza operei de
artă. Vrea să ne facă să credem că opera lui Goethe nu ar fi fost
decât rezultatul fixațiilor pregenitale. Lupta lui nu ar fi fost me­
nită cumva unui ideal, frumuseții, unor valori anume, ci de fapt
depășirii unor ejaculări precoce" (J. Heuscher, Journal of Existen­
țialism 5, 229,1964).
Să revenim acum la reducționism: o teorie motivațională de
mult întrecută de fapte consideră omul drept o ființă care are ne­
cesități și e interesată să-și satisfacă aceste necesități, și anume în
cele din urmă doar cu scopul de a evita tensiuni, deci de a men­
ține echilibrul interior, respectiv de a-1 reface. Cu alte cuvinte,
această teorie motivațională învechită se mai bazează încă pe con­
ceptul așa-zisei homeostaze, care a fost împrumutat din biologie,

VIKTOR E. FRANKL
nemaifiind însă valabil în biologie. Ludwig von Bertalanffy a pu- 283
tut dovedi demult că niște fenomene biologice atât de importan­
te precum creșterea și reproducerea nu se pot explica nicidecum
homeostatic. Kurt Goldstein, importantul patolog al creierului, a
putut chiar să arate că abia creierul deteriorat caută intens să evi­
te cu orice preț tensiunile. Insă modelul mecanicist are la bază
modelul unui sistem închis — în timp ce omul este o ființă recep­
tivă, cu deschidere față de ce există pe lume, care nu este intere­
sată de fapt (adică făcând abstracție de cazuri nevrotice, dar și
aici inițial) de vreo stare anume din interiorul său, deci, de pildă,
de echilibrarea de tensiuni și de echilibrul interior; pe om îl inte­
resează mai degrabă — cel puțin pe cel ne-nevrotic — lucrurile
și partenerii din exterior, din lume, și anume nu ca mijloace mai
mult sau mai puțin adecvate în scopul satisfacerii necesităților, ci
tocmai de dragul lor înșile. Cu alte cuvinte, existența omenească
este caracterizată marcant prin „autotranscendența" ei. Prin
aceasta înțeleg starea de fapt antropologică fundamentală că omul
trimite întotdeauna dincolo de sine însuși spre un ceva care nu
este din nou el însuși — spre un ceva sau cineva: un sens pe ca-
re-1 împlinește omul sau o existență a aproapelui, pe care o întâl­
nește aici. Numai în măsura în care omul se autotranscende în
acest fel, el se și realizează pe sine: în slujba unei cauze sau în iu­
birea față de o altă persoană! Cu alte cuvinte: total om este omul
de fapt numai atunci când se mistuie pentru o cauză, când este
complet dăruit unei alte persoane. Și total el însuși devine atunci
când se uită pe sine. Cât de frumos este, de pildă, un copil tocmai
atunci când este fotografiat și nu știe că este fotografiat, ci este to­
tal absorbit de jocul său.
Cât de mult pătrunde autotranscendența existenței umane
până în profunzimile și bazele ei biologice s-ar putea demonstra

Teoria și terapia nevrozelor • Analiza existențială ca antropologie psihoterapeutică

284 prin paradoxul că și ochiul omenesc se transcende pe sine: capa­
citatea sa de a percepe mediul înconjurător depinde absolut de
faptul că nu este apt să se perceapă pe sine. Când se vede oare
ochiul pe sine sau când vede ceva din sine — afară de în oglin­
dă? Când s-a îmbolnăvit de cataractă: atunci vede o ceață, și anu­
me propria tulburare a cristalinului; sau când s-a îmbolnăvit de
glaucom: atunci vede în jurul surselor de lumină un halo de cu­
lori de curcubeu. In mod analog se realizează omul pe sine, când
se trece pe sine cu vederea, fie dăruindu-se unui partener, fie
„mistuindu-se" pentru o cauză.
Reducționismul este de fapt un subumanism. Deducerea din
fenomene subumane transformă însă și fenomenele omenești, pe
scurt, le dezumanizează. Să ne gândim numai la conștiința mo­
rală: o teorie tipic reducționistă privește acest fenomen specific
omenesc drept simplul rezultat al unor procese ce condiționează.
Un câine care nu se comportă curat în cameră și se furișează sub
pat cu coada între picioare afișează Într-adevăr un comportament
care se poate înțelege bineînțeles ca rezultat al proceselor ce con­
diționează. Căci doar este dictat de un fel de anxietate anticipa-
torie, și anume așteptarea anxioasă a pedepsei. Conștiința mora­
lă nu are nimic de-a face cu astfel de anxietăți. Atât timp cât teama
de pedeapsă, speranța de recompensă sau dorința de a-i face pe
plac Supraeului determină comportamentul omenesc, adevăra­
tei conștiințe morale încă nici nu i-a venit cuvântul.
Konrad Lorenz a fost destul de precaut, încât să vorbească de­
spre „un comportament moral-analog la animale". Altfel procedea­
ză reducționiștii. Pentru ei nu există nici o deosebire între compor­
tamentul animal și uman. Pentru ei nici nu există fenomene specific
omenești. Ele nu sunt însă tăgăduite pe baza constatărilor empiri­
ce, ci numai pe baza unei convingeri apriorice. Pentru reducționiști

VIKTOR E. FRANKL
 este de la bun început exclus ca ceva ce se poate constata la om sa 285
nu se poată constata și la animal. Reducționiștii ar putea deci va­
ria renumita profesiune de credință a senzualiștilor și spune: „ni-
hil est in homine, quod non prius fuerit in animalibus".
Pur și simplu nu este adevărat că natura nu face salturi. Ea
face salturi cuantice și face salturi calitative sau, cum spun mar­
xiștii, cantitatea se transformă în calitate. Și astfel există, prin ur­
mare, și o diferență calitativă între om și animal. Ceea ce ne in­
teresează însă de fapt este mai puțin diferența dintre om și
animal, cât mai degrabă recunoașterea elementului uman specific ca
fiind un fenomen ireductibil. Nu am avea deci nimic împotrivă dacă
s-ar dovedi cu adevărat că omul este o maimuță. La fel de puțin
s-ar putea obiecta ceva dacă s-ar dovedi la o maimuță trăsături
omenești și eu n-aș ezita, cel puțin atât timp cât acesta este În­
tr-adevăr cazul, să numesc maimuța om.
întrebarea, vai!, dacă omul este o maimuță a fost încărcată
emoțional sub impresia că astfel ar fi dezavuată relatarea bibli­
că a Creației. Asta-mi amintește însă de un banc vechi: Un tal-
mudist întreabă un altul: „De ce să scriem Moise cu 1?" La care
celălalt îl întreabă, la rândul lui: „Păi se scrie Moise cu 1?" La care
primul întreabă din nou: „De ce să nu scriem Moise cu 1?" La
care al doilea răspunde furios și impacientat: „Dar de ce să
scriem oare Moise cu 1?" „Exact asta e ce te-am întrebat eu pe
tine", spune atunci primul. Și la întrebarea dacă omul este mai­
muță, s-ar putea întreba înapoi în mod similar: De ce să nu fie
maimuță? Iar răspunsul la această întrebare este tocmai: întru­
cât asta ar contrazice relatarea biblică a Creației. Căci numai de
acolo vine întreaga încărcătură emoțională a întrebării.
Să o repetăm: singurul lucru care ne interesează este întreba­
rea dacă există o diferență calitativă între factorul uman și cel subu-

Teoria și terapia nevrozelor ■ Analiza existențială ca antropologie psihoterapeutică

286 man, într-un cuvânt, dacă umanul specific chiar există. Ei bine,
asta nu e contestat nici măcar de Konrad Lorenz. Doar vorbește
despre o fulgurație. După el, există deci foarte bine factorul
uman specific, iar astfel, întrebarea legată de diferența calitativă
dintre uman și subuman a primit un răspuns empiric.
Numai că eu prefer să vorbesc nu despre o diferență calitativă,
ci despre una dimensională. Avantajul este că constatările făcute
în diferite dimensiuni și care se contrazic reciproc nu se află într-un
raport de excludere, în ciuda acelor contradicții; mai degrabă, prin­
tre diferitele dimensiuni, cea care este în împrejurarea respectivă
mai mare o include pe cea care este mai mică. Și față de modelul
ontologic al lui Nicolai Hartmann, al straturilor — după care stra­
tul ființei care este în împrejurarea respectivă mai înalt, superior,
îl „supraînalță" pe cel care este mai mic — avantajul considerării
noastre dimensional-ontologice este acela că, în ciuda specificității
fenomenului de dimensiune mai mare în împrejurarea respectivă,
este păstrată continuitatea unuia dintre fenomene cu celelalte fe­
nomene. Revenind la tema om: în ciuda omenescului specific din
om, omul rămâne un animal. Umanitatea și animalitatea nu mai
stau în opoziție reciprocă. Intre cele două efectiv nu există un ra­
port de excludere, ci unul de includere.
La urma-urmei, acolo unde există dimensiuni, există și proiec­
ții. Doar pot să proiectez un fenomen din propria-i dimensiune în­
tr-o dimensiune inferioară. Astfel pot, de pildă, să proiectez un fe­
nomen uman într-un plan subuman. Un astfel de procedeu este
și cât se poate de legitim, și ține chiar de esența științei că face eu­
ristic abstracție de dimensionalitatea deplină a unui fenomen și
pornește de la ficțiunea unei realități unidimensionale. Problema­
tic devine acest procedeu abia când este ideologizat. Atunci nu se
afirmă numai că și în om s-au putut constata mecanisme înnăscu­

VIKTOR E. FRANKL
te de declanșare, ci se afirmă și că omul nu este pur și simplu ni- 287
mic altceva decât o „maimuță goală". Reducționismul tocmai că
proiectează nu numai euristic fenomenele umane în planul subu­
man, ci el neagă în general existența unei dimensiuni umane și —
ceea ce cântărește mai greu — o face a priori.
Cele spuse sunt însă valabile nu numai despre raportul din­
tre om și animal, ci și despre ceea ce merge dincolo de om. Și
dacă este vorba despre faptul că în domeniul naturii nu s-ar pu­
tea dovedi nici un fel de teleologie, atunci această afirmație goa­
lă ar trebui formulată mai precaut: în cadrul planului de proiec­
ție al biologiei și/sau etologiei nu se poate dovedi ceva de genul
unei teleologii. A trage însă de aici concluzia că nu există în ge­
nere teleologie nu ar fi o constatare empirică, ci filosofie, și în
plus filosofie apriorică. în mod legitim pot să spun numai: în ca­
drul planului de proiecție al lui Konrad Lorenz, pur și simplu
nu se ajunge la reprezentarea teleologiei — teleologia efectiv nu
este atinsă de planul său secant. S-ar putea vorbi deci de o tele­
ologie negativă, analog așa-numitei teologii negative, care renun­
ță să spună ce este Dumnezeu, limitându-se mai degrabă să spu­
nă ce nu este Dumnezeu. Iar dacă Lorenz va fi renunțat odată să
conteste din capul locului posibilitatea teleologiei și se va fi de­
cis, după o luptă cu sine însuși, să-i admită posibilitatea de prin­
cipiu — chiar dacă într-o dimensiune ce se află dincolo de știin­
ța lui — atunci el nu numai că va fi meritat Premiul Nobel pentru
știința sa, ci va fi și candidat la un Premiu Nobel care momen­
tan nu există încă, și anume Premiul Nobel pentru înțelepciune.
Căci înțelepciunea se poate defini drept cunoaștere — și drept con­
știința simultană despre limitele unei astfel de cunoașteri.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Analiza existențială ca antropologie psihoterapeutică

 Rezumat
In rezumat se poate spune că logoterapia cunoaște cinci do­
menii de indicații. Și anume, ea este indicată ca terapie dinspre
logos, dinspre sens, în primul rând în cazuri de nevroză nooge-
nă, care ca atare, ca noogenă, s-a format nu în cele din urmă prin-
tr-o pierdere de sens. In acest prim domeniu al ei de indicații pu­
tem considera, de aceea, logoterapia drept o terapie specifică.
Altfel este în cel de-al doilea ei domeniu de indicații: / în ca-
zuri de nevroză psihogenă, în care este implementată sub formă
de dereflecție și de intenție paradoxală, ea se răsfrânge ca tera­
pie nespecifică în măsura în care diversele modele reacționale pa­
togene, de a căror dizolvare se îngrijește atât, nu au nimic de-a
face cu problematica sensului. Asta nu înseamnă nici pe depar­
te că la o astfel de terapie nespecifică este vorba numai despre o
terapie simptomatică, întrucât dereflecția și intenția paradoxală
atacă în cazurile în care sunt realmente indicate nevroza la rădă­
cina ei, și anume acolo unde mecanismele circulare ce trebuiau
spulberate fuseseră tocmai atât de patogene. Așa că logoterapia
este și atunci când qua logoterapie nu mai este o terapie specifi­
că qua psihoterapie tot o terapie cauzală, atacând cauzele.
Situația este din nou diferită în cel de-al treilea ei domeniu de
indicații: acolo încetează să mai fie terapie, și anume din simplul
motiv că în acest domeniu al ei de indicații nu are numai în ge­
neral de-a face cu suferințe somatogene, ci și în special cu boli so-
matogene care sunt incurabile, la care nu se mai poate pune din
capul locului decât problema de a-i da bolnavului încă și în su­
ferința lui, deci până la sfârșit, posibilitatea găsirii unui sens, și
anume sub forma realizării unor valori atitudinale. După cum
am spus, aici nu este vorba, nu mai poate fi ce-i drept vorba

VIKTOR E. FRANKL
despre o terapie, dar nimeni nu poate nega faptul că o atare asis­ 289
tență medicală duhovnicească66 ține tocmai de domeniul de sar­
cini al tratării și activității medicale; spre deosebire de domeniul
al patrulea de indicații al logoterapiei, în care ea nu mai este, ca
în cel de-al treilea ei domeniu de indicații, un tratament medical
(chiar dacă al unor suferințe și boli incurabile), ci unde este con­
fruntată cu fenomene sociogene ca sentimentul lipsei de sens, sen­
timentul de vid și vacuumul existențial, deci numai cu fenome­
ne asupra cărora nu se mai poate aplica modelul medical, căci
ele nu sunt încă patologice în sine, oricât ar fi de patogene, și
anume în cazuri în care duc la o nevroză noogenă.
In fine, cel de-al cincilea domeniu de indicații al logoterapiei:
confruntată cu îndoiala sociogenă și disperarea legată de un sens
al vieții, ea era însărcinată, chiar dacă nu cu tratarea medicală a
bolnavilor, totuși cu îngrijirea omenească a celor aflați în suferință.
In cel de-al cincilea ei domeniu de indicații, nu este însă vorba nici
despre terapia specifică sau nespecifică a nevrozelor noogene, res­
pectiv psihogene, nici despre tratarea sau îngrijirea cazurilor so­
matogene, respectiv sociogene, ci mai degrabă despre o preveni­
re, și anume prevenirea nevrozelor iatrogene. Ar trebui să vorbim de
fapt despre nevroze psihiatrogene. La ce ne referim sunt cazurile
în care medicul (uxrpog), respectiv psihiatrul se face covinovat de
intensificarea frustrării existențiale, în măsura în care îi înfățișea­
ză pacientului reprezentări de modele de-a dreptul subumaniste,
așa încât nolens volens psihoterapia duce spre o îndoctrinare, și
peste toate chiar spre una reducționistă.
După vederea de ansamblu sistematică vrem să cutezăm să
conturăm în final una istorică. W. Soucek a vorbit de logoterapie

66 „Ceea ce facem noi", spunea Freud, „este asistență duhovnicească în cel mai bun sens
al cuvântului."

Teoria și terapia nevrozelor * Rezumat

290 ca de Direcția a Treia Vieneză a Psihoterapie! („Die Existenzana­
lyse Frankls, die Dritte Richtung der Wiener psychotherapeutis­
chen Schule", Deutsche Medizinische 'Wochenschrift 73,594,1948) și
a așezat-o ca atare în succesiunea psihanalizei și a psihologiei in­
dividuale. Dacă așa stau lucrurile, atunci nu trebuie trecut cu ve­
derea și uitat că Legea biogenetică fundamentală a lui Emst Haec­
kel este valabilă și în privința logoterapiei. Cum, conform lui
Haeckel, dezvoltarea ontogenetică o recapitulează pe cea filoge-
netică, așa au existat în viața, în derularea personală a vieții înte­
meietorului logoterapiei mai întâi niște faze din care au rezultat
publicații ale căror manuscrise fuseseră transmise mai departe de
către Freud și Adler personal redacțiilor revistelor internaționale
de psihanaliză, respectiv de psihologie individuală, unde au apă­
rut apoi în 1924, respectiv 1925 (Ludwig J. Pongratz, Psychothera­
pie in Selbstdarstellungen, Hans Huber, Berna, 1973).
Sigmund Freud a scris odată: „Toate prezentările noastre aș­
teaptă să fie completate, supraconstruite și, cu această ocazie, rec­
tificate." T.P. Miliar este desigur de părere că situația actuală ple­
dează împotriva ideii ca o revizie teoretică remarcabilă să vină din
propriile rânduri {British Journal of Psychiatry 115, 421,1969). El
susține mai curând același punct de vedere ca Emest Hilgard, con­
form căruia reformularea propriu-zisă a teoriei psihanalitice ar tre­
bui să vină mai degrabă din partea unor oameni care nu sunt în­
datorați nici unei organizații și instituții psihanalitice. Cât de
oportună ar fi însă o asemenea „reformulare" poate reieși din ur­
mătoarele afirmații. J. Marmor, președinte al American Academy
of Psychoanalysis, scrie: „In ultimii zece ani, prestigiul psihanali­
zei pare să fi scăzut semnificativ în țara noastră în rândul
cercurilor academice și științifice" („The Current Status of Psy­
choanalysis in American Psychiatry", American Journal of Psychia-

VIKTOR E. FRANKL
try 125,131,1968). Iar editorul lui American Journal of Psychoanaly- 291
sis, Harold Kelman, a confruntat American Psychiatrie Association
cu următoarele date: în anul 1945 fiecare psihiatru începător își
dorea practic să se supună unei analize cu scop didactic. în 1960
era unul din șapte, în 1969 era unul din douăzeci. („How Does
Psychonanalysis Fit into the Total Concept of Care?", Psychiatrie
Spectator 3, 8). După cum, în genere, „24 din 31 de psihanaliști nor-
d-americani relatează despre o scădere a interesului pentru psih­
analiză în domeniul lor de observație" (E. D. Wittkower și J. Nai-
man, „Psychoanalyse in internationaler Sicht", Zeitschrift für
Psychosomatische Medizin und Psychoanalyse 19, 220,1973).
Și totuși, rămâne valabil ceea ce spun într-una dintre cărțile
mele scrise în engleză și încă netraduse în germană67: psihanali­
za va fi temelie și pentru psihoterapia viitorului68, oricât de mult
ar dispărea, ca orice fundație de construcție, din fața privirilor, în
timp ce edificiul acestei psihoterapii a viitorului este ridicat pe ea.
Astfel, contribuția lui Freud la fundamentarea psihoterapie! este
nepieritoare și, tot așa, realizările lui sunt incomparabile: dacă vi­
zităm cea mai veche sinagogă din lume, Școala Vechi—Nou din
Praga, ghidul ne arată două scaune; pe unul a stat renumitul, le­
gendarul Rabbi Löw (despre care se spune că ar fi creat golemul
dintr-un bulgăre de lut), iar pe celălalt au stat toți rabinii de-atunci
încoace; căci nici unul nu a îndrăznit să se considere egal lui Rabbi
Löw și să-i ocupe locul. Și astfel, scaunul lui Rabbi Löw a rămas
neocupat de-a lungul veacurilor. Cred că și cu Freud ni se întâm­
plă întocmai: nimeni nu se va putea măsura vreodată cu el.

67 The Will of Meaning, New American Library, New York, 1969.

68 Edith Weisskopf-]oelson, „Logotherapie: The Psychotherapy of the Future", Symposion on
Logotherapy, Annual Meeting of the American Psychological Association, Montreal, 1973."

Teoria și terapia nevrozelor ■ Rezumat

 / A SAS
NOTE LA EDIȚIA / EA

Nota 1 de la pagina 16. Cf. următoarelor rânduri dintr-o scri­

soare a lui Schnitzler către psihanalistul Theodor Reik din 31
decembrie 1913: „în urma întunericului psihicului merg mai
multe drumuri, o simt tot mai puternic, decât și-o visează
psihanaliștii (și o interpretează din vise). Și adesea mai duce
o potecă prin mijlocul lumii interioare luminate, unde ei cred
că trebuie mult prea devreme să cotească spre împărăția um­
brelor — și dumneavoastră la fel." (Citat din scrisorile nepu­
blicate ale lui Arthur Schnitzler către psihanalistul Theodor
Reik, apărute în Modern Austrian Literature, vol. 8, nr. 3/4,
1970, p. 240.)

Nota 2 de la pagina 18. Există deja zece lucrări științifice din

care reiese la unison că circa 20% dintre nevroze sunt nooge-
ne. Datorăm respectivele cercetări lui Frank M. Buckley, Eric
Klinger, Gerald Kovacic, Dietrich Langen, Elisabeth S. Lukas,
Eva Niebauer-Kozdera, Kazimierz Popielski, Hans Joachim
Prill, Nina Toll, Ruth Volhard și T.A. Werner (cf. Eric Klinger,
Meaning and Void, Minneapolis, University of Minnesota Press,
1977).

Nota 3 de la pagina 19. Iar tentativele de sinucidere sunt de 15

ori mai frecvente, numărul celor nedocumentate statistic nefiind
încă luat în considerare. Din fericire. Căci noi, medicii, nu tre­
buie să gândim numai terapeutic, ci și profilactic, iar în dome­
niul prevenirii suicidului, publicitatea nu este chiar un avantaj.

VIKTOR E. FRANKL
Psihologul școlar al Consiliului Vienez al Școlilor Publice, Kraft,
relatează despre un experiment efectuat în Elveția: într-un can­
ton s-a decis de către mass-media de comun acord să nu comu­
nice nimic despre sinucideri timp de un an — ceea ce a scăzut
numărul de sinucideri în acest canton la o zecime (Die Presse,
14—15.11.1981).

Nota 4 de la pagina 19. Există actualmente zece teste logote-

rapeutice, și anume testul PIL (purpose in life) al lui James, C.
Grumbaugh și Leonard T. Maholick („Eine experimentelle Un­
tersuchung im Bereich der Existenzanalyse. Ein psychometris­
cher Ansatz zu Viktor Frankls Konzept der noogenen Neuro­
se", în: Die Sinnfrage in der Psychotherapie, ed. de Nikolaus
Petrilowitsch, Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt,
1972); testul SONG (seeking of noetic goals) și testul MILE (the
meaning in life evaluation scale) ale lui James C. Crumbaugh („Se­
eking of Noetic Goals Test", Journal of Clinical Psychology, iulie
1977, vol. 33, nr. 3, 900—907); Attitudinal Values Scale-Test al
lui Bernard Dansart („Development of a Scale to Measure At­
titudinal Values as Defined by Viktor Frankl", disertație, Nort­
hern Illinois University, De Kalb, 1974); Life Purpose Question­
naire-Test al lui R.R. Hutzell și Ruth Hablas (discurs ținut la
First World Congress of Logotherapy, în San Diego, California);
logo-testul lui Elisabeth S. Lukas (Deuticke, Viena, 1986); tes­
tul S.E.E. (Sinn-Einschätzung und -Erwartung) al lui Walter
Böckmann (Sinn-orientierte Leistungsmotivation und Mitarbeiter­
führung. Ein Beitrag der Humanistischen Psychologie, insbesondere
der Logotherapie nach Viktor E. Frankl, zum Sinn-Problem der Ar­
beit, Enke, Stuttgart, 1980); și cele trei teste care se află încă în
stadiu de elaborare și pe care li le datorăm lui Gerald Kovacic

Teoria și terapia nevrozelor ■ Introducere în logoterapie și analiza existențială

294 (Universitatea din Viena), Bruno Giorgi (Universitatea din Du­
blin) și Patriciei L. Starck (Universitatea din Alabama).

Nota 5 de la pagina 22. Deținutul Otto B. îmi confirmă această

posibilitate din penitenciarul Stein, scriindu-mi că „până și si­
tuația cea mai rea o poți transforma într-una plină de sens... dacă
vrei"! Și fostul deținut Frank W., care organizase un grup de lo-
goterapie deja „în închisoarea cu măsurile de securitate cele mai
dure din toată Florida, la numai câteva sute de metri depărtare
de scaunul electric", îmi scrie: „AII of the original 12 in the gro­
up have maintained contact — only one returned — and he is
now free." (Toți cei 12 din grupul inițial au păstrat contactul —
numai unul s-a întors — și acum este liber.)

Nota 6 de la pagina 36. Profesorul L. Michael Ascher, asisten­

tul lui Wolpe la Clinica Universitară de Terapie Comportamen­
tală din Philadelphia, consideră demn de remarcat că majorita­
tea sistemelor psihoterapeutice au dezvoltat metode care nu pot
fi folosite de către reprezentanții altor sisteme. Tehnica logotera-
peutică a intenției paradoxale este însă aici o excepție, arată el,
și anume, în măsura în care multi psihoterapeuți din cele mai di­
ferite tabere încadrează această tehnică în sistemul propriu. „In
the past two decades, paradoxical intention has become popu­
lar with a variety of therapists impressed by the effectiveness of
the technique." (In ultimele două decenii, intenția paradoxală a
devenit populară la o mulțime de terapeuți impresionați de efi­
cacitatea tehnicii.) („Paradoxical Intention", în: Handbook or Be­
havioral Interventions, editori A. Goldstein și E.B. Foa, New York,
John Wiley, 1980.) Ascher este chiar de părere că s-au dezvoltat
metode de terapie comportamentală care sunt efectiv „trans­

VIKTOR E. FRANKL
puneri ale intenției paradoxale în teoria învățării", ceea ce este 295
valabil mai ales pentru metodele numite „implosion" și „satia-
tion". Profesorul Irvin D. Yalom de la Stanford University opi­
nează că tehnica logoterapeutică a intenției paradoxale a antici­
pat metoda inițiată de Milton Erickson, Jay Haley, Don Jackson
și Paul Watzlawick și numită „symptom prescription" (Existen­
țial Psychotherapy, capitolul „The Contributions of Viktor Frankl",
New York, Basic Books, 1980).
în privința „eficacității" terapeutice a intenției paradoxale, de­
spre care Ascher consideră că ea ar fi făcut această tehnică atât
de „populară", se face trimitere — pentru a alege un singur
exemplu — la un caz de „incapacitating erythrophobia", pe care
Y Lamontagne l-a putut vindeca, în ciuda unei durate de 12 ani,
în patru ședințe. („Treatment of Erythrophobia by Paradoxical
Intention", The Journal ofNervous and Mental Disease 166,4,1978,
pp. 304—306.)

Nota 7 de la pagina 38. Ascher are și meritul de a fi făcut do­

vada experimentală a însemnătății și eficacității terapeutice a
tehnicii intenției paradoxale. în general a rezultat că tehnica lo­
goterapeutică este echivalentă diverselor „intervenții" ale tera­
piei comportamentale. însă în cazuri de dereglări la adormit,
precum și în cele de tulburări nevrotice de micțiune, metoda lo­
goterapeutică le-a fost chiar superioară. în ceea ce privește de­
reglările la adormit, pacienții lui Ascher aveau nevoie inițial în
medie de 48,6 minute pentru a se cufunda în somn. După zece
săptămâni de tratament prin terapie comportamentală au fost
39,36 minute. Dacă în continuare s-a folosit însă timp de două
săptămâni intenția paradoxală, au mai fost necesare doar 10,2
minute. (L.M. Ascher și J. Efran, „Use of Paradoxical Intention

Teoria și terapia nevrozelor - Introducere în logoterapie și analiza existențială

296 in a Behavioral Program for Sleep Onset Insomnia", Journal of
Consulting and Clinical Psychology, 1978,46,547—550.) „Parado­
xical intention significantly reduced sleep complaints in contrast
to placebo and waiting list control groups." (Intenția paradoxa­
lă a redus semnificativ plângerile legate de somn față de place­
bo și de grupurile de control de pe listele de așteptare.) (Ralph
M. Turner și L.M. Ascher, „Controlled Comparison of Progres­
sive Relaxation, Stimulus Control, and Paradoxical Intention
Therapies for Insomnia", Journal of Consulting and Clinical
Psychology, vol. 47, nr. 3,1979, pp. 500—508.)

Nota 8 de la pagina 45. Ascher nu a putut observa simptome

de substitut după aplicarea intenției paradoxale. Se și pronun­
ță împotriva explicării intenției paradoxale prin sugestie: „Pa­
radoxical intention was effective even though the expectations
of the clients were assumed to be in opposition to the functio­
ning of the technique." (Intenția paradoxală a fost eficientă cu
toate că s-a presupus că așteptările clienților erau în opoziție
cu funcționarea tehnicii.) (L.M. Ascher, „A review of literature
on the treatment of insomnia with paradoxical intention", ar­
ticol nepublicat.)

Nota 9 de la pagina 81. Max Malzacher, Jörg Merz și Daniel Eb-

nöther („Einschneidende Lebensereignisse im Vorfeld akuter
schizophrener Episoden", Arch. Psychiatr. Nervenhk. 230, 227,
1981) de la Direcția pentru Cercetare a Clinicii Universitare de
Psihiatrie din Zürich nu au putut confirma pe un lot de 70 de
pacienți bolnavi pentru prima dată de psihoză schizofrenică
funcția declanșatoare a unor evenimente de viață decisive, pos­
tulată de Brown și Birley pentru psihoze schizofrenice.

VIKTOR E. FRANKL
 Nota 10 de la pagina 118. Abia de curând au dovedit David M. 297
Scharch și John E. Hunter („Personality Differences Between
Randomly Selected Migrainous and Non-Migrainous People",
Psychotherapy: Theory, Research and Practice 16, 297, 1979) că pe
baza unor populații neselecționate nu se pot constata nici un fel
de diferențe de personalitate între pacienți cu migrene și oameni
care nu suferă de migrenă, ceea ce ar pleda și împotriva etiolo­
gici susținute din direcție psihanalitică („self-punishment for
hostile impulses" și „repressed anger"). Aparentele diferențe ar
fi explicabile, după cum putuseră dovedi Kidson și Kochrane în
hipertonie, și la migrenă, prin faptul că, în cazul persoanelor afla­
te în tratament este vorba de la început — și dovedibil empiric!
— despre persoane cu trăsături nevrotice de caracter.

Nota 11 de la pagina 120. Să dăm cuvântul unui practician:

„Astfel, spune Felix Mlczoch, au dat greș în mare mai cu seamă
tehnicile analitice în tratarea astmaticilor, la care se încerca să se
ajungă prin dezvăluirea rădăcinilor dezvoltărilor defectuoase in­
fantile la o ameliorare a consecințelor acestei dezvoltări defec­
tuoase. Este calea cea mai sigură de a alunga un pacient." („Zur
Konzeption des Asthma bronchiale", Therapiewoche 26, 7630,
1976.)

Nota 12 de la pagina 125. Cunoscutul psihiatru american Fritz

A. Freyhan a înțeles în Comprehensive Psychiatry prin titlul „Is
psychosomatic obsolete?" următoarele: „Un număr mare de tul­
burări psihosomatice se arată a fi expresia unei depresii endoge­
ne larvate, a cărei etiologie în mare măsură biologic-fiziologică
ar fi dovedită prin reușite terapeutice corespunzătoare. Nici cer­
cetările despre legătura dintre evenimentele vieții și izbucnirea

Teoria și terapia nevrozelor* Introducere în logoterapie și analiza existențială

298 unor boli nu au putut aduce până acum nici o dovadă pentru
psihogeneza predominantă în bolile psihosomatice. Puținele stu­
dii longitudinale existente indică mai degrabă o influență mino­
ră a evenimentelor vieții și a condițiilor de viață/7 („Is psycho-
somatic obsolete?" Comprehensive Psychiatry 17, 381,1976.)
Lene Skolnick spune pe această temă: „Se întâmplă ca funda­
lul copilăriei oamenilor bolnavi psihic să prezinte adesea factori
negativi: acești oameni provin frecvent din căsnicii destrămate,
familii certate, au suferit din cauza unei mame care îi domina
sau respingea sau era exagerat de posesivă, au avut un tată vio­
lent sau unul în general neputincios. In mod normal, se argu­
mentează că aceste circumstanțe duc la dezvoltări defectuoase.
Este însă cert că majoritatea copiilor care au cunoscut tulburări
în dezvoltarea lor și au avut de timpuriu parte de suferințe, când
cresc, devin niște adulți complet normali. O cercetare de la Insti­
tute for Human Development al University of California porni­
se de la presupunerea că copiii din familii destrămate ar avea di­
ficultăți ca adulți, iar copiii care au avut o copilărie fericită,
reușită ar deveni adulți fericiți. în două treimi din cazuri nu a
fost așa. Efectele traumatice ale stresului de la vârsta fragedă fu­
seseră supraapreciate. Dar nu numai atât, ci și la subiecții cu o
copilărie lipsită de probleme se făcuseră aprecieri greșite: mulți
dintre ei erau ca adulți orice altceva decât fericiți, mulțumiți, lip­
siți de griji sau chiar personalități mature/' („Kinder sind hart
im Nehmen", Psychologie heute 5, 44,1978.)

Nota 13 de la pagina 126. în concluzie, devine evident că nu nu­

mai starea imunitară depinde de starea afectivă, ci și starea afec­
tivă de motivație. Cât de hotărâtoare poate fi însă motivația toc­
mai în situațiile-limită ale existenței omenești reiese din

VIKTOR E. FRANKL
experiențele făcute în lagărele cu prizonieri de război. O serie de 299
psihiatri au putut constata că atât în Japonia, cât și în Coreea de
Nord și în Vietnamul de Nord, au avut cea mai mare șansă de
supraviețuire acei prizonieri de război care erau orientați spre
un sens căruia i se știau datori. Faptul mi-a fost confirmat de alt­
fel și de către cei trei ofițeri americani care au supraviețuit în
Vietnamul de Nord celei mai lungi detenții (până la șapte ani)
și, coincidență, au fost studenții mei la US International Univer-
sity din California. Acolo au relatat pe larg despre experiențele
lor în seminarul meu, iar concluzia lor, care a coincis, este în re­
zumat aceasta: orientarea spre sens a fost ceea ce îi ținuse în cele
din urmă în viată!
/

Nota 14 de la pagina 126. între timp însă și discipolul meu,

profesorul Hiroshi Takashima, din Tokyo, a contribuit cu car­
tea sa — Psychosomatic Medicine and Logotherapy — la elucida­
rea problematicii din perspectivă logoterapeutică (Psychosoma­
tic Medicine, New York, 1977).

Nota 15 de la pagina 208. Dacă aceste mijloace chiar devin scop

în sine, nu avem de-a face cu fanatism, ci cu terorism.

Teoria și terapia nevrozelor ■ Introducere în logoterapie și analiza existențială

 SELECȚIE BIBLIOGRAFICA
DIN LITERATURA PE TEMA
LOGOTERAPIEI

Alcătuită de prof. dr. Eugenio Fizzotti și prof. dr. Franz Vesely

Această selecție cuprinde în principal titluri în germană și en­

gleză.

1. Cărți
Böckmann, Walter: Sinn-orientierte Leistungsmotivation und Mi­
tarbeiterführung. Ein Beitrag der Humanistischen Psychologie, insbe­
sondere der Logotherapie nach Viktor E. Frankl, zum Sinn-Problem der
Arbeit, Enke, Stuttgart,1980.
Böckmann, Walter: Heilen zwischen Magie und Maschinenzeital­
ter. Ein Beitrag der Humanistischen Psychologie, insbesondere der Lo­
gotherapie nach Viktor E. Frankl, zum Phänomen des Heilens, littera
Produktion bielefeld, 1981.
Bösch, Detmar: Friedenspädagogik im Unterricht. Theorie und
Praxis der Logotherapie Viktor E. Frankls und ihre Bedeutung für un­
terrichtliches Planen und Handeln, Universität Oldenburg (Zen­
trum für psychologische Berufspraxis), Oldenburg, 1982.
Böschemeyer, Uwe: Die Sinnfrage in Psychotherapie und Theo­
logie. Die Existenzanalyse und Logotherapie Viktor E. Frankls aus the­
ologischer Sicht, Walter de Gruyter, Berlin-New York, 1977.
Böschemeyer, Uwe: Mut zum Neubeginn. Logotherapeutische Be­
ratung in Lebenskrisen, Herder, Freiburg im Breisgau, 1988.

VIKTOR E. FRANKL
 Bulka, Reuven P.: The Quest for Ultimate Meaning. Principles 301
and Applications of Logotherapy. With a Foreword by Viktor E.
Frankl, Philosophical Library, New York, 1979.
Bulka, Reuven P.: Uncommon Sensefor Common Problems (A Logo­
therapy Guide to Life's Hurdles and Challenges), Lugus, Toronto, 1990.
Bulka, Reuven R, Joseph B. Fabry și William S. Sahakian: Lo­
gotherapy in Action. Foreword by Viktor E. Frankl, Aronson, New
York, 1979.
Crumbaugh, James C.: Everything to Gain. A Guide to Self-ful­
fillment Through Logoanalysis, Nelson-Hall, Chicago, 1973.
Crumbaugh, James C., William M. Wood și W. Chadwick
Wood: Logotherapy. New Help for Problem Drinkers. Foreword by
Viktor E. Frankl, Nelson-Hall, Chicago, 1980.
Dienelt, Karl: Erziehung zur Verantwortlichkeit. Die Existenza­
nalyse V. E. Frankls und ihre Bedeutung für die Erziehung, Österrei­
chischer Bundesverlag, Viena, 1955.
Dienelt, Karl: Von Freud zu Frankl, Österreich. Bundesverlag,
Viena, 1967.
Dienelt, Karl: Von der Psychoanalyse zur Logotherapie, Uni-Tas-
chenbücher 227, Ernst Reinhardt, München-Basel, 1973.
Döring, Dieter: Die Logotherapie Viktor Emil Frankls, Forschungsstel­
le des Instituts für Geschichte der Medizin der Universität, Köln, 1981.
Fabry, Joseph B.: Das Ringen um Sinn. Eine Einführung in die
Logotherapie, Herder, Freiburg im Breisgau, 1973-1980.
Fabry, Joseph B.: The Pursuit of Meaning. Viktor E. Frankl, Lo-
gotherapy and Life. Preface by Viktor E. Frankl, Harper & Row,
New York 1968-1980.
Fabry, Joseph B.: The Pursuit of Meaning. Viktor Frankl, Logo­
therapy and Life (această carte a apărut în ebraică la Sifirat Poa-
lim Publishing House, Tel-Aviv, 1983).

Teoria și terapia nevrozelor ■ Introducere în logoterapie și analiza existențială