https://pubmed.ncbi.nlm.nih.

gov/25182244/

https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4627869/#b2-1871193

A Comparison of Lyme Disease

Serologic Test Results From 4
Laboratories in Patients With
Persistent Symptoms After Antibiotic
Treatment

Testele de laborator de specialitate au o rată ridicată de

rezultate fals pozitive, datorită utilizării lor de criterii
de interpretare bazate pe non-dovezi, în special atunci
când rezultatele se bazează exclusiv pe analiza Western
blot.

Majoritatea canadienilor cărora li se spune că au boala

Lyme se bazează exclusiv pe rezultatele de la
laboratorul de specialitate au de obicei alte cauze ale
simptomelor lor.
https://www.cdc.gov/mmwr/preview/mmwrhtml/mm5405a6.htm

Notificare pentru cititori: Atenție cu privire la testarea bolii Lyme

CDC și Food and Drug Administration (FDA) au luat cunoștință de laboratoarele comerciale care
efectuează testarea bolii Lyme prin utilizarea unor analize a căror acuratețe și utilitate clinică nu au fost
stabilite în mod adecvat. Aceste teste includ teste antigene de urină, colorare imunofluorescentă pentru
formele deficitare de perete celular - Borrelia burgdorferi și teste de transformare a limfocitelor. În plus,
unele laboratoare efectuează teste de reacție în lanț a polimerazei pentru ADN de B. burgdorferi pe
epruvete necorespunzătoare, cum ar fi sânge și urină sau interpretează petele Western folosind criterii
care nu au fost validate și publicate în literatura științifică revizuită de la egal la egal. Aceste teste și
criterii validate necorespunzător sunt, de asemenea, utilizate pentru evaluarea pacienților din Canada și
Europa, potrivit rapoartelor Laboratorului Național de Microbiologie, Agenția de Sănătate Publică din
Canada; Centrele de control al bolilor din Columbia Britanică, Canada; Centrul Național de Referință
German pentru Borreliae; și Unitatea de protecție a sănătății Lyme Borreliosis Unit din Regatul Unit.

În Statele Unite, FDA a șters 70 de analize serologice pentru a ajuta diagnosticul bolii Lyme.
Recomandările privind utilizarea și interpretarea testelor serologice au fost publicate anterior (1).
Testarea inițială ar trebui să utilizeze un test imuno-enzimatic (EIA) sau test imunofluorescent (IFA);
eșantioanele care obțin rezultate pozitive sau echivoce trebuie testate în continuare prin utilizarea unui
test de imunoblot occidental standardizat. Eșantioanele negative ale unei EIA sau IFA sensibile nu au
nevoie de teste suplimentare. Analize și recomandări similare sunt utilizate în Canada (2). În Uniunea
Europeană, marcajul Conformité Européene (CE) oferă un standard minim pentru truse de diagnostic
comercial; au fost publicate linii directoare de aplicare și interpretare adecvate pentru Europa (3,4).

Furnizorii de servicii medicale li se reamintește că un diagnostic de boală Lyme trebuie făcut după
evaluarea prezentării clinice a pacientului și a riscului de expunere la căpușele infectate și, dacă este
indicat, după utilizarea testelor de laborator validate. Pacienții sunt încurajați să întrebe medicii dacă
testarea lor pentru boala Lyme a fost efectuată prin metode validate și dacă rezultatele au fost
interpretate folosind ghiduri adecvate.

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/8687256/

The Lyme Disease Controversy.

Social and Financial Costs of
Misdiagnosis and Mismanagement

De când a fost descrisă pentru prima dată, boala Lyme a apărut ca o preocupare majoră pentru
sănătatea publică, complicată de un corp emergent de credințe deseori în contradicție cu fapte științifice
stabilite. Dezacordul dintre sistemele de credință a dus la confuzie și anxietate, rezultând o abordare
alternativă, dar neprobată, a managementului. Când boala Lyme este diagnosticată incorect, abilitatea
legată de adevăratele probleme care stau la baza lor rămâne neadresată. Costul financiar al
supradognosticului și al supraîncărcării bolii Lyme include cheltuielile legate de testare și terapie,
precum și cele ale efectelor secundare și efectelor toxice ale acestor tratamente. Mai greu de estimat
sunt costurile emoționale pentru societate ale sarcinii incorecte ale pacienților cu diagnosticul unei boli
cronice, incurabile, cu asumarea însoțitoare a unui rol bolnav și a unei imagini de sine cu handicap. O
educație mai bună este o componentă majoră a soluției la problemele de diagnostic greșit și maltratare
a bolii Lyme.

A Lyme Disease Controversy:

Duration of Treatment
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/9080926/

https://jamanetwork.com/journals/jamainternalmedicine/article-abstract/623109

Articolul special al lui Sigal1 intitulat „Controversia bolii Lyme [LD]” cristalizează problemele asociate cu
problema LD în New Jersey. Ca grup de medici de specialitate privată specializați în boli infecțioase într-o
zonă din New Jersey, unde LD este hiperendemică, avem preocupări similare. Am dori să subliniem
câteva dintre punctele sale și să facem câteva sugestii.

După cum sugerează Sigal, este nevoie de mai multă educație pentru medic. Cu toate acestea, în
comunitatea noastră unii medici sunt reticenți în a accepta faptele semnalate de Sigal, în ciuda
contactelor personale repetate și a expunerii la programe educaționale. Concepțiile greșite descrise de
Sigal sunt deținute cu tărie de acești medici, care îi consideră necesari pentru a răspunde nevoilor și
preocupărilor pacientului. Aceasta este similară cu practica obișnuită de a prescrie antibiotice pentru
infecțiile virale ale tractului respirator superior. Pacienții și-au dezvoltat anumite așteptări, iar medicii
doresc să-și acomodeze clienții de frica de a nu pierde afaceri.

Overdiagnosis and Overtreatment of

Lyme Disease in Children
https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11791091/

Abstract
Scop: Determinarea incidenței supradiagnosticului și a tratamentului excesiv al bolii Lyme la copiii
rezidenți în zone endemice, folosind criterii standardizate de diagnostic CDC.

Metode: Serie de caz, folosind date colectate prospectiv de la pacienții referiți la boala Lyme la un
centru de îngrijire terțiară situat într-o zonă endemică pentru boala Lyme. Datele au fost colectate cu
privire la toate cazurile sesizate într-o perioadă de 30 de luni, din august 1995 până în februarie 1998.

Rezultate: Am evaluat 216 pacienți cu vârste de la naștere până la 18 ani. Rezultatele testului
imunosorbent legat de enzimă Lyme și studiile Western blot au fost disponibile pentru toți pacienții
evaluați. Dintre aceștia, 68 (31%) îndeplinesc criteriile pentru boala Lyme activă, cel mai frecvent având
artrită, paralizie a nervului facial, meningită aseptică sau eritem migranți; 39 (18%) au avut antecedente
de boală Lyme și au fost referiți cu o boală intercurentă acută sau cu note scolare inferioare atribuite
bolii Lyme anterioare; 77% dintre aceștia au primit terapie în momentul sesizării; 109 (50%) din 216 nu
aveau dovezi anterioare sau actuale ale bolii Lyme, însă 79% au primit terapie la momentul sesizării.

Concluzii: Supragnosticul și tratarea excesivă a bolii Lyme reprezintă o preocupare majoră în zonele
endemice pentru boala Lyme, chiar și după 1995, când au fost publicate criterii standard pentru
diagnostic. Cea mai frecventă problemă în diagnostic a fost interpretarea greșită a rezultatelor
imunoblotului occidental.